EXEGEZĂ

MIHEA 5, 1

În istoria revelației, mesajul profeților a însemnat cuvântul lui Dumnezeu adus la nivelul
percepției umane pentru a cunoaște și înțelege voința lui Dumnezeu în raport cu planul de
mântuire pentru lumea creată. Profețiile mesianice așe Vechiului Testament conturează o
adevărată teologie hristologică cu toate implicațiile soteriologice.
O particularitate aparte în corpusul profețiilor mesianice se regăsește la proorocul Mihea
prin precizarea unor detalii unice în epoca mesianică: împărăția mesianică (4, 1-4) și nașterea
lui Mesia în Betleem (5, 1), unicitate ce face din el „un clasic al lucidității mesianice” 1. Tema
ultimă am ales-o spre analiză în lucrarea de față.
Textul biblic este redactat, după diferite ediții ale Sfintei Scripturi, prin cuvintele:
1688 1914 BBA 2006
1. Și tu, Vithleaeme, 1. Și tu Vitleime casa 1. Iar tu, Betleeme, 1. Și tu, Betleeme,
casa lui Efratha, Eufratului, mic ești a casa Efratei, mic ești Efrata, deși ești mic
împuținat ești a fi fi întru miile Iudei, că a fi'ntre miile lui între miile lui Iuda,
între miile Iudei; dintru tine va ieși Iuda; dar din tine din tine va ieși
dentru tine va ieși mie, ca să fie Cineva Îmi va ieși în Stăpânitor în Israel,
Mie ca să fie povățuitor lui Israel, Israel să-I fie lui ale cărui origini sunt
căpetenie lui Israel, și și ieșirile lui din Cârmuitor; ieșirile din vechime, din
ieșirile Lui – den început, din zilele Lui însă erau zilele eternității.5
început, den zilele veacului.3 dintru'nceput, din
veacului.2 zilele veacului.4
Comparând textul din edițiile prezentate, se observă unele diferențe la nivel gramatical,
cu schimbări morfo-sintactice, dar fără consecințe exegetice și dogmatice majore. Topica frazei
urmează aceeași direcție: Betleemul, deși oraș mic în Iudeea, va ajunge să fie recunoscut
universal prin nașterea lui Mesia, Care este din veșnicie.
Lexical, se înregistrează unele diferențe date de nivelul de dezvoltare al limbii în funcție
de perioadele istorice în care au fost făcute traducerile. Ediția din 1688 folosește numirea veche
a orașului Betleem: Vitleaem, iar pentru al doilea „e” folosește diftongul „ae”, iar în ediția din
1914 apare denumirea Vitleim. La fel și prepozițiile „dentru” și „den”.
La nivel morfologic, deosebirile sunt date de cazurile la care apar unele substantive:
substantivul propriu „Efrata”, cum apare în ediția 2006, ca o completare a denumirii Betleem,

1
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și
adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, mitropolitul Clujului, EIBMBOR, București, 2001, p. 1151.
2
Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi și ale cei noao Leage: ... care sau tălmăcit dupre limba
elinească spre înțăleagerea limbii rumânești / cu porunca Prea bunului creștin, și luminatului domn IOAN
ȘERBAN, CATACOZINO BASARAB VOEVOD; și cu îndemânarea dumnealui COSTADIN
BRÂNCOVEANUL marele logofăt [...]. – Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, ..., 1688, p.
600.
3
Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi și a Celei Nouă, ediția Sfântului Sinod, București, Tipografia
Cărților Bisericești, 1914, p. 1081.
4
Biblia sau Sfânta Scriptură, BBVA, p. 1156.
5
Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2006, p. 883.

