Sunteți pe pagina 1din 20

SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL ORTODOX „ SFANTA FILOFTEIA”

PROFETUL ISAIA

COORDONATOR: M-HIA EFREMIA ELEV: STAN SINELA

1
2
CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................2
CAPITOLUL I – PARTEA ISTORICĂ...........................................................4
I.1. VIAȚA PROFETULUI.......................................................................................................................4
I.1.PROFETUL ISAIA ÎMPĂRTĂȘIT DE LUMINA ÎNŢELEPCIUNII DUMNEZEIEŞTI....................................7

CAPITOLUL AL II-LEA - PROFEȚIILE MESIANICE............................10


II.2.PATIMILE, MOARTEA ȘI PREASLĂVIREA LUI MESIA.....................................................................10

II.3.FECIOARA VĂZUTĂ DE ISAIA........................................................................................................12

CONCLUZIE....................................................................................................15
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................17

INTRODUCERE

În dramatica istorie a fiilor lui Israel, de-a lungul multor secole, şubrezirea
monoteismului, contaminarea cu practicile idolatre, adoptarea luxului, dezvoltarea corupţiei,
încurajarea îmbogăţirilor nedrepte pe seama sărmanilor, carenţele de autoritate ale castei
preoţeşti (ea însăşi autoare a relativismului religios şi abuzului social), toate acestea determină
perioada de criză în care Dumnezeu, de altfel pururea veghetor, Se simnte îndatorat să
intervină energic. Aşa se naşte instituţia profetismului. La urma urmelor, viciile enumerate
erau tot atâtea încălcări ale legământului dintre Dumnezeu şi Israel; încălcarea se cerea
sancţionată, dar nu înaintea unor mustrări şi avertismente menite să trezească conştiinţele, să
facă pocăinţă, posibilă cu un ceas mai devreme şi să evite astfel dezastrele. Rolul acesta, pe
cât de măreţ pe atât de ingrat, şi-l asumă, prin voia şi chemarea lui Dumnezeu, profeţii. Şirul

3
lor, ca personaje ale profetismului instituţional, începe cu Amos (cca 750) şi se încheie, după
aproape opt secole, cu Ioan Botezătorul.
Desigur, profeţi existaseră şi înainte de Amos; cei mai de seamă fuseseră Moise,
David şi Ilie. Îndată după Amos, se ridică, în anul 740, Isaia, personalitatea cea mai complexă
a noului curent, dar şi cea mai definitorie pentru însăşi noţiunea de profet.
Dacă, în general, dicţionarele îl definesc pe profet (sau în varianta slavonă prooroc)
drept persoană care reprezintă voinţa lui Dumnezeu şi este înzestrată cu capacitatea de a
prezice viitorul, e bine să se stie că, în lumina Vechiului Testament, funcţia prevestitoare a
profetului, deşi pare cea mai uimitoare şi spectaculoasă, nu constituie însuşirea de prim-plan a
acestuia. În esenţă, profetul este conştiinţa lucidă şi responsabilă a poporului său în
momentele de criză religioasă şi morală. El e un om mai mult sau mai puţin obişnuit până în
clipa când intervine Chemarea. Aceasta se produce direct, fără mijlocitori: Dumnezeu îi
vorbeşte şi îi încredinţează misiunea, el ascultă şi, de obicei, răspunde imediat sau după
oarecare şovăială. Odată angajat, el devine robul Domnului şi I se supune necondiţionat.
Profetul este, mai înainte de toate, purtătorul de cuvţnt al lui Dumnezeu printre semenii săi, pe
toată întinderea scării sociale, de la rege până la omul de rând. Expresia: Aşa grăieşte Domnul
e mai mult decât o sintagmă a limbajului profetic: e un simbol al autorităşii divine care se
rosteşte prin gura profetului, o autoritate indiscutabilă, care nu poate fi pusă sub semnele
îndoielii. Profetul este perfect conştient de sine şi de misiunea lui. Principalul său instrument
de lucru e cuvântul viu, rostit direct, răspicat; profetul este, prin excelenţă, un predicator.
Deseori însă predicatorul este dublat de scriitor; el e un poet care foloseşte cu mare
îndemânare metafora, comparaţia, parabola, hiperbola, stilul direct sau indirect, ironia,
sarcasmul, ameninţarea. El e conştiinţa critică a ceea ce ar trebui să fie societatea
contemporană, o conştiinţă aspră şi necruţătoare care se adresează în primul rând clasei de la
conducere.
Aşadar, profetul este, mai întâi de toate, un erou al timpului său, menit să zguduie
şi să trezească conştiinţele adormite. El este înzestrat nu numai cu porunca de a vesti, dar şi cu
darul de a prevesti, este un vizionar.
Toate aceste însuşiri ale profetului clasic alcătuiesc, în fapt, portretul lui Isaia.
Numele său înseamnă Domnul este mântuire. Printr-o rădăcină comună, el este înrudit cu
Iosua,
Elisei, Osea şi Iisus.
Isaia şi-a desfăşurat misiunea profetică la Ierusalim pe o durată de 40 de ani, adică
4
din 740, când a fost chemat, până în 700 când a murit. Era fiul lui Amos şi, potrivit tradiţiei
făcea parte din nobilimea lui Iuda, din chiar neamul regesc al acestuia, după cum ne-o
dovedesc desăvârşita sa cunoaştere a politicii regale, dreptul său de a se înfăţişa Regelui,
precum şi lipsa pedepsei atunci atunci când spunea vorbe de scandal, aparţinând cu siguranţă
elitei ierusalimitene. Opera sa îl prezintă, fără nici un dubiu, drept un om foarte cultivat, a
cărui pană e deprinsă cu literatura, în deosebi cu poezia; paginile sale, cele mai multe sunt ale
unui mare scriitor.

