UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA

CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE, TEOLOGIE, ARTE
DOMENIUL TEOLOGIE ORTODOXĂ
Specializarea: Teologie Ortodoxă Pastorală

RUGĂCIUNEA ISIHASTĂ
- lucrare de seminar -

Coordonator ştiinţific: Student:

Pr. conf. univ. dr. Adrian Gh. Paul Cucu Mihail
TOP IV

BAIA MARE
 2013
Isihasmul (hesychasmos), vine din grecescul hesychia si inseamna liniste , tacere
interioara; isihasmul reprezinta o cale de atingere directa a iluminarii spirituale, iar drept dovada
ne stau Parintii si Sfintii ortodocsi care au practicat isihasmul , invrednicindu-se de vederea
luminii dumnezeiesti si de unirea cu Dumnezeu.
De remarcat este faptul ca Filocalia reprezinta cartea de capatai a isihasmului , fiind o
culegere a experientelor si invataturilor spirituale relatate de marii sfinti; practica de baza a
isihasmului consta in rugaciunea inimii. Aceasta metoda isihasta isi are inceputurile in
adancurile vietii manastiresti din Muntele Sinai si mai ales in “Scara” Sfantului Ioan Scararul.
Treptele rugaciunii inimii , dupa scrierile filocalice ar fi urmatoarele:
-rugaciunea mintii ( mintea repta neincetat Doamne Iisuse Hristoase…);
-rugaciunea mintii in inima ( “mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in
interiorul inimii. Aici se afla toata eseta lucrarii”) 1. “ Dupa o bucata de vreme am simtit ca
rugaciunea se coborase , asa zicand de la sine de pe buze in inima” 2;
-rugaciunea neincetata (atunci cand inima repeta cuvintele rugaciunii cu fiecare
bataie);
-rugaciunea curata ( aici se naste o contemplatie , iar cel care traieste aceasta cunoaste
o stare de contemplatie si devine asemenea unui trup parasite de suflet);
-rugeaciunea fara rugaciune (atunci cad nu mai exista nici simtiri, nici lacrimi,
smerenie , nimic- se intra intr-o stare de extaz ).
Cu toate acestea, o rugaciune ce se face numai cu mintea este o rugaciune rece , pe
cand rugaciunea care vine din inima este o rugaciune pur sentimentala, care este fara orizonturi,
o rugaciune in care nu stim de ce sa Ii multumim lui Dumnezeu. Multi parinti indeamna ca
rugaciunea isihasta sa se savarseasca intr-un loc ferit de lume, un loc retras unde esti singur doar
tu cu Dumnezeu , caci fara linistire nu se poate pocai cineva, nu se poate invrednici de
convorbirea cu divinitatea cat timp este in convorbire cu lumea; de aceea linistirea si ocolirea
oamenilor imputernicesc trairile sufletului.
„ Sezand in chilia ta mintea ta sa aiba indraznire catre Dumnezeu intru smerenie […]
”3; dar rugaciunea inimii nu se dobandeste oricum, sunt anumite etape care trebuiesc urmate , de
pilda se incepe ca novice cu rugaciunea propriu-zisa, cu lectura cartilor folositoare, cantarea,
lucrul mainii, taote aceastea fiind premergatoare rugaciunii lui Iisus , rugaciune care curge ca un
izvor din inima si revasrsa dragostea dumnezeiasca in suflet.

1
Ilie Cleopa, Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol 12, Manastirea Sihastria, Neamt, 2002.
2
Paulin Lecca, Pelerinul Rus, Sofia, Bucuresti, 2002.
3
Dumitru Staniloae, Din istoria isihasmului in ortodoxia romana, 1992, p. 83.

