Miheia Capitolele 1 şi 2

-lucrare de seminar la Studiul Vechiului Testament-

Introducere

Cartea Prorocului Miheia (în unele traduceri Mica) este a patra profeţie în ordinea
mărimii din categoria profeţilor mici1 a Vechiului Testament, iar Prorocul Miheia este al şaselea
dintre cei doisprezece Profeţi mici. Numele Prorocului Miheia s-ar traduce având semnificaţia:
Care este ca Dumnezeu acest lucru arată că profetul era un slujitor al adevăratului Dumnezeu,
Dumnezeul lui Israel. Miheia a fost contemporan cu Isaia, provenind însă dintr-o categorie
socială mai umilă. Se trăgea din Moreşet, în apropiere de Gath, localitate situată la circa de km
sud-vest de Ierusalim.
Cuvântul profet (προφητης) înseamnă acela ce vorbeşte pentru altul, în locul altuia, ca
interpret al cuvintelor altcuiva. În Sfânta Scriptură sunt folosite şi alte numiri pentru profeţi.
Aceste numiri vădesc chipul cum primesc ei descoperirile divine sau arată funcţiile lor speciale.
Astfel, numele de „văzător” şi „privitor” arată felul de a lua cunoştinţă de lucrurile tainice, prin
viziuni. „Omul lui Dmnezeu” este denumirea care arată raportul intim ce-l are profetul cu
Dumnezeu. „Îngerul lui Dumnezeu” sau „trimisul lui Dumnezeu” sunt denumiri care arată că
profetul are cunoştinţele sale de la Dumnezeu şi are misiunea de a le vesti oamenilor.
Revenind la cartea Prorocului Miheia şi în special la Vechiul Testament este de
reţinut faptul că Sfânta Scriptură sau Biblia este o colecție de cărți scrise sub insuflarea Duhului
Sfânt, într-un timp de aproximativ 150 de ani, de la Moise care a scris prima carte a Vechiului
Testament până la Ioan autorul ultimei cărți a Noului Testament adică Apocalipsa ( de la 1400
î.d.Hr. și până la anul 100 d.Hr.). De atunci Biserica păstrează aceste Sfinte Cărți ca pe un tezaur
și le folosește ca pe un izvor de apă vie, din care soarbe învățătura cea dumnezeiască 2. Precum
reiese de mai sus Sfânta Scriptură este împarțită în două Vechiul Testament și Noul Testament.
Biblia (de la grecescul βιβλιον, βιβλια = carte, cărți) cuprinde 66 de cărți care sunt canonice
dintre care Vechiul Testament are 39 cărți canonice sau inspirate, la care se mai adaugă încă 13
cărți și fragmente de cărți necanonice, neinspirate, dar bune de citit (aghinoscomena), fiind
ziditoare de suflet, aceste cărți sunt considerate necanonice deoarece conțin mici erori din punct
de vedere geografic sau istoric. Noul Testament cuprinde 27 de cărți, toate canonice sau
inspirate. Ambele Testamente sunt normative pentru credinșă și purtare. Fericitul Augustin arată
raportul dintre cele două Testamente prin următoarele cuvinte: Novum Testamentum in vedere
latet, Vetus Testamentum in novo patet (Noul Testament e ascuns în cel Vechi, Vechiul
Testament se deschide în cel Nou).3

1
WILLIAM MACDONALD, Comentariul biblic al Credinciosului Vechiului Testament, Ed. Literatur-Verbreitung e. V.,
Bielefeld, 2002, p. 1027.
2
CIUDIN NICOLAE, Studiul Vechiului Testament, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
București, 2002, p. 9.
3
ISIDOR TODORAN, IOAN ZĂGREAN, Teologia Dogmatica, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2009, p. 59.
 Pentru ca să înțelegem corect Sfânta Scriptură avem nevoie de studiu biblic, în mare parte
acest sudiu biblic ne ajută să știm cum să interpretăm o anumită carte și care sunt regurile de
interpretare. Firesc este să se cunoască autorul cărții, scopul și împrejurările scrierii, planul și
principalele ei împărțiri. Pe lângă aceste reguli de interpretare, pentru a înțelege în amănunt
Sfânta Scriptură va trebui să mergem la original dar din nefericire nu s-au păstrat scrierile
orginale ci copii ale acestuia în diferite limbi. Cele mai importante traduceri sunt Septuaginta sau
traducerea alexandrina și Masoretică, pe care le vom compara în cele ce urmează pentru a trage o
concluzie despre evenimentele petrecute în Vechiul Testament, respectiv capitolele 1 şi 2 ale
cărții Sfântului Proroc Miheia pe care le voi trata.

