UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,JUSTINIAN PATRIARHUL”

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ: TEOLOGIE PASTORALĂ

Isaia, cap. 25

Cântare de mulțumire

Student:

Băducu-Ene Gabriel-Octavian, An II, Sem. I, grupa 1

București, 2023

1
 Profetul Isaia

Isaia înseamnă Dumnezeu este izbăvitorul meu (sau mântuirea lui Dumnezeu). Evenimentul
profetic nu este vestirea viitorului, ci el vesteşte veşnicia. Isaia a văzut oamenii din punctul de
vedere a lui Dumnezeu în lumina veşniciei, ori acest lucru îl presupune teologia profetică a vorbi
despre Dumnezeu din Dumnezeu. Profetul nu ne tranzmite mesajul său, ci pe al Domnului. Acesta
poate să fie uneori diferit de părerea profetului fapt care dezvăluie costul slujirii. Profetul zice cele
ale Duhului. Drama profeţilor reiese din faptul că ei trebuie sa evoce în limbajul discursiv ceea ce
li sa descoperit, şi să-i cuprindă pe cei căruia i se adresau în evenimentul profetic. Pentru că
profeţiile ies din sfera raţionalului.
Profetul Isaia a fost chemat în aproximativ 760 î. H. A profețit 39 de ani între 740 și 701. El
este considerat evanghelistul Vechiului legământ, născut în regatul de Sud Iuda și fiu al lui Amoț.
Singura slujire pe care oamenii I-o pot aduce lui Dumnezeu constă în faptul de a nu-şi iubi mai
mult cugetările şi voile lor decât pe ale lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi vorbesc adesea despre
predarea de sine a omului voinţei lui Dumnezeu.
Din trăirea proorocilor învăţăm că viaţa nedeterminată de porunci este viaţa nedeterminată de
Duhul Sfânt. Cei care scriu şi grăiesc fără Duh, sunt sufleteşti; neavând Duh. Unii ca aceştia sunt
supuşi blestemului care zice: „Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile
lor!” (Is. 5, 21). Prin lucrarea poruncilor omul intră în comuniune cu persoanele Sfintei Treimi.1
Isaia este personalitatea cea mai complexă, dar şi cea mai definitorie prin însăşi noţiunea de
profet. În lumina Vechiului Testament funcţia prevestitoare a profetului; nu constituie însuşirea de
prin plan a acestuia.2 Isaia este un profet care activează într-un mediu urban promovând acte
profetice cu o deschidere universală. Trebuie să remarcat faptul că şi celelalte popoare sunt
cuprinse în actul profetic. Mai întâi prin dimensiunea universală a mesajului mesianic şi, în al
doilea rând, prin exprimarea directă în cadrul profeţiilor de ameninţare.3 Profetismul ebraic este un
eveniment între celelalte evenimente ale istoriei poporului ales, de aceea trebuie să distingem
profetismul autentic de cel fals. Pentru a putea face această distincţie este nevoie să cunoaştem
conţinutul profetismului, raţiunea lui de a fi, de a se desfăşura în istorie şi finalitatea sa cu privire
la creaţie.4 Pricipala coordonată în actul distingerii profetismului autentic de pseudo-profetism este

1
Picu Ocoleanu, Liturghia poruncilor divine - Prolegomene teologici la o nouă cultură a legii, Ed. Mitropolia
Olteniei, Craiova 2004.
2
Neaga Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca 2007, p. 22
3
Pr. Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea, Ed. Limes Cluj, 1999, p. 13, notă explicativă 15
4
Claude Tresmontant, Le prophétisme Hébreux, Gabalda, Paris, 1982, p.7