2
 ” De aceea scurt vorbind aceasta cuvioasa rugaciune curateste si indrepteaza toate
puterile sufletului si toate lucrarile faptuitoare si intelegatoare si mai ales isi alipeste vederea de
Dumnezeu si ca urmare de dragoste dumnezeiasca intr-o petrecere si vietuire linistita […] ” 4.
Linistirea aduce dupa sine mai multe lucrari dintre care si „ rugaciunea sau pomenirea neincetata
a lui Iisus introdusa prin respiratie in inima fara nici un fel de gand.”5
Aceste lucrari sunt ale monahului care voieste sa se linisteasca, asadar „ unul ca acesta
nu trebuie sa iasa din chilie, sa se fereasca de orice convorbire si privire […]”.6
Astfel rugaciunea inimii trebuie facuta fara gandul la ceva , prin cuvintele: ”Doamne
Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu –mintea inaltandu-se spre Dumnezeu-, iar prin miluieste-ma
pe mine pacatosul-mintea se intoarce la ea insasi, nesuferind sa nu se roage pentru sine” 7.Acest
proces urmeaza mecanismului inspiratie-expiratie. Rugaciunea isihasta, incepe, prin curatirea
inimii, purificarea ei caci dupa cum am precizat, numai dintr-o inima curata se poate ridica o
adevarata rugaciune; fara curatia inimii nu este posibila rugaciunea mintii. Asadar, „spre inima
trebuie indreptata toata atentia noastra si nu numai spiritual, ci si fizic. Indreptandu-se asupra
inimii el, spiritul, se indrepteaza circular in launtrul ei , fara incetare si , din adancurile acestui
abis face sa se ridice cererile sale catre Dumnezeu.”8
In continuare avem o metoda sugerata de catre Sf Simeon Noul Teolog preluata din
Filocalia lui Nicodim Aghioritul , in care ni se precizeaza cum sa ajungem la linistirea inimii si
la rugaciunea mentala : „ asezat intr-o chilie linistita, intr-un ungher al ei, fa ce-ti spun: inchide
usa si ridica spiritul mai presus de tot ce-i vremelnic si desert; apoi rezeama-ti barba in piept si
indreptand ochiul trupesc impreuna cu tot spiritul spre mijlocul pantecelui, adica spre ombilic,
comprima aspiratia aerului ce trece prin nari asa fel incat sa nu respiri cu usurinta si cerceteaza
cu mintea launtrul maruntaelor, ca sa gaesti locul inimii unde obisnuiesc sa se adune toate
puterile sufletului.
La inceput veti da peste un intuneric si o rezistenta indaratnica; dar staruind si
practicand acest exercitiu, ziua si noaptea, veti descoperi ca prin minune o fericire fara margini.
Intr-adevar, indata ce mitea gaseste locul inimii , ea zareste dintr-o data ceea ce n-a stiut
niciodata. Ea zareste aerul care exista in centrul inimii si se vede pe ea insasi intreaga si
luminoasa si plina de discernamant. De acum incolo indata ce un gand mijeste , spiritul il alunga
si il nimiceste , prin invocarea lui Iisus Hristos inainte ca acel gand chiar sa se defineasca si sa ia
vreo forma. Din acest moment spiritul, in pornirea sa contra demonilor, desteapta mania care e

4
Ibidem p.85.
5
Ibidem p.86.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ioan Gh. Savin, Mistica si Ascetica ortodoxa, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, Sibiu, 1996, pp. 137-138.

3
dupa fire si loveste continuu in vrasmasii spirituali. Restul il vei invata cu ajutorul lui Dumnezeu
practicand paza inimii si retinand in inima pe Iisus.”9
Deci dupa cum observam ceea ce se urmareste aici este o sincronizare a psihicului si a
fizicului omului ; aceasta deoarece trupul trebuie sa devina instrumentul sufletului, si atat trupul
cat si sufletul trebuie sa urmeze aceeasi cale. Asadar, respiratia trebuie sincronizata cu
rugaciunea. Si facand aceasta , atunci cand mintea afla locul inimii, „vede vazduhul ce se afla in
mijlocul inimii, […], de acum mintea in ciuda ei pe draci, ridica impotriva lor mania cea dupa
fire si ii loveste , izgonind pe acesti vrasmasi, cunoscuti cu mintea.”10
Un sfat pentru locul (dar nu este obligatoriu) unde trebuie facuta rugaciunea inimii ni-l
da Sf Grigorie arhiep. Salonicului , cand atunci intr-o disputa cu un batran pe nume Iov se
retrage in chilia sa ca si batranelul de altfel, urmand amandoi deci linistirea, ocolind cearta si
vorba multa. Deci, cand vrea cineva sa se roage sa intre la el in chilie ( camera) si sa inchida usa,
„sau cand mintea ta nu sare de acolo pana acolo ci intra in inima ta si simturile tale sunt inarite si
nu sunt pironite de lucrurile lumii aesteia , si pe langa aceasta sa te rogi totdeauna cu mintea ta,
sa te faci asemenea cu sfintii ingeri.”11
Intre toate acestea spuse mai sus apare totusi o problema in ceea ce priveste indreptarea
privirii spre ombilic; aceasta pentru ca se presupune ca in vremurile de demult cand se practica
aceasta metoda isihasta nu se cunostea foarte bine anatomia omuli si se credea ca intrucat inima
ar fi centrul omului, locul unde se aduna toate puterile sufletesti , aceasta trebuie sa fie situata si
ea in mijlocul omuli, respectiv in partea abdominala, in zona ombilicului. Dar aceste
presupuneri, cum ca nu se cunostea locatia inimii in locul corpului uman in vremea respectiva nu
are un fundament intrucat existau medici ca si Claudius din Pergam care aveau cunostintele
necesare pentru a nu fi luata in considerare aceasta presupunere falsa amintita mai sus. Aceastea
au fost doar niste acuzatii de rea credinta, caci dupa monahii practicanti ai rugaciunii mintii,
locul inimii nu a fost fixat nici o data in alta parte a corpului uman, decat cel in care se afla in
organism, adica in partea stanga a pieptului, in dreptul plamanului. Dar ,ce trebuie evidentiat
este ca aceasta fixare a privirii nu conteaza neaparat,poate sa nu existe deloc, caci nu reprezinta
esentialul in rugaciunea isihasta, ci” potrivirea respiratiei cu rostirea cuvintelor rugaciunii lui
Iisus constituie preocuparea de capetenie”.12
Cand ne rugam cu rugaciunea lui Iisus , trebuie sa nu ne despartim inimile de
Dumnezeu ci sa o pazim pe acaeasta cu gandul la Hristos, mereu , pana cand se va sadi numele
sfant in inima noastra. Aceasta rugaciune nu trebuie nici o data lasata, ci fie ca mancam , die ca