Date despre autor

Prorocul Miheia este al şaselea între profeţii mici. Numele său însemnă „Care este ca
Dumnezeu”. El era originar din Moreşet, un sat care se crede că este Moreşet-Gatul din părţile de
jos ale ţinutului lui Iuda în apropiere de Eleuteropolis în Palestina, a fost în general reşedinţa
activităţilor sale profetice (1:14), de aici şi numele care îi este atribuit (Moreşetitul) în special în
traducerile Septuagintei şi Vulgata4, după locul său natal. Nu trebuie confundat cu alt profet cu
acelaşi nume, fiul lui Imla, care a trăit în vremea lui Ahab şi Iosafat.

4
CIUDIN NICOLAE, Studiul Vechiului Testament, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
București, 2002, p. 227.
5
ZAINE RIDLING, Bible Atlas, Ed. Access Foundation, p. 93.
 Miheia era un bărbat din zona rurală situată în câmpia lui Iuda. Starea apăsată şi încercată
a agricultorilor din vremea sa era una dintre problemele cu care se frământa Miheia. El
condamnă corupţia prezentă în viaţa naţiunii şi atât de evidentă în toate aspectele ei: Iuda îşi
încălca în mod constant legământul cu Domnul, deşi continua să ţină ritualurile religioase (6:6-
7). Proprietatea era luată prin violenţă (2:2); datoriile erau colectate cu forţa (2:8); profeţii şi
preoţii erau corupţi (3:11); justiţia era pervertită de conducătorii naţiunii (3:1-3, 9); vrăjitoria şi
păgânismul erau răspândite în ţară (5:12-14); în comerţ erau deseori folosite greutăţi false şi
înşelăciunea (6:10-12); şi relaţiile familiale erau deteriorate, consecinţele fiind devastatoare (7:5-
6). Cu o inimă plină de grijă pentru popor, Miheia a atenţionat cu privire la judecata lui
Dumnezeu împotriva naţiunii şi a conducătorilor ei. Corupţia spirituală şi nedreptatea socială
erau semne care arătau spre un popor ce se îndepărtase de Dumnezeul cel viu, Dumnezeul lor,
Dumnezeul legămintelor din vechime. Cu toate că păcatele poporului erau multe, Dumnezeu este
extraordinar de milos şi iertător. Dumnezeu pedepseşte, dar Dumnezeu şi iartă. Miheia a
proclamat harul lui Dumnezeu ca o motivaţie măreaţă pentru pocăinţă.
Profetul Miheia a trăit multă vreme în pământul său natal, fiindcă a cunoscut multe
localităţi de care aminteşte în capitolul 1, 10-15. El a profeţit în Ierusalim ăn zilele domniei
regilor Ioatam, Ahaz şi Iezechia (740-687), regi din Iuda, arătând ce se va întâmpla în Samaria şi
Ierusalimul (Miheia 1, 1), şi a fost contemporan cu Isaia, profeţind în acelaşi loc şi în acelaşi
timp cu el. Aşa se explică asemănarea dintre ei în unele pericope. La fel cu Isaia, şi Miheia îi
mustră pe cei bogaţi şi pe cei puternici şi combate pe profeţii mincinoşi. Legat de profeţiile lui
Miheia el prezice căderea şi robia regatelor Israel şi Iuda. Profeţiile lui Miheia pe scurt sunt:
Venirea judecăţii asupra lui Israel (1:1-16). Israel va fi pedepsit, iar apoi restaurat (2:1-13),
Gloria şi pacea în viitor a Ierusalimului (4:1-13), Suferinţa şi restaurarea Sionului (5:1-15)6.

