Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodoxa

Indrumator:Asistent Univ . Prof Stelian Pasca

Student: Calin Ardelean

Lucrare de Seminar
La Studiul Vechiului Testament

Exegeza Biblica
(cap 1 Facere)
Sfantul Ioan Gura de Aur in omilia sa privitoare la facere spune ca din marimea si frumusetea
fapturilor se cunoaste facatorul si cu cat ne vom apropia mai mult de lucrarile facatorului cu atat
mai mult il vom intelege si ne vom apropia de El . De aceea nu e bine sa judecam castigul ci sa
reflectam la toate acestea deoarece in cartea intai a pentateu-hului nu se vorbeste doar despre
mare , cer , ape ci si despre nasterea dar mai ales moartea noastra de aceea este bine sa luam
aminte la toate acestea . La nceput, Dumnezeu vorbea El nsui cu oamenii, pe ct le este oamenilor n
putin s-L aud. Aa a venit la Adam; aa l-a certat pe Cain; aa a grit cu Noe; aa S-a fcut oaspete lui
Avraam. Iar dup ce s-a plecat spre rutate firea noastr i ca ntr-o ar deprtat s-a nstrinat, atunci le-a
trimis cri ca unora plecai departe, nnoind ca printr-o epistol prietenia cea veche ctre noi. i crile
acestea le-a trimis Dumnezeu, iar de adus le-a adus Moisi. Ce griesc, dar, aceste cri ? La nceput a
fcut Dumnezeu cerul i pmntul. Pentru ce nu ni se vorbete despre ngeri, i nici despre arhangheli?
C dac din zidiri Se ntrevede Ziditorul, cu att mai mult din acetia Se vdete. Frumos e cerul, dar nu
la fel ca un nger; luminos este soarele, dar nu aa ca un arhanghel. Pentru ce, dar, lsnd calea cea mai
nalt, ne duce pe cea mai umil? Pentru aceea c le vorbete iudeilor, care aveau mai dobitoceasc
aezarea luntric, iubeau cele simite i de-abia se ntorceau din Egipt, unde oamenii se nchinau
crocodililor, i cinilor, i maimuelor - i nu era cu putin s fie ei cluzii la Ziditorul pe calea mai
nalt: c e aceasta cale mai nalt, ns e i mai aspr, mai povrnit i mai prpstioas pentru oamenii
mai neputincioi. Aadar, pe acetia i duce pe calea mai lesnicioas - a cerului, i a pmntului, i a mrii,
i a ntregii zidiri vzute. Iar ca s te ncredinezi c aceasta a fost pricina - piticia lor cea duhovniceasc ascult cum le griete Prorocul i despre acele puteri de sus: Ludai pe Domnul din ceruri, ludai-L pe
El ntru cei de sus. Ludai-L pe El, toi ngerii Lui, ludai-L pe El, toate puterile Lui: c El a zis, i s-au
fcut; El a poruncit, i s-au zidit (Ps. 148,1; 2; 5). i ce e de minune c n Scriptura Legmntului celui
Vechi este acest fel de nvtur, dac el e i n Scriptura Legmntului celui Nou, cnd venise vremea
nvturilor mai nalte, dar Pavel, vorbind cu atenienii, a urmat calea pe care a mers Moisi dnd
nvtur iudeilor? C nici el nu le-a zis de ngeri i arhangheli, ci despre cer i pmnt i mare, grind
unele ca acestea: Dumnezeu, Cel Care a fcut lumea i toate cele din ea, Acesta, Domn al cerului i al
pmntului fiind, nu locuiete n temple fcute de mn, ns cnd cuvnta ctre filipeni4 nu pe aceast
cale i-a cluzit, ci i ridic la felul mai nalt de cuvntare, grind astfel: Cci ntru Dnsul s-au zidit toate,
cele din ceruri i cele de pe pmnt, fie scaune, fie nceptorii, fie stpniri: toate printr- nsul i pentru
Dnsul s-au fcut (Col. I, 16). Tot astfel i Ioan, avnd ucenici mai desvrii, a pomenit de toat zidirea
dimpreun - c nu a zis: Cerul i marea i pmntul, ci: Toate printr- nsul s-au fcut, i fr Dnsul