2
mesianitatea mesajului.5 Lupta pe care au dus-o profeţii cu baalismul pierde orice valoare dacă ea
n-a avut ca obiect decât împiedicarea întoarcerii la forma autentică a religiei. Tradiţia poporului
însuşi ne conduce la puterea supranaturală care a lucrat în Israel: profetismul. În faţa Dumnezeului
Celui viu, totul este deşertăciune şi nimicnicie, subliniază proorocii. „Aşa zice Domnul, Regele lui
Israel şi Izbăvitorul său, Domnul Savaot: Εu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu este alt
dumnezeu afară de Mine!” (Is. 44, 6).6
Proorocul Isaia atribuie cartea Sa lui Dumnezeu alături de toată Scriptura. Profetismul
Vechiului Testament îşi are originea într-o revelaţie săvârşită de către Logos şi reprezintă misiunea
lui Hristos ca un act de restauraţie într-o dimensiune logosică a creaţiei.

Rezumat al capitolului 25

În capitolul 25, Isaia se transferă pe sine dincolo de zbuciumul lumii, în epoca noilor ceruri şi
a noului pământ punând în gura răscumpăraţilor o cântare de mulţumire lui Dumnezeu pentru
minunatele sale lucrări. Cea mai minunată dintre toate este înlăturarea pe vecie a morţii (versetul
8) în muntele acesta al Ierusalimului (versetul 6). Este o referire clară la Învierea lui Iisus din morţi;
singurul fapt care a anulat moartea şi a adus omenirii garanţia vieţii veşnice.7
Acest verset 8 din cântarea de mulțumire a lui Isaia face lesne trimitere la Apocalipsa lui Ioan
Evanghelistul, mai exact găsim la Ioan (21, 4) referire la moartea care nu va mai fi.
Versetul 9 redă reacția celor ce s-au încrezut în Dumnezeu cel Sfânt, „Și se va zice în ziua
aceea: Iata Dumnezeul nostru în care nadăjduiam ca să fim mântuiți, ...să ne veselim și să ne
bucurăm de mântuirea Lui.”
În sfârșitul capitolului 20 Isaia avertizează cu privire la dezamagirea pe care le-o va aduce
încrederea în Egipt. Dar ce va aduce încrederea în Domnul? Isaia răspunde in capitolele 25 și 26
la această întrebare. Important este că verdictul nu este dat de Dumnezeu ci de inima omului. În
ziua judecății concluzia va fi trasă de însăși inima celor necredincioși iar aceasta va fi: am geșit
atât de mult că ne-am încrezut în om și nu în Domnul!

5
Pr. Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea, Ed. Limes Cluj, 1999, p. 16
6
Biblia Sinodală, Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București 2015
7
Henry, H. Halley, Manual biblic – un comentariu biblic abreviat, Ed. Door of hope, 1983, p. 297

3
 Diferențe biblice - Isaia, cap. 25

Biblia sinodală Cornilescu 19218 Septuaginta (Blaj 1795)9

1. planurile Tale de mult 1. sfaturile tale cele de demult 1. sfatul cel din început
întocmite sunt adevărate și arătatu-s-au credincioase și adevărat să fie
statornice adevărate

2. din cetatea cea întărită ai 2. făcuta-i din cetăți movile 2. ai pus cetăți în pământ,
făcut o dărâmătură de pietre cetăți tari, ca să nu cadă
temeliile lor

3. cetatea puternicilor 3. cetățile națiunilor celor 3. cetățile oamenilor celor

neamuri de Tine se va teme dătătoare de groază se vor năpăstuiți Te vor binecuvânta
teme de tine

4. nu există expresia din Blaj 4. nu există expresia din Blaj 4. bine te vor cuvânta

5. nu sunt diferențe 5. nu sunt diferențe 5. nu sunt diferențe

semnificative semnificative semnificative

6. Domnul Savaot 6. Domnul oștirilor 6. Domnul Savaot

7. văl 7. acoperământ 7. mir

8. nu sunt diferențe 8. nu sunt diferențe 8. nu sunt diferențe

semnificative semnificative semnificative

9.mântuirea Lui 9.mântuirea lui 9. mântuirea noastră

10. nicio diferență de sens 10. nicio diferență de sens 10. nicio diferență de sens

