Cuvânt înainte,

“Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și

noaptea îmi dă îndemnuri inima”
Psalmii, 16:7

Cartea de faţă nu pretinde să aducă noutăţi în cunoaştere.

Cartea de față își propune o transcriere a gândurilor,
reflectărilor și cugetărilor trăite și scrise într-o stare de iluminare, de
stimulare, conferite de o puternică trăire și revelație divină, fiind doar un
conspect a cugetarilor si reflectarilor traite intr-un anumit timp si loc
despre sensul existenţei umane. Pentru că în special credința si religia este
pentru noi sensul sau direcția care ne ghidează in viața de zi
cu zi, cartea de față are un caracter religios.
În decursul anilor am alcătuit un rezumat presărat cu comentarii
personale și sper ca, paginile care urmează vor face pe unii să înțeleagă
că Dumnezeu , după definiţia celebră a lui Emil Cioran “ este intervalul
dintre două bătăi ale inimii” .
Totuși mă întreb dacă, scriind aceste rânduri, nu este mai degrabă
dorința de a mă lămuri eu însumi, de a înțelege sensul cunoașterii și
apropierii de Dumnezeu, și ca să spun și mai adevărat, mă temeam să nu
profanez prin sărăcia cuvântului meu înalta descriere și înțelegere a celor
dumnezeiești. Așadar am aruncat grija pentru felul de a scrie toate aceste
gânduri asupra lui Dumnezeu " Căci El dă omului cunoștința, iar celor
bâlbâiți le dezleagă limba" .
Cartea este un imbold care să redeschidă o cale demult uitată care
poate folosi şi altora !

Cu deosebită stimă și consideraţie

Autorul
Szekely Pavel Arcadiu
 Cum l-am cunoscut pe Dumnezeu sau revelația găsirii lui
Dumnezeu

Am crescut şi trăit în acele vremuri în care religia era interzisă în

şcoli. Părinţii mi-au spus că ei L-au cunoscut pe Dumnezeu din rugăciunile
bătrânilor, din icoanele pe care ei le ştergeau de praf în fiecare zi şi în faţa
cărora îngenuncheau. Ei, bătrânii, nu credeau în altcineva, nu ştiau nimic
despre doctrine sau ideologii, nu le era frică să-L iubească pe Dumnezeu.
Făcuseră asta o viaţă întreagă.
Pe Dumnezeu nu L-am învăţat la şcoală.
Am învăţat singur despre Dumnezeu. Când mi-a fost cel mai greu,
din păcate, sau când mi-a fost teamă. L-am întâlnit pe Dumnezeu în dureri și
singurătăți, L-am întâlnit visând, L-am întâlnit, iertând, L-am întâlnit în
bucurii. L-am întâlnit în răsărit și la apus. L-am întâlnit în speranță.
Este ciudat cum îl căutam pe Dumnezeu doar când suntem într-o
situaţie dificilă. Personal nu am întâlnit o persoană care atunci când este în
culmea fericirii sau a împlinirii să îl caute pe Dumnezeu. Să fie Dumnezeu
primul în "lista" celor cu care ne bucurăm.
Avem o mare reuşită - profesională, personală - ce facem? Cred că
foarte mulţi deschid o şampanie, un vin, dau o petrecere sau mergem la un
restaurant. Câţi oare merg la biserică sau stau pe genunchi în camera lor să
îi mulţumească lui Dumnezeu?
Şi aceste lucruri au fost valabile şi pentru mine. De ce? Pentru că
suntem legaţi de nişte standarde sociale. Păi să îmi asum eu riscul (mai ales
dacă eşti bărbat) să fiu văzut la serviciu dând dovadă de "slăbiciune" şi
mulţumindu-i lui Dumnezeu? Niciodată. Ţin capul sus cu mândrie şi în lista
de mulţumiri Dumnezeu ocupa ultima poziţie.
Stau şi mă gândesc de câte ori când spunem "Doamne ajută" sau
"slavă Domnului" şi mergem mai departe, oare credem sau simţim cu
adevărat în sufletul nostru că este o mulţumire adresată lui Dumnezeu?
 Sunt constatări care m-au făcut să îmi pun multe semne de întreba-
re. De ce ne ruşinăm de Dumnezeu? Pentru că exact asta denotă o astfel de
atitudine.
Eu am avut mereu un respect şi o iubire de Dumnezeu destul de
mare, dar răsfoiam Biblia sau cărţi despre EL, destul de rar.
Dumnezeu a intrat în viaţa mea într-un moment în care eram com-
plet dezorientat şi profund îndurerat.. Simţeam că eram la limită, vedeam că
viaţa mea este un dezastru şi atunci, într-o seară, cum m-am priceput, i-am
cerut ajutorul lui Dumnezeu. Şi atunci inima mea s-a deschis. Şi mintea mea
a văzut uluită ceea ce cauta cu logica şi cu ochii, de ani în şir prin tot felul
de experienţe metafizice, în corp şi în afara corpului. Mintea a văzut că în
inimă este Dumnezeu! Şi a văzut că Dumnezeu este în inimile tuturor, chiar
şi în cele ce păreau împietrite! Şi că Dumnezeu nu este separat de creaţia Sa,
că de fapt Dumnezeu s-a dat pe sine Lumii sau Lumiilor în mii de particule
de Har şi Dumnezeire şi este în Tot şi peste Tot!
Şi în Tot este conectat! Şi am plâns! De bucurie... de mirare... nici
nu mai ştiu! Dar din acel moment am găsit liniştea mea interioară, care
rezistă oricărei presiuni din lume, oricăror încercări de a mă dezechilibra!
Este Sursa puterii mele! EL!
Şi am înţeles că experienţele sunt bune, dar nu obligatoriu nece-
sare! Este suficient să te poţi întâlni într-un fel cu Dumnezeul din tine ca să
ştii că Sufletul este divin, nemuritor şi invincibil! Şi aceasta singură
cunoaştere îţi poate aduce Totul!
Aşa am fost. Acum m-am schimbat şi mă schimb în continuare.
Pentru că acum Dumnezeu este lucrul cel mai important din viaţa
mea.
El ne călăuzeşte şi niciodată nu am dat greş atunci când ma-am
încrezut în El.
Pentru că Dumnezeu nu minte. Dumnezeu nu te părăseşte atunci
când îţi încredinţezi viaţa în mâinile lui. Dumnezeu îşi pleacă urechea la
rugăciunile noastre. Putem spune despre vreun om un astfel de lucru?
 Exista vreun om care să ne iubească necondiţionat şi să ne ierte de
câte ori greşim?
Dar cum ştiu eu că Dumnezeu există?
Ştiu că Dumnezeu există pentru că vorbesc cu El în fiecare zi.
Nu Îi aud vocea efectiv, prin sunete, dar Îi simt prezenţa, Îi simt
călăuzirea, Îi cunosc dragostea pentru mine. Au existat lucruri care s-au
petrecut în viaţa mea şi care nu au altă explicaţie posibilă decât că sunt de la
Dumnezeu. Dumnezeu m-a mântuit şi mi-a schimbat viaţa într-un mod atât
de miraculos încât nu pot face altceva decât să recunosc şi să laud existenţa
Lui. Totuşi, niciunul dintre aceste argumente nu pot să convingă pe nimeni
dintre cei care refuză să recunoască ceea ce este atât de clar.
În final, existenţa lui Dumnezeu trebuie acceptată prin credinţă
(Evrei 11:6).
 DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

“ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe

singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață
veșnică. “
Ioan 3:16

Suntem mereu fermecați de dragostea lui Dumnezeu pentru că nu o

putem înțelege. Ne uităm zilnic în ochii soției, a copiilor noștrii și vedem
dragostea Lui. Ne uităm în ochii prietenilor, a oamenilor de pe stradă,
privim zi de zi la natură la tot ce ne oferă , la păsări, animale, la plante și în
toate vedem dragostea Lui. Niciodată nu o să putem sa pricepem dragostea
lui Dumnezeu. Niciodată nu vom putea sa batem în cuie teologice si să
spunem: „Dragostea lui Dumnezeu este…,” aşa ca o formulă matematică.
Ce înseamnă să fim iubiţi de Dumnezeu?
Experiența aceasta a iubirii, este ceva ce simțim, ceva ce
cunoaștem cu inima, ceva ce este mai mult decât un adevăr pe care-l
deducem din raționamente logice. Putem cunoaște unele lucruri cu mintea,
cu privirea sau prin simțul tactil, dar pe care nu le experimentăm cu inima.
S-ar putea să raționam în felul următor :
1) Biblia spune, "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea"
(Ioan 3:16);
2) Eu fac parte din această lume;
3) de aceea, Dumnezeu mă iubește. Această este o cale de a ști că
ești iubit de Dumnezeu.
Sau s-ar putea să mergi mai departe și să spui:
1) Hristos a spus uncenicilor Săi, "Nu este mai mare dragoste decât
să-și dea cineva viața pentru prietenii săi." (Ioan 15:13);
2) Eu sunt unul din prietenii Lui pentru că îl urmez pe El și păzesc
poruncile Lui (Ioan 15:14);
3) de aceea, Hristos mă iubește .
Acestea sunt căi care folosesc rațiunea pentru a cunoaște faptul că
suntem iubiți și sunt importante. Trebuie însă să vedem aceste lucruri și să
le folosim în lupta credinței . În Epistola către Romani 5:5 Sfăntul Apostol
Pavel spune " însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui
Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost
dat."
Această experimentare a dragostei pe care o arată Dumnezeu față
de noi nu este o deducție logică. Este o dragoste care este simțită în inimă. și
este cunoscută în felul în care numai inima o poate cunoaște.
Dar pâna la urma ce este dragostea adevărată ?
La 1Corinteni 13:5 se spune foarte clar ''Dragostea nu se mânie''.
Dragostea este un sentiment foarte profund care poate fi descris în
foarte multe feluri. Este un sentiment care te înălță și care îți dă o stare de
bine si o stare de fericire . Dragostea adevărată este atunci când tot ce simți
nu poate fi exprimat în foarte multe cuvinte, este o stare constantă de bine,
un sentiment de împlinire și o poftă continuă de viață. Dragostea adevărată
este necondiționată. Este atunci când iubești cu adevărat pe cineva și nu ai
nicio așteptare şi nu ceri nimic în schimb.

Dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă nici când NOI suntem

suparați sau mâniosi pe El.
Bucurie, durere, teamă, mânie. Acestea sunt toate stări emoționale
și sunt o parte importantă a fiecărui om. Emoțiile ne ajută să ne exprimăm în
fața celorlalți și fără ele am fi niște creaturi destul de plicticoase. Dar noi ne
aratam câteodată mânia sau frustrarea chiar și împotriva Dumnezeu. De
foarte multe ori zicem :
„De ce Dumnezeu îngăduie asta?
De ce Dumnezeu îmi face asta?”
Unde este Dumnezeu acum când am atâta nevoie de EL ?
Avem perioade sau momente în care țipăm la Dumnezeu. Îl
criticăm că nu ne ascultă rugăciunile sau ne plângem de milă spunând că nu
pentru noi nu există Dumnezeu. El de multe ori poate să nu facă ceea ce Îi
cerem în rugăciuni dar ne dă un răspuns la rugăciunile noastre, explicându-
ne de ce nu face cum vrem noi. În cazul acesta trebuie sa ştim să Îl ascultăm
(în sensul de a-L auzi) astfel vom fi ispitiţi să îi cerem socoteală, să-l
chestionăm uneori în termeni destul de duri.

Dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă nici când suntem

egoiști și cerem pentru noi tot.
Ce înseamnă a fi egoist ?
Egoismul conform definiției este o atitudine de exagerată
preocupare pentru interesele personale sau familiare și de nesocotire a
intereselor altora. Egoiștii reduc totul la propria persoană, la propria familie,
neținând cont de ceilalți, dorind și acumulând totul pentru sine. Este exact
ceea ce se raportează la dorințele noastre zilnice pentru noi sau copiii noștri
- meserii bănoase, funcții înalte, case impunătoare, averi imense, putere etc.
De multe ori noi spunem :
„ Doamne dă-mi și Doamne fă-mi.” Dumnezeu spune, „De-atâtea
ori mi-ai cerut lucruri și n-ai știut ce ceri”.
Este exact ca și cum soțiile își întreabă soții câteodata:
„Mă iubești? , Cat de mult ?
Așa întrebăm și noi strigând spre cer :
„ E cineva acolo ? Mă iubești ?”
Și auzim din cer „Te iubesc cu o iubire veșnică.” De fapt,
Dumnezeu este singurul care iubește așa.
Trebuie să evităm lucrurile lumești, ca să nu ne răpească inima și
să ne folosim de cele simple, numai pentru a ne sluji de ele. Să ne îngrijim
însă să fie sobre. Ne spune în 1 Ioan 2:15-17
“ Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeste cineva
lumea, dragostea Tatălui nu este în El.
Căci tot ce este în lume: pofta firii pamintesti, pofta ochilor și
laudaroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.
 Și lumea și pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu,
rămâne în veac.”
Dumnezeu să ne facă darnici în Hristos, darnici în post și
rugăciune și în vorba bună care trebuie să o spunem.

Dragostea lui Dumnezeu nu se schimbă nici când noi nu mai

comunicăm cu El.
Rugăciunea este atitudinea de dependenţă de Dumnezeu.
Fiecare dintre noi ne putem refugia în liniștea odăiței noastre ,
ascunse pentru o comunicare adevărată, profundă și semnificativă cu
Dumnezeu.
A-ți auzit de lipsă de comunicare? Când nu mai vorbim cu
Dumnezeu înseamnă că nu ne mai rugăm. Adevărata rugăciune e foarte
grea. Să spui la Dumnezeu că vrei aia şi aia nu e greu, dar să-L faci pe
Dumnezeu să îţi îndeplinească cererea PE LOC e ceva foarte, foarte dificil.
Orice rugăciune care este rostită atât cu voce tare sau în gând,
oriunde și oricând este o vorbire cu Dumnezeu. Îndrăznesc să spun că
rugăciunea este o jertfă personală , o răstignire, o vărsare a sângelui propriu
pentru ceea ce vrem de la Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu rămâne valabilă peste viața noastră și
când nu vrem să ne schimbăm .
Domnul bate la ușa inimii fiecăruia în parte. Chemarea Lui diferă
de la om la om
"Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe
care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe
aceștia i-a și mărit" (Romani 8, 30).
Domnul îi cheamă pe toți oamenii la mântuire, dar nu toți se
mântuiesc, "căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși" (Matei 22, 14).
Chemarea lui Dumnezeu este trimisă în multe feluri: prin cuvintele
Sfintei Scripturi, prin încercări și ispite, prin vise, prin pedepsele și
suferințele cu care îl cheamă la pocăință pe omul care a greșit și nu se
căiește de păcatele sale; chiar "când suferim pe nedrept trebuie să știm că
asta se întâmplă cu îngăduința lui Dumnezeu, fie pentru a ne spăla păcatele,
fie pentru a primi cununa", spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Niciodată omul n-ar fi putut de unul singur să înțeleagă iubirea
infinită pe care o nutrește Dumnezeu față de această binecuvântată făptură,
omul, care constituie și coroana întregii creații. Și deoarece iubirea
adevărată nu este cu putință să se exprime doar prin cuvinte emoționante, ci
și prin fapte care dovedesc autenticitatea cuvântului.
Odată împăratul Alexandru cel Mare l-a întrebat pe unul dintre
înțelepții curții sale :
“ Cum poate un om să devină Dumnezeu? “ raspunsul înțeleptului
a fost unul simplu:
“ Atunci când omul va face ce numai Dumnezeu poate să facă ,
să-i iubească chiar și pe vrășmașii lui.”
Avem atâta egoism în inimile noastre încât dragostea lui
Dumnezeu este și va rămâne o mare enigmă pentru noi.
Însăși Sfânta Scriptură spune în Romani 3:23 că :
“ Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” ,
iar în Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel 3:3 ne spune “ urâți fiind
și urându-ne unii pe alții” - aceasta este marea contradicție a naturii noastre
umane “ urându-ne unii pe alții și având atâta nevoie de a fi iubiți.