Date despre carte

Cercetătorii din zilele noastre ai Scripturii susţin că numai Miheia 1:2; 2:10 şi anumite
părţi din capitolele 4 şi 5 sunt scrierile sale. Întrucât ultimile două capitole din prorocie au multe
puncte comune cu lucrarea lui Miheia, criticii au afirmat că diferenţele de cadru şi stil între
aceste capitole şi porţiunile care au fost scrise mai devreme, cât şi importanţa lor secundară pe
care o ocupă în carte, cer ca data scrierii acestor două capitole să fie plasată după cel de-al
optulea secol Î. Hr.. În special, se susţine că pasajul din 7:7-20 a fost scris în perioada post-
exilică.
Alţi cercetători ai Bibliei au susţinut că stilul plin de forţă şi descriptiv pe care îl vedem
în fiecare capitol al prorociei şi revelarea constantă a judecăţii divine, a compasiunii şi speranţei,
sunt argumente puternice care arată că prorocia a fost scrisă de un singue autor. Argumentele
care se referă la stil nu sunt dintre cele mai puternice .întrucât stilul poate fi alterat foarte uşor
odată cu trecerea la un alt subiect de discuţie. Mai departe, nu este uşor să vezi motivul pentru
care paragraful din 7:7-20 trebuie atribuit unei perioade post-exilice, întrucât nu există nimic în
6
JOHN DOUGLAS, Dicționar Biblic, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 1995, p. 847.
conţinut caresă fie cât de puţin în contradicţie cu limba sau cu teologia prorocilor din secolul al
VIII-lea Î.HR.
O împărţire a cărţii lui Miheia pe scurt este oferită de către John Douglas:
I. Conţinutul pe scurt
a. Venirea judecăţii asupra lui Israel (1:1-16).
b. Israel va fi pedepsit, iar apoi restaurat (2:1-13).
c. Condamnarea căpeteniilor şi a prorocilor (3:1-12).
d. Gloria şi pacea în viitor a Ierusalimului (4:1-13).
e. Suferinţa şi restaurarea Sionului (5:1-15).
f. Religia profetică în contrast cu cea populară (6:1-16).
g. Corupţia din societate; afirmaţii concluente cu privire la încrederea în Dumnezeu (7:1-
20).7
O altă împărţire mai detaliată îi aparţine lui Gareth Crossley:
1. Ameninţarea cu judecata împotriva lui Israel şi a lui luda 1:1-2:13
i. Profetul şi destinatarii săi 1:1
ii. Domnul este martor la păcatele lui Israel şi ale lui luda 1:2-7
iii. Plângere împotriva păcatelor lui Israel şi ale lui luda 1:8-16
iv. Păcatele oamenilor aflaţi la putere: lăcomia, violenţa şi
asuprirea 2:1-5
v. Dispreţul lor faţă de mesagerii lui Dumnezeu 2:6-11
vi. Promisiunea restaurării unei rămăşiţe după judecată:12-13
2. Pronunţarea judecăţii; anunţarea evenimentelor viitoare3:1-5:15
i. Răutatea conducătorilor bisericii şi ai statului 3:1-11
ii. Nimicirea completă a Ierusalimului 3:12
iii. Restaurarea Ierusalimului şi împărăţia glorioasă a lui
Dumnezeu 4:1-7
iv. luda va fi eliberată din Babilon şi de toţi vrăşmaşii ei4:8-5:1
v. O Căpetenie ieşită din Betleem 5:2-5