11. precum înotătorul 11. întinde mâinile sale 11. nu se face această

8
Biblia Cornilescu, Ed. București 1921
9
Biblia de la Blaj, 1795

4
 înotătorul asemănare cu înotătorul

12. nicio diferență de sens 12. nicio diferență de sens 12. nicio diferență de sens

La versetul 1 se diferențiază sfaturi de planuri, așa încât numai la Biblia Sinodală regăsim
termenul de planuri. În plus la sinodală se adaugă și termenul de statornic, pe langă Cornilescu
unde apare termenul de credincioase.
Din versetul 2 reiese că la sinodală și Cornilescu Dumnezeu a facut din cetăți dărâmături sau
movile de pietre, în schimb la Septuaginta se spune că Dumnezeu a pus cetăți tari în pământ dar
ca să nu cadă temeliile lor. Acest lucru arată o diferență semnificativă de sens deoarece din primele
se înțelege că cetățile au fost distruse iar din Septuaginta că a pus în pământ cetăți ca să nu cadă.
La fel, versetul 3 evidențiază în continuare diferența dintre Septuaginta și celelalte două biblii.
Mai concret numai în Septuaginta oamenii cetăților vor binecuvânta pe Dumnezeu iar în celelalte
două biblii regăsim că ei se vor teme de Domnul.
Versetul 4 are o expresie ce nu se regăsește în celelalte: bine te vor cuvânta. Iar în următorul
verset nu am regăsit diferențe semnificative.
În versetul 6 există expresia Domnul oștirilor numai în Biblia ebraică a lui Cornilescu. Celelalte
folosesc Domnul Savaot.
Versetul 7 are câte un cuvânt distinct pentru fiecare biblie, așadar în cea sinodală regăsim văl,
în Cornilescu acoperământ, iar în Blaj mir.
Versetul 9 Blaj, mântuirea noastră, iar în celelalte expresia mantuirea Lui, ceea ce este o
difernță de sens. Iar în versetul următor nu am regăsit diferențe semnificative.
Versetul 10 vine cu o asemănare a lui Dumnezeu cu un înotător, însă aceasta nu se regăsește
în Septuaginta. În ultimul verset nu am regăsit diferențe semnificative.

Împărțirea în pericope

Cartea lui Isaia are aceeași împărțire ca întreaga Scriptura.

Capitolele 25 – 27 se mai numesc și Cartea Cântărilor.10

10
William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur, Oradea p. 853

5
 Capitolul 25 este numit Cântarea de laudă a Israelului pentru binecuvântările Împărăției.
Capitolele 23 - 27 din Isaia se mai numesc și Apocalipsa lui Isaia.
Cartea profetului Isaia este a doua carte din Vechiul Testamen în ordinea frecvenței cu care
este citată în Noul Testament după cartea Psalmilor. Citate din a doua parte a profeției, ca fiind
scrise de Isaia, sunt date de Ioan Botezătorul (Mat. 3, 3; Luca 3,4; Ioan 1, 23); de Matei (8, 17; 12,
18-21); de Ioan (12, 38-41); și de Pavel (Ro. 9, 27-33; 10, 16-21). Lucrul acesta este deosebit de
remarcabil la Ioan 12, 38-41 deoarece aici se face o referire chiar la autor ca persoană: „Aceasta a
zis Isaia când a văzut slava Lui și a grăit despre El.” (versetul 41).11

Împărțirea propriu-zisă în pericope poate fi făcută astfel:

În versetele de la 1 – 5 rămășița de evrei răscumpărați îl laudă pe Domnul pentru că i-a izbăvit

din Marea Strâmtorare. Cetățile inamice au fost distruse determinându-le pe neamuri să recunoască
puterea lui Iehova. Dumnezeu a fost pentru poporul său tot ce i-a trebuit acestuia.
Versetele 6 – 9: pe muntele Sion Domnul întinde un ospăț cu cele mai alese bunătăți spirituale.
El înlătura acoperământul ignoranței, valul orbirii satanice care a învăluit toate națiunile. Cucerește
moartea (prin învierea sfinților ce au murit în vremea marii strâmtorări), alungă întristarea și
anulează stigmatul ce planase asupra poporului evreu. Rămășița va spune apoi: „Iată Dumnezeul
nostru în care nădăjduiam ca să fim mântuiți, să ne bucurăm și să ne veselim de mântuirea Lui.”
Versetele 10 – 12 arată că Domnul va stăpâni dar dușmanii Israelului care se pare că sunt
moabitenii vor fi călcați în picioare. Dumnezeu este asemănat cu un înotător în versetul 11 care își
întinde mâinile în semn de judecată peste Moab.12

Dicționar biblic

Pentru a clarifica de ce Moabul va fi căclat în picioare de către Dumnezeu (versetul 10), am

evidențiat conotația negativă a acestui cuvânt din dicționarul biblic.
Moab a fost fiul lui Lot, care s-a născut din relația incestuasă dintre acesta și cea mai mare
dintre fiicele lui. Țara ocpată de urmașii lui s-a numit Moab.

11
William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur, Oradea p. 850
12
William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur, Oradea p. 869

6
 Urmașii lui Lot au găsit o populație care trăia deja acolo și s-au împreunat probabil cu aceștia.
Balac, împăratul Moabului, iritat de succesul Israelului l-a chemat pe Balaam să blesteme pe
Israel.
Când poporul Israel se pregătea să treacă Iordanul, a tăbărât în câmpiile Moabului și au fost
seduși de femeile lor moabite și madianite ca să participe la practicele lor idolatre.13
Din toate acestea putem înțelege conotația negativă atribuită de Isaia Moabului, care va fi căclat
în picioare ca niște paie în groapa cu gunoi.
Pe măsură ce luăm în considerare Moabul în contextul biblic, putem observa o legătură între
acesta și Israel, precum și consecințele mândriei, idolatriei și infidelității.
Totuși, ca în cazul lui Rut, putem vedea cum răscumpărarea lui Dumnezeu merge dincolo de
origine, naționalitate sau etnie.

Comentarii patristice

În primele trei versete se observă recunoștința izbăvirii, dar și puterea lui Dumnezeu care poate
birui acolo unde omul este neputincios. Acestea pot fi asemănate cu convertirea lui Pavel și cu
trimiterea acestuia la propovăduire. Dumnezeule, pe tine te voi înălța, că ai făcut lucruri minunate,
cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme.
În capitolul 25 la versetul 4, după Sfântul Chiril al Alexandriei adiere sau duh care este în
Septuaginta înseamnă răsuflarea sau respirația celor înăbușiți de duhurile rele și de învățătura
mincinoasă a retorilor greci sau a fariseilor.
În versetul 5, tot Sfântul Chiril al Alexandriei se referă la expresia însetați în Sion astfel: Sionul
este Biserica lui Hristos, înaltă și asezată pe un munte, în sensul că nu există nimic josnic în ea, e
departe de cele lumești.
Versetul 6 conține expresia ospăț de vin, care tot dupa Sfântul Chiril al Alexandriei însemnează
prin preînchipuire Sfânta Jertfă cea fără de sânge, Sfânta Împărtășanie care se săvârșește în Biserica
lui Hristos.
În versetul 7, expresia muntele acesta, pentru Teodoret de Cir este vârful cunoștinței lui
Dumnezeu, cunoaștere posibilă numai în Biserică prin Sfintele Taine. Biserica este deschisă tuturor
neamurilor, spre deosebire de Lege, care a fost dată numai evreilor.