CAPITOLUL I – PARTEA ISTORICĂ


I.1. VIAȚ A PROFETULUI

Istoria Vechiului Israel, precum şi cea de astăzi, a fost una dificilă, cu inconstanţa
suişurilor şi a coborâşurilor. Dar pentru fiecare timp al nostru, istoria pogorâtă din cer,
Dumnezeu ne trimite personalităţi profetice, capabile să îi schimbe sensul, spre mântuirea lui.1
Isaia, profetul evanghelist al Vechiului Testament din secolul al VIII-lea î.Hs., este
un astfel de om, nu doar instruit în înţelepciunea celor lumeşti, dar mai ales lămurit prin focul
cărbunelui încins al Cuvântului revelat (6, 6-7). Profetul mântuirii lui Dumnezeu, este model
de teolog al luminii dumnezeieşti, ce lasă îndemnul veşniciei: Veniţi să umblăm în lumina
Domnului! (2,3)2
Sfântul Prooroc Isaia, al cărui nume se tâlcuiește Mântuirea lui Dumnezeu”, este
unul din cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament alaturi de Ieremia, Iezechiel si Daniel.
Originar din cetatea Ierusalimului, Sf. Prooroc Isaia a trăit în secolul 8 î.Hr. și se trăgea din
seminția regilor Iudei.
Sfântul Prooroc Isaia a fost crescut de tatăl său, Amos, în frica și în legea lui
Dumnezeu, s-a căsătorit și a avut, cel mai probabil, doi copii. Și-a desfășurat activitatea în
Ierusalim în timpul domniei regilor Azaria, Ioatam, Ahaz, Iezechia și Manase pe care a
încercat să-i îndrepte prin profeții, cu cuvinte mai blânde sau mai dure. În ciuda originii sale
sociale înalte, Isaia a dus o viață aspră, de nevoință și înfrânare. Pe trupul gol purta o haină de
păr, întocmai ca un sac.2
1 Prof. Nicolae Chiţescu, Consacrarea, în revista Mitropolia Moldovei şi Sucevei, nr. 3-4, 1962, p. 178. 2 Biblia
sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p.1654.
2 https://andrerox.wordpress.com/2012/03/21/9-semne-majore-de-identificare-a-fiarei-dovezi-fapte-biblice-
siistorice/.
5
Pentru viața sa îmbunătățită, Sfântul Prooroc Isaia s-a învrednicit să Îl vadă pe
Dumnezeu șezând pe scaun înalt și înconjurat de serafimii cei cu câte șase aripi care strigau:
Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de slava Lui.
În acele clipe s-a umplut de spaima și se smerea zicându-și: O, ticalosul de mine,
m-am învrednicit a vedea pe Domnul Savaot cu ochii mei, fiind om, având buze necurate și
petrecând în mijlocul poporului care are buze necurate. Și în clipa aceea unul dintre serafimi
a luat cu un clește un carbune aprins din jăraticul altarului și l-a atins de buzele lui zicându-i:
Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge Domnul fărădelegile tale și păcatele tale le va
curăți.

