Calugarul

In aceste vremuri de schimbari planetare si cosmice, am intalnit un calugar

de 97 de ani, considerat a avea Har. Acesta, avea darul de a face vindecari prin
puterea rugaciunii. Acest calugar, traieste pur si simplu, respectand invatatura lui
Hristos si a Legilor Vietii, ajungand in Rugaciune la starea de unime cu
Dumnezeu. Am inteles de la el, ca putem cu totii tinde catre aceasta stare de
constiinta, putem sa ne gandim la ea, dar pasul final este sa ajungem sa o traim,
aici si acum, simtindu-l pe Dumnezeu in corpul fizic, simtind Sfantul Duh lucrator
in acest plan. Cuvintele lui sunt foarte simple si pline de Har, fara a contine teorii
sau filozofii complicate.
Acest parinte duhovnicesc afirma:

– Creatia este mareata tocmai prin simplitatea ei, prin claritatea ei. De cate ori
cauti cai complicate de a fi in Dumnezeu, tu de fapt te ratacesti in labirintul
propriei tale minti. La sfarsitul acestei vieti, sufletul se innobileaza prin clipele in
care a iubit, a daruit si s-a bucurat ca era pe Pamant, constientizand maretia lui
Dumnezeu.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el ?.

– Eu, omul, nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las

Sfantul Duh sa curga prin mine. Nu intreb niciodata omul, de ce a venit la mine,
ce problema are? Ii simt doar sufletul uneori plin de poveri si apoi ma rog
pentru el. Atat fac – ma rog impreuna cu el. Si îi spun ca este o mare bucurie,
atunci cand doi se strang in numele Lui Hristos, ca atunci si El este cu noi:
„Unde sunt doi in numele meu, acolo sunt si Eu cu ei”. Pentru mine este o
binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand
la mine, ci il vad pe Dumnezeu in om, patrunzand in chilia mea. La sfarsit, simt
cum omul este mai usor, mai linistit, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate
purta el, Dumnezeu stie. Imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata
inima mea. Deci, totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu; uneori îi tin
mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este
nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine
nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.
L-am intrebat de ce imi era mai greu sa ma rog, intr-o multime agitata, tensionata,
nervoasa – si mi-a raspuns :

– Atunci cand Il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive

tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur, ci cum Il privesti tu pe Dumnezeu,
respectiv atitudinea ta interioara fata de Dumnezeu. Daca ai credinta
nestramutata ca Dumnezeu este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre
tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi, cobori in tine, in adancul inimii tale, inchizi
ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu. In linistea
tacerii, respectiv in tacerea linistii, esti doar tu cu Dumnezeu. Mintea este prima
care fie se deschide si, prin gandurile tale, Il lasa pe Dumnezeu sa se manifeste
in tine – sau tot mintea este cea care te impiedica sa simti acest lucru. Mintea
 2
țese labirinturi si uneori se pierde in propria ei țesatura. Daca lasi iubirea din
inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure
drumul catre Cer, catre Imparatia lui Dumnezeu, fiindca : „Imparatia lui
Dumnezeu este in voi… ”.
L-am intrebat de ce se agita, se lupta oamenii, ca sa ajunga sa ia Lumina:

– Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu, cand ai o teama in tine, o

neliniste, o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu si asta este
dovada ca inca te afli centrat in cap si te lasi condus de minte. Atunci,
intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca
ceva, iar acel ceva o sa iti aduca apropierea – si cauti si cauti, cauti neincetat.
Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, si iti dai voie sa Il
descoperi pe Dumnezeu in tine, fiind centrat in interiorul tau, IL vei afla in
inima ta. Poti trai o viata intreaga, preocupat sa Il cauti in afara ta pe
Dumnezeu – dar nu cauti unde trebuie. Lupta exterioara este un semn al luptei
din sufletul acelor oameni condusi de Ego, de mintea duala, aspiratia lor,
nazuinta lor, cautarea lor si acela este modul in care mintea conflictuala o
reflecta.
L-am intrebat cum, dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai
nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala – si nu numai aceasta – in
jurul lui oamenii erau foarte linistiti, blanzi si calmi. Acest parinte raspandea o
vibratie de pace in jurul sau si radia Lumina iubirii si a intelepciunii divine.

– Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand,
criticand, condamnand, invinuind, maniindu-te pe tine sau pe altii, pierzi viata
din tine si obosesti – si este si normal, pentru ca mergi contra curentului.
Iubirea, este curgerea vietii. Iubirea da sens vietii si Iubirea adevarata da
puterea de a trai, de ” A FI “. Pacea, linistea, armonia, se obtin cand ti-ai
depasit mintea duala, conflictuala si lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui
rezistenta la absolut nimic, dobandind constientizarea sufletului, care este divin.
Si m-a intrebat:

– Ai observat vreodata ca nu esti obosit, ci plin de viata, in timp ce te bucurai, in

timp ce iubeai, in timp ce te rugai ? Atunci, te lasai purtat de curgerea vietii, nu
opuneai rezistenta. Atunci, te deschideai prin inima si atunci esti conectat cu
Dumnezeu, cu vesnicia vietii si a iubirii infinite si sfinte. Obosesti, doar atunci
cand cauti cu mintea duala, divizata, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea
cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate – dar, in esenta,
mintea isi cauta linistea si pacea. Atunci cand esti confuz, esti centrat in mintea
duala, in Ego, dar cand esti centrat in inima, dobandesti claritatea duhului, a
spiritului divin, ajungand sa accesezi mintea spirituala si inima lui
Dumnezeu. Deci, lupta nu este intre noi si cei din jur, sau cu intamplarile din
viata, ci intre noi si noi insine – lupta interioara este cea care epuizeaza, care ne
consuma energiile vitale si care in cele din urma ne obosesc si ne tulbura.
L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, tulburare si stres:

2
 3
– Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Dar vine o
vreme cand intelegi si constientizezi, ca nu este necesar sa te zbati, ca totul se
intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie sau un
zbucium, ci o binecuvantare si atunci apare bucuria vietii, bucuria de ” A FI “,
bucuria de a fi ceea ce esti cu adevarat: „Un copil iubit al lui Dumnezeu”. Lupta
are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace sufleteasca,
aceasta constientizare. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l pe
Dumnezeu sa se exprime prin tine, fiindca El este in tine si pretutindeni. Fii tu
insuti in fiecare clipa a vietii tale si fii prezent, fii constient si simte prezenta
omniprezenta a prezentului !!!
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace sufleteasca, de iluminare, de
induhovnicire?

Mi-a spus ca s-a rugat lui Dumnezeu sa il lumineze ca sa le poata darui celor
din jur credinta, nadejdea, pacea si dragostea lui Dumnezeu Tatal, avand o
credinta ferma si convingerea ca cererea sa este auzita si indeplinita – si apoi
s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le
simtea cu sufletul. Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la
Dumnezeu era sa îi dea Harul, de a putea darui tuturor iubirea sfanta divina,
cat timp traieste pe acest Pamant. Aceasta considera ca fiind cea mai mare
binecuvantare pentru el, bogatia inimii, respectiv dobandirea Luminii si a
Iubirii lui Dumnezeu atotpurificatoare, atotvindecatoare si
atotsfintitoare: „Acolo unde este Dumnezeu, acolo-i bogatia sufletului meu”.

I-am spus ca, in opinia mea, Biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut
legatura cu Duhul Sfant si intr-un fel a intrerupt legatura intre Cer si Pamant, in
conditiile in care ei, Preotii, aveau menirea sa o consolideze si sa le insufle
credinciosilor puterea Sfantului Duh.

– Biserica este o Institutie alcatuita tot din oameni. Si omul s-a indepartat de
Dumnezeu, de sine insusi si de aproapele sau prin nerespectarea Legii lui Iisus
sau a Legii iubirii: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima, din
tot sufletul, din tot cugetul, si cu toata puterea ta !”. Si asta, sa intamplat din
teama. Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate, din frica
de a nu pierde puterea; Preotii din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe
invatatura si au uitat, respectiv au pierdut ce este mai important, Harul si trairea
in Duhul Sfant, dupa porunca divina: „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos sa
si umblati !”
– Cei carora li s-a adresat Iisus Hristos prin învataturile sale, le-a insuflat
puterea Duhului Sfant si le-a pus in inimile lor samanta iubirii de Dumnezeu.
Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, El a iesit in lume, fara a se teme ca
are ceva de pierdut, ci doar de castigat. Dar si in Biserica sunt oameni si
oameni… Ce poti face tu, ca om, este sa studiezi Cuvantul Întemeietorului, al
Domnului Iisus Hristos, prin care Tatal ne-a vorbit tuturor. Sa citesti, sa il simti
si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentru ca, daca doar le
rostesti cu mintea sau cu gura, fara suflet, ele sunt doar sunete goale.
3
 4
Invataturile Biblice ne indeamna sa experimentam viata sub toate aspectele ei,
conform poruncii divine: „Cercetati toate lucrurile si ramaneti cu ce-i bun…”
Prin rugaciune, omul se inalta prin Cuvant, care este fapta din gand, prin
simtire si prin traire directa. Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te
inalte pana la constiinta lui Dumnezeu Tatal. Nu este datoria noastra sa îi
judecam pe semenii nostri – asa scrie si in Sfanta Scriptura: „Sa nu judecam, ca
cu masura cu care judecam, ni se va judeca si noua”. Noi calugarii, folosim
piatra de temelie: invatatura Sfintei Scripturi, credinta, nadejdea si dragostea, si
ne gasim singuri calea cea dreapta si adevarata prin care vorbim cu Dumnezeu:
„Eu sunt Calea, Adevarul, Iubirea si Viata, si doar prin Mine veti ajunge la
Dumnezeu Tatal…”.