JERTFA DUMNEZEIASCĂ :
“ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu” .
Iubirea lui Dumnezeu pentru om se revelează mai ales în jertfa de
pe Cruce a Mântuitorului ISUS HRISTOS : "Noi am cunoscut dragostea Lui
prin aceea că El și-a dat viața pentru noi" (I Ioan. 3, 16). În suferințele Sale,
Isus n-a vrut de la om altceva decât un singur lucru: să accepte a răspunde
cu iubire la iubirea ce i se arată. Prin iubirea Sa, Hristos a vrut salvarea
omului. "Crucea este cheia tainei iubirii lui Hristos. Fără Cruce am fi știut
ceva despre iubire în general, dar n-am fi știut nimic despre iubirea lui
Dumnezeu față de noi." Crucea a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea
adevărată. Crucea este mijlocul prin care Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine.
Prin întrupare, ISUS HRISTOS a luat asupra Lui slăbiciunile
lumești și răbdând până la moarte, a învins frica de moarte și însăși
moartea, în firea Sa omenească . El a fost omul durerii nedrepte. Prin durere
a desființat păcatul, și tot prin durere a desființat moartea. Patimile,
răstignirea și moartea Mântuitorului ISUS HRISTOS sunt jertfa de Sine pe
care El a adus-o pentru mântuirea lumii. El a suferit toate acestea pentru că
așa era hotărât de Dumnezeu, din veac, să se obțină mântuirea. Astfel
proorocia lui Isaia prezice amănunțit patimile Domnului, asemănând pe
Mântuitorul ISUS HRISTOS cu un miel dus la înjunghiere și cu o oaie,
care nu-și deschide gura împotriva celui ce o tunde (Isaia 53, 4-7).
Mântuitorul Însuși spune despre Sine că n-a venit în lume că să I
se slujească, ci că El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru
mulți (Matei 20, 28). Iar la Cina cea de taina zice că, trupul Său se frânge și
sângele Său se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor (Matei 26, 27-28).
Dumnezeu ne-a văzut din înaltul cerurilor și în aceea noapte
adâncă a lăsat cerul că să ne vină în ajutor. În aceea noapte a trimis în lume
pe unicul Său Fiu ca prin el să fim mântuiți, iar EL - Fiul lui Dumnezeu –
Isus Hristos a urmat drumul ascultării părintelui până la crucea răstignirii
unde prin moartea lui a venit împăcarea cu Tatăl .
Mântuitorul nostru Isus Hristos a fost supus morții a fost părăsit și
a suferit, și a răbdat mânia lui Dumnezeu, a judecății divine :
“Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu“ (Zaharia 13:7)
În Sfânta Scriptură 1Petru 3:18 spune:
“Căci și Hristos, odată pentru păcate a suferit, cel drept pentru cei
nedrepți, că să vă aducă la Dumnezeu.”, iar acum mântuiți prin harul și
jertfa Mântuitorului Isus Hristos , mergem spre cer fericiți și plini de
speranță, căci jertfa binecuvântată pe care a făcut-o ne-a deschis porțile
raiului.
A venit pe acest pământ pentru a ne face pe toți fericiți, pentru a
ne da lumina fericirii, iluminând în noi sursa bucuriei care este Sfântul Duh
din inimă noastră. Nu a venit numai pentru a ne salva, ci în primul rând
pentru a ne da bucuria și fericirea.
În ziua răstignirii Mântuitorului, omenirea și-a arătat și și-a
revărsat toată ura , mânia și răutatea împotriva creatorului ei, venit să-i
aducă nemurirea.
În Psalmul 22:16 se descrie acele momente trăite de Mântuitorul
nostru:
“ Căci niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți dau
târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele...”
În aceste cuvinte se poate desluși cum mulțimea dușmănoasă a fost
atrasă că de un magnet uriaș la spectacolul macabru al răstignirii fiind parcă
împinsă de la spate de o curiozitate păcătoasă. A murit în față tuturor
prieteni și dușmani deopotrivă. El S-a văzut pe cruce singur, părăsit de
aproape toți. A fost părăsit până și de ucenicii cei mai apropiați, care in
afară de Ioan, se ascunseseră cu lașitate în fața primejdiei de a fi arestați și
nimeni, nimeni nu înțelegea încă lucrarea pentru care murea El. Nimeni nu
poate contesta faptul că Petru a făcut câțiva pași pe apă, iar cu câteva zile
mai târziu a zis „ Nu-L cunosc.” În jurul LUI era gloata dușmănoasă;
singurele chipuri care le vedea erau ori cele tâmpe, nepăsătoare, ale
numeroșilor gură-cască, pe care nu era întipărită decât o curiozitate
nepăsătoare, ori cele pline de o bucurie răutăcioasă.
Răutatea aceasta nu s-a îmblânzit nici măcar în fața dureroasei
priveliști a pătimirilor de pe cruce, arătându-se prin observații ironice, care
dau în vileag dezgustătoarea josnicie a sufletului lor, care era în stare să-și
bată joc de un muribund. Pe alţii i-a, mântuit, spuneau ei în bătaie de joc,
dar pe sine nu poate să se mântuiasca!
Odată cu păcatul, Măntuitorul Isus a fost nevoit să ia asupra Sa şi
urmările lui inevitabile, care sunt cele mai groaznice pentru suflet: în-
strainarea de Dumnezeu, părasirea de către Dumnezeu şi blestemul ce atârnă
asupra noastră ca şi pedeapsa pentru păcat .
În epistola către Galateni, cap 3, versetul 13 Sfăntul Apostol Pavel
ne arată : '' Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se
blestem pentru noi - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe
lemn"
Dacă ținem cont de toată monstruozitatea acestui blestem și a
părăsirii de către Dumnezeu, de toată greutatea incredibilă a păcatului
ridicat de Mântuitorul Isus pentru răscumpărarea noastră, poate vom putea
înțelege, într-o oarecare măsură, strigătul Lui dinaintea morții, plin de
mâhnire și chin de nepovestit: "Eli, Eli, lama sabactani?" care se tălmăcește:
"Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" (Matei 27.46)
Suferințele Domnului ISUS HRISTOS au fost atât de mari, încât
toată natura s-a tulburat. Soarele nu a mai putut răbda această priveliște și
s-a ascuns; întunericul a acoperit pământul care s-a cutremurat de spaimă,
Catapeteasma Templului, care desparțea Sfânta de Sfânta sfintelor, s-a
despicat.
Totuși astazi unii inca mai pun întrebarea:
„ Dar pentru ce aceste pătimiri? De ce simbol al creștinismului a
devenit tocmai crucea – acest instrument al torturii?
Din păcate astazi pentru mulți dintre noi , sensul crucii este
absolut de neînțeles. Apostolul Pavel scria încă de pe atunci:
'' Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe
calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea
lui Dumnezeu. (I Cor. 1,18).
Omul a dăruit lui Dumnezeu moarte, iar EL prin jertfa de pe cruce
a dăruit omului viața veșnică.
Această este dragostea fără de margini a lui Dumnezeu.

Slava lui Dumnezeu

Suferință și slavă. Duhul lui Dumnezeu pune aceste două noțiuni
împreună în multe locuri din Sfânta Scriptură. Prin această se face o
diferență clară între ele, iar pe de altă parte ne arată că suferința și slava în
gândirea lui Dumnezeu despre Hristos formează un tot unitar.
Ne spune Apostolul Pavel în Epistola către Evrei 2:9
“Dar pe Acela care a fost făcut "pentru puțină vreme mai prejos
decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem "încununat cu slavă și cu cinste" din
pricina morții pe care a suferit-o; pentru că, prin harul lui Dumnezeu, El să
guste moartea pentru toți. “
Pentru a putea duce la îndeplinire planul de mântuire a omului,
Dumnezeu a trebuit mai întâi să devină om. Numai în timp ce a mers în
moarte că om a putut să nimicească “ Prin moarte pe cel ce avea puterea
asupra morții, adică pe diavol.”
În Epistola către Filipeni 2:7-10 aflăm că :
“S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se
asemenea oamenilor.
La înfățișare a fost găsit că un om, S-a smerit și S-a făcut
ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat
Numele care este mai presus de orice nume;
“ pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor
din ceruri, de pe pământ și de sub pământ “
De ce a fost necesară această jertfă a lui Dumnezeu ? Pentru că “
Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El și-a dat viața pentru noi"
(I Ioan. 3, 16).
Dacă vom striga după ajutor , atunci când glasurile rugăciunilor
noastre se îndreaptă spre Dumnezeu , EL ne va răspunde arătându-ne cu
mâna spre biserica pe care Mântuitorul ISUS a câștigat-o cu însuși sângele
Său.

Amin
 PĂCATUL SAU STAREA DE PĂCAT

“ Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva

păcatului”
(Evrei 12:4)

“ Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui
Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru “
(Romani 6:23)
” Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le
mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.”
(Proverbe 28:13)

Din cele mai îndepărtate timpuri cea mai profundă nevoie a

sufletului omenesc este nevoia după iertarea păcatelor. Pacea sufletească
ține de iertarea păcatelor. Mântuirea stă în iertarea păcatelor. Liniștea
noastră în familie, în casă , în societate și în biserică ține de iertarea
păcatelor noastre. Omul năzuieste după pace, după liniște, bucurie și
fericire. Dar, aceste aspirații vor fi împlinite cu desăvârșire doar atunci când
sufletul este eliberat de vina care a acumulat-o, mânia lui Dumnezeu este
satisfăcută, potolită, povară e descărcată, iertarea este oferită, bucuria care
însoțește iertarea stăpânește de acum inima și omul acela este atunci un om
mântuit. Un om plin de viață, de pace, de bucurie, de voie bună pentru că
Dumnezeu i-a făcut mult bine și l-a iertat de tot și de toate.
Sigur că de păcătuit, am păcătuit. Dacă este cineva care spune că
n-a păcătuit, în momentul în care gândește sau face această afirmație a și
făcut un păcat. De păcătuit, păcătuim în diferite feluri. Putem să păcătuim
singuri. Dar de iertat, nu ne putem ierta singuri. Iertarea este un dar.
Întrebarea este: Cum știu când l-am primit acest dar ?
Cum știu că acest dar de la Dumnezeu este adevarat ?
Pe ce bază se stabilește iertarea păcatelor noastre?
În 1 Ioan 2:12 , Sfânta Scriptură ne spune :
“ Vă scriu, copilașilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru
Numele Lui”
În Sfânta Scriptură nu scrie: Vă scriu că păcatele voastre să fie
iertate, sau în speranța că păcatele să fie iertate. Ci în Sfânta Scriptură scrie:
“ Vă scriu pentru că păcatele vă sunt iertate” . Cu siguranță va sunt iertate.
Din învățăturile bisericii noastre este de știut că cine se roagă
pentru iertare o primeaste. Dacă ne rugăm acasă, pe drum, sau la serviciu,
sau ne rugăm în mașină, Dumnezeu ne poate ierta.
De multe ori s-a pus și se mai pune intrebarea :
'' Care e poziția în care trebuie să te rogi, în picioare sau în
genunchi?''
Poziția adevărată nu e poziția trupului ci poziția inimii. Dacă trupul
nu poate să stea decât în picioare sau pe pat, inima trebuie să fie pe
genunchi când se roagă. Să ne rugăm, să-l căutăm pe Dumnezeu în fiecare
moment al vieții noastre .
Cum pot să știu că păcatele mele sunt iertate?
1. Iertarea păcatelor noastre se bazează pe jertfa lui Isus
Hristos
În Sfânta Scriptură la 1 Ioan cap. 2 aflăm că: „El este jertfă de
ispășire pentru păcatele noastre și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale
întregii lumi. În cap. 4:10 scrie „Dumnezeu ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său
că jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” În 1 Petru scrie „noi am fost
răscumpărați nu cu lucruri pieritoare, nu cu argint sau cu aur, ci am fost
răscumpărați cu sângele scump al Domnului nostru Isus Hristos. Când ne
gândim la trecutul nostru păcătos, trebuie să fim siguri, că jertfa
Mântuitorului Isus este izvor de iertare pentru păcatele noastre.
Domnul Isus s-a dus pe Sine, pe cruce, ca jertfă, pentru ca noi să
căpătăm iertarea. Sfânta Scriptură sau Cuvântul Domnului ne învață lucrul
acesta foarte, foarte clar. Jertfa Domnului nostru Isus nu este un gest care
scoate în evidență un eșec al Domnului Isus.
Domnul Isus n-a murit ca victimă și nu a fost o victimă. Jertfa Lui
pune în evidență biruința Sa. Este calea spre biruință. El a murit pentru
păcatele noastre, că să realizeze, să împlinească cea mai profundă nevoie, să
primim iertarea.
În Epistola către Evrei 7:26 spune că Mântuitorul nostru Isus
Hristos s-a arătat o singură dată, că să șteargă păcatul prin jertfa Sa. Ce
înseamnă cuvântul ''să stearga'' ? Efectiv nu mai există, în sensul în care tot
ceea ce trebuia să săvârșească Fiul lui Dumnezeu că păcatul să fie eliminat
s-a săvârșit și păcatul a fost eliminat. Jertfa Fiului lui Dumnezeu are ecouri
veșnice. Pe acela pe care Dumnezeu îl iartă, Dumnezeu nu îi ia păcatul lui și
îl pune de o parte și-l ține ascuns până la vremea potrivită. Jertfa lui Isus,
Fiul lui Dumnezeu desfinteaza păcatul. Păcatul nu mai există. Ce Dumnezeu
a iertat nu mai este. Când vă tulbură ceva din trecutul dumneavoastră,
aduceți-vă aminte că Isus s-a dus pe Sine că jertfă pentru voi. A murit pe
cruce pentru voi.

2. Iertarea păcatelor noastre prin mijlocirea Domnului Isus

Domnul Isus s-a dus nu doar că jertfă pentru păcate. Ci, înviind din
morți, înălțându-se la cer, El șade la dreapta lui Dumnezeu și sfânta
Scriptură ne învață că El este mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu.
În 1 Ioan 2:1 ne confirmă cele menționate mai sus
„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri că să nu păcătuiți. Dar, dacă
cineva a păcătuit avem la Tatăl un mijlocitor, pe Isus Hristos, cel
neprihănit.”
Dacă cineva a păcătuit, să-i fie rușine față de Dumnezeu, nu
săvârșești păcate și pretinzi că nu s-a întâmplat nimic. Dacă cineva a căzut
într-un păcat să-i fie rușine. Dar, nici o clipă să nu-și piardă speranța.
Obrazul să ne crăpe de rușine, am păcătuit împotriva lui
Dumnezeu. Nu suntem nevoiți să acceptăm acuzarea acelora care aruncă
după noi cuvinte de ocară, spunând că dacă am păcătuit ne ducem în fundul
iadului și nu mai este nici o șansă.
Isus, Fiul lui Dumnezeu s-a înălțat la cer și este acolo mijlocitor și
ne spune în Sfânta Scriptură că dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un
mijlocitor. Dar nici nu putem îndrăzni și să luăm aceste cuvinte ca și o
libertate pentru a păcătui, zicând: Isus a murit pentru mine și mă apără în cer
și prin urmare să-i dau de lucru și păcătuiesc. Vai de cel care gândește așa .
În 1 Timotei 2:5 spune că este un singur mijlocitor între Dumnezeu și
oameni, omul Isus Hristos. În epistola către Evrei găsim unul dintre cele
mai frumoase versete pe această temă.
„Pentru aceasta, și poate să mântuiască desăvârșit pe cei ce se
apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu că să mijlocească pentru ei.
Evrei 7:25
El ne protejează, ne însoțește, ne învață, vrea să ne schimbăm, să
ne facem mai buni. Se întâmplă că diavolul să stea pe urmele noastre să ne
ispitească. Iar dacă reușește să ne facă să cădem în păcat, următorul gest pe
care îl face se înfățișează înaintea lui Dumnezeu cerând osânda noastră.
Raționamentul cerinței lui este cât se poate de clar:
1. Plata păcatului este moartea.
2. El a păcătuit.
3. Cer că el să moară.
Ce mai poți să zici? De câte ori n-ar fi trebuit să murim.
Dacă nu era acolo Mântuitorul Isus care să intervină în acel
moment și să zică, „Înapoia mea Satano.” E adevărat că plata păcatului e
moartea, e adevărat că omul cutare a păcătuit. Dar, la fel de adevărat este că
omul acela se încrede în Mine, mi-a chemat numele. Eu am murit pe cruce
pentru păcatele lui. Am hotărât să-l iert și să-l apăr, așa că înapoia mea
Satano. Așa trebuie să crezi, asta ne duce libertate și bucurie.

3. Din pricină că ne mărturisim păcatele

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept,că să ne

ierte păcatele și să ne curateasca de orice nelegiuire.

 În Sfânta Scriptură la Iacov 5:16 spune :
„Mărturisiți-vă unii altora păcatele.” iar în Proverbe 28:13:
“Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le
mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare.”
De ce să taci? De ce să duci povara de unul singur? De ce să te
usuci, cum a zis David „Câtă vreme am tăcut mi se uscau oasele de
gemetele mele necurmate. A făcut păcat, îl ținea ascuns. povara, vinovăția la
apăsat teribil. „Mi se uscă vlaga cum se uscă pământul.”
David a spus, „Mi-am mărturisit păcatul” Nu știu cale mai
binecuvântată și mai bună înspre pace decât asta. Să mergi înaintea
Domnului Isus și să spui, „Doamne Isuse, cred în Tine. Am păcătuit. Te rog
frumos să mă ierți.” Și El îți ridică povara. Duhul Lui te vă inspira și te vă
călăuzi să îndeplinești și ce scrie. Mărturisiți-vă unii altora păcatele. Caută
un duhovnic , spovedește-te, împărtășește-te cu sfintele taine , descarcă-ți
povara sufletului și în felul acesta Dumnezeu îți va aduce bucuria eliberării
și a iertării, siguranța iertării păcatelor .
4. Din pricină că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc.

