Seminar V.T. – Exegeză la Eccl.

12,1

Adu-ți aminte de Ziditorul tău în zilele tinereții tale, înainte să vină zilele de restriște și să
se apropie anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere de ei!...”
(Eccl 12,1).

Scurtă introducere în cartea vechi testamentară de care aparține citatul.

Vorbind despre Ecclesiast în linii mari, observăm că avem înainte una dintre cele șase
cărți poetice ale Vechiului Testament și totodată un mod de viață demn, imprimat în cuvinte.
Ecclesiastul nu e o poveste de azi sau de ieri, ci este secvență și orar pur creștin al vieții de
mâine. Titlul complet al cărții, tradus din evreiește semnifică „Cuvintele lui Kohelet (orator,
cuvântător), fiul lui David, rege în Ierusalim.” Avem așadar o trimitere directă la autorul acestui
„tratat de conduită”, în persoana regelui Solomon.

Făcând o exegeză morfologică asupra citatului, observăm mici carențe între edițiile de
referință românești. În Biblia de la 1688, cu pecetea Blaj, sesizăm o extrem de bună conturare a
unității treimice în persoana „Ziditorului”, el fiind „Cel ce te-au zidit”. În ceea ce privește edițiile
secolului XX, ele se remarcă prin transfigurarea „voii (voie)” în „plăcere/farmec”.
Putem judeca traducerile ca fiind greșite și pe altele le putem considera autentice?
Nici vorbă.
În lumina hristologică, atâta timp cât unitatea este aceiași și mesajul nu aberează, fie că e
după „voia” noastră sau „farmecul nostru”, conștintizarea persoanei Ziditorului și discernerea
avidității noastre față de El de lepădarea Lui sunt priomordiare!

Încercând să reflectăm o idee patristică în exegeza citatului, cu regret, căutând în

vistieriile unității de credință, nu găsim nicio idee legată de capitolul 12 al cărții Ecclesiastului.
Origen se oprește la capitolul 3 al cărții cu exegeza, iar ceilalți părinți bisericești probabil că nu
simt necesară exegeza acestei cărți din simplul fapt că ea este o exegeză a vieții celui aflat pe
urmele Domnului.
 În paginile exgezei moderne, descoperim două argumente:
 Comentariile moderne își așează direcțiile spre explicarea unui posibil caracter
profetic al versetului (12,1) din Ecclesiast. Acest lucru pare ușor forțat datorită faptului că
versetul în sine nu poate fi privit în mod particular. Așa cum întreg Ecclesiastul se regăsește în
fundamentul versetului, așa și versetul este dependent de apartenența sa la Ecclesiast.
 De asemenea, lucru interesant, surprins și de către Biblia de la 1688 este că
undeva la începutul versetului se folosește o expresie cu sorgintă ebraică care nuanțează
existența unui Ziditor (Făcător) cu caracter multiplu. Cu toate acestea în edițiile curente nu se
mai folosește această expresie multiplă, ci se preferă cea cu caracter singular. Explicația
criticii moderne este accea că spre o ușoară întelegere și pentru a nu se ieși din tipare, expresia
utilizată la singular este mai potrivită.

În concluzie nu este necesară o exegeză a ceea ce este în esență o exegeză a vieții celei
întru Domnul, însă este necesară o luare aminte și conștientizare a ceea ce Ecclesiastul ne spune.
Versetul 1 din capitolul 12 este imaginea a ceea ce nu se ia în calcul pe parcursul unei vieți
trecătoare. Ziditorul își așează mâinile asupra trupurilor și le vitalizează întru lumina învierii, dar
lipsa de respect, asupra creației rânduite și desăvârșite, nu face altceva decât să cadă pradă unor
expresii aparent nevinovate și predestinate „N-am nici o plăcere de ei!...”.
Negrea Bogdan-Marius
TP II