Proorocul Isaia a fost și un mare făcător de minuni. Când Ierusalimul era asediat și
suferea de lipsa apei, el a făcut cu rugăciunea să izvorască izvorul Siloamului. Acest izvor
dădea apă numai atunci cand veneau iudeii împreună cu Isaia, iar când alte neamuri mergeau
să ia, seca. Mai mult decât atât, cu rugaciunea el a izbăvit și cetatea asediată a Ierusalimului
de asirienii care o înconjuraseră. Într-o singură noapte, îngerul lui Dumnezeu a pierdut peste
180.000 de soldați dușmani, iar regele lor, Sennacherib, s-a retras îngrozit la Ninive. Cu
aceeași puternică rugăciune a sa, Sfântul Prooroc Isaia l-a vindecat pe regele Iezechia căruia,
deși se îmbolnavise de moarte, i-a adăugat încă 15 ani de viață.3

3 Pr.Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Profetii Vechiului Testament, vol.II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 32.
6
După mutarea la Domnul a regelui Iezechia, a venit rege al Iudeii fiul său, Manase.
Tradiția consemnează că acesta se îndepărtase de Dumnezeu și a zidit capiște idolească și altar
lui Baal, se îndeletnicea cu vrăji și a vărsat mult sânge nevinovat. Isaia l-a mustrat și pe rege și
pe nobilii care îi împărtășeau apucăturile, iar regele Manase, fără a ține cont de vârsta lui
venerabila, a poruncit uciderea proorocului. Isaia a fost prins, scos în afara cetății și tăiat în
două cu fierăstrăul. Tradiția bisericească consemnează sfârșitul său mucenicesc la vârsta de
126 de ani.4
Trupul proorocului a fost îngropat nu departe de izvorul Siloamului, pe care Sfântul
îl făcuse să izvorască cu rugaciunea, pentru ca apa acestuia să nu contenească a adăpa cetatea.
Mai tarziu aici s-a construit scăldatoarea la care Mântuitorul avea sa vindece orbul
din naștere. În secolul 5 d.Hr. moaștele Sfântului au fost aduse în Constantinopol de împăratul
Teodosie al II-lea și așezate cu cinste în biserica Sfântului Lavrentie din Vlaherne. Astăzi,
capul Sfântului Prooroc Isaia se găsește în Mănăstirea Hilandari din Sfântul Munte Athos.

4 http://www.cuvantul-ortodox.ro/proorocul-daniel-groapa-cu-lei-marturisirea-dumnezeu-rusinea-in-fata-
lumiicalcarea-postului-petreceri-predica-audio/.

7
I.1.PROFETUL ISAIA ÎMPĂ RTĂ Ș IT DE LUMINA ÎNŢ ELEPCIUNII DUMNEZEIEŞ TI

Profețiile lui Isaia privind venirea Mântuitorului sunt atât de numeroase și de


precise încât el a fost numit Evanghelistul Vechiului Testament. Iată câteva din cele mai
cunoscute profeții ale sale:
Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și

8
va naște fiu și se va chema numele lui Emanuel. (Isaia 7, 14)5
Căci Prunc S-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul
Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor,

Domn al păcii, Părinte al


veacului ce va sa fie. Și
mare va fi stăpânirea Lui
și pacea Lui nu va avea
hotar. Va împărăți
pe
tronul și peste împărăția lui David, ca s-o întărească și s-o