1
în edișia din 1688 apare însoțit de substantivul casa, în cazul genitiv: „casa lui Efrata”, iar în
ediția BBVA sintagma apare în cazul dativ „casa Efratei”, cu funcție de atribut substantival. La
fel și în cazul sintagmei „miile lui Iuda” (BBVA) și „miile Iudei” (1688/1914/2006).
Betleem, în ebr. „bet” = casă și „lehem” = pâine, era un sat în regiunea Iuda, care în
vechime se numea Efrata.6 Exegeza patristică ne descoperă că Beteel și Efrata erau una și
aceeași localitate: „că Betleem este Efrata, ne învață cartea Facerii ... (Fac. 35, 19)”7. În
interpretarea alegorică, cele două denumiri sunt puse în antinomie: „Betleem este casa pâinii,
Efrata casa celui ce vede nebunie (...) fiindcă acolo Irod, căutându-l pe Hristos, a dat ordin să
fie uciși pruncii (Mt. 2, 18)8. În Betleem, însă, Fecioara Maria l-a născut pe Hristos, astfel că
nu mai este casă a nebuniei, ci casa pâinii, fiindcă primește acea pâine care coboară din cer (In.
6, 50)”. Această pâine are dimenisune euharistică: „orice suflet, care primește această pâine ...
este casa pâinii, adică pâinea lui Hristos, suflet care se hrănește în tăria pâinii cerești locuitoare
în sine... Este adevărata pâine care, frântă, satură pe toți ... În altă tălmăcire, Efrata înseamnă
plină de roade ..., adică, după ce a crezut în Hristos, a devenit roditoare”9.
Dativul posesiv din ediția BBVA, „casa Efratei”, „se referă la faptul că Efrata a fost la
început o localitate de sine stătătoare (Fc. 35, 19) ai cărei locuitori, cel puțin în parte, s-au
strămutat în Babilon”10.
„împuținat ești a fi (1688) / mic ești a fi (1914) / mic ești a fi (BBVA) / deși ești mic
(2006) – În primele trei ediții, verbul copulativ „ești”, la modul indicativ prezent, persoana a
III-a singular, apare dublat de forma nepredicativă a verbului, la modul infinitiv „a fi”, ceea ce
ar putea fi interpretat ca un dat existențial, explicat de adjectivul care îl precede „împuținat”,
„mic”: îi este dat pentru totdeauna de a rămâne „împuținat”, „mic”, adică oraș neînsemnat ca
dezvoltate materială, deși va fi celebru, recunoscut în lume prin evenimentul nașterii lui Mesia.
„între miile Iudei (1688) / „'ntre miile lui Iuda” (BBVA) / „între miile lui Iuda” (2006)
– potrivit cărții Judecători, Betleem este din tribul lui Iuda (Jud. 19).
„va ieși Mie” (1688) – Pronumele personal în dativ, forma accentuată „Mie”, în ediția
1688 apare cu majusculă, ceea ce desemnează originea dumnezeiască a lui Mesia, care va
îndeplini întru toate voia Tatălui, prezență întărită în revelația profeției prin pronumele personal
la persoana I, forma neaccentuată în dativ, „Îmi”, scris cu majusculă în ediția BBVA. Tot ediția
BBVA îl desemnează pe Mesia cu pronumele nehotărât: „Cineva”. Misiunea pe care o va
exercita este redată prin substantive diferite în fiecare ediție: „căpetenie” (1688), „povățuitor”
(1914), „Cârmuitor” (BBVA), „Stăpânitor” (2006).
Pr. Prof. dr. Nicolae Neaga consideră greșită traducerea expresiei „peste Israel”, deși istoria
exegetică o sprijinește, explicând că în acest caz, prepoziția „be” = „în” spune altceva decât
„peste”, cum apare și în Septuaginta. Fiind un text hristologic, „Stăpânitorul” în Israel înseamnă
că Hristos are ca aderenți pe toți iudeii; traducerea „peste Israel” înseamnă că Hristos apare
peste evrei fără ca aceștia să-i fie atașați prin încreștinare11. ÎPS Bartolomeu traduce cu

6
Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Sofia, București, 2004, p. 265.
7
Sfântul Ambrozie, Scrieri, Partea a II-a, în col. P.S.B. 53, EIBMBOR, București, 1994, p. 284.
8
Sfântul Ambrozie, Scrieri, ..., p. 283.
9
Sfântul Ambrozie, Scrieri, ..., p. 283-284.
10
Biblia sau Sfânta Scriptură, BBVA, p. 1156.
11
Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament, ..., p. 119.

2
prepoziția „în”, considerând fraza de o mare încărcătură dogmatică: „Cel ce va ieși”, adică se
va naște din Betleem, o va face cu față spre Dumnezeu, ca Unul Care-I este familiar și în a
Cărui naștere Însuși dumnezeu e implicat; prepoziția „în„ denotă că israel va fi ocârmuit în
propriul său interior, de către Cel ce se va naște din el12. „iar cu numele „Israel” numește și pe
aceia dintre evrei care au crezut, și pe cei dintru neamuri”13.
Pluralul „ieșirile” / „origini” (2006), desemnează cele două nașteri ale lui Mesia:
nașterea din veci din Tatăl și la începutul creației, când Logosul Se manifestă ca participant (In.
1, 3). Expresiile „din început, din zilele vezului” / ”eternității” (2006), indică veșnicia Celui
născut. Sf. Ambrozie raportează veșnicia la mântuirea adusă de Hristos: „Hristos a ieșit din
zilele veacului. Căci pentru noi atunci începe veacul, când este ziua mântuirii”14.
Plinătate de sens și are peste veacuri, cuvintele profeției din Mihea 5, 1 ne privesc pe
fiecare dintre noi întrucât venirea în lumea a Mântuitorului Iisus Hristos a avut drept finalitate
mântuirea tuturor celor ce vor crede în El.

BIBLIOGRAFIE
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, Versiune diortosită după
Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, mitropolitul Clujului,
EIBMBOR, București, 2001;
2. Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi și ale cei noao Leage: ... care sau
tălmăcit dupre limba elinească spre înțăleagerea limbii rumânești / cu porunca Prea
bunului creștin, și luminatului domn IOAN ȘERBAN, CATACOZINO BASARAB
VOEVOD; și cu îndemânarea dumnealui COSTADIN BRÂNCOVEANUL marele
logofăt [...]. – Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, ..., 1688;
3. Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi și a Celei Nouă, ediția Sfântului
Sinod, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1914;
4. Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, București, 2006;
5. Ambrozie, Sfântul, Scrieri, Partea a II-a, ăn col. P.S.B. 53, EIBMBOR, București,
1994;
6. Neaga, Nicolae, Hristos în Vechiul Testament, Ed. Sofia, București, 2004;
7. Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei și Marcu, Ed. Sofia,
București, 1998.

12
Biblia sau Sfânta Scriptură, BBVA, p. 1156.
13
Sf. Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei și Marcu, Ed. Sofia, București, 1998, p.
19.
14
Sfântul Ambrozie, Scrieri, ..., p. 284.