Viaa duhovniceasc a cretinului n lumea contemporan

CONFERINA TREZITOARE I PUTERNIC de la Iai a

Mitropolitului Ierotheos Vlachos (VIDEO + TEXT). Chemare la
a deveni ADEVRAI CRETINI, trind cu INSUFLARE de la
Duhul Sfnt, ca nite POEI I ARTITI NDRGOSTII DE
HRISTOS, n anarhia sntoas mpotriva duhului lumii.
SECULARIZAREA MULT MAI PERICULOAS DECT PRIGOANA
produce caricaturi de cretini
cuvantul-ortodox.ro /viata-duhovniceasca-a-crestinului-lumea-contemporana-conferinta-iasi-ierotheos-vlachos-
video-text-chemare-la-a-deveni-adevarati-crestini-insuflare-poeti-indragostiti-hristos-anarhisti-secularizare/
05.05.2017

Vedeti si:

IPS IEROTHEOS VLACHOS cuvinte de foc in conferinta de la Iasi (VIDEO) despre viata
1/14
 duhovniceasca astazi: CEA MAI MARE PROVOCARE SUNTEM NOI INSINE, CARORA NE
PLACE DUHUL LUMESC. Hristos nu a venit ca s creeze un cretinism superficial i
secularizat. S v temei de vrjmaul dinluntru, de propriul sine, cruia i place s se
mulumeasc cu lucruri mrunte!

Hristos Cel nviat, vznd dragostea pe care noi I-o artm, intervine i dizloc toate pietrele,
toate stavilele care stau n calea ntlnirii cu El. PREDIC nsufleitoare a naltpreasfinitului
IEROTHEOS la Iai, n DUMINICA MIRONOSIELOR (video i text) despre EXPERIENA
PERSONAL A NVIERII

***

Conferina IPS Ierotheos Vlachos

Viaa duhovniceasc a cretinului n societatea actual
(prima parte, Cuvantul Mitropolitului)

Viata duhovniceasca este viata Duhului Sfant care este legata de viata crestina. Viata crestina este unirea si
comuniunea noastra cu Hristos. Viata duhovniceasca inseamna sa simta cineva inlauntrul sau lucrarea
Duhului Sfant. Aceste lucruri nu difera intre ele. Hristos este Cel care trimite pe Duhul Sfant in inimile noastre, iar
Duhul Sfant il plasmuieste pe Hristos in launtrul nostru.

Sfantul Simeon Noul Teolog vorbeste despre botezul apei si botezul Duhului Sfant. Botezul apei este cel pe care l-
am primit la o varsta frageda, atunci cand nu puteam constientiza lucrul acesta, iar botezul Duhului Sfant este
lucrarea Duhului Sfant pe care incepem sa o simtim prin pocainta.

Ce inseamna epoca contemporana? Este mediul in care traim noi, toti. Cum este acest mediu in care traiesc teologii
contemporani? Este un mediu dificil si tragic. In Orientul Mijlociu crestinii ortodocsi sufera razboiul si
prigoanele. Am petrecut 3 ani in Liban si in Siria, si mai cu seama in 1998, cand avea loc razboiul civil in Liban. Am
fost de multe ori in Damasc si in Alep, care astazi este intr-o situatie foarte grea. Am legat foarte multe
prietenii duhovnicesti cu crestinii de acolo. Un prieten de-al meu este Mitropolitul de Alep care a fost rapit .
Si cunosc conditiile in care traiesc acesti crestini ortodocsi. Ei nu stiu daca se mai pot trezi a doua zi, daca mai
ajung sa se culce din nou seara. In Africa, crestinii sufera din pricina razboiului, a foametei si a vrajitoriei.
Iar in Apus, crestinii sufera din cauza secularizarii. Daca m-ati intreba care dintre acestea sunt ispitele cele
mai periculoase, as spune ca cele din Apus, adica secularizarea.

Ce inseamna secularizare? Secularizare inseamna sa traiasca cineva dupa duhul lumesc, iar nu dupa Duhul
lui Dumnezeu, sa se adapteze cineva legilor lumii si sa uite poruncile lui Dumnezeu, sa aiba doar botezul apei
si sa nu aiba stiinta de botezul Duhului Sfant.

Insa, oare, aceste greutati ale crestinului ortodox sunt doar ale crestinilor de astazi? Ne place sa ne victimizam, ca
suferim si ne chinuim in epoca noastra, insa fiecare epoca are propriile probleme. Totdeauna crestinii
ortodocsi au intampinat probleme si greutati. In toate epocile crestinii ortodocsi au suferit ispite si presiuni.
Nu este un fenomen nou acesta noi crezand ca suferim in mod diferit de altii. Si voi da cateva exemple pentru a
sustine ceea ce spun. Sa citim Sfanta Scriptura ca sa vedem cum traiau primii crestini. Aveau multe probleme,
prigoane, dar aveau insuflare si traiau cu botezul Duhului.