5 http://www.cuvantul-ortodox.ro/proorocul-daniel-groapa-cu-lei-marturisirea-dumnezeu-rusinea-in-fata-
lumiicalcarea-postului-petreceri-predica-audio/.
9
întemeieze prin judecată și prin dreptate, de acum și până-n veac. Ravna Domnului Savaot va
face aceasta. (Isaia 9, 5-6)6
Mladița va iesi
din tulpina lui Iesei și un Lăstar din radacinile lui va da. Și Se va odihni peste El Duhul lui
Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei,
duhul cunostinței și al bunei-credinte. Și-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Și va
judeca nu după înfățisarea cea din afară și nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se
zvonesc, ci va judeca pe cei săraci întru dreptate și după lege va mustra pe sărmanii din țară.
Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui și cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de
lege. Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui și credincioșia ca un brâu pentru
coapsele Lui. (Isaia 11, 1-5)7
Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla, si ca o radacina in pamant uscat; nu avea nici
chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nicio infatisare, ca sa ne fie drag. Dispretuit era
si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul inaintea
caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat in seama. Dar El a luat asupra-Si durerile
noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat. Si noi il socoteam pedepsit, batut si chinuit de
Dumnezeu, dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile
noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am
vindecat. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada
asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis
guia Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund,
asa nu Si-a deschis gura Sa. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine il
va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata Lui! Pentru faradelegile poporului Meu a fost adus
spre moarte. (Isaia 53, 2-
8)8 Veniţi să umblăm în lumina Domnului, ne spune profetul Isaia, el însuși fiind un astfel de
om, nu doar instruit în înţelepciunea celor lumeşti, dar mai ales lămurit prin focul cărbunelui
încins al Cuvântului revelat (6, 6-7). Profetul mântuirii lui Dumnezeu9, Ieşaiahu, este modelul
de care contemporaneitatea ar avea nevoie: model de politician-diplomat la curtea lui Ahaz,

6 http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-testament-trambitele-duhului/.
7 Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p.1683.
8 http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-testament-trambitele-duhului/.
9 Prof. Diacon N.I. Nicolaescu, Unitatea şi Universitatea Bisericii în Profeții, în Studii Teologice, nr. 1 -2, seria
a II-a, nr. XIX, ianuarie – februarie, 1967 (XIX), p.26.
10
îndemnând umanitatea spre vremurile de pace mesianică (2, 2-4), model de om implicat în
viaţa comunităţii, acuzându-i pe cei care „zic răului bine şi binelui rău“!“ (2, 5).
În Săptămâna Luminată de Învierea lui Hristos Domnul, Isaia îşi ni se descoperă ca
fiind profet al luminii Învierii: Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă,
cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din
sânul pământului umbrele vor învia“ (26, 19).
Dumnezeu este Cel care „întocmeşte lumina“ (45, 7). El este pentru Israel o lumină
veşnică (60, 19-20). Legea lui Dumnezeu va fi lumină popoarelor (51, 4), care va răsări ca
zorile şi va grăbi tămăduirea (58, 8). Lumina Slavei lui Dumnezeu nu poate fi pusă sub
obroc.
În vremurile mesianice, ea „va răsări în întuneric şi bezna va fi ca miezul zilei“(58, 10).
Isaia a fost cel care a afirmat cuvintele pe care Biserica le cântă la slujbele
Deniilor: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în
latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi (9, 1). Şi tot el anunţa intrarea plină de
lumină, dar şi de smerenie a lui Hristos în Ierusalim: „Luminează-te, luminează-te,
Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit!“ (60, 1).
Dar profetul lui Hristos Răstignit, al Robului lui Dumnezeu 10(42, 1-4; 49, 4-9; 50,
4-9; 52, 13; 53), este şi profetul Învierii Lui, al vieţii noastre în lumina binecuvântării divine.
De aceea Biserica ne cheamă astăzi nu doar la o simplă lectură a cărţii Isaia, ci şi la
împărtăşirea de lumina înţelepciunii dumnezeieşti, prin cuvintele revelate ale profetului:
Veniţi acum cei ce poftiţi de luaţi darul luminii celei profeţeşti să ne apropiem cu osârdie şi
cu poftă necurmată de cartea lui Isaia, cea plină de dumnezeiască cunoştinţă, şi să ne
umplem de dumnezeiască lumină (Utrenie, Cântarea a IX-a).11

10 Ibidem, p.28.
11 http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-testament-trambitele-duhului/.
11
CAPITOLUL AL II-LEA - PROFEȚIILE MESIANICE
II.2.PATIMILE, MOARTEA Ș I PREASLĂ VIREA LUI MESIA.