9
Ibidem, pp. 138-139.
10
Dumitru Staniloae, op. cit.
11
Ibidem, p. 169.
12
Ioan Gh. Savin, op cit., p. 142.

4
suntem pe drum fie ca facem altceva, sa strigam neincetat „Doamne Iisuse…”, pentru ca aceasta
amintire sa ne aminteasca de Iisus si de lupta noastra cu demonii. Pare un pic contrar cu ceea ce
am spus inainte , cum ca rugaciunea se practica doar in chilia proprie, dar o data ce omul a
invatat rugaciunea, si s-a deprins cu ea ii vine mult mai usor si ii este cu trebuinta sa o faca
neincetat. „ Neincetat strigati deci in inima numele Domnului Iisus ca sa inghita pe Domnul si
Domnul inima si sa devina cele doua una.”13 Dupa cum am mai precizat aceasta rugaciune nu se
dobandeste intr-o zi ci necesita un timp mai indelungat si multa nevointa; totodata trebuie
subliniat faptul ca rugaciunea nu trebuie facuta cu multe cuvinte pentru ca atunci vine vrajmasul
si tulbura mintea , facand-o sa se abata de la scopul ei- de rugaciune- , deci rugaciunea trebuie sa
aibă cuvinte putine, si sa fie facuta cu multa veghere. „Invatati de la Ana, mama lui Samuil, care
se ruga continuu si nu i se auzea vocea. Striga zi si noapte << Doamne Iisuse Hristoase ,
miluieste-ma>> ”14.
Nichifor Monahul, ne invata urmatoarele: „ Tu deci , sezand si adunand mintea,
introdu-o pe calea narilor pe unde intra aerul la inima si sileste-o si impingea-o sa mearga
impreuna cu aerul inspirat la inima. Intand acolo va inceta lipsa bucuriei si a fericirii.” 15 Nichifor
Monahul are ca principiu orientarea mintii in inima cu ajutorul respiratiei, rostind in acelasi timp
sau doar gandind numele lui Iisus, in rugaciunea Sa. Si isihastii atoniti ne invata ca exact in acest
lucru consta esenta rugaciunii isihaste, si anume a sincronizarii respiratiei cu rugaciunea.
O alta metoda este metoda lui Grigorie Sinaitul; nu este el cel care a inventat-o , dar el
a preluat-o din Sinai si a propovaduit-o printre calugarii atoniti. Si aceasta metoda care va fi
expusa in cele ce urmeaza are ca baza si mijloc de plecare tot respiratia imbinata cu rugaciunea.
„ Sezand zice, de dimineata pana seara pe un scaun lat e o palma aduna-ti cugetarea din minte si
tine-o acolo. Inconvoaie-ti cu putere pieptul , umerii si gatul incat sa simti o mare durere si striga
staruitor cu mintea sau cu sufeltul : Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma ! .Apoi mutandu-ti
cugetul la cealalta jumatate zi : Fiule al lui Dumnezeu miluieste-ma ! . Si spunand de multe ori
jumatatea aceasta sa nu le schimbi mereu din usurinta . Caci nu prind radacina plantele care sunt
trasplantate continuu. Retine-ti si miscarea respiratiei ca sa nu respiri cu usurinta. Caci adierea
aerului iesind de la inima intuneca mintea si rapeste cugetarea […] biciueste cu numele lui Iisus
pe vrasmasi caci nu e arma mai puternica in cer si pe pamant”.16
Deci aceasta sincronizare a respiratiei cu rugaciunea , pentru a aduce mintea in inima,
este scopul urmarit de fiecare dintre cei trei isihasti amintiti mai sus si anume, Sf Simeon,
Nichifor Monahul, respectiv Grigorie Sinaitul. Si Nicodim Aghioritul numeste aceasta rugaciune