Noi, episcopii, spunem despre noi ca suntem urmasi ai Apostolilor, si acest lucru este adevarat. Dar cum traiau
2/14
Sfintii Apostoli? Prin ce ispite si incercari treceau? Uitam faptul ca tot Apostolii au suferit mucenicie, in
afara de Evanghelistul Ioan, pentru ca el a trait
moartea lui Hristos, fiind de fata pe Golgota. Toti
Apostolii au trait martiriul si si-au sfarsit viata prin
mucenicie. Au fost decapitati cei mai multi. Se
simteau nefericiti? Se plangeau? Deloc! Erau cei
mai fericiti oameni!

Citim epistolele Sf. Ap. Pavel. Patru, din cele 14

epistole care s-au pastrat, se numesc epistolele
captivitii. Sunt epistolele catre Filipeni, catre
Efeseni, catre Coloseni, catre Filimon. Sfantul
Apostol Pavel era in inchisoare cand a scris
aceste epistole. Citim Epistola catre Filipeni. Este
acolo imnul Bucuriei. Nu al lui Beethoven, ci al
Apostolului Pavel. In continuu vorbeste despre bucurie.
Bucurai-v pururea ntru Domnul. i iari zic: Bucurai-v
(Filipeni, 4, 4). Nicaieri nu simte amaraciune, nu pomeneste
de clipele grele din inchisoare. Citim cele doua Epistole
catre Efeseni si catre Coloseni. Sunt doua Epistole in care
se vorbeste despre Taina Bisericii si despre cum trebuie
sa traiasca crestinii in lume. In Epistola catre Efeseni adesea
face referire la Biserica ca Trupul Slavit al lui Hristos, iar in
Epistola catre Coloseni se refera adesea la Hristos, Care este
capul Bisericii. Peste tot exprima bucuria si Il slaveste pe
Dumnezeu ca este madular al Bisericii. El insusi a urcat
pana la al treilea cer, si a auzit cuvinte pe care nu poate
omul sa le exprime, dar spune: Iar mie s nu-mi fie a m
luda, dect numai n crucea Domnului nostru Iisus
Hristos (Galateni 6, 14). Nici pentru ca era un iudeu de
seama care a studiat in preajma lui Gamaliel, nici pentru faptul
ca era cetatean roman, nici pentru faptul ca era Apostol, si nici
pentru ca a avut marea experienta de a se sui pana la al
treilea cer! Insa el se lauda prin crucea lui Hristos, pentru
prigoane, necazuri, moarte. In Filipi, in Macedonia, a fost
arestat si l-au bagat la puscarie. Va puteti imagina ce
insemnau inchisorile in epoca respectiva?! Toti adunati
gramada, cu criminalii, fara toalete. Iar la miezul noptii,
Apostolul Pavel impreuna cu Sila se trezeau si aduceau
cantari. Ce imne aduceau lui Dumnezeu? Psalmii lui David:
slaveste suflete al meu pe Domnul... Si toti acei detinuti
stateau si ascultau. Ganditi-va la aceasta scena! O scena extraordinara! Asadar Apostolii au trecut prin
prigoane, dar ei considerau acest lucru o binecuvantare a lui Dumnezeu. Spune Sfantul Apostol Pavel ca i s-
a daruit marele dar, nu doar sa creada in Domnul, ci si sa patimeasca in Domnul.

Al doilea exemplu: Sfantul Ignatie Teoforul, un parinte apostolic care a fost episcop al Antiohiei in Siria. A fost
arestat si-l duceau spre Roma unde urma sa fie mancat de fiare in circ. Pe drumul catre Roma a aflat ca
crestinii din Roma strangeau bani ca sa-l rascumpere de la imparat. Noi ce am face, daca am fi fost in locul lui?
Le-am fi zis: bravo, crestinilor, sa va binecuvinteze Dumnezeu! . El, in schimb, trimite o scrisoare crestinilor din
Roma si le spune lucruri infricosatoare:

3/14
 Va rog mult dati-mi prilejul de a ma jertfi pentru Dumnezeu, acum cand jertfelnicul este pregatit. Va
rog sa fiti pentru mine un cor al dragostei si
sa cantati imne Tatalui, in Iisus Hristos.
Vreau nu doar sa ma numesc crestin, ci
sa ma gasesc si sa dovedesc prin fapte
ca sunt crestin. Va rog mult lasati-ma sa ma
fac hrana fiarelor, prin care Il voi putea
dobandi pe Dumnezeu. Eu sunt graul lui
Dumnezeu si vreau sa fiu macinat de
dintii fiarelor ca sa ma arat paine curata a
lui Hristos. Si va cer nu numai ca sa nu
faceti nimic ca sa ma sloboziti, ci va rog,
dimpotriva, sa le lasati pe fiare sa ma
manance si sa devina mormantul meu, sa imi
manance tot trupul si sa nu mai imi lase
nimic. Acum voi fi un adevarat mucenic
pentru Hristos. Implorati-L pe Hristos pentru
mine ca, prin aceste fiare, sa ma arat jertfa
lui Hristos. Abia acum incep sa devin
ucenic al lui Hristos. Cu nimic nu ma vor
folosi placerile lumii, nici imparatiile
acestui veac. E de preferat pentru mine sa
mor pentru Iisus Hristos decat sa
imparatesc peste tot pamantul. Pe Acela Il
caut, Care a murit pentru noi, pe Acela Il
doresc, Care a inviat pentru noi. Acum se
apropie ceasul sa ma nasc in viata cea
adevarata. Nu ma impiedicati sa traiesc.
Sa nu doriti sa mor departe de Dumnezeu.
Lasati-ma sa primesc lumina adevarata. Indata ce voi ajunge langa Dumnezeu voi deveni om
adevarat. Ingaduiti-mi sa imit patimile lui Hristos.

In mod repetat spune: Dragostea mea a fost rastignita. Si Il numeste pe Hristos Dragoste. Spune: Acesta,
Dragostea, S-a rastignit pentru mine, de aceea nu mai exista inlauntrul meu dragoste pentru lucrurile
materialnice. Ce poate vedea cineva in aceasta epistola? Este dumnezeiasca insuflare!

Al treilea exemplu, este martiriul Sfintei Perpetua. Este cel mai bun martirologiu care exista. Specialistii spun
ca a fost probabil scris de Tertulian. Si a fost scris mai intai in limba greaca, dupa care a fost adus in latina.
Perpetua era o aristocrata foarte nobila. A murit in Africa, in Cartagina, n anul 202, si este praznuita pe 1
februarie. Si a fost arestata impreuna cu alti 4 catehumeni. Avea doar 22 de ani si abia nascuse, isi alapta
pruncul. S-a nascut dintr-o familie nobila, traia foarte luxos si a avut o casatorie buna. A fost arestata pentru
4/14
ca fusese catehizata si apoi botezata. Tatal ei i-a luat copilul si ii spunea: intoarce-te pentru copilul tau.
Insa ea Il iubea pe Dumnezeu mai mult decat pe
copilul sau. Cand a sosit ceasul muceniciei au fost dusi
cu totii in amfiteatrul plin de pagani. Si, spune acolo
martirologiu: am intrat in amfiteatru ca si cum am fi
intrat in cer. Chipul ei stralucea de lumina. Perpetua
inainta catre mucenicie intr-un mod nobil, ca o
mireasa a lui Hristos. Si au dat drumul unui animal
salbatic, care a lovit-o si a trantit-o la pamant, si
sangele curgea din trupul ei. Ea s-a ridicat putin si a
incercat sa se acopere de rusine, ca sa nu se vada
goliciunea. Nu de durere, ci de rusine! Si a cerut un
ac sa isi coase haina, sa nu se vada ruptura. Si si-a
strans parul, pentru ca nu i se parea cuviincios sa
aibe parul dezlegat. In vremea aceea, cand o femeie isi
purta parul despletit insemna ca purta doliu. Si nu dorea
sa fie vazuta cu parul despletit, sa arate ca se
tanguieste, ca este in suferinta. Ea era mireasa lui
Hristos si vroia sa I se infatiseze frumoasa. Era in
rapire dumnezeiasca si, la un moment dat, ca si cum s-ar
fi trezit dintr-un somn spunea: cand vor slobozi acea
fiara salbatica ca sa ne omoare?. Si i s-a raspuns ca a
fost slobozita fiara si ca a fost trantita la pamant. Si ea nu
a crezut acest lucru, si spunea: cand s-a intamplat asta?
Este imposibil!. Si, cand a vazut ranile pe trupul ei,
abia atunci si-a dat seama ca a fost slobozita fiara. Si
apoi au decapitat-o. Aceasta este marturia
martirologiului, care a fost intocmit in anul urmator mortii
sale. Prima jumatate a scris-o ea insasi in inchisoare, iar cele despre moartea sa le-a scris Tertulian, din cate se
spune. Nu este un basm, o povestire care au scris-o altii ulterior. Ce dovedeste acest martiriu al Sfintei
Perpetua? Dovedeste ceea ce numim insuflare, botezul Duhului, ca era imbatata cu Duhul Sfant!