Cel mai sfâșietor capitol din întreaga carte a proorocului Isaia este cel referitor la
pătimirea Mântuitorului Iisus Hristos. Profetul ne înfățișează întreaga suferință a
Mântuitorului, ca să înțelegem cu adevărat ce înseamnă Crucea lui Hristos, ca să vedem ce fel
de Dumnezeu avem… și ca să ne pătrundă până în rărunchii și până în măruntaiele sufletului
suferința fără seamăn, suferința pentru noi a Domnului nostru. Mai putem oare de acum umbla
cu mândrie, fiecare pe calea noastră, mai putem oare alerga cu aceeași nonșalanță către păcat,
acum când știm ceea ce Îl străpunge și Îl zdrobește…?!12
1. Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi?
2. Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla, si ca o radacina in pamant uscat; nu
avea
nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o infatisare, ca sa ne fie drag.
3. Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al
suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat in seama.

12 Pr.Prof.Univ.Dr. Stelian TOFANĂ, Introducere în Studiul Vechiului Testament, vol.III, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2001, p. 135.
12
4. Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a
impovarat.
Si noi Il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu,
5. Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile
noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am
vindecat.13
6. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut
sa
cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor.
7. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis gura Sa; ca un miel spre
junghiere
s-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa.
8. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat si neamul Lui cine il va spune? Ca
s-a
luat de pe pamant viata Lui! Pentru faradelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
9. Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele,
dupa
moartea Lui, cu toate ca nu savarsise nici o nedreptate si nici inselaciune nu fusese in gura
Lui.
10. Dar a fost voia Domnului sa-L zdrobeasca prin suferinta. Si fiindca Si-a dat
viata ca jertfa pentru pacat, va vedea pe urmasii Sai, isi va lungi viata si lucrul Domnului in
mana Lui va propasi.
11. Scapat de chinurile sufletului Sau, va vedea rodul ostenelilor Sale si de
multumire Se va satura. Prin suferintele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va indrepta pe multi, si
faradelegile lor le va lua asupra Sa.
12. Pentru aceasta Ii voi da partea Sa printre cei mari si cu cei puternici va
imparti
prada, ca rasplata ca Si-a dat sufletul Sau spre moarte si cu cei facatori de rele a fost
numarat.
Ca El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata.14

13 Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed.Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 1698.

14 Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed.Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006.

13
II.3.FECIOARA VĂ ZUTĂ DE ISAIA

De prima profeţie mesianică se leagă în modul cel mai direct profeţia de la


proorocul Isaia „Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în
pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” ( Isaia 7;14 ). Este considerat textul
biblic cel mai clar şi mai potrivit pentru Fecioara Maria ca Născătoare de Dumnezeu şi ca
mamă a Mântuitorului Iisus Hristos Emanuel pe el sprijinându-se atât naşterea supranaturală
a lui Mesia, dintr-o fecioară, cât şi alegerea pentru acest fapt a unei fecioare din neamul lui
David. De-o importanţă deosebită este şi numele descoperit de Dumnezeu pentru Cel ce se va
întrupa, Emanuel, care se traduce Dumnezeu este cu noi 15.
Proorocia de la Isaia a fost dintotdeauna înţeleasă ca mesianică, iar textul este