Mi-a spus ca este foarte important sa ma retrag in adancul inimii mele si sa ascult
tacerea, sa dobandesc pacea sufleteasca, auzind vocea lui Dumnezeu in linistea
tacerii sufletului meu:

– Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-L pe Dumnezeu, in

tacerea mea. Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam,
simteam sunetul unui falfait de aripi si vedeam ceva precum un glob imens de
lumina deasupra capului acestui om minunat. Acest om imbunatatit duhovniceste,
se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, apreciere si cu
iubire, simtind si fiind constient de prezenta lui Dumnezeu in fiecare persoana.
L-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om ?:

– Cand vorbesc cu un om, eu il privesc pe Sfantul Duh in el. Sa fii lipsit de

respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui
Dumnezeu. Nu este suficient sa Îl vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul
Sau Hristos; uita-te in jur si descopera-l aici, acum si pretutindeni. Rosteste
fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti. Cuvintele sunt inspirate
din Duhul Sfant si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca,
in acel moment, Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume, si prin fiecare om pe
care il intalnesti in viata ta, Dumnezeu vrea sa iti transmita ceva. Lasa ca fiecare
cuvant sa vina din adancul sufletului tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa
el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. Ceea ce spui tu, daca vine din
mintea duala, conflictuala, este lipsit de lumina sufletului tau, va trece intr-un
cotlon al mintii si mintea va uita. Daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va
pastra in sufletul lui, nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei
sufletului lui odata cu intalnirea cu tine. Maica Tereza spunea: „Fa în asa fel,
încat orice om dupa intalnirea cu tine sa fie un om schimbat, un om imbunatatit
si transformat de lumina iubirii sfinte.”
La plecare, doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam si mi-
a raspuns la intrebarea mea nerostita, spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii
si sa il binecuvantez. Ma gandeam cum pot eu, omul simplu, sa fac acest gest
asupra lui, aflat parca in aceasta lume, dar neapartinand acestei Lumi – si atunci el
mi-a explicat:

4
 5
– Cand faci ceva in numele Sfintei Treimi sau a Tatalui Dumnezeu si din toata
inima ta, atunci lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare asupra ta si sa
se manifeste prin tine Gratia Divina, adica Harul lui Dumnezeu; omul nu
binecuvanteaza cu puterea omului, ci cu cea a Duhului – si in fata lui
Dumnezeu, toti suntem egali.
Fiintele cu adevarat spirituale, iluminate duhovniceste, pasesc printre noi,
tacute, nestiute, simple, insa la trecerea lor prin viata noastra se simte adierea
lumilor celeste…

Fii creatorul propriei tale vieti !!!

Asuma-ti responsabilitatea de a fi tu insuti in orice situatie de viata, acum si aici.
Viata este bunul cel mai de pret si: „Viata fara iubire este doar supravietuire” sau
altfel spus: „Viata în iubire este desavarsire.” Participand la activitatile oferite de
catre ASOCIATIA NATIONALA DE TERAPII HOLISTICE SI METAFIZICE ai
posibilitatea de a-ti schimba in bine viata prin cunoasterea Conceptului Holistic si
Metafizic despre lume si viata, oferindu-ti posibilitatea de a te bucura cu adevarat
de viata prin cunoasterea de sine, a menirii tale în aceasta viata si a sensului vietii.
Da-ti voie sa fii ceea ce esti cu adevarat: „Un copil iubit al Universului, un copil
iubit al lui Dumnezeu” si creeaza-ti viata asa cum simti si iti doresti sa fie,
punand valorile spirituale mai presus de valorile materiale, constientizand ca
adevarata realitate cu adevarat reala este constiinta divina, constiinta universala
spirituala. Cu totii suntem lumina din Lumina, iubire din Iubire, constiinta din
Constiinta Divina si prin cunoasterea Adevarului vom deveni cu adevarat liberi,
asa cum ne invata Sfanta Scriptura: „Adevarul vă va face liberi si Iubirea vă va
vindeca.” Urmand calea cea adevarata: „Eu sunt Calea, Adevarul, Iubirea si
Viata” si aplicand in viata de zi cu zi Legile Universale ale Vietii, vom putea
evolua impreuna prin indeplinirea acestor porunci divine: „Fiti, dar, voi
desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este” (Matei Cap. 5, 48),
„Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se
vor adauga voua”(Matei, Cap. 3, 33.), "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate
imi sunt de folos." (Ep. 1 Corinteni Cap.6, 12) „Imparatia lui Dumnezeu este
inauntrul vostru” (Luca Cap. 17, 21).”Bucurati-va si va veseliti, ca plata
voastra multa este in ceruri” (Matei Cap. 5, 12), „Tot ce faci sa faci din toata
inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si cu toata puterea ta”(Luca
Cap.10, 27 si Marcu Cap. 12, 30) si cea mai mare porunca este: „Sa iubesti pe
Domnul Dumnezeul tau din toata inima, din tot sufletul tau, din tot cugetul
tau si din toata puterea ta. Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”
(Marcu Cap. 12, 30-31), „Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe
voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul” (Ioan Cap. 13, 34). Asadar, depinde de
fiecare dintre noi, conform liberului arbitru, in ce masura ne asumam
responsabilitatea de fiinte complexe si multidimensionale, fiinte constiinta vie de
origine divina si natura spirituala si sa ne asumam si sa ne indeplinim in mod
constient rolul de co-creatori in Creatie, creatie fiind.