nimic nu s-a fcut din ce s-a fcut (In. 1,3) -fie fptur vzut, zice, fie nevzut. tii cum se petrec
lucrurile n privina nvturii: un dascl, lund copilul de la mama lui, l nva buchile, iar altul, lundul n primire de la cel dinti, l cluzete la nvturile mai nalte. Aa i cu Moise pe de o parte , Pavel i
Ioan pe de alta: c Moise, primind firea noastr cu totul netiutoare (fiind de-abia nrcat), a nvat-o
buchile cunotinei de Dumnezeu; iar Ioan i cu Pavel, ca de la un nvtor lundu-i n primire pe oameni
de la Moise, la nvturile mai nalte i ridic, amintind pe scurt pe cele dinainte.
Sfantul Ioan Gura de Aur face lumina facand referire la cuvintele la inceput a facut cerul si
pamantul spunand ca la Dumnezeu nu este o regula bine determinate asupra lucrari Sale ci lucrarea
Dumnezeiasca putea fi savarsita in orice mijloc fara echivoc deoarece ceea ce este cu neputinta la oamenii
este cu putinta la Dumnezeu . Astfel Sfantul face lamurire la toate intelesurile posibile tocmai pentru a nu
se creea erezii , Sfantul ne atrage atentia la faptul ca la crearea omului a fost singura data cand s-a folosit
expresia sa facem deoarece pentru toate celelalte creatii s-a folosit verbul a fii iar la creearea omului sa folosit verbul a face . Prin urmare acesta a dorit sa scoata In evidenta cinstea Creatorului pe care o ofera
omului dar mai ales sa constientizam faptul ca a fost pentru prima data cand s-a facut referire la sfanta
treime care a fost prezenta si care a savarsit lucrarea .Astfel s-a diferentiat omul de toate celelalte creature
dar nu pentru ca celelalte craturi nu ar fi bune foarte ci pentru ca coroana creatiei sa vina ca si-o
binecuvantare pentru toata lucrarea Dumnezeiasca .
Sfantul Efrem Sirul spune urmatoarele : La porunca lui Dumnezeu, ndat, pmntul a scos
trtoare, fiare ale cmpului, animale de prad i dobitoace, attea cte erau de trebuin slujirii celui ce, n
aceeai zi, a clcat porunca Domnului su. , iar Sfantul Vasile Cel Mare in lucrarea sa Hexaimeron afirma
urmatoarele : Sufletul necuvnttoarelor nu s-a artat fiind ascuns n pmnt, ci a luat fiin o dat cu trupul
lor, la porunca Ziditorului. O dat cu aceast lucrare creatoare, totul este gata pentru apariia omului, care
avea s fie domn peste toate. Dar mreaa zidire nu este doar spre folosul practic al omului. Ea are ceva tainic;
fiind zidirea cea bun a Atotbunului Dumnezeu, ea poate s ne nale mintea ctre El. Iar Sfantul Ioan Gura de
Aur intareste spusele celor doi cu urmatoarele cuvinte : "Dumnezeu nu le-a creat pe toate numai pentru
trebuina noastr, ci i pentru drnicia Lui, ca noi, vznd bogia nespus a fpturilor Lui, s ne uimim de
puterea Ziditorului i s putem ti c toate acestea au fost aduse la fiinare cu o nelepciune i buntate
nespus, spre cinstirea omului ce avea s fie fcut.. Astfel toti cei 3 scriitori al Patericului releva creatia
Dumnezeiasca .
Cand Aghiografii sfintiti au scris cuvintele sa se faca om dupa chipul si asemanarea noastra sfantul Ioan
spune urmatoarele Precum nu au nici un folos cei care seamn atunci cnd seminele sunt aruncate afar
de cale, nici cel care cuvnt nu ctig nimic cnd cuvntul nu ajunge la cugetul asculttorilor, ci
sunetul, rspndindu-se degeaba n vzduh prin glas, las fr folos pe cel care aude. Inseamn buntatea
i blndeea, i asemnarea dup putin cu Dumnezeu n privina virtuii, precum spune Hristos: Fii
asemenea Tatlui Meu Care este n ceruri - fiindc precum pe ntinderea pmntului unele vieti sunt mai
dobitoceti15, altele mai slbatice, aa i pe ntinsul sufletului nostru unele cugetri sunt mai dobitoceti,
altele mai slbatice. Deci, se cuvine s le stpnim i s le biruim, i s dm cugetrii stpnirea asupra
lor. Dar cum poate birui cineva slbticia gndului?, zic unii. Ce spui tu, omule? i biruim pe lei i
sufletele lor le mblnzim.,