15 Pr. Conf. dr. Ştefan Buchiu; Maica Domnului. O introducere în teologia ortodoxă; Ed. Sigma; Buc. 2006;
p.89.
14
considerat unul dintre cele mai importante pentru profetismul dependent de mesianismul
împărătesc. Mulţi exegeţi, consideră că proorocia îi anunţa lui Ahaz naştera apropiată a unui
moştenitor, naşterea ca va fi semnul protecţiei divine pentru neamul său şi pentru împărăţia sa.
Dar, pentru că proorocia trebuie altfel înţeleasă, deoarece Isaia i-a proorocit tot ce
era
în legătură cu împărăţia lui Ahaz, apoi Isaia mai grăia către Ahaz „Cere un semn de la
Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus” ( Isaia 7, 11 ).
Dar, acest semn cerut de la Dumnezeu este raportat casei lui David: care se împlineşte în
virtutea făgăduinţei lui David, fiind prefigurarea naşterii lui Iisus Hristos, moştenitor al
tronului lui David: „Acesta va fi mare şi Fiul celui Preaînalt se va chema şi Domnul
Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, părintele Său”. (Luca 1,32)
Tonul solemn folosit în proorocie, cât şi numele simbolic Emanuel dat copilului
dovedesc că, „dincolo de continuitatea dinastică, profetul vede o intervenţie decisivă a lui
Dumnezeu în făptura domniei mesianice definitive, evocată de proorociile de la Isaia: ”Căci
Prunc s-a născut nouă, un fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul lui şi se cheamă
numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu Tare, biruitor, Domn al păcii,
Părinte al veacului ce va să fie”(Isaia 9,5), şi „O mladiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un
lăstar din rădăcinile lui va da. Şi se va odihnii peste El Duhul lui Dumnezeu, Duhul
înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatuluişi al tainei, duhul cunoştinţei şi al bunei
credinţe”16. (Isaia 11, 1-2)
Textul „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui
Emanuel” (Isaia 7, 14) se poate raporta în mod direct la Iisus Hristos şi la Maica Sa. Această
afirmaţie reiese din Septuaginta, care a fost tradusă în secolele III-II î.d Hr., iar sensul
mesianic era mereu prezent în mintea traducătorilor, aceasta fiind unica interpretare pe care au
reţinut-o „Ei au raportat direct profeţia la Mesia şi la Maica Sa, dar şi la naşterea Mesiei
care, fiind prezentă în sufletul lor, nu putea fi decât miraculoasă. Din aceasta rezultă
traducerea prin „parthenos” - fecioară, a termenului ebraic, termen care nu are un sens
foarte precis şi determinant. Prin urmare, textul de la Isaia 7,14 din Septuaginta poate fi
considerat mărturia unei interpretări ebraice vechi datând dinainte de Hristos şi este
rezultatul unei reinterpretări a textului sub îndrumarea Sfântului

16 Alexis Kniazev, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă; Ed. Humanitas, Buc. 1990, p.46.
15
Duh”17. Deci, cuvântul cel mai potrivit pentru Născătoarea de Dumnezeu rămâne cel de
fecioară
„parthenos”, iar nu cel de femeie tânără sau copilă. Căci, dacă Mântuitorul nostru Iisus
Hristos, despre care vorbeşte proorocul Isaia, nu avea să se nască din Fecioară, „atunci despre
cine strigă Duhul Sfânt: „iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele
lui Emanuel” (Isaia 7,14 )? Căci, dacă şi acesta avea să se nască la fel ca toţi cei întâi
nascuţi din împreunare, pentru ce atunci Dumnezeu a mai zis că va face semn care nu este
ceva comun tuturor celor intâi nascuţi? Dar trebuia să se întâmple ceea ce este cu adevărat
un semn şi încă un semn vrednic de credinţă pentru neamul omenesc”.18
Interpretarea aprofundată şi lărgită a textului de la Isaia 7,14, descoperă proorocia
despre neprihănita zămislire a lui Iisus Hristos; iar „ proorocul Isaia poate fi considerat cel ce
a dat lumii ideea Maicii Fecioare a Mesiei”.19
Textul acestei profeţii mesianice trebuie relaţionat cu alte două locuri din
proorocul Isaia, cel care pe drept cuvânt a fost numit evanghelistul Vechiului Testament.
Profeţiile mesianice despre eliberarea spirituală, din păcat, a lui Israel prin Mesia de la
prorocul Isaia „şi mare va fii stăpânirea lui şi pacea lui nu are hotar. Va împărăţi pe tronul
Tatălui său peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin
dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta” (Isaia 9,6) şi
despre originea davidică şi puterea lui Mesia peste care se va odihnii Duhul lui Dumnezeu: O
mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un lăstar din rădăcinile lui va da. Şi se va odihni peste
El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul
cunoştinţei şi al bunei-credinţe ( Isaia 11; 1-2 )
Inclusiv aceste două prooroci, „receptate ca atare în învăţătura şi cultul Bisericii
creştine primare întregesc tabloul complet al imaginii Mântuitorului şi al Maicii Sale,
descoperit prin Duhul Sfânt”.20