7
JOHN DOUGLAS, Dicționar Biblic, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 1995, p. 847.
vi. Israelul refăcut devine iarăşi biruitor 5:6-15
3. Pedeapsă şi milă 6:1-7:20
i. Domnul stăruie pe lângă poporul Său 6:1-5
ii. Ce cere Domnul de la poporul Lui 6:6-8
iii. Eşecul lui Israel va fi pedepsit 6:9-16
iv. Mâhnire pentru păcatele lui Israel 7:1-6
v. Mărturisirea păcatului şi încredere în Domnul 7:7-13
vi. Dumnezeu iartă pe cel ce se pocăieşte 7:14-208
După cum se poate vedea mai sus a cărţii Profetului Miheia cartea sa are 7
capitole,cuprinde profeţii de ameninţare şi de mângâiere şi se împarte în trei părţi, care sunt într-
o legătură continuă de idei: partea întâi: Ameninţarea cu judecata împotriva lui Israel si a lui luda
(1:1-2:13) Mânia lui Dumnezeu este exprimată împotriva Israelului (Samaria) şi lui Iuda
(Ierusalim) din cauza comportamentului rău al conducătorilor şi oamenilor lor. Miheia prezice
soarta împărăţiei de nord a Israelului (1:6-7). Nici Iuda nu va scăpa de judecata lui Dumnezeu,
pentru că practicile rele ale oamenilor, lăcomia, violenţa, asuprirea, răutatea şi despărţirea în
familii, au stârnit mânia lui Dumnezeu (2:2-2, 8-9). Pedeapsa va veni, şi oamenii vor fi umiliţi
(2:3-5).Secţiunea se încheie cu nişte cuvinte frumoase de mângâiere şi încurajare:Te voi strânge
în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel,îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca
pe o turmă în păşunea ei,aşa că va fi o mare zarvă de oameni (Miheia 2:12).
Partea a II-a: Pronunţarea judecăţii; anunţarea evenimentelor viitoare (3:1-5:15) Păcatul
poporului este încă o dată identificat şi enumerat. Conducerea bisericii şi a statului exploata
oamenii obişnuiţi. Tragerea la răspundere a naţiunii culminează cu profeţirea distrugerii cetăţii
Ierusalimului şi a Templului Său (3:12). Peste mai bine de o sută de ani, bătrânii din Ierusalim au
citat acest verset din Miheia în apărarea lucrării profetului Ieremia (Ieremia 26:16-19), având ca
rezultat faptul că viaţa acestuia din urmă a fost cruţată. Această trimitere la Ieremia plasează de
asemenea profeţia din Miheia 3:12 în „vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda” şi dezvăluie
efectul favorabil care a rezultat de pe urma predicii lui Miheia: „L-a omorât însă oare Ezechia,
împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi
atunci Domnul S-a căit de răul pe care-1 rostise împotriva lor” (Ieremia 26:19).
Distrugerea Ierusalimului a fost amânată în timpul predicării lui Miheia. Mulţi s-au
pocăitîn vremea lui şi o mare reformă a avutloc în Iuda (2 Cronici 29:31-31:21). „Eforturile lui
Miheia au jucat, probabil, un rol însemnat în întoarcerea poporului la adevărata religie.” Profeţia
lui Miheia a fostîmplinită 130 de ani mai târziu, în 586 î.Cr., când babilonienii au invadat Iuda şi
au distrus în întregime Templul şi Ierusalimul (2 Cronici 36:15-21). Profeţia solemnă legată de
distrugerea Ierusalimului (3:12) este contrabalansată de frumoasa profeţie despre restaurarea lui
finală (4:1-8). Cuvintele din capitolul 4:1-3 suntidentice cu cele din Isaia 2:2-4. Este posibil ca