Al patrulea exemplu. Exista o epistola care a fost scrisa de un anonim catre Diognet, care dorea sa afle cine sunt
crestinii. Si aici este descris cum sunt crestinii:

Crestinii locuiesc pe acest pamant ca si cum ar fi intr-o tara straina, ca si cum nu ar avea
patrie. Ca cetateni, participa la toate aspectele vietii sociale, dar traiesc ca si cum ar fi niste
straini. Orice tara straina este patria lor, si orice patrie este straina pentru ei. Traiesc pe
pamant dar cetatea lor este in cer. Se supun legilor fiecarei tari dar, prin modul lor de viata,
sunt mai presus de lege. Ii iubesc pe toti, si sunt prigoniti de toti. Sunt omorati, dar ei sunt
vii.

Acestia sunt crestinii! Si, aceasta Epistola imi aminteste de ceea ce spunea Apostolului Pavel, ca nu avem aici
cetate statatoare, ci asteptam pe ceea ce va sa vina. Si, talcuieste Sfantul Ioan Gura de Aur: nu stim ca viata
prezenta este trecatoare? E ca si cum am innopta intr-un hotel si a doua zi plecam . Sederea pe acest pamant
este trecatoare, noi suntem straini in aceasta lume. Nu suntem cetateni ai acestei lumi, ci trecatori prin ea.
Nu avem aici cetate, pentru ca cetatea noastra este sus, in ceruri. Aici pasim pe o cale. Exista un text mai
anarhic decat acesta? Este un anarhism crestin. Cat de mult imi place sa fie cineva imbatat in Hristos! Cat de
5/14
mult imi place sa fie cineva anarhist in Hristos. Anarhist nu este cel care omoara lumea cu bombe acesta
este plin de ura, si de rautate, si de iad. Anarhist [in
Hristos] este cel care are dumnezeiasca insuflare.

Am dat cateva pilde: cea a Apostolului Pavel, din care putem

vedea insuflarea pe care o avea; cea a Sfantului Ignatie
Teoforul, care era indragostit de Hristos; exemplul Sfintei
Perpetua care era o femeie distinsa, de 22 de ani, care abia
devenise mama si, de asemenea, Epistola catre Diognet.
Toate aceste scrieri ce arata? Arata ce este insuflarea!

Crestinul trebuie sa fie un om care are insuflare, sa

traiasca botezul Duhului, sa fie indragostit de Hristos.
Aceasta este cea mai buna dragoste, sa fie insuflat de
dragostea lui Dumnezeu si de lucrarea Duhului Sfant.

Sfantul Porfirie spunea ca crestinul trebuie sa se asemene

unui poet, adica sa aiba insuflare. Acelasi lucru il spuneau
si Sfintii Paisie si Sofronie. Poetul, artistul are o
permanenta inspiratie. Oriunde ar merge el nu vede
doar ceea ce vad ochii lui, ci ceea ce este dincolo de
aceste realitati. Exista cu adevarat o alta realitate
dincolo de ceea pe care o vedem. Una este realitatea
[adanca, adevarata, duhovniceasca] si alta este cea ce
vedem in mod nemijlocit, imediat. Ceea ce simtim in mod
nemijlocit, prin simturi, este faptul ca ma vedeti si ca ma
auziti. Iar realitatea este cea pe care o vede prorocul, care
este mai presus de simtire si de ratiune, fara sa fie,
desigur, desfiintate nici simturile, nici ratiunea. Pictorul,
oriunde ar merge, se gandeste la cea ce urmeaza sa
picteze, si se gandeste mereu cand se va intoarce la
atelier ca sa-si continue pictura. Astfel trebuie sa fie si
crestinul. Crestinul care nu este poet si artist nu este un
adevarat crestin. Este un fals crestin. Ne-am umplut de
falsi crestini, de caricaturi de crestini.