17 Alexis Kniazev ; Maica Domnului în Biserica...., p.47.


18 Sfântul Iustin Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon; trad. de pr Dr. Olimp N. Căciulă; Izvoarele Ortodoxiei,
nr.4, Buc. 1941; p.193.
19 Alexia Kniazev; Maica Domnului în Biserica...., p.47.
20 Pr. Conf. Dr. Ştefan Buchiu, Maica Domnului. O introducere….; p.89.
16
CONCLUZIE

Rolul profetului Isaia, atât religios cât și politic, a fost considerabil. În fața
pericolului coaliției celor doi regi (ai Damascului și ai Samariei-Israel) împotriva regatului
Iuda, profetul Isaia îndeamnă poporul să-și pună nădejdea în Dumnezeu, proorocind căderea
celor doi regi care vroiau să asedieze Ierusalimul. Din păcate, regele Ahaz cere ajutorul
Asiriei, care în curând va cuceri Damascul și va supune ca vasal regatul Israel, regele Ahaz
fiind și el nevoit să aducă Asiriei omagii de supunere, lucru ce va fi condamnat de profet, care
cerea încredere și supunere numai față de Dumnezeu. Isaia va critica și politica regelui
Iezechia, ce va căuta ajutor în Egipt. Rolul profetului Isaia va fi important și în anul 701, când
imperiul asirian, după ce desființase regatul de nord Israel în 722, va invada și regatul Iuda,
asediind Ierusalimul și obligând pe regele Iezechia să-i plătească tribut. Isaia ridică moralul
regelui și al poporului, proorocind că armata asiriană și regele Senaherib se vor întoarce pe
calea de unde au venit.21
În cartea sa, pe lângă proorociile privind căderea regatului Israel, a Siriei, a
imperiului asirian, a Babilonului și a idolilor săi, profetul Isaia vorbește și despre Dumnezeu,
numit de el Sfântul lui Israel, despre atotștiința, puterea, iubirea și bunătatea Sa în contrast cu
deșertăciunea și nulitatea idolilor. Îndeplinirea Legii morale date de Iahve este superioară
aducerii jertfelor. Israelul, păcătos și necredincios, va fi aspru pedepsit, dar va supraviețui
printr-un „rest”. Isaia este mai ales profetul acelui „rest” care va fi mântuit, sâmburele unui
mare popor cu care Iahve va încheia un nou legământ, aducând mântuirea universală.22
Isaia este așadar, prin excelență, profetul mesianic. După parabola viei neroditoare,
care în loc de struguri a făcut aguridă (Isaia 5) și după avertismentul din același capitol cu
privire la cei ce zic răului bine și binelui rău, capitolul 6 inaugurează profețiile mesianice prin
vedenia cântării întreit sfinte a serafimilor și prin avertismentul Domnului dat poporului
evreu, căruia îi spune că va auzi cu auzul, dar nu va înțelege, și cu ochii se va uita, dar nu va
vedea, pentru că inima lui s-a învârtoșat și și-a închis ochii și urechile, ca nu cumva să se
întoarcă și să fie vindecați (avertisment amintit de Mântuitorul Hristos când explică vorbirea
Sa în parabole).23

Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?

21 https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-isaia.
22 Arhimandritul Iustin Pârvu, Daruri Duhovniceşti, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2010, p.83.
23 http://www.cuvantul-ortodox.ro/actualitatea-sfantului-prooroc-iezechiel-vai-de-proorocii-cei-mincinosi-
careurmeaza-duhul-lor-si-nu-vad-nimic/.
17
Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici
frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din
urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi
acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu
suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,
dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost
pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam
rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui
fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca
un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a
deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune?
Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre
moarte... Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le
va lua asupra Sa (Isaia 53).24
Sfinții Părinți, în unanimitatea lor, recunosc că Isaia 53 este o prezicere a operei și
a Patimilor Mântuitorului. Robul Domnului (Ebed Iahve) nu poate fi altul decât Mesia. În
zadar au încercat unii să-L identifice cu regele Iezechia, cu profetul Isaia, Ieremia ori un
profet anonim, sau cu Israelul în general. E adevărat că Robul Domnului (Ebed Iahve) nu este
adus aici în legătură cu originea davidică, precum în mlădița din tulpina lui Iesei, tatăl lui
David (Isaia 11), dar asta nu arată decât faptul că în a doua parte a cărții sale, profetul Isaia
vrea să descrie un aspect nou al lui Mesia, aspect revelat lui de către Dumnezeu și
nemaiîntâlnit înainte, și anume ideea unui Mesia care suferă, fără să mai stăruie asupra
demnității regale sau asupra originii Lui.26
Noul Testament Îl identifică în chip explicit pe Robul lui Dumnezeu cu Mesia,
fiindcă Mântuitorul Însuși aplică principalele trăsături ale Robului lui Dumnezeu la persoana
Sa proprie.25