Iertarea noastră este confirmată, este mărturisită prin faptul că și

noi iertăm pe cei care ne greșesc.
„Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă
vă ierta greșelile voastre Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici
Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.”
Matei 6:14-15

„Și când stați în picioare, să iertați orice aveți împotriva cuiva,

pentru că și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. Dar,
dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă vă ierta greșelile
voastre.”
Ev. Marcu 11
Cu lipsă de iertare, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să
spună „Te iert”, nu faci altceva, decât să anulezi efectele jertfei Domnului
Isus în dreptul tău. Nu faci altceva decât să pui mâna pe gura mijlocitorului
din cer, care nu mai are nici o putere să te apere. Nu faci altceva, decât să te
expui uneltirilor diavolului, care vă dă peste ține că să te uneltească și mai
mult. Isus a pus în față noastră aceste cuvinte, care să ne avertizeze că zona
asta în domeniul păcatelor îi răspunderea noastră. Și e lucrul acela mai ușor
de făcut.
Câți dintre noi n-au inima împietrită. Nu vor, refuză, sau nu pot. La
început nu pot, după aia nu mai vor. Că asta este evoluția. La început nu
vrei, că supărarea e mare și după aia, diavolul ține stăpânire zona aceea și te
împietrește și apoi nu mai poți. Și nu mai poți nu pentru că Dumnezeu nu a
vrut să te ajute. Ci pentru că ai refuzat ajutorul Lui și acum nu mai poți. Și
în această situație, Duhul Sfânt intervine și dă putința și eliberare, unuia
care strigă spre Dumnezeu.
Iertarea păcatelor nu o câștigăm prin faptul că noi iertăm pe alții,
că nu ni se dă iertarea păcatelor la schimb- „Dă tu iertare la celalat și eu îți
dau și ție iertare”. Nu. Nu asta-i moneda de schimb. Nu. Jertfa lui Isus
aduce iertare păcatelor.
Trebuie să vedem ce a zis Isus, totul a plecat, de la rugăciunea
Tatăl nostru: „ și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm
greșiților noștri ”.

Dacă nu am avea nici o greșeală, numai prin osândirea aproapelui

nostru suntem vrednici de iad, pentru că, în față lui Dumnezeu, osândirea,
este un păcat foarte mare. Să nu ne grăbim să osândim sau să judecăm
pentru că de multe ori vedem păcatul celui ce greșește, dar pocăința lui cea
din ascuns nu o cunoaștem, și cât de cumplit este să osândești pe acela pe
care chiar Dumnezeu l-a iertat și l-a îndreptat.

Rugăciunea Tatăl nostru trebuie să o luăm în acea parte, că unul

dintre cele mai puternice și convingătoare argumente aduse de omul care are
nevoie de iertare, la Dumnezeu, care -i dă iertarea. Când în inimă ta este
dragoste, când în inimă ta va vedea dorința de a oferi celuilalt iertare,
Dumnezeu îți va dărui ierarea Lui.
 Principiile iertării de păcate :

Isus a murit pentru păcatele noastre

Isus e mijlocitorul
Noi ne mărturisim păcatele
Iertăm pe cei care ne greșesc.
Punându-ți viața în mâna acestor principii, vei trăi bucuria iertării
păcatelor.

Amin
 NECAZURI , GRIJI ȘI ÎNGRIJORĂRI

„Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El ÎnsuȘi

îngrijește de voi.”
(1 Petru 5,7)

Scriptura este plină de versete în care se găsesc cuvinte precum

frica, îngrijorare, mânie, spaimă și groază. Multe texte se referă la lucrurile
cu privire la care oamenii își fac griji sau de care le este frică; altele cuprind
făgăduințele lui Dumnezeu pentru cei cărora le este frică sau pentru cei care
sunt îngrijorați. Mesajul „Nu te teme” este subliniat, iar și iar, în întreaga
Scriptură de 365 de ori. Un cuvânt de încurajare pentru fiecare zi a anului.
În definitiv, frica și îngrijorarea fac parte din existența omului încă
de la apariția păcatului pe pământ.
Îngrijorarea sau teama cu privire la ce s-ar putea întâmpla se
numără printre emoțiile care ne pun cel mai mult în primejdie sănătatea
psihică și fizică. O legendă medievală povestește despre un drumeț care,
într-o seară, în călătoria lui spre Londra, s-a întâlnit cu Frica și cu
Nenorocirea, care își propuseseră să ucidă zece mii de oameni.
Drumețul a întrebat Nenorocirea dacă avea să facă singură toate acele
victime. „O, nu, i-a răspuns Nenorocirea. Eu voi ucide numai câteva sute.
Prietena mea, Frica, îi vă ucide pe ceilalți.”
Frica și îngrijorarea sunt frecvent întâlnite. Ele sunt niște emoții
distructive și dureroase. Între simptomele obișnuite ale îngrijorării se includ
neliniștea, spaima, insomnia, încordarea, durerile de cap, extenuarea,
amețeala, palpitațiile, respirația greoaie, transpirația, dificultatea de
concentrare. Îngrijorarea poate fi însoțită și de atacuri de panică.
Dumnezeu vrea să ne ajute să scăpăm de aceste sentimente
nedorite și ne invită să ne încredem în El. Îngrijorarea este o stare de
neliniște cu privire la necunoscut, cu privire la evenimente presupuse a se
întâmpla în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Aceste presupuse
evenimente nu există deocamdată decât în mintea noastră. Cu toate acestea,
simptomele îngrijorării sunt foarte reale, atât din punct de vedere emoțional,
cât și psihic, și pot fi foarte dureroase. Nu este de mirare că Domnul vrea să
ne elibereze de ele!
Prima întâlnire cu frica a omului :
Prima experiență sau prima întâlnire a omului cu frica a fost
atunci când Adam si Eva s-au ascuns de Dumnezeu in grădina Raiului după
ce au gustat din fructul interzis.
''Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin
grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de fața
Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: "Unde ești?"

El a răspuns: "Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică,

pentru că eram gol, și m-am ascuns."
Este dificil să înțelegem ce au simțit Adam și Eva în momentul în
care au cunoscut frica pentru prima dată.
Ce facem cu frica, îngrijorarea, mânia, spaima și groaza ?
Într-un desen animat văzut pe internet era prezentat un pod a cărui
limită maximă de greutate era de 10 tone. Pe acest pod a ajuns să treacă un
camion pe care era inscripționată aceiași greutate: 10 tone. Când acest
camion a ajuns la jumătatea podului, un porumbel s-a așezat pe prelata
camionului . În acel moment podul s-a rupt și camionul s-a prăbușit în
mijlocul râului. Podul a fost construit numai pentru a susține 10 tone și
camionul avea exact aceeași încărcătură. De aceea n-a mai putut susține în
plus nici greutatea unui porumbel !
 Cu siguranță această povestire se întâlnește numai în desenele
animate. Nu se poate întâmpla așa ceva și în realitate. Cele mai multe
poduri vor rezista peste greutatea limita admisă, chiar dacă s-ar așeza un stol
de porumbei pe prelata camionului. Ce este însă demn de subliniat este
faptul că fiecare pod are o limită de greutate și un punct de rupere, în care și
greutatea unui porumbel este prea mare. Nu greutatea porumbelului este
ceea care a rupt podul, ci greutatea tirului care îl traversa.
Așa și noi avem probleme cu porumbeii. Sunt acele momente când
ne suntem în anumite situații și spunem : „Asta este deja prea mult ”!
De atâtea ori viața noastră este încărcată cu probleme și
responsabilități până la limita maximă. Atunci devenim furioși împotriva
lucrurilor neansemnate. Dar nu acestea sunt adevăratele poveri ; ci marea
încărcătură pe care deja o purtăm! Fiecare persoană are o limită maximă a
poverii pe care o poate purta . De aceea să lăsăm toate îngrijorările noastre
Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Cum tratăm îngrijorările?

Cum putem să ne eliberăm de frica și de îngrijorare? Încrederea în
Dumnezeu și mulțumirea sunt factorii-cheie care ne ajuta să privim viitorul
cu încredere.
Viitorul vieții noastre și chiar viitorul de după moartea noastră se
afla în mâinile Tatălui nostru ceresc. El știe că una dintre cele mai mari
nevoi ale noastre este eliberarea de îngrijorare, iar dorința Sa este să fim
mulțumiți în prezent și să privim viitorul cu încredere. Cuvintele acestea ne
inspiră încredere în Tatăl și în Domnul Isus, ca să nu ne mai îngrijoram de
relele care ni s-ar putea întâmpla în viitor. Domnul a îndreptat atenția
ucenicilor spre împărăția pe care o pregătea pentru ei. Orice ni s-ar întâmpla
aici și oricare ar fi necazurile prin care trecem, ne așteaptă o împărăție
veșnică. De aceea, aveți încredere în Mine și în făgăduințele Mele, spune
Isus. Acesta este mesajul Său pentru noi astăzi!
Domnul Iisus ne-a spus însă un lucru : „Nu vă îngrijorați”!
Isus ne cheamă nu numai să ne schimbăm atitudinea față de
lucrurile cu care ne confruntăm sau să ne luăm o fața zâmbitoare , ci să
lăsăm îngrijorările noastre în seama Lui.
Încrezându-ne în El și așteptând soluțiile Lui pentru problemele
noastre, vom găsi adevărata fericire.
Domnul ne transmite o serie de principii care, dacă sunt urmate cu
seriozitate, îl pot scuti pe drept credincios de multe necazuri.
Pune preț pe lucrurile cu adevărat valoroase. Programul aglomerat
ne poate determina să pierdem din vedere lucrurile care contează cu
adevărat. Rutina zilnică ne poate abate atenția de la ceea ce este esențial.
Dumnezeu ne-a dat viața. Dumnezeu ne-a dat un trup. Dacă El are
puterea și dorința să facă aceste lucruri, oare va uita să ne dea hrană, sau să
ne susțină viața? Nu va avea El grijă să ne ofere îmbrăcăminte cu are să ne
acoperim?
Sfânta Scriptură în Evenghelia după Matei. În capitolul 6 verseteul
25 până la versetul 33 ne arată prin cuvintele Mântuitorului Isus , grija lui
Dumnezeu pentru oameni .
'' De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți
mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbraca; au nu este sufletul
mai mult decât hrana și trupul decât îmbracămintea?
Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu
adună, și Tatăl Vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult
mai presus decât ele?

Și cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un

cot?

Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii

câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.

Și vă spun vouă că nici Solomon, în toată marirea lui, nu s-a

îmbrăcat ca unul dintre aceștia.
 Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în
cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă , oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin
credincioșilor ?

Deci, nu duceți grija, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori
cu ce ne vom îmbrăca?

Că după toate acestea se straduiesc neamurile; știe doar Tatăl

vostru Cel ceresc ca aveți nevoie de ele.

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui si toate

acestea se vor adăuga vouă.

Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de

ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.''

Lasă-te încurajat de lecțiile simple transmise de natură. Păsări și

crinii se găsesc pretutindeni pe glob. Isus a făcut referire la ele entru că sunt
atât de comune, în comparație cu complexitatea ființelor omenești. Păsările
nu se îngrijorează pentru ziua de mâine, iar crinii nu depun eforturi să se
îmbrace după ultima modă. Cu toate acestea, Dumnezeu are mare grijă de
ele. Oare „nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi”? (vers. 30)
Îngrijorarea nu are niciun rost (vers. 27). Este util să analizăm
problemele, ca să găsim soluțiile posibile, însă îngrijorarea de dragul de a ne
îngrijora nu ne ajuta să rezolvăm situația, ci amplifică gândurile negre.
Stabilește-ți prioritățile (vers. 33). De multe ori, creștinii sunt
absorbiți de valul materialismului sau de alte lucruri lumești și uită care sunt
cele mai importante lucruri în viață. De aceea, Domnul Isus le reamintește:
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și
toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.
Trebuie să identificăm lucrurile care ne produc îngrijorare și apoi
să îngenunchiem și să ne rugăm, cerându-i lui Dumnezeu să primească toate
îngrijorările noastre. Cât din rezolvarea problemelor ține de noi? Acționează
atât cât îți stă în putință apoi cere-i lui Dumnezeu să îți dea încredere că El
Se va ocupa de restul.
Ajunge zilei necazul ei. Ce ne spune Domnul Isus în Matei 6,34?
Aplicarea mesajului din Matei 6,34 le-ar aduce multă liniște
oamenilor. Domnul nu spune că nu e necesar să ne facem planuri și nici nu
ne îndeamnă să stăm nepăsători, ci ne sfătuiește să nu ne îngrijorăm de ceea
ce s-ar putea întâmpla, să nu ne frământam cu gânduri de genul: „ Dacă mă
îmbolnăvesc?”, Dacă pierd locul de muncă?”, „Dacă mi se întâmpla un
accident?”, „Dacă se îmbolnăvește băiatul meu?”, „Dacă voi fi atacat?” etc.

Unul dintre secretele unei vieți liniștite este mulțumirea, un antidot

eficient împotriva îngrijorării. Mulțumirea nu este o atitudine pe care o
moștenim, ci este o trăsătură pe care putem să ne-o dezvoltăm. Pavel spune:
„m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă”.
În vremea de acum, când ne confruntăm cu atât de multe probleme,
avem nevoie să ne formăm o atitudine de mulțumire pentru ceea ce avem în
prezent și să nu ne îngrijorăm cu privire la viitor.
Isus a zis: „V
ă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da
lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14,27).
Singura cale de a evita îngrijorarea este să aducem fiecare
problemă la Hristos. Să nu privim la lucrurile negative. Să cultivăm
seninătatea sufletească. Dacă ne-am educa sufletele să aibă mai multă
credință, mai multă dragoste, o răbdare mai mare, o încredere desăvârșită în
Dumnezeu am avea mai multă pace și fericire în mijlocul conflictelor vieții.
Domnul nu este mulțumit când ne temem, ne îngrijorăm și ne
desprindem astfel din brațele Sale. El este singura sursă a oricărui har,
împlinirea oricărei promisiuni, îndeplinirea oricărei binecuvântări. … Dacă
nu L-am avea pe Isus, am fi cu adevărat singuri. «Nu vă voi lăsa orfani»
(Ioan 14,18), ne spune El. Să prețuim cuvintele Sale, să credem în
făgăduințele Sale, să le repetăm ziua și să medităm la ele noaptea și să fim
fericiți

Amin
 DUMNEZEU E BUN
Fragment din cartea
Fluturi - Irina Binder
(sursa :http://www.irinab.com/p/fluturi.html)

Unde-i Dumnezeu când se întâmplă nenorocirile? Unde e când ai

nevoie de El?
— Nu știi pilda aceea cu pașii pe nisip?
— Nu.
— Este despre un om care a visat într-o noapte că se plimba pe o
plajă alături de Dumnezeu. Văzând că pe nisip rămâneau două rânduri de
pași, a știut că unele erau ale lui și celelalte ale lui Dumnezeu. A privit în
urmă la trecutul lui și a observat că, din când în când, pe nisip era doar un
rând de urme, nu două. A înțeles atunci că zilele în care pe nisip era
imprimat doar un rând de urme de pași au fost zilele cele mai triste și mai
grele din viața lui. Atunci i-a reproșat lui Dumnezeu că nu i-a fost alături tot
timpul, întrebându-L de ce l-a lăsat singur tocmai atunci când i-a fost cel
mai greu. Iar Dumnezeu i-a spus așa: „ Zilele în care ai văzut doar un rând
de urme de pași pe nisip au fost zilele în care te-am purtat pe brațe.“
 OFERTA LUI ISUS

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și

evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui
,prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele
să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care
este în lume prin pofte.
(2Petru 1:3-4)

Pe o tabla din vechea catedrala din Lubek, Germania se poate citi:

Așa ne vorbește HRISTOS DOMNUL nostru:

1).Voi Mă numiți Mântuitorul ,și nu veniți la mine să vă

mântuiesc.
2).Voi Mă numiți Lumină ,și nu veniți la Mine să primiți lumină.
3).Voi Mă numiți Calea ,și nu umblați pe ea sau în Mine.
4).Voi Mă numiți Viață,și nu veniți la Mine să vă dau viață.
5).Voi Mă numiți Învățătorul ,și nu veniți la mine să luați
învățătură.
6).Voi Mă numiți Minunat ,și nu Mă iubiți.
7).Voi Mă numiți Înțelept ,și nu Mă întrebați,sau nu Mă căutați.
8).Voi Mă numiți Domnul ,și nu-Mi slujiți.
9).Voi Mă numiți Atotputernic ,și nu aveți încredere în Mine.”
Dacă odată nu vă voi cunoaște să nu vă mirați!”.
 Marele dar al lui Dumnezeu față de întreaga omenire este Isus
Hristos, Scriptura spune că în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii
lui Dumnezeu.
Sfânta Scriptură Ioan 3-16 zice:
”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,că a dat pe singurul
Lui Fiu ,pentru că oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.
Dumnezeu în dragostea Sa ne-a dăruit tot în ce privește viața de
acum și viața veșnică.
Isus Hristos este răspunsul lui Dumnezeu la nevoile omenirii.
Scriptura spune în Coloseni că:
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată
zidirea.
Ce mulți sunt aceeia care nesocotesc Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și
pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de Domnii, fie domnii,
fie stăpâniri toate au fost făcute prin El și pentru El.
El este Capul trupului, al ”Bisericii”. El este ”Începutul ”cel dintâi
născut dintre cei morți, pentru că în toate lucrurile să aibă întâietatea.
Dumnezeu prin Domnul Isus a făcut o lucrare desăvârșită,dar
partea noastră este să acceptăm prin credința rezultatul lucrării .
Dacă îl numești Mântuitor ,vii tu la El să te mântuiască?
Dumnezeu ,în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece
lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Ai tu pe Isus ca Mântuitor?
Dacă-L numești Lumina ta,vii tu la El?
Isus a zis:”Eu sunt Lumina lumii”; cine Mă urmează pe Mine ,nu
va umbla în întuneric,ci va avea lumina vieții.
Ai tu Lumina Vieții ?
Dacă crezi că Isus este Calea, umbli tu pe această Cale ?
Isus a spus: Eu sunt Calea , Adevărul și Viața.
 În toate vremurile și în toată lumea au fost școli și învățători,dar
nici o învățătură n-a fost ca și a lui Isus, și nici un învățător n-a fost pus
alături de El.
Isus a zis:Voi să nu vă numiți Rabi,(învățători). Fiindcă Unul
singur este Învățătorul vostru ”Hristos Isus”. Chiar marii cărturari
contemporani lui Isus, au spus: N-are scoală ,dar de unde atâta învățătură și
înțelepciune!
Dar ne întrebam: poate cineva să cuprindă înțelepciunea lui
Dumnezeu!
Oamenii întotdeauna au iubit lucrurile minunate și oamenii
minunați, cu anumite abilități și talente ieșite din comun. Dar Isus, i-a
înterecut pe toți, pentru că, El este Dumnezeu. Isus a zis: Dacă Mă iubește
cineva, va păzi Cuvântul Meu , și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el,
și vom locui împreună cu el.
Avraam a stat la masa cu Dumnezeu , și Sfânta Scriptură ne învață;
fiți primitori de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe pe îngeri.
Voi Mă numiți înțelept: bine faci dacă-L numești pe Isus înțelept,
dar dacă-i așa trebuie în fiecare zi să te îmbraci în Isus pe dinăuntru și pe
dinafară, și să sorbesti zilnic din izvorul înțelepciunii lui Dumnezeu .
Isus a zis: Dacă, însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Pentru
că Dumnezeu L-a făcut pe Isus pentru noi, înțelepciune, neprihănire,
sfințire și răscumpărare. Iar în cartea proverbelor când se vorbește despre
obârșia înțelepciunii zice: Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu
lepădați sfatul Meu, ferice de omul care m-ascultă ,care veghează zilnic la
porțile Mele , și păzește pragul ușii Mele .
Căci cel ce Mă găsește, găsește viața, și capătă bunăvoința
Domnului. ”Dar cel ce păcătuiește împotriva Mea își vată-mă sufletul său.
Toți cei ce Mă urăsc pe Mine ,iubesc moartea.
Isus a spus: Vai de omul acela pentru care voi fi o piatră de
poticnire!
 STĂRUINȚA ÎN RUGĂCIUNE

“Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca

să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
Iacov 5:16

Rugăciune continuă și stăruitoare:

Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia
rugăciunii, cu mult mai mult noi care suntem ființe muritoare, slabe și
păcătoase trebuie să simțim nevoia de rugăciune continuă și stăruitoare.
De ce oare suntem atât de indiferenți atât de întârzietori în a ne
ruga , știind că rugăciunea este cheia care deschide porțile cerului.
Mulți ne întrebăm adesea dacă să stăruița în rugăciune are rost,
căci atunci când ne rugăm și nu primim răspuns în perioada imediat
următoare, ne lăsăm păgubași. într-adevăr, Dumnezeu ne ascultă
rugăciunile, dar le împlinește doar pe cele care ne sunt de folos. Atunci, să
insistăm sau nu în rugăciune?
În Evanghelia după Luca 18, 35-43 se reliefează stăruința in
rugăciune. Astfel, la intrarea în Ierihon, Mântuitorul este întâmpinat de un
orb, cu numele Bartimeu (cf. Mc. 10, 46), care cere în mod insistent să fie
vindecat. În ciuda celor care doreau să-l oprească, Bartimeu strigă cu putere
către Hristos: „Isuse, Fiul lui David, miluieşte-mă”. Este un strigăt plin de
nădejde, este un strigăt al neputinţei sale, dar şi un strigăt al dorinţei de a fi
vindecat, de a vedea.
Chiar dacă iniţial Mântuitorul nu răspunde la cererea sa, iar cei de
alături îl îndeamnă să nu mai strige, orbul strigă şi mai mult, şi mai tare,
crezând în adâncul sufletului său că Cel Care trece prin apropiere are putere
să vindece şi neputinţa sa. Mântuitorul Iisus Hristos se opreşte şi îl întreabă
ce voieşte să îi facă, de ce anume are nevoie. Atunci cel orb îi răspunde
hotărât: „Doamne, să văd!”
 '' În vremea aceea, pe când se apropia Iisus de Ierihon, un om
ședea lângă drum, cerșind. Și auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se
întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat
zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl
certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David,
miluiește-mă! Deci, oprindu-Se, Iisus a poruncit să-L aducă la El; și
apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să
văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și
mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot poporul care văzuse a dat
laudă lui Dumnezeu.''
Când ne rugăm lui Dumnezeu recunoaștem și declarăm în mintea
noastră și în atitudinea smerita că numai El Dumnezeu: Tatăl, Fiul si Sfânt
ul Duh, este acela în care ne încredem și doar EL ne poate veni în ajutor.
Când îi cerem lui Dumnezeu în rugăciune ceva, înseamnă că noi îi
spunem lui Dumnezeu: eu sunt nimic iar Tu ești totul, îmi recunosc micimea
mea și sunt convins că Tu Dumnezeule esti: Atotputernic, Atotștiutor,
Omniprezent, Creatorul, Sfânt, si faci ce vrei in cer si pe pământ.
Cu cât mai mult ar trebui să depindem noi de rugăciune?
Isus a dus o viață de rugăciune, se retrăgea adesea în pustie și se
ruga. (Luca 5:16)
După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage,
singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo. (Matei 14:23)
Isus a fost un om al rugăciunii. Dacă Fiul lui Dumnezeu s-a rugat
in grădina Ghetsimani Tatălui , oare noi nevrednicii avem îndoieli în
privința staruinței in rugăciune.
Da, să insistăm, dar să adăugăm la sfârșitul rugăciunii: “ Doamne,
dă-mi acest lucru dacă îmi este de folos'' . Căci Domnul Iisus Hristos a spus
în Grădina Ghetsimani: “Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar.
Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.” (Sfânta Evanghelie după
Luca, capitolul 22, versetul 42). Mântuitorul Hristos ne este deci învățător,
din nou ne învață cum să ne rugăm și cum să ne raportăm la situațiile
dificile. Tot El ne-a învățat în Rugăciunea Domnească să cerem: “Facă-se
voia Ta”. Deci, putem stărui în rugăciune când ne dorim ceva, dar să nu
uităm că noi nu știm ceea ce ne este de folos spre mântuire. Doar Dumnezeu
știe, și El ne dă ceea ce ne trebuie și când suntem pregătiți, nu când dorim
noi.
Ce este rugăciunea ?
Știm cu toții. În Filocalia ( Culegere din scrierile Sfinților Părinți
care arăta cum se poate omul curați, lumina și desăvârși ), aflăm că
rugăciunea înseamnă vorbirea minții noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este
Duh, este Minte, este Înțelepciune. Deci, tot cu această latură a vieții noastre
comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune.
Când ne rugăm lui Dumnezeu, când dialogăm cu El, când Îi
spunem frământările noastre și Îl rugăm să ne ajute în necazurile noastre, se
cuvine să lepădăm din minte toată grija cea lumească, așa cum se cântă în
biserica imnul heruvimilor, în timpul ieșirii cu Sfintele Daruri.
Să cugetăm numai la Dumnezeu. Să nu ne rugăm numai cu buzele,
iar mintea să fie departe de cuvintele rugăciunii." Cum puteți pretinde lui
Dumnezeu să ia aminte la rugăciunile voastre - ne întreabă un sfânt părinte,
Sfântul Ciprian al Cartaginei -, dacă voi înșivă nu luați aminte la rugăciunile
voastre ?" Nu știți ce spuneți ! Adeseori mintea, în timpul rugăciunii,
colinda pe alte plaiuri ale vieții, iar rugăciunile sunt spuse numai cu buzele :
cu ochiul urmărim textul, iar mintea colinda pe alte plaiuri, în păcat și în
necuviință !
Rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu inima curată. Ea cere o
anumită pregătire, și supravegherea simțurilor noastre. Proorocul Moise n-a
putut să se apropie de Rugul aprins din Sinai, decât după ce și-a lepădat
încălțămintea picioarelor sale. Dezleagă încălțămintea picioarelor tale, strigă
din rug Dumnezeu, pentru că locul pe care te afli este sfânt !
Orice loc în care ne rugăm este un loc sfânt, unde Dumnezeu este
de fată. De aceea trebuie și fim și noi gata. Să ne străduim ca, înainte de a
începe rugăciunea, să ne pregătim, să izgonim din inima noastră orice gând
pătimaș, căci inima noastră este templu al Duhului Sfânt, ne spune marele
Apostol Pavel; și trebuie să-i acordăm cinstea cuvenită ca astfel să ascultăm
de Mântuitorul care ne îndeamnă, zicând : Iar tu, când te rogi, intra în
cămara ta, închide ușa și roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns - totdeauna
este Dumnezeu de față, însă este ascuns de ochii trupești - și-ți va răsplăti ție
la arătare.
Cămara este inima, simțurile sunt poarta. De aceea trebuie bine
zăvorâte, căci prin ele vine abaterile în timpul rugăciunilor noastre; prin
această ușă, prin această poartă a vieții noastre. Rugăciunea trebuie făcută
cu stăruință. Să nu ne descurajam când ni se întâmplă că rugăciunea să fie
neascultată, ci să stăruim. Avem în Sfânta Evanghelie multe exemple de
stăruință în rugăciune.
Ne putem întreba, când ne împlinește Dumnezeu mai repede
rugăciunile noastre ? Și răspunsul este în mai multe chipuri : când
rugăciunea noastră este însoțită de post, de milostenie și de viață fără
prihană. Milostenia și postul sunt cele două aripi ale rugăciunii.
Aceste trei etape bune, rugăciunea, postul și milostenia, se
întrepătrund și se ajuta între ele pentru folosul nostru. De asemenea,
rugăciunile noastre sunt foarte repede ascultate când luăm în ajutor pe
Maica Domnului și pe sfinții lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, și când
aceste rugăciuni sunt făcute de mai mulți credincioși împreună.
Sfântul Apostol Petru a fost închis de Irod în temniță cu picioarele
în butuci, iar rugăciunile neîncetate făcute înaintea lui Dumnezeu de mulți
credincioși pentru dansul, au fost atât de puternice, încât Dumnezeu a trimis
un înger din cer și, în chip minunat, a eliberat pe Petru din temniță.
Așadar, adeseori Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre. Sunt
însă și cazuri, destul de multe, când El nu primește rugăciunile noastre.
Pentru că mulți, se roagă numai cu buzele, iar mintea lor colinda
pretutindeni, nefiind atenți la cuvintele rugăciunii. Mântuitorul nostru
mustra o astfel de rugăciune, zicând : Poporul acesta se apropie de Mine
numai cu gura; Mă cinstește numai cu buzele, iar inima lor este departe de
Mine. Și de asemenea, Dumnezeu nu asculta rugăciunile noastre atunci când
ne rugăm rău sau cerem ceva păgubitor chiar pentru propria noastră viață
fără să ne dăm seama.
Dumnezeu, Care știe precis tot cursul vieții noastre, de când ne
naștem și până murim, știe ce ne trebuie și ce nu ne trebuie, ce-i de folos și
ce este potrivnic nouă. De aceea, Dumnezeu, face așa cum este mai bine
pentru viața noastră. Chiar dacă suntem păcătoși, Dumnezeu tot ne iubește
și ne vrea binele. Sunt fel de fel de împrejurări când Dumnezeu ne vrea
binele neascultând rugăciunile noastre când sunt păgubitoare pentru suflet.
Ce trebuie să cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre ? Pentru
ce oamenii cer lucruri netrebnice ?
Să-I cerem sănătate trupească și sufletească. Să-I cerem luminarea
minții și înțelepciune, pentru a nu greși calea către El. Să-I cerem bunătate
sufletească și smerenia inimii, căci spune Domnul : Învățați-vă de la Mine
că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihna sufletelor voastre. Să-I
cerem dreapta socoteală în tot ce facem, având convingerea că atunci când
vom muri, vom da socoteală înaintea judecății lui Dumnezeu de felul cum
ne-am trăit viața pe pământ. Să-I cerem râvnă pentru citirea Sfintei
Scripturi, înțelegerea lor și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Să-I cerem harul Duhului Sfânt și mântuirea sufletelor noastre.
Să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El și cele pe care
El ni le poate da. Să-i cerem ajutor ca, în toată viața noastră, să căutăm mai
întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor
adăuga nouă. Asta să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre.
Ce se întâmplă cu cel care nu se roagă ?
Sunt mulți oameni care nu se roagă. Socotesc netrebnica această
practică a vieții creștinești și omenești.
Cel care nu se roagă este foarte ușor împiedicat și cade în ispită și
în păcate, neavând nici o legătură cu Dumnezeu. Cel care nu se roagă, n-are
nici o putere în lupta cu ispitele vieții. El este ca un ostaș fără arma, ca o
pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatina încotro bate vântul, numai către
Dumnezeu nu se pleacă să-L întrebe și să-I slujească. Este ca un pește pe
uscat, ne spune Sfântul Ioan .
 PUTEREA RUGĂCIUNII

Este vreunul printre voi în suferința? Să se roage! Este vreunul cu

inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau:
bătrâni.) Bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn
în Numele Domnului.

Rugăciunea făcută cu credința va mântui pe cel bolnav, și Domnul

îl va însănătoșa; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca

să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

(Epistola sobornicească a Sfântului

Apostol Iacov 5:13-16)