Si, sa va dau un alt exemplu, care l-am preluat de la

Sfantul Grigorie de Nyssa, care, la randul lui l-a preluat de
la un scriitor antic. Era in Alexandria un circar care
imbracase o maimuta in om, si o invatase sa faca tot
felul de exercitii exceptionale. Si toti o aplaudau. Si se
intrebau oamenii daca este posibil sa faca un om toate
aceste lucruri. La un moment dat, cineva si-a dat seama ca
nu este vorba de un om, ci de o maimuta imbracata in om.
Stapanul ei ii pusese o masca pe fata si nu se vedea ca e
maimuta parea a fi om. Si, acel om, a aruncat o nuca in
maimuta si, stiti cat de mult iubesc maimutele nuca. Asa
ca a abandonat toate acrobatiile pe care le facea, si s-a
dus sa manance nuca. Dar nu putea sa o manance ca
avea masca pe fata. Cu mana si-a rupt masca, si toti au
strigat: aaa nu e om, e maimuta!. Si, spune Sfantul
6/14
Grigorie de Nyssa: asa suntem noi crestinii. Nu suntem oameni adevarati, ci purtam masca de oameni. Si
cand intampinam vreo problema, sau o ispita, ne
rupem masca de pe fata si atunci dam la iveala
adevaratul nostru sine. Asadar, trebuie sa traim cu
insuflare!

Acum sa va spun ceea ce spunea Parintele Sofronie

despre insuflare. Cand ma duceam la Parintele Sofronie si
spuneam: Parinte, sunt foarte suparat!, Parintele
radea si spunea: Ti-ai pierdut insuflarea!. Si, ce
intelegea prin insuflare? Dragostea de Dumnezeu,
rugaciunea, adica acest botez al Duhului. Atunci cand
cineva traieste in acest chip, toate celelalte sunt
amanunte. Cand cineva este indragostit nu-l mai
intereseaza ce spune lumea. Traieste betia dragostei.
Cine este indragostit de Dumnezeu toate celelate lucruri
le da la margine. Nu este nesimtitor fata de lume si fata
de istorie; toate le intelege insa este sensibil fata de
vesnicie. Are o alta viata launtrica, pe care ceilalti nu o
inteleg.

Deci, spunea Parintele Sofronie:

Suntem datori sa pastram in acelasi timp un

foarte puternic avant catre Dumnezeu si in
acelasi timp, constiinta saraciei noastre. Daca
suntem satisfacuti cu sinele nostru, atunci
rugaciunea inceteaza sa mai fie ceea ce trebuie
sa fie. Si ce trebuie sa fie rugaciunea? Sa fie ca
explozia unui vulcan. Stiti ce inseamna sa
explodeze un vulcan?! Nu mai tine seama de
nimic, trece peste tot ceea ce intalneste inainte.

Aceasta este rugaciunea: explozia unui vulcan.

Stim ca inlauntrul nostru se afla omul cel vechi, pe care l-am mostenit de la Adam si Eva, si de aceea inlauntrul
nostru sunt toate patimile pervertite ale sufletului.

Si spun: refuz voia sangelui meu cazut, vreau ca in vinele mele sa curga viata lui Dumnezeu.

Aceasta este insuflarea.

Ca sa nu pierdeti binecuvantarea pe care v-a dat-o Dumnezeu, luptati-va sa asimilati orice

gand care va inspira si sa alungati orice gand care va ucide.

7/14
In tot ceasul va vin ganduri. Tatal meu spunea: astazi ingerul mi-a dat o insuflare . Mai apoi, am talcuit acest
cuvant al lui, dupa cuvintele Parintelui Sofronie. Vine un gand, ne tulbura si traim iadul. Alungam gandurile
rele, asimilam insuflarea si traim raiul.

Ce inseamna insuflarea?

Gandul nostru sa fie acolo unde este Hristos.

Atunci rugaciunea noastra va fi cu El, si nu va
ramane mult loc pentru patimi.

Cu adevarat, atunci cand cineva este indragostit de

altcineva nu mai tine seama de nimic altceva. In
fiecare zi si in fiecare noapte sa ne gandim ca
Dumnezeu ne vede, ne aude rugaciunile si vede
adancul duhului nostru. Atunci cand omul gandeste
asa, devine alt om.

Odata le spuneam monahilor:

odata, un pelerin in Sfantul Munte le-a pus o intrebare mai multor Parinti duhovnicesti: care e cel
mai important lucru in viata noastra?. Si toti i-au raspuns: este dragostea lui Dumnezeu, sa-L
iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele. Si, s-a gandit acel om: dar nu am dragoste nici de
rugaciune, nici de oameni. Ce sa fac, cum sa traiesc, cum sa ma mantuiesc? Si, apoi a
hotarat, si a zis: voi lucra in lume ca si cum as avea aceasta dragoste. Si, dupa 30 de ani, dupa
asemenea nevointe, Duhul Sfant i-a daruit harisma aceastei dragoste.