8
GARETH CROSSLEY, Vechiul Testament Explicat și Aplicat, Ed Făclia, Oradea, 2008, p. 700.
Isaia să fi „împrumutat” de la Miheia; Miheia ar fi putut „împrumuta” de la Isaia; ambii profeţi s-
ar fi putut inspira, astfel, dintr-o profeţie anterioară; sau poate că Duhul Sfânt a transmis acelaşi
mesaj fiecăruia în mod independent. Profeţii secolului al VIII-lea î.Cr. au continuat să vorbească
despre promisiuni glorioase privind o mântuire viitoare. Se anunţă naşterea unui nou împărat şi a
împărăţiei sale (5:2-15). Împăratul mesianic va fi unic: va fi cu adevărat om, pentru că va ieşi din
Betleem, şi va fi cu adevărat divin, pentru că de venirea Lui se ştie din vechime, din veşnicie.
Partea a III-a: Pedeapsă şi milă (6:1-7:20) Partea a lll-a: Pedeapsă şi milă (6:1-7:20)
Nemulţumirea Domnului împotriva lui Iuda are în vedere faptul că El afătcut atâtea pentru ei,
însă ei au răspuns cu lipsă de recunoştinţă şi răzvrătire. Un reprezentant vorbeşte în numele
poporului şi întreabă cum se pot apropia de Dumnezeu (6:6-7). Răspunsul este că tot ceea ce se
cere e ascultare cu smerenie (6:8). Profetul răspunde ameninţării cu pedeapsa date de Dumnezeu:
în numele rămăşiţei credincioase, el mărturiseşte păcatul grav şi corupţia răspândită (7:1-6). El
recunoaşte cu durere necesitatea unei intervenţii aspre din partea lui Dumnezeu; toată încrederea
este pusă în harul şi mila lui Dumnezeu: Eu însăvoi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în
Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. (7:7) Domnul va auzi şi va reface
prosperitatea poporului Său. Vrăşmaşii lui Iuda sunt avertizaţi să nu se bucure de nenorocirea ei.
Naţiunea se va ridica din nou şi îşi va recăpăta gloria de altădată. Naţiunile vor asista cu
smerenie şi uimire la înălţarea poporului lui Dumnezeu. Punctul culminant al întregii cărţi este
atins în cuvintele de profundă frumuseţe şi putere care exprimă harul iertător al lui Dumnezeu:
„Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea ...? (7:18-20).
Capitolele 4 şi 5 cuprind profeţii referitoare la Mesia. În capitolul 4:2 profetul, descriind
Împărăţia mesianică, zice: „...din Sion va ieşi legea şi cuvântul Domnului din Ierusalim” şi mai
departe, în versetul 3: „Aceia vor preface săbiile lor în fiare de plug şi lăncile lor cosoare. Şi nici
un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai învăţa cum să se lepte”. Îar în
capitolul 5:1, se arată cu precizielocul unde Se va naşte Mântuitorul: „Şi tu, Betleeme Efrata,
desi esti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru
început, din zilele veşniciei”.

Contextul istoric
Profetul Miheia şi-a exercitat lucrarea în timpul domniilor a trei împăraţi din Iuda: Iotam
(750-732 Î.H.), Ahaz (735-715) şi Ezechia (715-686 Î.H.) 9. Astfel, Miheia a lucrat cel puţin 17
ani a început înainte de anul 732 Î.H. şi a continuat până după anul 715 Î.H. El a trăit după
profeţii Iona şi Amos şi în aceeaşi perioadă cu Osea şi Isaia, profeţi care-şi începuseră lucrarea
câţiva ani mai devreme.
Contextul istoric şi politic al cărţii Miheia este acelaşi cu cel al primelor secţiuni din profeţia lui
Isaia, cu toate că Miheia nu era la fel de familiarizat cu viaţa politică a capitalei. Aceasta ar putea
fi uşor explicat prin faptul că Miheia a venit dintr-o zonă rurală, pe când Isaia era de la oraş.
Miheia şi-a început lucrarea profetică la aproximativ zece ani după invazia asiriană şi robia
ulterioară a împărăţiei de nord a Israelului. Chiar dacă imboldul principal al slujirii sale avea
9
GARETH CROSSLEY, Vechiul Testament Explicat și Aplicat, Ed Făclia, Oradea, 2008, p. 702.
legătură cu împărăţia de sud a lui Iuda, el a inclus şi câteva avertizări împotriva împărăţiei de
nord (l:l-„Samaria” a fost capitala împărăţiei de nord). De-a lungul acestei lucrări, se observă că
Imperiul Asirian, care era în creştere, prezenta o ameninţare reală pentru Iuda. Asemenea
celorlalţi profeţi, Miheia arată că securitatea naţională nu se obţine prin mijloace politice, ci prin
pocăinţă spirituală şi dependenţă de Dumnezeu.