13
James Dixon Douglas, Dicționar Biblic, Ed. Cartea creștină Oradea, 1995, p. 874

7
 Sfântul Irineu, în versetul 8, explică faptul că trupul poate fi destinat și stricăciunii dar și vieții.
Moartea și viața își fac loc una alteia sau se alungă una pe cealaltă, ele neputând fi la un loc. Viața
este suflare dar viața care alungă moartea este altceva, un rod al Duhului Sfânt.
Dumnezeu a șters lacrima de la toată fața, expresia îl arată ca fiind Dumnezeu în trup și ca
fiind Viața și Domnul morții. De aici reiese rațiunea întrupării Cuvântului.14
Versetul 9 echivalează cu găsirea lui Dumnezeu prin rânduiala bisericii și prin rugăciune, iată
Dumnezeul nostru în care nădăjduim, să ne bucurăm și să ne veselim.
La versetul 10 Teodoret de Cir ne lămurește despre idolii Moabului care sunt Chamoș, Bel-
Phegor și alții. Sfinții Părinți înțeleg prin căclarea în picioare a Moabului sfârșitul idolatriei
politeiste.
Per total se observă la sfârșitul capitolului și o anticipare a patimilor Domnului ca și biruința
Sa asupra lumii.

Comentarii moderne

Acest capitol poate fi împărțit astfel:

25, 1 – 5: Imn de laudă
Capitolul începe cu un psalm de mulțumire pentru dezrobirea aleșilor lui Dumnezeu. Este plin
de laudă pentru bunătatea lui Dumnezeu față de poporul Său. Cetatea dușmanilor a fost înfrântă iar
poporul lui Dumnezeu a fost izbăvit de necazul lui. Ei au văzut planurile lui Dumnezeu împlinite.
Acest psalm este la fel de valabil și în zilele noastre pentru că a fost scris sub inspirație divină. Toți
cei care au pătimit dar au fost conștienți de ajutorul lui Dumnezeu pot face din asta o cântare de
mulțumire. Una peste alta este adevărat pentru ei și pot exclama: „Doamne Dumnezeul meu, ai
făcut lucruri minunate.”
Experiența suferinței sau a durerii nu este niciodată în van dacă după aceea omul este capabil
să vadă pronia lui Dumnezeu și voia acestuia cu el și își poate îmbunătăți viața cu noi și mai adânci
cunoștințe despre dragostea lui Dumnezeu.15

14
Părintele Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți – Isaia cap. 25, Ed. Christiana,
București 2017, p. 130-132
15
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 303-
304

8
 6 – 8: Un ospăț de bucurie
Biruința lui Dumnezeu asupra lumii și restaurarea acesteia trebuie să fie încununată cu veselie.
Aceasta este pentru toate neamurile pentru că mila Sa este atotcuprinzătoare. Printr-un minunat
efort de credință, Isaia depășește granițele poporului ales și vede toate neamurile de pe pământ
legate cu lanțuri de aur de picioarele lui Dumnezeu.16

7 – 8: Sfârșitul lacrimilor
Urmează cuvintele veșnice care dau speranță fiiilor oamenilor de-a lungul veacurilor: „El va
înlătura moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele”.
Splendoarea credinței profetului poate fi apreciată doar dacă ne amintim că în cea mai mare
parte a istoriei lor evreii nu au avut o speranță reală de nemurire. Ici colo unele suflete alese se
exprimă cum că moartea nu este sfârșitul. Dar iată profetul luminat de Dumnezeu care proclamă
că în Împărăția lui Dumnezeu cei doi mari dușmani ai inimii omului nu au loc, moartea și întristarea
fiind învinse.17

9 – 12: Soarta Moabului

Secțiunea finală a capitolului tratează înfrângerea Moabului. De ce acest popor este selectat
pentru nimicire poate fi văzut mai sus în lucrare la capitolul dicționar biblic. De-a lungul istoriei
oamenii care au suferit dar cu nădejde în Dumnezeu, au fost scoși la lumină și au pus pe buzele lor
aceste cuvinte de mulțumire: „Iată Domnul în care am nădăjduit, să ne bucurăm și să ne veselim
de mântuirea Lui.”18