Da, nu am dragoste, dar ce as face, cum m-as comporta daca as avea dragoste? Fac cutare lucru si cutare
lucru si, mai tarziu, Dumnezeu imi va da harisma dragostei. Spunea Sfantul Paisie ca Dumnezeu nu daruieste
harisme lenesilor. Ii cerem lui Dumnezeu: da-mi dragoste, da-mi rabdare, da-mi credinta. Si spunea ca
Dumnezeu nu este un bacan, sa ne dea ce-i cerem: ia fasole, ia linte Daca vrei asemenea harisme, iti
trimit Eu niste ispite, si o sa primesti harismele dupa masura in care ai suportat ispitele.

In alta parte spunea Parintele Sofronie:

ceea ce cauta sufletul nostru nu se margineste la viata noastra de fiecare zi. Noi cautam sa
fim cu Dumnezeu, si incercam sa dobandim in deplinatatea lor si cele lumesti, si cele
dumnezeiesti.

Problema in viata noastra este cum trecem de la relativ la absolut. De aceea Parintele vorbea de doua nivele: de
nivelul psihologic si de nivelul ontologic, nivelul teologic. Si trebuie incontinuu sa ne eliberam de acest nivel
psihologic pentru a trece la cel teologic. Ce inseamna nivel psihologic? A avea o perspectiva sentimentala,
afectiva asupra tuturor lucrurilor: de ce nu ma iubeste?, de ce nu mi-a vorbit?, de ce nu m-a vazut?,
de ce nu m-a invatat? Acesta este un nivel psihologic. Trebuie sa depasim acest nivel si sa gandim altfel: nu
de ce nu ma iubeste? ci de ce eu nu iubesc?! Noi avem pretentia ca altii sa se jertfeasca pentru noi, insa
Hristos ne-a aratat ca noi trebuie sa ne jertfim pentru ceilalti. Aceasta este teologia desertarii de sine , a chenozei, si
8/14
aceasta este insuflarea.

Si spunea Parintele Sofronie:

Atunci cand ti se da insuflarea, intreaga viata

se umple de bucurie si lumina. Nu mai
observam amanuntele vietii

Un singur lucru are importanta: sa pazim

intensitatea rugaciunii si a pocaintei. Atunci
moartea va deveni pentru noi mutare in
Imparatia lui Dumnezeu, pentru care vom fi
pregatiti prin impartasirea de Trupul si Sangele
lui Hristos si prin chemarea numelui Sau.

A venit o data o doamna la mine, la birou, si mi-a spus:

mi-e teama de moarte. Era tanara, era bolnava, avea si
copil, era medic de profesie si cunoastea foarte bine
simptomele bolii. Si mi-a spus: ma tem de moarte. Eu am
stat un timp fara sa-i vorbesc. Ce pot sa-i spui unui
asemenea om?! Sfantul Vasile cel Mare spunea ca atunci
cand ne doare ochiul si medicamentul care il punem pe
ochi ne face sa suferim. Eu i-am raspuns: ai fost
indragostita vreodata? Ce relatie era intre voi?. Ce
legatura are frica de moarte cu indragostirea?,
Trebuie sa te indragostesti mai mult decat ai fost
indragostita de sotul tau, de ce anume, de cine sa ma
indragostesc?. I-am spus: sa te indragostesti de Arhanghelul Mihail. Sa ti-l faci prieten pe Arhanghelul
Mihail. Sa-ti pui o icoana, sa o saruti, sa te inchini, si sa ti-l faci prietenul tau. Atunci nu-ti va mai fi frica de
moarte, pentru ca acela te va lasa sa traiesti atat cat este de trebuinta, iar atunci cand va veni sa te ia iti va fi
prieten, si astfel il vei simti. A ramas fara grai, nu stia ce sa-mi raspunda. Dar, acest lucru a tamaduit-o.

Voi continua sa spun ce spunea Parintele Sofronie despre insuflare:

9/14
 Viata noastra este organizata in jurul a catorva
patimi omenesti, iar viata duhovniceasca este la
marginea acestei vieti lumesti. Suntem datori sa
rasturnam aceasta stare de lucruri si sa asezam
viata duhovniceasca in miezul vietii noastre. Nu
lasati ca lucrurile lumii sa va imprastie mintea.
Concentrati-va, adunati-va cu rugaciunea voastra,
daruiti lui Dumnezeu toata energia voastra, intr-o viata
care sa corespunda poruncilor lui Dumnezeu. Mintea
noastra este intr-o continua lupta cu mintea
vrajmasului. Daca dormim, il lasam slobod pe
vrajmasul, care niciodata nu doarme, ca sa isi faca
treaba lui, si ne primejduim mantuirea. A venit
Dumnezeu ca sa va dea puterea sa va tineti duhul,
inima si mintea voastra in duhul lui Hristos. Atunci
orice s-ar intampla, se va putea transforma foarte
usor in bine. Tot ce vi se pare descurajant va
disparea, de vreme ce va fi transfigurat de dorinta
voastra de a fi oriunde este Hristos. Pastrati toate
acestea in constiinta voastra si viata voastra va fi plina de insuflare, nu doar in fiecare zi, ci
in fiecare clipa.