Spunea Sf. Ioan Gură de Aur: "Cum să îți asculte Dumnezeu

rugăciunea, dacă tu nu ți-o asculți?". Dacă noi nu ne ascultam, atunci când
le rostim, propriile rugăciuni, dacă nu suntem prezenți în ele, dacă le
spunem formal și cine știe unde suntem cu mintea și cu simțirea în clipele
acelea, atunci cum să asculte Dumnezeu ce-i ceri? Rugăciunea impune
prezența. Trăire integrală, trup și suflet. Rugăciunea trebuie să treacă prin
tine ca să ajungă la Dumnezeu. Urcușul nostru spre Dumnezeu este prin noi
înșine. Drumul către Dumnezeu este lăuntric. Și rugăciunea, ca să ajungă la
Dumnezeu, trebuie să meargă pe drumul acesta. Dacă nu ajunge la tine, nu
ajunge nici la Dumnezeu.
Care e poziția în care trebuie să te rogi, în picioare sau în
genunchi? Poziția adevărată nu e poziția trupului ci poziția inimii. Dacă
trupul nu poate să stea decât în picioare sau pe pat, inima trebuie să fie pe
genunchi când se roagă. Să ne rugăm, să-l căutăm pe Dumnezeu în fiecare
moment al vieții noastre .
Rugăciunea este un mod de a fi. Ne raportăm la ea uneori prea
simplist. Rugăciunea înseamnă cu mult mai mult. E o convorbire cu
Dumnezeu, pe care îl iei părtaș la viața ta. Îți deschizi sufletul în fața lui. Te
împrietenești cu el și ți-l iei tovarăș de drum. Nu e potrivit ca de cum începi
să spui rugăciunea, să ceri. Să soliciți ceva. În primul rând, trebuie să
mulțumești. Să mulțumești că exiști, că ți-a mai dăruit Dumnezeu o zi
însorită, că vezi lumina și frumusețile lumii. Sunt atâtea motive de
mulțumire în viața ta, doar să ți-o privești de mic copil și până unde ești azi,
și vei vedea cât de mult poți să mulțumești.
Și mai exista o rânduială a rugăciunii: recunoașterea vinovăției.
Rugăciunea nu poate să se împlinească dacă nu-ți recunoști vina. Nu poți să-
l încarci pe Dumnezeu cu problemele tale, cu nevoile tale, cu viața ta, dacă
nu ți-o asumi. Iar ca să ți-o asumi, trebuie să-ți recunoști greșelile.
Zilnic ne încărcăm cu lucruri bune, cu lucruri rele, ne tot încărcăm.
Când ne încărcăm prea mult și ne slăbesc puterile și nu mai putem
duce greul, să luăm povara asupra noastră și prin noi să o punem, prin
rugăciune, asupra lui Dumnezeu. Este un transfer extraordinar!
Descărcarea asta permanentă de toate grijile, până ce rămâi ușor și
curat. Prin faptul că-l încarci pe Dumnezeu cu poverile tale nu înseamnă că
devii nepăsător, că nu-ți mai pasă, dimpotrivă, te raportezi cu atât mai
esențial și mai corect față de el. Dumnezeu vrea să rezolve toate problemele
noastre . Depinde de noi să ne organizăm astfel viața, încât să facă loc
pentru rugăciune în ea. Graba este artificială. Dacă seara, când ne
întoarcem de la muncă, în loc să ne așezăm în fața televizorului sau a
calculatorului, ne integram liniștiți în viața noastră de familie, trăindu-i
rostul firesc, vom avea timp suficient să ne odihnim și vom avea și starea să
ne spunem rugăciunile, și pe cele de seară, și pe cele de dimineață. Dacă
trăim în logica lumii și-n graba ei, vom ajunge să mai zicem doar un
"Doamne ajută" și să ne facem o cruce, așa cum fac majoritatea oamenilor
de azi. Dar iată că ce nu pot unii, alții pot, exact în aceleași condiții de viață.
Există mulți oameni care știu să își facă timp pentru rugăciune, ceea ce
înseamnă că ea depinde de noi, de felul în care ne rânduim zilele. Ruptura
asta între pământesc și ceresc, asta este marea greșeală. De asta nu mai
avem timp și suntem grăbiți. Să încercăm să facem aceleași lucruri, dar fără
grabă, să le facem cu ochii înălțați către cer. Asta este dimensiunea care ne
lipsește, ori rugăciunea tocmai asta face. Ne deschide pe noi către cer.
Rugăciunea te face alt om. Chiar se spune despre ea că e oglinda
vieții. Atunci când ne rugăm, vedem cine suntem. În rugăciune, încercam să
privim la Dumnezeu și ne vedem pe noi . Prima dată ne întâlnim cu noi
înșine , după aceea cu Dumnezeu. Iar cu Dumnezeu ne întâlnim în noi, nu în
afara noastră . Oamenii stau atâta vreme în fața oglinzii, sunt așa de
preocupați de înfățișarea lor, se străduiesc să arate bine. Să stăm și cu
sufletul în fața oglinzii, să vedem cum ne-am trezit dimineața, cum arătam,
poate ne e sufletul cam boțit și ar trebui să îl aranjăm și pe el, să ne aranjăm
caracterul, voința, să ne facem frumoși la suflet, pentru ziua care începe. Să
plecăm frumos la drum dimineața! Ne rezolvăm ziua, rezolvându-ne starea.
Iar ziua depinde de rugăciune. Dacă rugăciunea nu-i bună dimineața, și-i
fușerita, și ziua o să fie la fel. Dacă vrem să rezolvăm o zi înainte să
înceapă, trebuie să rezolvăm rugăciunea. Să ne punem sufletul în fața
oglinzii . Dintre toate virtuțile, rugăciunea înmulțește cel mai mult iubirea.
Așa cum faci când te întâlnești cu un prieten drag sau cu cineva
mult iubit, căruia abia aștepți să-i spui totul, ca să te simți după aceea
eliberat, așa să faci și când mergi să te întâlnești cu Dumnezeu. Să spui
rugăciunea cu dragoste. Dumnezeu ne iubește cel mai mult. Să avem o
relație de iubire în rugăciune, să ne apropiem de Dumnezeu ca de un prieten
drag. Și mai presus de toate, să nu avem o relație interesată cu el. Interesul
distruge o relație. Între oameni, dacă exista interes, ei nu pot construi o
relație adevărată. Iar dacă între oameni nu se poate cu interes, nici cu
Dumnezeu nu se poate. Alege-l pe Dumnezeu, nu interesul.
"Rugăciunea nu înseamnă sporovăială, ci vorbirea omului cu
Dumnezeu. Spunem lucruri zadarnice atunci când nu suntem atenți la
cuvintele pe care le rostim la rugăciune și înșiram fapte, cuvinte, gânduri
deșarte, vrednice de ocară.
Sinceritate adresării este cea mai importantă condiție ce trebuie
îndeplinită. Isus amintește despre această atitudine și o compara cu inocența
copilului"Lăsați copii să vină la mine și nu-i opriți, căci împărăția lui
Dumnezeu este a unora ca ei (Luca 18,16) .
Rugăciunea realizată în simplitatea inimii este o rază de lumina
care-l unește pe om cu cerul.
Să te rogi și să ai parte de schimbări importante în viața ta
înseamnă să te rogi 24 de ore din 24 de ore, spun Sfinții Părinți (Rugăciune
neîncetată și cântare câteodată). Rugăciune neîncetata în măsura în care este
data oricărui suflet ca dar de la Dumnezeu, fiecare după mărimea lui și după
putința lui , iar atunci când sufletul obosește trebuie să vină cântarea căci
cântarea este balsam, lumină și zidire.

“Rugați-vă neîncetat.”
1 Tesaloniceni 5:17-18
Doresc să vă relatez în cele ce urmează un articol găsit pe internet.
foarte interesant despre puterea rugăciunii , un articol care te va pune pe
gânduri :
“Un fizician rus a studiat 10 ani puterea rugăciunii ”Tatăl Nostru”
înainte de masă! Rezultatul uimitor !
Fizicianul Angelina Malakhovskaya susține că dacă se face semnul
crucii deasupra mâncărurilor și băuturilor care vor fi consumate la masă,
atunci acestea vor fi purificate. Cercetătoarea Malakhovskaya a studiat timp
de 10 ani puterea rugăciunii ”Tatăl Nostru” . Împreună cu alți oameni de
știință, Angelina Malakhovskaya a observat care este impactul rugăciunilor
și a semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Au fost luate mostre de apă
din lacuri, râuri și fântâni. înainte de rugăciune și înainte de a fi făcut
semnul crucii, în toate mostrele de apă existau bacterii. După rugăciune și
după ce s-a făcut semnul crucii, numărul bacteriilor din apă a scăzut foarte
mult. A fost observată o scădere a bacteriilor de până la șapte, zece sau
chiar mii de ori. Rugăciunile au fost spuse de credincioși, dar și de
necredincioși. Iar rezultatele au fost aceleași.
Și oamenii simt efectele benefice ale rugăciunilor. Astfel, după ce
este rostită o rugăciune, s-a observat că presiunea sângelui se îmbunătățește.
Rezultatele benefice se vor observa numai dacă semnul crucii este
făcut așa cum trebuie, spun studiile. în caz contrar, rezultatele nu apar. Este
bine ca în timp ce se face semnul crucii să fie atinse punctele cheie de pe
corp.
Să nu uităm ce a spus Sfântul Părinte Arsenie Boca în legătură cu
semnul crucii și să ținem cont de cuvintele sale: ”Fă cruce pe tot ce mănânci
și bei, fie ea și otrăvită, crucea anulează tot.”
Studiile realizate de Alexis Carrel au dovedit că rugăciunile au
efecte vindecătoare. După ce a observat aceste lucruri, laureatul Premiului
Nobel pentru Fiziologie sau Medicina a spus următoarele lucruri:
“Echilibrul cauzat de rugăciune devine puternic ajutător terapeutic
pentru omul bolnav. Acolo unde rugăciunea este aplicată în mod afectiv, se
obține vindecarea, datorită invocării puterii lui Dumnezeu sau a Sfinților
Săi. Rugăciune are câteodată efect exploziv. S-au vindecat aproape
instantaneu bolnavi de diverse afecțiuni ca: cancer, infecții renale,
tuberculoza pulmonară. Efectul se produce aproape întotdeauna în același
chip, la început o mare durere, după aceea sentimentul de a fi vindecat, apoi,
în câteva clipe, cel mult în câteva ore, simptomele bolii dispar, iar leziunile
anatomice se repara. Miracolul este caracterizat printr-o rapidă accelerate a
proceselor de vindecare”
Important este să ai credință în Dumnezeu.
Sfânta Scriptură ne spune în mai multe locuri despre puterea
rugăciunii și despre rugăciune:
“ Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi. “
(Matei 21:22)
“Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți
orice veți vrea, și vi se va da”
(Ioan 15:7)
 „ De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să
credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”
(Marcu 11:24)
“Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile
voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.
și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și
gândurile în Hristos Isus.”
(Filipeni 4:6-7)

Zis-a Domnul : "Am iertat, după cum ai cerut”

(Numeri 14:20)
Rugăciunea care mută munții, scoate afară demonii, despietreste
inimile, dezleagă legăturile, face iadul să tremure și câștigă biruințe
spirituale este rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Dacă are biserica de astăzi nevoie de ceva atunci are nevoie de
astfel de oameni ai rugăciunii.
 PREASFÂNTA, PREACURATĂ, PREABINECUVÂNTATA,
ȘI PURUREA FECIOARA MARIA.

Cine este frumoasă ca zorile și curată că dimineața? Este

Împărateasa rugăciunii, este rugăciunea întrupată.” Să ne dăruim pe noi
înșine și să-i dăruim pe cei dragi ai noștri, unii dintre ei aflați în suferință,
în necaz și strâmtorare, să ne dăruim cu toții Maicii Domnului!
Cea mai frumoasă mama și cea mai sfântă rămâne veșnic Femeia
din Cer, înveșmântată în Soare, împodobită cu o coroană de stele și luceferi,
care a dat lumii pe Pruncul Iisus, Fecioara Maria, pe Cuvântul întrupat ce a
adus mântuirea lumii prin Cruce și Înviere.
De aceea Fecioara Maria rămâne mama Prea-Sfântă și Prea-Aleasă
dintre femei. Model pentru toate mamele neamului omenesc, model de
evlavie, model de credința și educație, model de cuviință și smerenie
autentică, așa precum o cântă și sfinții în laudele lor.
În fața ochilor ei, zi de zi, noapte de noapte, ceas de ceas și clipa de
clipă, stă mulțimea oamenilor, dintre care unii sunt împresurați de nevăzuții
vrăjmași ce caută pieirea lor, alții sunt îngreunați de necazuri și nenorociri
nemăsurate, iar alții suferă de neputințe și boli grele; și pe toți Îi vede
Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu.
Fiecare mână de ajutor pe care ne-o întinde, Maica Domnului ne
repetă neîncetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceți tot ce v-a
zis El să faceți!”. E ca și cum ar zice: fiți aproape de Dumnezeu, fiți
aproape unii de alții! În aceasta se cuprinde toată Evanghelia. Altă cale de
mântuire, altă cale de îndumnezeire nu exista.
Unde este Maica Domnului? Maica Domnului este printre fiii ei.
Șterge lacrimile, alina durerile, culege rugăciunile și apoi le înalta la fiul ei.
Așa cum l-a purtat pe fiul său, ne poartă pe fiecare în parte.
Cui ne putem spune necazul deplin dacă nu Măicuței Sfinte?
Atunci când o avem aproape pe mama noastră care ne-a născut și
ne-a crescut mai spunem din necazuri și dânsei, dar nu i le putem spune pe
toate deoarece este și ea om. Și Maica Domnului a purtat firea pământească,
însă acum este lângă tronul Fiului său. Ea este cea dintâi care a fost supusă
dumnezeirii finale.
Maica Domnului a unit și unește pământul cu cerul, este
înconjurată de puterile cerești, însă preferă să fie înconjurată de copiii săi
necăjiți și nevoiași din această lume a plângerii. Acestora, ca o Maică
milostivă, le alină suferințele, le șterge lacrimile, le culege rugăciunile și le
Înălță Înaintea tronului Fiului său. Este o mare mângâiere pentru noi atunci
când o privim în icoană, fără să idolatrizăm acest obiect . Noi nu cinstim
nici vopselurile, nici lemnul, nici hârtia; noi cinstim ceea ce este reprezentat
pe aceste obiecte.
 ACATISTUL CĂTRE
ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU,
LA VREME DE NECAZ SAU DE ISPITĂ

Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist.

Prin numele de ACATIST se înțelege „Rugăciune citită în picioare”, deci
este o rugăciune care se citește obligatoriu în picioare sau stând în genunchi,
dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele
Sfinților cărora se adresează!)
 ÎN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI
DUH. AMIN
SLAVĂ ȚIE, DUMNEZEUL NOSTRU, SLAVĂ ȚIE!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care

pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de
viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și
mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne
pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne
pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne
pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele

nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.

Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie
împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea
noastră cea spre ființaă dă-ne-o nouă astăzi. și ne iartă nouă greșelile
noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a Ta este împărăția și puterea și
slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepân-
du-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi
păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te

mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul
nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău
chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de

Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine

păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale
Sfinților Părinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1
Mare apărător ești Doamne, bucuria și mângâierea robilor Tăi,
unde ești Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipsești, bucuria se
preface în deșertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pier în necazul
acesta și mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig ție:
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
 Icosul 1
Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, ca să mântuiești pe
omul cel căzut, nu te-ai rușinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi
scuipări, lovituri de moarte rușinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun ești și iubitor
de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine și cu lacrimi
mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuiește-
mă că pier;
Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuiești nu pe cei
drepți, ci pe cei păcătoși, izbăvește-mă de năpaste;
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile
noastre și ai purtat durerile noastre, vindeca durerile inimii mele;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit lumii prin crucea
Ta, trimite pace în sufletul meu scârbit;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit
moartea, zbrobeste săgețile celui rău ce zboară asupra mea;
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 2- lea
Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe chipuri înainte de
mine, păcătosul am cutezat și eu să ridic ochii către Tine, Cel ce locuiești în
cer, miluiește-mă Doamne, ca neputincios sunt, izbăvește-mă de acestă
întristare amară și mă învrednicește să-ți cânt de bucurie: Aliluia.
Icosul al 2- lea
M-ai creat, Ziditorule, ca pe o făptură înțelegătoare, dar eu
nenorocitul m-am făcut ca un dobitoc neînțelegător, am supărat bunătatea
Ta, Mântuitorule, de aceea cu dreptate m-ai lovit cu aceasta scârbă și
întristare, ceea ce recunosc și mă căiesc, alergând la Tine așa mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, nu-mi răsplăti după faptele mele ci fă
după mila Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce m-ai păzit din tinerețile mele,
apără-mă și de vrăjmașii care se năpustesc asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, tăria trupului la bătrânețe, întărește-ne
trupește și sufletește pe cei ce am slăbit.
Doamne, Dumnezeul meu, mângâierea sufletului meu, mângâie-mă
pe mine întristatul.
Doamne, Dumnezeul meu, îndreptătorul meu, îndreaptă-mă la
calea mântuirii.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.