Concluzii

Profetul Isaia a desfășurat o activitate remarcabilă în viața politică a țării sale, dar misiunea sa
principală a fost aceea de a fi interpretul lui Dumnezeu către israeliți. Prin descoperirile pe care le-
a avut, el a arătat pe Dumnezeu cel adevărat, a scos în evidență însușirile Sale și îndeosebi raportul
Lui cu lumea. În centrul gândirii sale teologice se află cea mai înaltă concepție despre Dumnezeu

16
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 304
17
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 304-
305
18
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 305

9
care se rezumă de fapt în repetarea cuvântului Sfânt (versetul 6). Isaia a rămas cel mai mare profet
pentru faptul că a prezis cu atâta claritate venirea lui Mesia și instaurarea Împărăției Sale.
Concepția despre viața viitoare în Vechiul Testament este înfățișată de un ton trist, dar totodată
este îndulcită de nădejdea răscumpărării viitoare. Această nădejde a primit cea mai vie exprimare
în cuprinsul profețiilor lui Isaia, despre venirea lui Mesia: atunci spune profetul, El va înlătura
moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele. (Is. 25, 8)19 20
În primele versete se înfățișează prin cântarea de biruință a profetului, Biserica biruitoare a lui
Hristos în opoziție cu „cetatea puternicelor neamuri” (versetul 3). Această anlogie se poate vedea
și în zilele noastre, prin suferința pe care creștinul ortodox o suferă și o rabdă de la cei apăsători
(versetul 4).
În continuare se redă dorința lui Dumnezeu ca toate neamurile să ia parte la ospățul
duhovnicesc din Biserică, nu numai, noi, cei binecredincioși (versetul 6). Păgânii sunt chemați să
se lumineze prin Botez și să ajungă la cunoștința cea dumnezeiască (versetul 7). Rușinea noastră a
celor drept-credincioși va fi înlăturata în definitiv în orice situație, însă Domnul ar dori aceasta și
prin recunoașterea de către păgâni a singurei drepte-credințe ortodoxe (versetul 8).
Iar ultima parte a capitolului, vine cu evidențierea celor ce au nadăjduit în Domnul și s-au
mântuit, spre deosebire de cei ce au vrut mai degrabă să rămână în faptele lor cele rele, chiar și
după nenumărate invitații și promisiui de bunătăți. Aceștia din urmă chiar și dacă își vor întinde
mâinile lor viguroase de înotători, vor fi nimiciți de dreptatea lui Dumnezeu.

19
Biblia Sinodală, Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București 2015
20
M. Andreev, Teologie apologetică ortodoxă, Ed. Sophia, București 2003, pg. 191

10
 Bibliografie

1. Picu Ocoleanu, Liturghia poruncilor divine - Prolegomene teologici la o nouă cultură

a legii, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova 2004.
2. Neaga Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca 2007
3. Pr. Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea, Ed. Limes Cluj, 1999
4. Claude Tresmontant, Le prophétisme Hébreux, Gabalda, Paris, 1982
5. Biblia Sinodală, Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București 2015
6. Henry, H. Halley, Manual biblic – un comentariu biblic abreviat, Ed. Door of hope,
1983
7. Biblia Cornilescu, Ed. București 1921
8. Biblia de la Blaj, 1795
9. William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur,
Oradea
10. James Dixon Douglas, Dicționar Biblic, Ed. Cartea creștină Oradea, 1995
11. Părintele Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți – Isaia cap.
25, Ed. Christiana, București 2017
12. The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital
library, 1952
13. M. Andreev, Teologie apologetică ortodoxă, Ed. Sophia, București 2003

11