Miheia capitolele 1 şi 2

Titlul capitolului I reliefează ameninţarea că Dumnezeu va judeca poporul şi pustiirea

celor două ţinuturi ale lui Iuda şi a Samariei din cauza îndepărtării de la Dumnezeu. Primul
capitol începe prin luarea la cunoştinţă de unde provinde cuvântul profetului. Mesajul este
destinat conducătorilor şi oamenilor care au greşit înaintea Domnului. În versetele 6 şi 7 Miheia
prezice soarta împărăţiei de nord a Israelului. Nici Iuda nu va scăpa de judecata lui Dumnezeu,
pentru că practicile rele ale oamenilor, lăcomia, violenţa, asuprirea, răutatea şi despărţirea în
familii, au stârnit mânia lui Dumnezeu (2:2-2, 8-9). Pedeapsa va veni, şi oamenii vor fi umiliţi
(2:3-5).Secţiunea se încheie cu nişte cuvinte frumoase de mângâiere şi încurajare:Te voi strânge
în întregime, Iacove! Voi strânge rămăşiţa lui Israel,îi voi aduna ca pe nişte oi dintr-un staul, ca
pe o turmă în păşunea ei,aşa că va fi o mare zarvă de oameni (Miheia 2:12).

Împărţirea pe pericope

I. Ameninţarea cu judecata împotriva lui Israel şi a lui luda 1:1-2:13

II. Profetul şi destinatarii săi 1:1
III. Domnul este martor la păcatele lui Israel şi ale lui luda 1:2-7
IV. Plângere împotriva păcatelor lui Israel şi ale lui luda 1:8-16
V. Păcatele oamenilor aflaţi la putere: lăcomia, violenţa şi asuprirea 2:1-5
VI. Dispreţul lor faţă de mesagerii lui Dumnezeu 2:6-11
VII. Promisiunea restaurării unei rămăşiţe după judecată2:12-1310

Întrebările

CINE?
Miheia scrie pentru popor din cauza păcatelor lor.
CE?
Îi proroceşte poporului că acţiunile lor vor avea repercursiuni.
UNDE?
Moreşet-Gatul din părţile de jos ale ţinutului lui Iuda în apropiere de Eleuteropolis în
Palestina.
CÂND?
În timpul domniei lui Ioatam, Ahaz şi Iezechia (740-687).
DE CE?

10
GARETH CROSSLEY, Vechiul Testament Explicat și Aplicat, Ed Făclia, Oradea, 2008, p. 700.
 Profetul Miheia le spune poporului acest lucru pentru a lua aminte la păcatele lor.

Comparaţii

Din compararea celor două Biblii (Biblia de la Blaj, 1795 și Biblia Gala Galaction 1939)
am găsit mai multe diferențe care sunt normale și totodată nu schimbă mesajul sau acțiunea
desfăsurată în capitol. Aceste diferențe de limbaj sunt firești deoarece odată cu trecerea timpului
limbajul evoluează și se schimbă semotaxa, iar acum comparând aceste două ediții mesajul a
rămas același doar căteva diferențe notabile precum versetele următoare:
În primul verset al capitolului 1 se poate observa că traducerea Septuagintei spune despre
Prorocul Miheia că este fiul lui Morast 11 pe când în Biblia după traducerea masoretică îl numeşte
Moraşitu12l.
În versetul 5 traducerea Masoretică spune: Toate acestea din pricina fărădelegii lui
Iacob...13 în schimb în traducerea Septuagintei menţionează: Pentru păgţnătatea lui Iacov...14
În versetul 8 se găseşte o diferenţă notabilă deoarece textul Masoretic a tradus la persoana
I referindu-se la Profetul Miheia: Din această pricină trebue să mătânguiesc şi să mă jelesc, să
umblu cu picioarele goale şi dezbrăcat, să urlu ca şacalii şi să scot ţipete ca struţii 15 pe când
textul Septuagintei vorbeşte la persoana a III-a referindu-se la Samaria: Pentru aceasta, va
plânge şi să va tângui, umbla-va desculţă şi goală, face-va tânguire ca a bălaurilor şi plângere
ca a featelor sirinilor16 ne menţionând de un strigăt de struţ precum scrie în textul Masoretic.
În versetul 9 textul Masoretic scrie că: Căci prăpădul de la Domnul este fără leac;17 iar
textul Septuagintei spune: Că s-au lăţit rana ei,...18
În capitolul 2 versetul 9 se observă o diferenţă între cele 2 texte. Textul Masoretic zice:
Voi daţi afară pe femeile poporului meu din caminul lor iubit, iar pruncilor lor le luati pe veci
slava mea!19 Iar în traducerea Septuagintei scrie aşa: Pentru aceaea, povăţuitorii norodului Mieu
să vor lăpăda din casele desfătărilor sale; pentru izvodirile ceale reale ale lor s-au lăpădat.
Apropiiaţi-vă de munţii cei veacinici!20