Condacul al 3-lea
Puternic în războaie, Doamne vino în ajutorul meu și îmi fii
apărător de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca tatăl meu și mama mea m-au
părăsit, prietenii și cei de aproape s-au depărtat de mine; dar Tu, Părintele
orfanilor și apărătorul văduvelor fi mie ajutător, ca să îți cânt ție: Aliluia.
Icosul al 3-lea
Cela ce ai cerul drept scaun, iar pământul așternut picioarelor,
Biruitorule, cela ce iei duhurile stăpânilor, nu mă lepăda pe mine cela ce
sunt praf de cenușă și îndrăznesc către Tine, Atoateștiutorule, să grăiesc așa:
Doamne, Dumnezeul meu, ridica puterea Ta și vino să mă
mântuiești din mâinile celor ce mă obijduiesc.
Doamne, Dumnezeul meu, de care se tem și se cutremură toate,
cruță-mă, ca frica și bezna morții m-au acoperit pentru păcatele mele.
Doamne, Dumnezeul meu, cela ce te îmbraci cu lumina ca o haină,
luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat de grijile vieții.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce întinzi cerul ca o piele, întinde
acoperământul apărării Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ții lumea cu cuvântul, dăruiește
pace smeritului meu suflet.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
 Condacul al 4-lea
Plutind pe marea furtunoasă a vieții, către Tine întind mâinile
mele, cuvântul lui Dumnezeu, precum Petru cel ce se înecă l-a mântuit, așa
și către mine întinde mâna Ta cea puternică și mă izbăvește din această
nevoie, că, cu bucurie și recunoștința, să-ți cânt ție: Aliluia.
Icosul al 4-lea
Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în
ziua necazului și te voi asculta și te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…”
cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând:
Doamne, Dumnezeul meu, greșit-am înaintea Ta, primește-mă cum
ai primit pe fiul cel rătăcit.
Doamne, Dumnezeul meu, Care l-ai îndreptat pe vameșul să nu
intri la judecata cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.
Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorul înțelepciunii, învață-mă pe
mine, robul Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, Sfătuitorule povatuieste-mă să pot
scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc.
Doamne, Dumnezeul meu, cela ce cauți spre cei smeriți, vezi
necazul meu și osteneala mea și arată-mi mila Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 5-lea
Prin jertfă de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, am fost
împăcat cu Tine, Părinte ceresc, dar iată că iarăși, ca și câinele la ceea ce a
vărsat, m-am întors la păcat, de aceea cu dreptate mă pedepsești cu această
nevoie grea. Doamne, Dumnezeul meu, arată-mi mila Ta și dă-mi mântuirea
Ta celui ce strig ție: Aliluia.
Icosul al 5-lea
Văzând David pe proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele
săvârșite de dânsul, și-a venit în sine, mărturisindu-și păcatul și zicând:
„Gresit-am înaintea Domnului și El m-a auzit și mi-a iertat păcatul…”, iar
eu nenorocitul, mai rău gresind decât acela, n-am cules roadele pocăinței.
De aceea au venit asupra mea toate relele, dară fii milostiv mie, celui ce mă
rog ție:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit brațele asupra
amalecitilor, întărește-mă cu putere de sus, ca să nu cad sub povară.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit lacrimile lui Iezechia,
primește și lacrimile mele.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai auzit suspinul lui Manase,
primește și de la mine păcătosul adâncul meu suspin.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce locuiești întru cele de sus și
privești la cele de jos, vezi-mă și pe mine păcătosul.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 6-lea
Propovăduitorul pocăinței, înainte-mergătorul Tău cuvânt,
Dumnezeule adeseori bate la inima mea, ca să mă pocăiesc de fărădelegile
mele, dar eu am nesocotit aceasta de aceea m-a și ajuns mânia Ta cea
dreaptă. Nevoile și scârbele m-au înconjurat pe mine păcătosul, dar Tu
Doamne, Mântuitorul meu, înainte de a mă cerceta, dă-mi vreme să plâng
greșelile mele și să-ți strig: Aliluia.
Icosul al 6-lea
Întru necazul meu a strălucit bucuria cuvântului Tău Mântuitorule
care zice: „Cereți și vi se va da…” și îmi dă nădejde în iubirea Ta de
oameni. și fugind de întunericul disperării, alerg la Tine, așa rugându-mă :
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, Dă-mi mângâiere în
necazul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, apără-mă de cei ce se scoală asupra
mea.
Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mi că îmi slăbesc puterile întru
nevoia aceasta.
 Doamne, Dumnezeul meu, Dă-mi să țin minte toate binefacerile
Tale și niciodată să nu disper în milele Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 7-lea
Vrând odinioară împăratul Nabucodonosor să piardă pe cei trei
tineri a poruncit să fie aruncați în cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, ai
trimis pe îngerul Tău ca să răcorească flăcările arzătoare. Trimite și acum,
Doamne, mângâiere mie robului Tău, și mă mântuiește pentru mila Ta.
Chiar dacă am pacatiut, dar nu m-am lepădat de tine, ci ție unuia adevărul
lui Dumnezeu mă închin și-ți cânt: Aliluia.
Icosul al 7-lea
Minunat Te-ai proslăvit în fața lui Faraon și a oștirii lui,
Dumnezeule al lui Israel. Pe aleșii Tai ce Te-au chemat i-ai auzit. Auzi deci
și rugăciunea mea și mântuiește-mă pe mine cel ce strig:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai scos pe aleșii Tai din robia
Egiptului, scoate din nevoie și sufletul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai zdrobit pe vrăjmași,
nimicește uneltirile celor ce gândesc rele asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai înecat în Marea Rosie pe
Faraon și oastea lui, îneacă și nedreptățile vrăjmașilor mei.
Condacul al 8-lea
Minunate au fost pentru mine milele Tale, Părinte ceresc, cu
faptele mele m-am îndepărtat și m-am robit acestei lumi deșarte. De aceea
mă arde scârba și mă îneacă disperarea, dar Tu ca un milostiv și de oameni
iubitor, primește-mă și pe mine rătăcitul și mântuiește-mă din nevoia în care
mă aflu, pe mine cel ce strig : Aliluia.
Icosul al 8-lea
Fiind cuprins de necurăția păcatelor și cufundat în adâncul
răutăților, către Tine cel ce locuiești în ceruri, ridic ochii mei și te rog, auzi
suspinul meu adânc:
 Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai luminat ziua cu Soarele,
luminează sufletul meu întunecat de deșertăciunile omenești.
Doamne, Dumnezeul meu, Mângâietorule bun, umple de
mângâiere dumnezeiască sufletul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul
Tău, întărește-mă și pe mine, mărturisirea numelui cel sfânt.
Doamne, Dumnezeul meu, purtat de heruvimi și cântat de serafimi,
primește de la mine păcătosul, prinosul rugăciunii mele.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 9-lea
Izvorul a toată mila și dătătorul înțelegerii, Mângâietorul cel bun,
învață-mă a grăi înaintea Ta: umple de dumnezeiască bucurie mintea mea
cea întunecată de scârbele acestei lumi și sufletul meu întinat de patimi, ca
cu bucurie să-ți cânt: Aliluia.
Icosul al 9-lea
Toate cele existente nu pot mărturisi mulțimea bunătății Tale și a
dragostei către neamul omenesc, Fiule al lui Dumnezeu, căci Te-ai smerit
până la chipul de rob, nu mă lepăda nici pe mine cel ce fără de număr am
greșit, iar acum fără frică stau înaintea Ta și mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, Pastorule bun, care ai pus sufletul
pentru oi, izbăvește-mă de gura lupului care caută să mă înghită.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel care pentru noi ai fost batjocorit,
lovit și răstignit pe cruce, pentru patimile Tale, păzește-mă de batjocura
vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel fără de păcat, fiind socotit cu cei
fărădelege, scoate-mă din mâinile celor ce mă urăsc.
Doamne, Dumnezeul meu, cu a Cărui răni ne-am vindecat, vindecă
inima mea cea ranită.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
 Condacul al 10-lea
Vrând să mântuiești poporul cel ce se numește ales, din robia
Egiptului, ai chemat pe Moise, robul Tău, din rugul ce ardea, zicând lui:
„Am văzut nevoia poporului meu celui din Egipt și am auzit suspinarea
lui…” Caută acum, Doamne, la necazul meu, ca mulțumită, să-ți strig:
Aliluia.
Icosul al 10-lea
Împărate ceresc, Mângâietorule, duhul adevărului, arată mila Ta
mie, robului Tău, și cercetează sufletul meu cel adânc întristat și mă
întărește să mă rog ție:
Doamne, Dumnezeul meu, Care ai învățat pe Apostoli să vorbească
în alte limbi învață-mă voia Ta.
Doamne Dumnezeul meu, care ai dat mucenicilor curaj înaintea
chinuitorilor dă-mi putere împotriva păcatului și a diavolului.
Doamne, Dumnezeul meu, Sfinte care sfințești pe credincioșii Tăi,
sfințește-mi sufletul, ca să fie cu adevărat templul Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorule de lumină, luminează-mă că
sunt întunecat de scârbe.
Doamne, Dumnezeul meu, Vistierul bunătăților, nu mă lipsi de
darul harului Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 11-lea
Aducând ție umilită cântare, și cu inimă înfrântă rugându-mă, nu
mă trece cu vederea, Preabunule Stăpâne, întoarce fața Ta de la păcatele
mele, dar nu Te întoarce de la mine cel ce-ți cânt ție: Aliluia.
Icosul al 11-lea
Lumină adevărată ești Hristoase Dumnezeule, luminează sufletul
meu întinat de patimi cu harul Tău, și cu evlavie să mă rog ție, acestea
grăind:
Doamne, Dumnezeul meu, nu mă pierde pe mine cel neîndreptat,
care îndrăznesc să stau înaintea Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, Căldură sfântă, încălzește-mă că pier în
ceata înfricoșătoare a scârbei.
Doamne, Dumnezeul meu, Rază luminoasă a slavei Părintelui
ceresc, luminează-mă cu lumina apărării Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe
slugile Tale pară de foc, trimite îngerul să mă scape de tot răul.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 12-lea
Din bunătate și din dragoste către neamul omenesc, Părinte ceresc,
ai trimis pe unul născut fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe
Pământ s-a născut și cu oamenii a viețuit, apoi socotit fiind cu fărădelege,
cel ce este fără de păcat, cu sângele Tău a înnoit firea noastră cea stricată și
pe toată lumea a învățat să cânte: Aliluia.
Icosul al 12-lea
Cântând nespusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, că
pentru a noastră mântuire ai voit să suferi cruce și moarte, mărturisesc
dreapta judecată, căci cu dragoste m-ai lăsat să sufăr pentru păcatele mele.
Dar Tu, care ai venit să chemi la pocăință nu pe cei drepți ci pe cei păcătoși,
auzi-mă pe mine, care sunt mai păcătos decât toți păcătoșii și mă rog ție așa:
Doamne, Dumnezeul meu, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici
păcatele lumii, ridică și sarcina păcatelor mele.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai fost ca un miel fără glas dus
să se înjunghie, învață-mă să sufăr fără cârtire toate relele ce vin asupra
mea.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai rupt zapisul lui Adam, rupe
și zapisul păcatelor mele fără de număr.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit pocăința tâlharului,
primește și pocăința mea a păcătosului.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce pe morți ai înviat, învie și
sufletul meu cel mort în păcate.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ridici pe cei căzuți ridică-mă și
pe mine păcătosul.
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 13-lea
O, Mult milostive și Atotbunule, Doamne, Dumnezeul meu,
apărătorul celor obijduiți și nădejdea celor deznădăjduiți, caută cu ochiul
Tău cel bun la întristarea mea și mă mântuiește pentru mila Ta pe mine cel
ce cânt ție: Aliluia. ( de 3 ori )
Apoi se zice din nou
Condacul 1
Mare apărător ești Doamne, bucuria și mângâierea robilor Tăi,
unde ești Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipsești, bucuria se
preface în deșertăciune; căută spre mine păcătosul, ca să nu pier în necazul
acesta și mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig ție :
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Icosul 1
Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, ca să mântuiești pe
omul cel căzut, nu te-ai rușinat de pântecele fecioresc , suferind apoi
scuipări, lovituri de moarte rușinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun ești și iubitor
de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine și cu lacrimi
mă rog :
Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuiește-
mă că pier;
Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuiești nu pe cei
drepți, ci pe cei păcătoși, izbăvește-mă de năpaste;
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile
noastre și ai purtat durerile noastre, vindecă durerile inimii mele;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit lumii prin crucea
Ta, trimite pace în sufletul meu scârbit;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit
moartea, zbrobeste săgețile celui rău ce zboară asupra mea;
Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.

Rugăciune
Doamne mântuiește-mă că sunt zdrobit; iată, corabia ce nevoiește
în mijlocul valurilor vieții și a ispitelor și este aproape de pierire, dar Tu, ca
Dumnezeu milostiv și compătimitor neputințelor noastre, cu puterea Ta
nemărginita oprește furtuna necazurilor care vrea să mă ducă în adâncul
relelor, liniștește-o, ca vântul și mare te ascultă. Mântuiește-mă
Mântuitorule, după mare milă Ta, iar nu după faptele mele. Dacă vrei să mă
mântuiești, Tu însuți fă aceasta în chipul în care știi mai bine. Eu în Tine
Doamne am pus nădejdea, și mă încredințez voii Tale după bunăvoința Ta.
Cred și mă încred puternic că nu mă voi pierde cu fărădelegile
mele și eu voi înălța slava dreptei Tale judecați. Fiindcă faci cu mine cum
voiești, fii binecuvântat, Doamne, în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe Tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului
nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și ești mai mărită fără de
asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pe Tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în
vecii vecilor Amin.
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștrii, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostrum, miluieste-ne pe noi!
 RUGACIUNI LA DIFERITE TREBUINTE

RUGĂCIUNILE DE ÎNCEPUT

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutin-

denea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață,
vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinarea și
mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne
pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele

noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie îm-
părăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea
de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum
și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește
de cel rău.
 Troparele de Umilinţă

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepân-

du-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi
păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi. Slavă…,

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te

mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul
nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău
chemăm. Și acum…,

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de

Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Rugăciunea Sfântului Efrem Şirul

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe,

al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l dă mie, Iar duhul curăţiei,
al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa, Doamne, împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd gresalele mele
şi să nu osândesc pe fratele meu, ca binecuvântat eşti în vecii vecilor.
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul. (o închinăciune)
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă. (o închinăciune)
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă. (o închinăciune)
 PSALMUL 50

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este
pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept
eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut
maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vâr-
tos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele
mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele
şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept în-
noieşte întru cele dinlăuntru ale mele
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la
mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă în-
tăreşte
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la
Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele; bucura-se-vă limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda
Ta.
 17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei
binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inimă înfrântă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se
zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot;
atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

CREZUL SAU SIMBOLUL CREDINŢEI

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al
pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,
Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină,
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut;Cel de o ființă
cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât
din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioară, şi S-a
făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi
S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui
împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl
purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a
grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viaţa veacului ce va să fie.
 NĂSCATORE DE DUMNEZEU

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de

dar, Marie, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecu-
vântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noas-
tre. PreaSfântâ Maria, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii,
acum şi în ora morţii noastre. Amin

Rugăciunea „ Cuvine-se cu adevărat

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea

pururea fericită și prea nevinovată și Maica DumneZeului nostru. Ceea ce
ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât ser-
afimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Rugăciunea tămâierii

„Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros

de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel
mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.”

RUGĂCIUNE DE LĂSARE ÎN VOIA LUI DUMNEZEU

"Doamne, dă-mi seninătatea să accept ce nu pot schimba,
curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc.
Fie voia Ta - nu a mea!"
 Rugăciune către Domnul Iisus – pentru liniştire
sufletească

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Mântuitor, Protector şi

Binefăcător al întregii lumi, Te rugăml inişteşte sufletele noastre zbuciu-
mate, ca să ne putem ruga cu inima fierbinte! Te rugăm linişteşte vieţile
noastre agitate, ca să ne putem bucura de ele!
Te rugăm linişteşte minţile noastre pervertite, gândurile noastre
bolnave şi luminează-ne, înţelepţeşte-ne, smereşte-ne, întăreşte-ne, dă-ne
pace sufletească, răbdare şi ne îndeamnă pe toţi pe calea mântuirii şi a sfin-
tei conlucrări cereşti! Dăruieşte-ne Doamne liniştea Ta Dumnezeiască,
Pacea Ta, ca acoperământ pentru vremuri grele! Doamne Iisuse Hristoase,
cu genunchii plecaţi ne închinăm Ţie,
Îţi mulţumim pentru toate şi Te slăvim în inimile noastre: Slăvit să
fii în veci, Doamne Dumnezeul nostru! Amin!

Rugăciune în vreme de necaz

Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea și ape intrat-au

până la sufletul meu – dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoști
pricina răului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt numărați. La
Tine, deci, scap și pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător
de suflet și să-mi ajuți a birui toate ispitele ce mă învăluie – că Tu ești în-
tărirea, scăparea și izbăvitorul meu, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă
înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Doamne Dumnezeul meu,În Numele Fiului Tău Hristos, Eu mă rog
cerând ajutorul TĂU.Depărtează, te rog, tot răul din jurul meu Doamne,Eu
am multe necazuri,Dacă în spatele necazurilor mele există un duh necurat
Îţi cer, scoate-l.Trimite foc din cer acum şi arde, Doamne, toate
farmecile,Toate bolile, tristeţile, insomniile, singurătatea mea.
Dacă exista un blestem în viaţa mea,îţi cer să-L desfaci,
DOAMNE.Atinge-mă acum cu puterea Ta şi sfinţeşte trupul meu. Că în-
cepând de acum nici un duh rău, farmece, boli,blesteme. Şi alte necazuri sau
lucruri rele să nu aibă voie în viaţa mea.Doamne, Tu ai zis că în Numele
Fiului Tău tot ceea ce voi cere voi primi,Atunci răspunde acestei rugăciuni
şi ajută-mă să înving toate problemele mele.Îţi mulţumesc în numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh,Pentru că ştiu că mă asculţi. AMIN!

Rugăciune puternică, la vreme de ispită

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în Rai
pe strămoșii noștri Adam și Eva, spre a le încerca ascultarea și supunerea;
Cel ce, de asemenea, ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngrozire și cu
grele suerințe pe dreptul Iov, robul Tău, pentru ca și mai lămurit să se
vădească virtuțile și credința lui întru Tine; Cel ce ai dat îngăduință satanei
să se apropie cu ispitire de Însuși Fiul Tău, spre a-L îmbia și a-L momi cu
poftele și deșertăciunile acestei lumi, pentru ca, înfrânt și rușinat, acest duh
blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea,
satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui
unuia să-I slujești!”; Cel ce tuturor drepților și sfinților Tăi le-ai dat vremi
de ispitire și de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să iasă și să
rămână și mai întăriți în credința, în nădejdea, în dragostea și în supunerea
cea către Tine; Însuți, Atotputernice și Preabunule Stăpâne, ajută-mi și mie
în această clipă grea, când duhul satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli și cu
îmboldiri, și când viclene amăgiri îmi frământă inima și sufletul.
Arată-mi, Milostive, adevărul și calea Ta cea dreaptă, pentru ca,
biruind uneltirile de acum ale diavolului, să mă pot bucura de cuvintele
apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci
lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu
celor ce Îl iubesc pe El”.
Dăruiește-mi, Stăpâne, inimă curată și credință tare, pentru ca în
aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne, cât
s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți zic sufletului meu: Nu este mântuire
lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea,
și Cel ce înalți fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a
auzit din muntele cel sfânt al Lui! A Domnului este mântuirea și peste tot
poporul Tău binecuvântarea Ta”. Amin.