Nu uitati aceste cuvinte: Dumnezeu v-a dat timp sa ziditi mantuirea voastra. Nu risipiti acest timp! Aceasta
este dumnezeiasca insuflare, aceasta este viata crestinului ortodox, acesta este botezul Duhului, aceasta este
dragostea dupa Hristos. Aceasta este anarhia sanatoasa, acesta este drumul catre desavarsire. Aceasta
inseamna sa fie cineva poet si artist in Hristos. Si orice crestin care nu este poet si artist este un crestin care
a esuat.

Am incercat sa va prezint ce reprezinta viata duhovniceasca in epoca contemporana. La inceput mi s-a parut un
subiect banal, obisnuit. Ce poate sa spuna cineva despre aceasta: viata contemporana, viata duhovniceasca?
Toate trebuie sa se savarseasca in Hristos. Daca nunta este in Hristos este o binecuvantare. Daca monahismul
este in Hristos este binecuvantare. Daca nici una nici alta nu sunt in Hristos, sunt un esec. Apostolul Pavel
spunea ca fiecare om are harisma lui. Unul sa fie casatorit, celalat sa fie necasatorit, toate insa sa fie in Hristos.

Deci, ceea ce vroiam sa spun este ca se cuvine sa devenim crestini cu insuflare dumnezeiasca. Lumea de
astazi are nevoie de asemenea crestini, insuflati si indragostiti de Hristos, altfel vom fi niste crestini
secularizati, iar secularizarea este mai rea decat suferinta, decat saracia si decat vrajitoria. Asadar, sa
devenim poeti si artisti indragostiti in Hristos!

Transcriere: Roman Ortodox in Franta

10/14
Legaturi:

Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre cel mai grav pericol: SECULARISMUL IN BISERICA, o
FALSIFICARE A DUHULUI ADEVARAT si calea catre esec si deznadejde

MURIM INGHITITI DE LUMESC Ce inseamna A FI (IN) BISERICA?

Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa
impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE
APA DUHULUI SFANT (I)

DUHUL DESERTACIUNII SI PECETEA INTERIOARA. Pecetluirea in duh, impartasirea cu antihrist

si apostazia tainica a inimii prin vietuirea statornica in pacat si modul de viata lumesc:
PECETEA CRESTINILOR ESTE DUHUL SFANT. TREBUIE SA NE INTEMEIEM PE LUCRAREA
INTERIOARA

CALEA LARGA A DUHULUI LUMESC : Cand desertaciunea intra in inima, atunci vesnicia iese
afara

Amagitoarele impliniri desarte ale vietii si puterea esentiala a harului: NUMAI CU HARUL

11/14
 DUHULUI SFANT PUTEM REZISTA ATRACTIEI LUMII. Nu este cu putinta sa fii mucenic daca nu
esti intarit de Sfantul Duh

CRESTINISMUL RADICAL AL PARINTELUI IOACHIM PARR: Aceasta lume moare, iar voi va
purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti sa fiti misionari, dar nu vreti sa traiti
dupa Evanghelie. CRESTINISMUL CONFORTABIL NU EXISTA! Ce trebuie sa faca niste
MISIONARI ORTODOCSI autentici?

PILDA SFANTULUI APOSTOL PAVEL: Cine mai arde pentru mantuirea fratilor? Cine vrea in mod
sincer sa cunoasca adevarul, sa faca voia lui Dumnezeu?

TAINA MANTUIRII: PREDAREA IN MANA LUI DUMNEZEU . Sistemul din care trebuie sa iesim
daca vrem sa ne mantuim. Sa daramam idolul din noi!

Meditatie trezitoare la Paremia Vecerniei Intampinarii Domnului despre OAMENII RELIGIOSI

CARE NU ASCULTA(M) ADEVARUL LUI DUMNEZEU

Arhim. Simeon Kraiopoulos: CUM SE POATE PIERDE CHIAR SI UN CRESTIN PRACTICANT?

CE FACEM CU OMUL CEL VECHI?