Putem deduce ca prima naratiune il asimileaza pe om celorlalte creaturi printr-o binecuvantare

comuna, iar la nivelul naturii subliniaza unitatea antropocosmica, cea de-a doua naratiune defineste clar
locul omului. In aceasta a doua parte, lumea animala apare dupa om si in relatie cu el, pentru ca el sa nu
mai fie singur, ci sa aiba ajutor potrivit pentru el. Daca in prima relatare a creatiei vedem ca cei doi sunt
creati simultan, in cea de a doua relatare o vedem pe femeie ca fiind creata ulterior, din coasta lui Adam:
atunci a adus domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; si, daca a adormit, a luat una din coastele

lui si a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luata din Adam a facut-o Domnul Dumnezeu femeie Si a adus-o
la Adam. Si a zis Adam: Iata acesta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie,
pentru ca este luata din barbatul sau. (Facere II, 21-23)
Sfantul Chiril al Alexandriei scoate in evidenta rostul pentru care a fost creata Eva din coasta lui
Adam: ,,Apoi scotand o coasta a lui Adam, plasmuieste femeia spre a-i sluji la nastere de prunci si sa-i fie
convietuitoare ca una din acelasi neam si sa traiasca impreuna in simplitate.
Ceea ce-i lipsea lui Adam nu se afla printre animale dupa cum ne arata si Sf. Ioan Gura de Aur: asta e
pricina ca Scriptura a zis: Iar lui Adam nu i s-a gasit ajutor asemenea lui. Cu aceste cuvinte fericitul
Moise ne arata ca oricat de mare ajutor ne-ar da animalele, ajutorul dat de femeie lui Adam este altul si cu
mult mai mare. (22)
Putem vedea cum Bunul Dumnezeu, dupa ce a facut toate si le-a adus la Adam pentru a le numi dupa cum
va considera, cauta sa-i faca lui Adam ajutor, dar nu intamplator, ci asemenea lui, dupa cum spune Sf.
Ioan Gua de Aur: Ne spusese ca Dumnezeu voia sa-i faca lui Adam ajutor asemenea lui, ca ne spusese
mai sus: sa-i facem lui ajutor asemenea lui; iar textul citit acum spune: Nu s-a gasit ajutor asemenea
lui; de aceea Dumnezeu ii face ajutor din insasi substanta lui Adam
Apoi Dumnezeu trimite asupra lui Adam un somn adanc, si zideste din coasta luata din acesta pe
femeie, care este adusa si prezentata partenerului ei. Metodiu de Olimp vede acest somn extatic ca pe o
placere care prefigureaza uniea trupeasca: Caci principiul nasterii oamenilor este impreunarea barbatului
cu femeiaIn felul acesta trebuie sa presupunem ca se implineste cuvantul ,,aceasta este os din oasele
mele si trup din trupul meu. Probabil ca acest lucru il prefigureaza si extazul adus asupra primului om in
timpul somnului; el prefigura atractia barbatului catre femeia sa cand, cuprins de dragostea procreatiei,
lasa ca iarasi sa se desprinda ceva si din carnea sa, sa fie creat un alt om. Teologul rus Paul Evdochimov,
considera ca prin scoaterea femeii din Adam se intelege ca Eva a fost cuprinsa virtual in Adam si inainte
de aducerea ei distincta la existenta. Scriptura a aratat ca Dumnezeu a facut pe om barbat si femeie. Astfel
se explica si absenta oricarei indicatii privind insufletirea femeii. Aceasta primise deja, la sfarsitul zilei a
sasea, suflarea lui Dumnezeu. Faptul ca femeia este desprinsa din Adam, si nu creata, demonstreaza faptul
ca atunci cand Adam este creat cuprindea in sine deja pe femeie, ca parte constitutive. Cuvantul Sfintei
Scripturi invata lamurit ca tot neamul omenesc provine de la Adam si Eva. Astfel Moise istoriseste, ca
inainte de ivirea lui Adam pe pamant ,,nu era nici un om spre a-l lucra (Facere II,5) si ca inainte de
facerea Evei ,,nu avea Adam ajutor care sa fie asemenea lui (Facere II, 20). De aceea el incepe
genealogia omului cu aceasta pereche dintai pe care Dumnezeu a binecuvantat-o zicand: ,,Cresteti si va
inmultiti si umpleti tot pamantul (Facere I,28).