Marea rugăciune la vremuri de grea încercare,

necazuri, pericole şi nenorociri

Doamne Dumnezeule, norii negri ai nenorocirilor se îngrămădesc

asupra capului meu şi întristările chinuitoare mă îngrozesc. Dar, deşi sufăr,
eu nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu eşti totdeauna sprijinitorul
meu şi piatra cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele.
Tu cunoşti, Dumnezeule, pricinile nenorocirilor şi întristărilor
mele şi îngrijeşti de soarta mea. Deşi sufăr, Doamne, eu ştiu că Tu mă
iubeşti şi aceasta încredinţare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea
şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi
lupta cu curaj, pentru că eu cred că, având ajutorul Tău, voi ieşi biruitor.
Cel ce cârmuieşti lumea şi soarta muritorilor, cârmuieşte şi corabia
vieţii mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniştit. Înţelepciunea
Ta să mă povăţuiască pururea în calea binelui şi a fericirii, pentru rugăciu-
nile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tai.
Doamne Dumnezeule, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în
Rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi
supunerea lor; Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu
suferinţe grele pe Dreptul Iov, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi
credinţa lui întru Tine;
Cel ce ai dat îngăduinţa satanei să se apropie cu ispitire de Însuşi
Fiul Tău, pentru ca, înfrânt şi ruşinat, acel duh blestemat să audă din gura
Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia mea, satano, căci este scris: Domnu-
lui Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti!”.
Cel ce tuturor Drepţilor şi Sfinţilor Tai le-ai dat vremuri de ispi-
tire, de primejdii şi de grele îndoieli, pentru ca, prin ele lămurindu-se, să
biruie şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în
supunerea cea către Tine.
Însuţi, Atotputernice şi Preabunule Stăpâne, ajută-mă în această
clipă grea, când duhul satanei îmi tulbura mintea cu îndoieli şi amăgiri vic-
lene îmi frământa inima.
Arată-mi, Milostive Doamne, adevărul şi calea Ta cea dreaptă,
pentru ca, biruind greaua încercare din clipa de acum, să mă bucur de
cuvintele Apostolului Tău Iacob, care zice: „Fericit bărbatul care rabda ispi-
ta, căci, lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o
Dumnezeu tuturor celor ce Îl iubesc pe El”. Dăruieşte-mi, Stăpâne Doamne,
inima curată şi credinţa tare, pentru ca în aceste clipe grele să cânt împreună
cu Proorocul Tău David: „Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc!
Mulţi se scoală asupra mea. Mulţi zic sufletului meu: nu este mântuire lui
întruDumnezeul lui! Dar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea eşti
şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele
cel sfânt al Lui. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, ca Tu
ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc: Dintii păcătoşilor ai zdrobit. A Dom-
nului este mântuirea, şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta.” Amin.
Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă
de la faţa Lui toţi cei ce-L urăsc pe Dânsul.
Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceară de la faţa focului,
aşa să piară diavolii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însem-
nează cu semnul Crucii şi zic cu veselie:
Bucură-te, Preacinstita şi de viaţa făcătoare Cruce a Domnului,
care alungi diavolii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului
nostru Iisus Hristos, care S-a pogorât la Iad şi a călcat puterea diavolului şi
te-a dăruit pe tine nouă, Cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmaşul.
O, Preacinstita şi de viaţa făcătoare Cruce a Domnului, ajută-mi împreună
cu Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, şi cu toţi Sfinţii, acum
şi pururea şi în vecii vecilor
 Îngrădeşte-mă, Doamne Dumnezeule, acoperă-mă şi păzeşte-mă,
cu puterea Cinstitei şi de viaţa purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine
tot răul. Amin. În mâinile milostivirii Tale celei mari, Dumnezeul meu, în-
credinţez astăzi sufletul şi trupul meu, simţirile şi graiurile mele, sfaturile şi
gândurile mele, lucrurile şi toate cele trebuincioase sufletului şi trupului
meu. Iar Tu, Doamne, binecuvântează-mă, miluieşte-mă Doamne, şi mă
izbăveşte de tot răul, ca petrecând aici pe pământ viaţa fără de păcat în toate
zilele vieţii mele, să ajung la viaţa cea veşnică cu Sfinţii Tai în Împărăţia Ta
şi cu dânşii să te slăvesc în veci. Amin.
Doamne Dumnezeule, Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul
milei şi al indurării şi al iubirii de oameni, în toată vremea şi în tot ceasul,
în tot locul şi în tot lucrul întăreşte-mă Tu, Doamne, Dumnezeule, cu putere,
cu tărie, cu credinţă, cu nădejde, cu răbdare, cu ştiinţa şi înţelepciune de la
Tine. Luminează-mă Tu, Doamne Dumnezeule cu Sfânta voia Ta, ajută-mă
a o înţelege eu pe ea şi numai pe ea a o face. Fie mie după cuvântul Tău,
Doamne, Dumnezeule, întăreşte-mă în cele ce voi suferi şi ajută-mă ca de
acum înainte să nu mai greşesc înaintea sfintei Tale fete şi a Maicii Tale
Preacurate.
Maica Preacurată şi pururea Fecioara Maria, tu, care ai nespusa
bogăţie de milostivire şi tuturor le întinzi mâna de ajutor, tămăduind
neputinţele şi neştiinţele, tulburările şi frica, toate bolile şi patimile, cu put-
ere de sus întăreşte-mă, Stăpâna Preabuna, şi pe mine, robul Tău (roaba Ta),
care sunt atât de nevrednic şi neputincios sufleteşte şi trupeşte, şi mă învred-
niceşte de cercetarea ta şi purtarea ta de grijă, alungând de la mine negura
mâhnirii şi a întristării de care sunt atât de cuprins.
Acoperă-mă, Maica Preacurată, cu Sfânt Acoperământul tău,
ajută-mă şi învaţă-mă ca pe un neputincios ce sunt, hrăneşte-mă ca pe un
străin, ca prin tine mântuit fiind, pururea să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Unde umbreaza darul tău, Arhanghele, de acolo se izgoneşte put-
erea diavolului, căci nu poate rabda lumina ta luceafărul cel ce a căzut.
Pentru aceasta săgeţile lui, cele de foc purtătoare, cele pornite asupra mea,
stinge-le prin mijlocirea ta, izbavindu-mă pe mine de smintelile lui, vred-
nicule de laudă, Mihaile Arhanghele!
Doamne, miluieşte-mă!
Doamne, iartă-mă!
Doamne, ia-mă în paza Ta!
Nădejdea mea este Tatăl!
Scăparea mea este Fiul!
Acoperământul meu este Duhul Sfânt!
Treime Sfântă slavă Ţie!

Rugăciune pentru găsirea unui loc de muncă

Părinte Sfinte, Care de toţi porţi grijă şi eşti scăpare celor din
nevoi, Te rog, vino degrabă în ajutorul meu, care doresc să îmi găsesc un
loc de muncă, de pe urma căruia să-mi întreţin viaţa proprie şi a familiei
mele. Doamne, ştii necazurile şi lipsurile care mă împresoară. Fie-Ţi milă
de mine şi trimite-mi degrab ajutorul Tău.
Îndrumă-mă spre locuri potrivite şi spre oameni de nădejde.
Milostive, Doamne, Cel ce îndreptezi paşii omului în această viaţă, caută cu
iubire Părinteasca spre mine, care-Ţi cer ajutorul Tău, şi binecuvântează-mi
cu har buna mea voire. În îndeplinirea voinţei mele de a-mi găsi un loc
stabil de muncă, te rog cu stăruinţă, Doamne, trimite-mi înger luminat, care
să mă povăţuiască spre oameni de nădejde şi spre tot lucrul bun, să mă
izbăvească de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de oamenii răi şi vicleni, de orice
întâmplare rea. Ca împlinindu-mi-se cu binecuvântarea Ta, Doamne, cererea
mea, şi având de la Tine dar de sănătate, de putere de muncă şi de bună
sporire, să-mi împlinesc temeinic munca mea, preamărind puterea şi mila
Ta. Că Tu eşti Chivernisitorul vieţii noastre şi Cel ce toate le rânduieşti
spre folosul nostru şi Ţie-Ţi mulţumim, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
 Pentru ca Dumnezeu să dăruiască neînfricare și nădejde celor
ce încep o slujbă nouă și nu o cunosc bine încă, ca sa nu afle mari
greutăți în lucrul lor.

Psalmul 129
1. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi
glasul meu!
2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4. Că la Tine este milostivirea.
5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău,
6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în
noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Rugăciune pentru linişte la locul de muncă

Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, Mântuitorul tutur-

or oamenilor, tu m-ai chemat, să modelez prin munca mea lumea ta atât de
mare, cu tot ce conţine ea.
Îţi mulţumesc pentru această misiune acordată mie, pentru posibil-
ităţile şi aptitudinile, pe care mi le-ai dat. Ajută-mă, să te slujesc zi de zi
printr-o muncă bine îndeplinită. Prin, autodăruire, prin înţelegere, cuvânt
bun, bună dispoziţie şi prin exemplu bun vreau să contribui la aplanarea
conflictelor şi la realizarea păcii sociale, pentru bunăstarea tuturor şi pentru
o lume mai bună. Întreaga mea viaţă să fie o neîntreruptă preamărire a ta.
Totul să-şi afle în tine împlinirea. Amin
 Rugăciune pentru..... familie şi căsnicie, armonie şi
înţelegere
Doamne, fă din familia noastră ,
Un instrument al păcii tale,
Unde este egoism, să aducem iubire,
Unde este violenţa, să aducem înţelegere,
Unde este ura, să aducem împăcare,
Unde este neînţelegere, să aducem pacea,
Unde banul a devenit un idol, să aducem adevărata libertate,
Unde este descurajare, să aducem încredere,
Unde este suferinţa, să aducem mângâiere,
Unde este singurătate, să aducem prietenie,
Unde este disperare, să aducem lumina speranţei.

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru care L-ai zidit pe om din

pământ şi cu suflarea gurii Tale I-ai dat suflet -Cela ce ai zis că nu este bine
să fie omul singur pe pământ ci "să-i facem lui ajutor şi din coasta lui ai zid-
it femeia" -Cele ce ai călătorit cu sluga Patriarhului Avraam în
Mesopotamia, ca să-i dea fiului său Isaac femeia şi prin mijlocirea scoaterii
de apă le-ai arătat lor pe Rebeca.
Însuţi Stăpâne al cerului şi al pământului, asculta şi rugăciunea
noastră şi priveşte cu milă şi cu îndurare asupra roabei (robului Tău) Tale şi
fii cu dânsa (dansul) cum ai fost cu Avraam şi cu Isaac.
Ascultă rugăciunea ei (a lui) cum ai ascultat-o pe a robului care a
cerut de la Tine semn asupra soţiei sale.
Binevoieşte asupra ei (a lui) cum ai binevoit asupra părinţilor
noştri, nu te uita la păcatele noastre, care opresc mulţimea indurărilor Tale;
dezleagă orice legătură ce este asupra ei (lui).
Fă Doamne ca soţ (soţie) să fie spre ajutor plin (plină) de fapte
bune, ca în pace şi unire trăind ei, să slăvească Prea Cinstitul şi de mare cu-
viinţă numele Tău al Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh acum şi pururea şi în
vecii vecilor Amin.
Doamne Dumnezeule, Ştiu că celălalt membru al familiei mele şi
eu avem amândoi îngeri păzitori. Îi rog pe aceşti îngeri păzitori să ne ajute
să ne vindecăm problemele şi neînţelegerile. Vă rog, ajutaţi-ne să ne
eliberăm de orice mânie sau neiertare. Fie ca toate efectele greşelilor noastre
să se risipească şi să fie uitate de oricare dintre cei implicaţi. Te rog, ajută-
mă să las deoparte orice judecată fața de mine sau faţă de alţii. Te rugăm ca
îngerii noştri păzitori să ne dea cât se poate de limpede îndrumările Tale,
ştiind că voia Ta pentru noi e pace.

RUGĂCIUNEA DE MAI JOS ÎI ESTE DEDICATĂ

MAICII SFINTE ȘI SE SPUNE CĂ ÎNDEPLINEȘTE ORICE
DORINȚĂ

„Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine, cerându-ți

ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când
îmi este greu.
Spre a-ți arăta recunoștința mea, îți făgăduiesc să fac cunoscută și
altora această rugăciune. Te rog, cu umilință, să îmi aduci liniște în tristețea
și durerile mele.
În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ți-a cuprins inima
când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa ta din Betania, te impor,
roagă-te pentru mine și familia mea ca să-l păstrăm pe Dumnezeu în inimă
astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în
durerea care mă copleșește acum (se spune dorința).
Te impor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice
greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele tale.”

Această rugăciune se spune de 10 ori pe zi, timp de 9 marți, având

o lumânare sfințită aprinsă. Rugăciunea este atât de puternică încât înainte
de terminarea novenei se va primi lucrul cerut.
 Rugăciunea pentru împăcare
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Împăratul veacurilor şi dătătorul
bunătăţilor, care ai stricat peretele din mijloc al vrajbei şi ai dat pace neamu-
lui omenesc, miluieste-i Doamne pe cei ce ne urăsc sau ne pizmuiesc pe cei
ce ne ocărăsc şi pe cei ce ne grăiesc de rău. Că nu cumva vreunul din ei să
pătimească ceva rău pentru noi păcătoşii nici în veacul de acum şi nici
în cel ce va să fie.
Tu Doamne Dumnezeul nostru, cauta din înălţime ca un Bun
asupra inimilor noastre, care sunt lipsite de dragoste şi de unire şi sunt in-
boldite de spinii urii şi ai altor păcate. O picătură din Harul Sfântului Tău
Duh, coborând peste dânsele, roureaza-le bogat, ca să aducă roade bune şi
din dragostea cea către Tine să sporească în fapte bune şi să petreacă în
dragoste şi unire.
Aşa Doamne, înmulţeşte dragostea în inimile noastre şi păzeşte-ne
de tot răul şi de asuprirea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, de sabie, de
năvălirea altor neamuri asupra noastră, de războiul dintre noi şi ne ajuta tot-
deauna să ne iubim unii pe alţii şi să facem numai bine, spre a ne învrednici
de bunătăţile Tale cele

O Rugăciune pentru pace și liniște sufletească

Doamne, daruiește-mi să primesc cu liniște sufletească tot ce-mi va
aduce ziua de azi!
Învrednicește-mă să mă dau întru totul Sfintei voii Tale!
În tot ceasul astăzi, povățuiește-mă și în toate mă sprijinește!
Oricare vor fi veștile pe care le voi primi în timpul zilei, învață-mă
să le primesc cu sufletul liniștit și întărit în credința că peste toate este Sfân-
ta voia Ta!
În toate faptele și cuvintele mele Tu călăuzește-mi gândurile și
simțirile!
În toate întâmplările neașteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de
la Tine!
 Învață-mă să fiu deschis și înțelept cu fiecare dintre mădularele
familiei mele duhovnicești, pe nimeni amărând, pe nimeni întristând!
Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi și toate în-
tâmplarile din vremea ei!
Călăuzește-mi voia și învață-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred,
să iubesc, să rabd și să iert!
Amin!