13
Ibidem, p. 146.
14
Ibidem.
15
Ibidem, p. 148.
16
Ibidem, p. 151.

5
a lui Iisus rugaciunea respiratiei spunand tehnica ei :” Inspiri o data si te retii pana cand rostesti
in minte intreg textul rugaciunii, apoi respiri si repeti mereu pentru fiecare respiratie a rugaciunii.
Asa ne-au invatat parintii” .17 Rugaciunea inimii este chemarea lui Hristos , chemare ce este
facuta in ritm repetat dupa respiratia omului, pana cand fiinta umana e coplesita de lumina
divina a harului. Si Sf Ioan Scararul ne spune urmatoarele: „ Loveste pe vrasmas cu numele lui
18
Iisus „ si „ pomenirea lui Iisus sa se lipeasca de rasuflarea ta”. Este clar ca nu putem avea de la
inceput o rugaciune curata, dar oricum ar fi nu trebuie sa deznadajduim si sa ne rugam cum
putem pentru ca Cel ce da rugaciunea este Duhul Sfant nu noi; iar pentru ca a ajunge la
rugaciunea facuta din iubire si nu din silinta , trebuie sa staruim cu mintea in inima , sa o ducem
in inima prin inspirarea aerului, la inceput , pentru ca mai apoi , cand doreste Dumnezeu sa ne
copleseasca cu harul Sau.
Alt mod de rugaciune si sincronizare a respiratiei cu rugaciunea isihasta este cel stand
in pozitie asezat cu „ capul ingtre genunchi […] aceasta pozitie este folosita de cei care cultiva
rugaciunea mintii si a inimii fiindca le mentine mintea adunata . In pozitia aceasta s-a rugat si
proorocul Ilie dupa lupta pe care a dat-o impotriva proorocilor mincinosi si dumnezeului
idolatrilor, Baal”.19
Tot aici este subliniata importanta pe care o are pozitia omului in timpul rugaciunii,
implicit influeta manifestata asupra respiratiei care la randul ei , dupa cum ne-au zis parintii mai
sus, ajuta credinciosul in dobandirea rugaciunii isihaste.
Un lucru importnt de precizat este ca aceasta rugaciune nu se invata, adica nu trebuie
facuta dintr-o dorinta de izbanda sa se ajunga la ea pentru ca aceasta duce la egoism; rugaciunea
trebuie facuta din iubire. Orice lucru care nu este facut din iubire este in zadar pentru ca daca faci
1000 de metanii ca sa ajungi in rai numai ca rasplata nu vei ajunge dar daca faci una singura, dar
din iubire, negresit vei ajunge.
Chiar daca am spus mai sus ca respiratia joaca un rol foarte important in cultivarea
rugaciunii isihaste , totusi unii parinti cum este de pilda parintele Porfirie nu pune un accent asa
mare asupra acestei „tehnici” , el spune ca sa nu folosim modalitati tehnice ca „ sezi pe scaunel,
ghemuieste-te concentreaza-te”, caci nu este nevoie de o concentratie deosebita entru a deprinde
rugaciunea. La intrebarea adresata lui , cum face el rugaciunea pe scaunel , cu capul plecat,
concentrat? , a raspuns” Nu, zic limpede Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma si sunt atent la
cuvinte, asa o fac in minte”.20

17
Ibidem, p. 152.
18
Dumitru Staniloae, op. cit. p. 87.
19
Dimitrie G. Karahalios, Pacate si virtuti, Egumenita, Galati, 2010, p. 235.
20
Evloghie Munteanu, Ne vorbeste Parintele Porfirie, Egumenita, Galati, 2003, p. 206.

6
 Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului
Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008.
2. Cleopa, Ilie, Ne vorbeste Parintele Cleopa, vol 12, Manastirea Sihastria, Neamt, 2002
3. http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/un-lucrator-mirean-rugaciunii-iisus-
121234.html, 11/04/2012
4. Karahalios, Dimitrie G., Pacate si virtuti, Egumenita, Galati, 2010,
5. Lecca, Paulin Pelerinul Rus, Sofia, Bucuresti, 2002.
6. Munteanu, Evloghie, Ne vorbeste Parintele Porfirie, Egumenita, Galati, 2003
7. Savin, Ioan Gh., Mistica si Ascetica ortodoxa, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, Sibiu,
1996,
8. Staniloae, Dumitru, Din istoria isihasmului in ortodoxia romana, 1992,