24 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Restaurarea Omului, Ed.Omniscop, Craiova, 1993,
p.86. 26 http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-testament-trambitele-
duhului/ https://www.rcrwebsite.com/introstudy2.htm
25 Pr. Prof. Univ. Dr. Leon ARION, Comentarii la Sfânta Evanghelie după Matei, Editura SC Grafica
Prahoveană, Ploieşti, 2003, p.96.
18
BIBLIOGRAFIE

 EDIȚII ALE SFINTEI SCRIPTURI:


1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului
Sinod, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006.
 SFINȚI PĂRINȚI:
1. SFÂNTUL IUSTIN MARTIRUL, Dialogul cu iudeul Trifon;
trad. de pr Dr.
Olimp N. Căciulă, în “Izvoarele Ortodoxiei”, nr.4, Buc. 1941, p.193.

 LUCRĂRI DE SPECIALITATE:
1. ARION, Pr. Prof. Univ. Dr. Leon, Comentarii la Sfânta
Evanghelie după Matei,
editura SC Grafica Prahoveană, Ploieşti, 2003.
2. BUCHIU, Pr. Conf. dr. Ştefan, Maica Domnului. O introducere
în teologia
ortodoxă; Editura Sigma; București 2006.
3. KNIAZEV, Alexis, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă;
Editura Humanitas,
București 1990.
4. PÂRVU, Arhim. Iustin, Daruri Duhovniceşti, Editura Eikon,
Cluj Napoca, 2010.
5. STĂNILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Restaurarea Omului,
Editura Omniscop, Craiova, 1993.
6. IDEM, Profeții Vechiului Testament, vol.II, Editura Institutului
Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003.
7. TOFANĂ, Pr. Prof. Univ. Dr., Stelian, Introducere în Studiul
Vechiului
Testament, vol.III, Ed.Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2001.

 ARTICOLE:

19
1. CHIŢESCU, Prof., Nicolae, Consacrarea, în revista Mitropolia
Moldovei şi Sucevei, nr. 3-4, 1962.
2. NICOLAESCU, Diac. Prof. N. I., Unitatea şi universalitatea
Bisericii în Profeții, în Studii Teologice, nr. 1 – 2, seria a II-a, nr. 1 – 2, ianuarie –
februarie, 1967 (XIX).  SURSE ELECTRONICE:

3. http://www.cuvantul-ortodox.ro/actualitatea-sfantului-prooroc-
iezechiel-vai-
de-proorocii-cei-mincinosi-care-urmeaza-duhul-lor-si-nu-vad-nimic/.
4. http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-
testament-
trambitele-duhului/.
5. http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-
testament-
trambitele-duhului/.
6. http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/profetii-vechiului-
testament-
trambitele-duhului/ https://www.rcrwebsite.com/introstudy2.htm
7. http://www.cuvantul-ortodox.ro/profetul-isaia/.
8. http://www.cuvantul-ortodox.ro/proorocul-daniel-groapa-cu-lei-
marturisirea-
dumnezeu-rusinea-in-fata-lumii-calcarea-postului-petreceri-predica-audio/.
9. https://andrerox.wordpress.com/2012/03/21/9-semne-majore-de-
identificare-
a-fiarei-dovezi-fapte-biblice-si-istorice/.
10. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-prooroc-isaia.

20

S-ar putea să vă placă și