BOALA DUHULUI LUMESC

ARHIMANDRITUL TIHON: Adu-ti aminte de dragostea ta dintai!. Interviu exploziv despre

OBOSEALA DE VIATA DUHOVNICEASCA , NECREDINTA CREDINCIOSILOR SI CINISMUL
ORTODOCSILOR PROFESIONISTI

NU PUTEM SLUJI LA DOI DOMNI

***

CEL CARE ISI IUBESTE VIATA SA O VA PIERDE

DRAGOSTEA MEA S-A RASTIGNIT

SFANTUL IGNATIE TEOFORUL, leul duhovnicesc si painea lui Hristos

ODINIOARA SI ASTAZI Singurul duh care domneste astazi este acela al unei vitrine
impodobite, dar false, artificiale

SFANTUL IGNATIE TEOFORUL, exemplu de martiriu: Moartea aceasta nu inseamna nimic. Nu

acesta este lucrul care are valoare. STRIVIREA nu este decat un mijloc prin care va deveni
PAINEA LUI HRISTOS

12/14
 SFANTUL IGNATIE TEOFORUL. Predica Parintelui Sofian. Sa nu cautati sa vorbiti de Iisus
Hristos, dar sa doriti lumea. Mai bine este SA TACI SI SA FII, decat SA VORBESTI SI SA NU FII!

Noul Episcop vicar de Spania si Portugalia, PS IGNATIE TRIF. Taina rugaciunii ca LEAC ANTI-
DEZNADEJDE si modelul DE FOC al Sfantului Ignatie Teoforul

Parintele Seraphim Rose: Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti

MUCENICII SI NOI: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii?

LECTIA MARTIRILOR CARE AU BIRUIT LUMEA. Fiecare din noi e chemat la o forma de marturie
sau martiriu pentru Hristos

Ierom. Ioan Buliga: IUBIREA LUMESCULUI NE OPRESTE DE LA JERTFA

Cuviosul Paisie Aghioritul: PENTRU CEL CREDINCIOS MUCENICIA ESTE SARBATOARE

Cuv. Paisie Aghioritul: JERTFA CARE ADUCE BUCURIE

IPS Teofan: SFINTENIA SI MARTURISIREA/ Pr. C-tin Sturzu despre SCANDALUL CEL BUN AL
CRESTINULUI/ Cine sunt cei ALESI de pe calea ingusta?/ PARINTELE ARSENIE BOCA si
ULTIMUL MOTIV DE RAZBOI: Fiii luminii vor fi prigoniti pana la sfarsit

Predica audio a Parintelui Dosoftei (Manastirea Putna). TAINA MUCENICIEI

Praznuirea Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat CE INSEAMNA SI CUM E POSIBILA MUCENICIA?

Puterea duhovniceasca pierduta si PATIMILE-IDOLI CARE INLOCUIESC PE DUMNEZEU IN VIATA

NOASTRA. Cuv. Paisie: Astazi, pe cat inteleg, exista o idolatrie mai mare

PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU LA VINDECAREA LUNATICULUI: In noi

se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism
din ce in ce mai teoretic

Arhimandritul Lazar: LUMEA INCLINA CATRE UN CRESTINISM FALS, ISTERIC . Cand inselarea
si fanatismul devin normalitate in viata bisericeasca

CE RASTIGNIRE FATA DE LUME I SE CERE SI MIREANULUI ?

Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor . SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI

CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
13/14
 CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT?

PENTRU CE TRAIM? CUM MOARE SUFLETUL, CUM SE PIERDE DUHUL SFANT? Acolo unde
se afla Duhul Sfant, acolo se iveste si lupta cea grea

SA NU UITAM: Mult ni s-a dat, mult ni se cere SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN
DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE!

Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA
SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA!

PUTINI SUNT ADEVARATII CRESTINI!

Cum ne purtam crucile vietii? SUNTEM HOTARATI SA RENUNTAM LA NOI INSINE sa ne dedicam
total lui Dumnezeu?

Daca nu-I dam lui Dumnezeu TOATA viata noastra, suntem oameni care ne mintim pe noi insine
si, de fapt, nu-I dam mai nimic. Daca Dumnezeu nu este in viata mea pe primul loc, nu este pe
niciun loc!

DESPRE RAZBOIUL LAUNTRIC CU DUHUL DILUANT AL LUMII SI ADANCUL NOSTRU UITAT.

Impotriva neo-crestinismului bucuros, a spiritualitatii de tip New Age, care nu vrea sa stie
de asceza si de Adevar

***

CRESTINUL NEAPARAT TREBUIE SA FIE UN NEVOITOR. De pe Cruce nu te pogori, altii te iau

O, CUM A DORI CA VOI TOI S FII POEI!. Parintele Sofronie cuvantari duhovnicesti (I)

Din Viata si din Duh. PARINTELE SOFRONIE SI SINGURA INTREBARE FUNDAMENTALA:

Cum sa dobandim pe Duhul Sfant in noi si sa-L pastram?

Parintele Sofronie Cuvinte duhovnicesti de cea mai mare adancime despre lumea
contemporana

14/14