Bibliografie

11
BIBLIA ADICĂ DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ A VEHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT, Din Inalta Inițiativă a Majestății
Sale Regelui Carol II, Ed. Fundația Pentru Literatură și Artă „REGELE CAROL II” , București, 1939, p. 880.
12
Biblia de la Blaj, Samuil CLAIN, Blaj, 1795, p. 718.
13
BIBLIA ADICĂ DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ A VEHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT, Din Inalta Inițiativă a Majestății
Sale Regelui Carol II, Ed. Fundația Pentru Literatură și Artă „REGELE CAROL II” , București, 1939, p. 880.
14
Biblia de la Blaj, Samuil CLAIN, Blaj, 1795, p. 718.
15
BIBLIA ADICĂ DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ A VEHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT, Din Inalta Inițiativă a Majestății
Sale Regelui Carol II, Ed. Fundația Pentru Literatură și Artă „REGELE CAROL II” , București, 1939, p. 880
16
Biblia de la Blaj, Samuil CLAIN, Blaj, 1795, p. 718
17
BIBLIA ADICĂ DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ A VEHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT, Din Inalta Inițiativă a Majestății
Sale Regelui Carol II, Ed. Fundația Pentru Literatură și Artă „REGELE CAROL II” , București, 1939, p. 880
18
Biblia de la Blaj, Samuil CLAIN, Blaj, 1795, p. 718
19
BIBLIA ADICĂ DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ A VEHIULUI ȘI A NOULUI TESTAMENT, Din Inalta Inițiativă a Majestății
Sale Regelui Carol II, Ed. Fundația Pentru Literatură și a Artă „REGELE CAROL II” , București, 1939, p. 880
20
Biblia de la Blaj, Samuil CLAIN, Blaj, 1795, p. 718
1. William MacDonald, Comentariul biblic al Credinciosului Vechiului
Testament, Ed. Literatur-Verbreitung e. V., Bielefeld, 2002;
2. CIUDIN NICOLAE, Studiul Vechiului Testament, Ed. Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, București, 2002;
3. ISIDOR TODORAN, IOAN ZĂGREAN, Teologia Dogmatica, Ed.
Renașterea, Cluj-Napoca, 2009;
4. ZAINE RIDLING, Bible Atlas, Ed. Access Foundation;
5. John DOUGLAS, Dicționar Biblic, Ed. Cartea Creștină, Oradea, 1995;
6. GARETH CROSSLEY, Vechiul Testament Explicat și Aplicat, Ed Făclia,
Oradea, 2008;
7. BIBLIA ADICĂ DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ A VEHIULUI ȘI A NOULUI
TESTAMENT, Din Inalta Inițiativă a Majestății Sale Regelui Carol II, Ed.
Fundația Pentru Literatură și Artă „REGELE CAROL II” , București,
1939;
8. Biblia de la Blaj, Samuil CLAIN, Blaj, 1795;
9. BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, Tiparită cu Binecuvântarea
Preafericitului Parinte DANIEL, Ed. Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, București;