Rugăciune de mulțumire pentru binefacerile

primite de la Dumnezeu
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată
milostivirea și îndurarea, Care ai nemăsurată milă, nespusă și neajunsă iu-
bire de oameni, căzând acum către a Ta slavă, cu frică și cu cutremur, aduc
Ție mulțumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine, nevred-
nicul robul Tău.
Te slăvesc, Te laud și Te cânt ca pe un Domn, Stăpân și Făcător de
bine. Și iarăși căzând înaintea Ta, Îți mulțumesc și cu smerenie mă rog
nemăsuratei și negrăitei Tale milostiviri ca și de acum înainte să-mi
dăruiești faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine și de aproapele
meu. Izbăvește-mă de tot răul și necazul.
Dăruiește-mi liniște. Și mă învrednicește ca în toate zilele vieții
mele totdeauna mulțumire să-Ți aduc și să grăiesc și să cânt cele preabune
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dum-

nezeu înaintea icoanei sale „Alină întristarea mea"
Nădejdea tuturor marginilor pământului, Preacurată Fecioară,
Doamnă de Dumnezeu Născătoare, Mângâierea noastră! Nu te îngreţoşa de
noi, păcătoşii, că spre milostivirea ta nădăjduim: stinge văpaia păcatului, cea
aprinsă în noi, şi înrourează cu pocăinţa inimile noastre cele uscate;
curăţeşte mintea noastră de gândurile păcătoase; primeşte rugăciunile aduse
ţie din inimă cu suspinuri. Fii mijlocitoare pentru noi înaintea Fiului tău şi
Dumnezeu, şi abate mânia Lui cu rugăciunile tale de Maică. Tămăduieşte
rănile noastre sufleteşti şi trupeşti, Doamnă de Dumnezeu Născătoare: alină
bolile sufletelor şi trupurilor, potoleşte viforul bântuirilor vrăjmaşului, înlă-
tură povara păcatelor noastre, şi nu ne lăsa pe noi să pierim până în sfârşit,
şi alină inimile noastre zdrobite, ca să te slăvim până la suflarea noastră cea
de pe urmă. Amin

Rugăciune de mulţumire către Maica Domnului

Preasfântă Fecioară, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu,
Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mamă Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajută-
toare! Îţi mulţumesc pentru toate icoanele Tale făcătoare de minuni şi pentru
tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţă pentru toate comu-
nicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grija Ta de Mamă
Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne
aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău!
Iartă-mă Măicuţă pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să
mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că
Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, ca să
ne ajute să trecem din viaţa aceasta la viaţa veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţă
că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a
celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc
Măicuţă pentru grija Ta de Mamă, pentru iubirea Ta sfântă şi pentru tot aju-
torul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate!
Amin!
 Rugăciune către Sfântul Mucenic Ciprian, izbăvi-
torul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea
diavolească

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și

Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; Împăratul împăraților și Domnul
domnilor, slavă Ție. Tu Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și
neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului
Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie
la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile
să-și dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea
pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată
zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele)
împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale
farmecelor și ale puterilor potrivnice.
Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri toată lucrarea
satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate
lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vi-
cleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.
Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul
slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei
și dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântă-
toare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de
om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip
s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni,
din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de
animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pămân-
tul morților, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru
totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă,
sfărâmă și distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele)
păzește-l cu toți ai casei lui de toate uneltirile diavolești.
 Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate
puterile potrivnicilor.
Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările
magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul
Tău cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și
de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele,
nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria,
cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșalele, știute și
neștiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci.
Amin.

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de min-
uni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău,
căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și
ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu
lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia
mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție,
fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale
rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și
nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui
Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la
cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi
viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că
și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biseri-
ca ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe
tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni
făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând
spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?
Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să
alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei,
care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său
și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune,
că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut
în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care ve-
nea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul
acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și
șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată
l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea
curat. De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o
pungă cu glabeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru
aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ,
dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința
creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la
orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat. De
aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor,
nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca
atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru
aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu
lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te
rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascul-
tat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Către Acela roagă-te ca
să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri
izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și prea-
puternicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea
și în vecii vecilor. Amin.
 Rugăciune pentru sporul casei, binele familiei și
izbăvirea de pagube

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, care întru cele înalte

locuieşti şi spre cele smerite priveşti, binecuvântează casa noastră şi cu
puterea Ta, întăreşte-ne pe noi, robii Tăi (numele), cei ce locuim în ea.
Bine este, Doamne, ca şi casa noastră să ne fie ca o doua biserică,
în care noi ne închinăm înaintea sfintelor icoane şi ne rugăm Ţie. Binecu-
vântează, Doamne, găspodăria noastră şi înmulţeşte în ea toate bunătăţile,
ca să uităm de grijile şi nevoile pământeşti şi să putem lucra mai cu osâdrie
pentru dobândirea vieţii cele veşnice şi pentru a ajunge în locaşurile Tale
cele sfinte.
Îndepărtează de la noi toate cursele vrăjmaşului celui pierzător de
suflete, trimite pe îngerul Tău cel milostiv, ca să ne păzească şi să ne
ferească de toată răutatea şi să ne povăţuiască spre lucrarea tuturos faptelor
celor bune şi spre împlinirea sfintelor porunci.
Că ţie ţi se cuvine a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi
Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile de la vremea mesei

Înaintea gustării de dimineaţă

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău,
vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne
iartă nouă gresalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi
nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
 După gustarea de dimineaţă
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dum-
nezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvita fără
de asemănare decât Serafimii, carea fără stricăciune pe Dumnezeul
Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dum-
nezeu, te mărim.

La amiaza
Tatăl nostru Carele eşti în ceruri.

După masa de la amiază

Mulţumim Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi
de bunătăţile Tale cele pământeşti. Nu ne lipsi nici de cereasca Ta îm-
părăţie, ci, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit, Mântuitorule, pace
dându-le lor, vino şi la noi şi ne mântuieşte. Amin.

Seara, înainte de cină

Manca-vor săracii şi se vor satura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei
ce-L căuta pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului.

Seara, după cină

Veselitu-ne-ai pe noi, Doamne, întrufapturile Tale şi întrulucrul
mâinilor Tale ne-am bucurat. Insemnatu-s-a peste noi lumina feţii Tale,
Doamne. Dat-ai veselie în inima noastră din rodul graului, al vinului şi al
untului-de-lemn, ce s-au înmulţit. Cu pace ne vom culca şi vom adormi, ca
Tu, Doamne, în deosebi, întrunădejde ne-ai aşezat.
 CEI DOISPREZECE PSALMI ALEŞI
După rugăciunile începătoare

PSALMUL 26
Al lui David

1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi

teme ?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa ?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce
trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima
mea;
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta : ca să locui-
esc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele;
m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum, iată, a înălţat capul meu peste
vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl
voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu, cu care am strigat; miluieşte-mă
şi mă ascultă.
13. Ţie a zis inima mea : Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat fața
mea; fața Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-Ţi întorci fața Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru
mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi,
Dumnezeule, Mântuitorul meu,
 16. Ca tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a
luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta, şi mă îndreptează
pe cararaea dreapta, din pricina vrăjmaşilor mei,
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au
ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te, şi să se întărească
inima ta şi aşteaptă pe Domnul.

PSALMUL 31 :
Un psalm al lui David; pentru pricepere.

1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit

păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici
nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, imbatrinit-au oasele mele, când strigam toată
ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta, şi am
căzut în suferinţa camd ghimpele Tău mă împungea,
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-
o împotriva mea.
6. Zis-am: " Marturisi-voi fărădelegea mea Domnului "; şi Tu
ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme
potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria
mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Întelepți-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei
merge ; aținti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi că un catâr, la care nu este pricepere; cu
 zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de
tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în
Domnul, milă îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi
toţi cel drepţi la inimă.

PSALMUL 56
Un psalm al lui David, mai-marelui cântăreţilor.
Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră.

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, ca spre Tine a

nădăjduit sufletul meu
2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece
fărădelegea.
3. Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care
mi-a făcut bine.
4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocara pe cei ce
mă necăjesc pe mine.
s. Trimis-a Dumnezeu milă Sa şi adevărul Sau şi a izbăvit
sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dintii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie
ascuţită.
7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul
slava Ta !
8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea !
Cânta-voi şi voi lăuda slava mea.
11. Deşteaptă-te slava mea ! Deşteaptă-te psaltire şi alăuta !
Destepta-ma-voi dimineaţa.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între
 neamuri.
13. Că s-a mărit până la cer milă Ta şi până la nori adevărul
Tău.
14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul
slava Ta !

Slavă.. Şi acum
Aliluia Aliluia Aliluia Slavă Ţie (3 ori)

PSALMUL 33
Un psalm al lui David, când şi-a schimbat fața să înaintea lui
Abimelec şi i-a dat drumul şi s-a dus.

1. Binevoicuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda

Lui în gura mea.
2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să
se veselească.
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine, şi să înălţăm numele
Lui împreună.
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit, şi din toate necazurile
mele m-a izbăvit.
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi, şi fețele voastre să nu se
ruşineze.
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el, şi din toate
necazurile lui l-a izbăvit.
7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de
El, şi-i va izbăvi pe ei.
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care
nădăjduieşte în El.
9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se
tem de El.
 10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L căută pe
Domnul nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi
învaţă pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile
bune ? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască
vicleşug.
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, cauta pacea şi o urmează pe ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre
rugăciunea lor.
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe
pământ pomenirea lor.
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit, şi din toate
necazurile lor i-a izbăvit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă, şi pe cei
smeriţi cu duhul îi va mântui.
18. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea îi va
izbăvi pe ei Domnul.
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va
zdrobi.
20. Moartea păcătoşilor este cumplită, şi cei ce urăsc pe cel
drept vor greşi.
21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi
cei ce nădăjduiesc în El.

PSALMUL 38
Întru sfârşit, lui Iditum, o cântare a lui David.

1. Zis-am : " Pazi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu

limba mea;
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea
3. Amuțit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi
 durerea mea s-a înnoit.
4. Înfierbintatu-s-a inima mea înlăuntrul meu şi în cugetul meu
se va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba mea : " Fă-mi cunoscut, Doamne,
sfârşitul meu,
6. Şi numarul zilelor mele, care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte ".
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic
înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
11. Şi acum cine este răbdarea mea ? Oare, nu Domnul ? Şi
statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocara celui fără de
minte nu mă da.
13. Amutit-am şi n-am deschis gura mea, ca Tu eşti Cel ce m-ai
făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru
fărădelege al pedepsit pe om.
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert
se tulbura tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o;
lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de
a nu mai fi.

PSALMUL 40
Un psalm al lui David, spre înţelepţire, fillor lui Core.

1. Fericit cel ce caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va

izbăvi pe el Domnul.
 2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe
pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul
bolii lui să-l întărească pe el.
4. Eu am zis : " Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu,
că am greşit Ţie ".
5. Vrăjmaşii meu m-au grăit de rău zicând : " Când va muri şi
va pieri numele lui ?"
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui
adună fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.
7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei;
împotriva mea gândeau de mine rele.
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: " Nu zace,
oare ? Nu se va mai scula! "
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nadaiduit, care
a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti
lor.
11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura
vrăjmaşul meu de mine.
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai
întărit înaintea Ta, în veac.
13. Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi
până in veac. Amin. Amin.

Slavă.. Şi acum
Aliluia Aliluia Aliluia Slavă Ţie .(3 ori)
Slavă.... Şi acum
 PSALMUL 69
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Spre aducere
aminte. Ca să mă mântuiască Domnul.

1. Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte ! Doamne, să-mi

ajuţi mie grăbeşte-Te !
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie
rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie : " Bine,
bine ! "
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe
Ţine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea
Ta : " Slăvit să fie Domnul ! "
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă !
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.

PSALMUL 70
Un psalm al lui David; fiilor lui Ionadav şi ai celor ce s-au robit
mai întâi.

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.

2. Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă
urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3. Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă
mântuieşti,
4. Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5. Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din
mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6. Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea
mea din tinereţile mele.
7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii
 mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea
pururea.
8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu
cel tare.
9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată
ziua mare-cuviinta Ta.
10. Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria
mea, să nu mă laşi pe mine.
11. Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu
s- au sfătuit împreună,
12. Zicând : Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi
pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu,
spre ajutorul meu ia aminte !
14. Să se ruşineze şi să piară cei ce defaimează sufletul meu, să
se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce cauta să-mi facă rău.
15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda
Ta.
16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta,
al căror nume nu-l cunosc.
17. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, aduce-mi-voi
aminte numai de dreptatea Ta.
18. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele, şi eu şi astăzi
vestesc minunile Tale.
19. Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20. Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21. Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină.
22. Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte,
măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea
Ţie ?
23. Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar
întorcându-Te mi-ai dat viaţa şi din adâncurile pământului
 iarăşi m-ai scos.
24. Înmulțit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai
mântuit şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău,
Dumnezeule, cânta-voi Ţie din alăută; Sfântul lui Israel.
26. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ţie şi sufletul
meu pe care l-ai mântuit.
27. Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor
fi ruşinaţi şi infruntați cei ce caută să-mi facă rău.

PSAMUL 76
Un psalm al lui Asaf ; mai-marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către

Dumnezeu, şi a căutat spre mine.
2. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi
noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit;
sufletul n-a vrut să se mângâie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat;
gândit-am şi a slăbit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o înainte, treji ; tulburatu-m-am şi n-am
grăit.
5. Gandit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-
am adus aminte şi cugetam;
6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu
zicând :
7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în
mine ?
8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în
neam ?
9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu ? Sau va închide
în mâinile Lui îndurările Sale ?
 10. Şi am zis : Acum am început să înţeleg; aceasta este
schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce
aminte de minunile Tale, dîntruînceput.
12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi
gândi.
13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea ta. Cine este Dumnezeu
mare ca Dumnezeul nostru ? Tu eşti Dumnezeu, Care faci
minuni !
14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu
braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-
au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
16. Glas au dat norii ca săgeţile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale
lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele
Tale nu se vor cunoaşte.
19. Povățuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui
Moise şi a lui Aaron.

Slavă.. Şi acum
Aliluia Aliluia Aliluia Slavă... Ţie.(3 ori)
Citire din Sf Isaac Şirul sau din alt Sf Părinte niptic
1 capitol sau 3 pagini

PSAMUL 101
Rugăciunea unui sărac mâhnit, care-şi îndreptează înaintea
Domnului ruga sa

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea, la Tine să

ajungă !
2. Să nu întorci fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc,
 pleacă spre mine urechea Ta !
3. În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă !
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca
uscăciunea s-au făcut.
5. Rănita este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi
mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca
bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe
acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau,
împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu
plângere am amestecat-o,
11. Din pricina, urgiei Tale şi a mâniei Tale; că, ridicându-mă
eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu că iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam
în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti
pe el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi
împăraţii pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18. Cautat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit
cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul
ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer
pe pământ a privit,
 21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor
omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în
Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să
slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui : Vesteşte-mi
puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne,
sunt din neam în neam.
26. Dîntruînceput Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi
lucrul mâinilor Tale sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne, şi toţi ca o haină se vor
învechi şi că un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locul pământul lor şi seminţia lor în
veac va propăşi.

Psalmul 50 :
Mai-marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, când a venit
profetul Natan, ca să-l mustre pentru femeia lui Urie.

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare milă Ta,

2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spălă de fărădelegea mea, şi de păcatul meu
mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea
este pururea.
5. Ţie Unuia am greşit, şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât
drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca
Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a
 născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale Mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai
vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele
mele cele smerite.
10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele, şi toate fărădelegile
mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept
înoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la fața Ta, şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L
lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, şi cu Duh stăpânitor mă
întăreşte.
14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi
la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-vă limba mea de
dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti
lauda Ta.
17. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei
binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă şi
smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se
zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de
tot; atunci vor pune pe altarul tău vitei.
 PSAMUL 142
Un psalm al lui David : al priceperii; când îl prigonea pe el fiul
lui.

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru

credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecata cu robul Tău, că nimeni din cei vii
nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calca în
picioare;
facutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri.
4. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a
tulburat.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la
toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Ţine mâinile mele, sufletul meu, ca un
pământ însetoşat.
7. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi
întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se
coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, ca la Tine mi-e nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul
meu.
9. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Doamne ! La Tine am scăpat,
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. întru
dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu.
12. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe
toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
 POEZII

Întinde-Ţi mâna,Doamne!

Întinde-Ţi mâna,Doamne!
Te chem din încercare,
M-apasă-atâtea gânduri
Durerea este mare.
Priveşte către mine,
Sunt slab şi păcătos
Dar am nădejde-n Tine
căci eşti Isus Cristos!
M-ademeneşte lumea
cu pofte necurate,
Ajută-ma să lupt
să nu cad în păcate
Căci mi-ai promis Isuse:
"Mereu voi fi cu tine"!
O, nu lăsa ca viaţa-mi
S-ajungă în ruine!
Te chem în rugăciune
Acum, în ceasul greu
Din inimă şi suflet
Iubite Dumnezeu!
Rămâi mereu cu mine
Rămâi în viaţa mea
Să stau pentru vecie
Sub ocrotirea Ta!
 CE BINE E!..
Ce bine e-'n Altarul Tău,
Stăpânul meu, Hristosul meu..
Eu nu Te văd, dar știu că ești
Și știu că-'n liniște privești
Spre robul Tău cel fericit
Că-'n Locul Sfânt Tu l-ai primit,
Pe el și-un înger nevăzut
Cu sabie de foc și scut..

Ca Petru-mi vine să tot zic:

"Ce bine e pe-acest Tabor!",
Sau ca Ioan cel cuibărit
La pieptul Tău în foișor,
Ori ca Maria ce sorbea
Cuvântul Tău și al Tău har,
Așa mă simt și eu acum
În pacea Sfântului Altar..

Precum Maria, Maica Ta,

Ce-'n Sfânta Sfintelor trăia
Și se-'ndulcea în suflet blând
De Dumnezeul ei oricând,
Așa mă bucur, Domnul meu,
Că pot să mă-'ndulcesc și eu,
Căci știu că Tu cu mine ești
Și nevăzut Tu îmi zâmbești..