Universitatea ,,Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Secția ,,Pastorală"

Teologia icoanei în Vechiul Testament

-Lucrare de seminar-

Îndrumător, Student,
Dr.Stelian Pașca Neamțiu Ioan
Anul II
 Teologia icoanei în Vechiul Testament
1. Preleminarii
"Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer
, sus, și din câte sunt pe pământ , jos, și din câte sunt în apele de sub pământ !(Ieș 20, 4)
"Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un
Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al
treilea și al patrulea neam.(Ieș20, 5 )
"Și mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile
Mele (Ieș 20, 6)."
LXX: „Οὐ ποιήσεις σεαυτῷ εἴδωλον, οὐδὲ παντὸς ὁμοίωμα, ὅσα ἐν τῷ
οὐρανῷ ἄνω καὶ ὅσα ἐν τῇ γῇ κάτω καὶ ὅσα ἐν τοῖς ὕδασιν ὑποκάτω τῆς
γῆς. Οὐ προσκυνήσεις αὐτοῖς, οὐδὲ μὴ λατρεύσεις αὐτοῖς· ἐγὼ γάρ εἰμι
Κύριος ὁ Θεός σου, Θεὸς ζηλωτής, ἀποδιδοὺς ἁμαρτίας πατέρων ἐπὶ τέκνα,
ἕως τρίτης καὶ τετάρτης γενεᾶς τοῖς μισοῦσί με…”
Acolo unde în Biblia Romînească avem expresia de chip cioplit” iar în greacă cuvântul idol,
textul ebraic ne dă termenul, pesel care înseamnă de fiecare dată un idol sau o reprezentare a
unui dumnezeu străin, altul decât Dumnezeul lui Israel.Putem vedea și contextul în care s-a dat
această poruncă „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din
casa robiei; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”(Ieș 20, 2-3 )
Porunca de la Ieșire a fost dată în contextul în care evreii aveau tendința de a se lepăda de
Dumnezeul cel adevărat și de a se închina idolilor sau chipurilor acestora, tocmai de aceea Sfânta
Scriptură precizează foarte clar: "Au făcut viței în Horeb și s-au închinat idolului "(Ps 105,19)1.
"Au făcut, în zilele acelea, un vițel și au adus idolului jertfă și se veseleau de lucrurile
mâinilor lor "(Fapte 7:41).2
Scriptura Vechiului testament interzice totuși reprezentarea lui Dumnezeu și ne spune și
de ce: "Țineți dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe
muntele Horeb, n-ați văzut nici un chip.Să nu greșiți dar și să nu vă faceți chipuri cioplite, sau
închipuiri ale vreunui idol, care să înfățișeze bărbat sau femeie, sau închipuirea vreunui dobitoc

1
Ieromonah Petru Pruteanu, Diferența dintre Icoană ș Idol din perspectiva biblică, www.teologie.net, p.3
2
IBIDEM, p. 3
de pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer sau închipuirea vreunei jivine,
ce se tîrăște pe pămînt, sau ănchipuirea vreunui pește din apă, de sub pămînt; sau, privind la cer
și văzînd soarele, luna, stelele și toată oștirea cerului, să nu te lași amăgit ca să te închini lor,
nici să le slujești, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer
"(Deuteronom 4:15-19). Deci, evreii nu aveau dreptul de a-l reprezenta pe Dumnezeu, fie pe
lemn sau pe alt material folositor pentru picture, însă dacă observăm în Noul Testament, Iisus
Hristos a fost prima icoană, odată cu Întruparea, fiindcă prin El am avut și avem posibilitatea să-
L vedem pe Dumnezeu. "Cel ce Mă vede pe mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine''3

2.Ce este idolul ?

Textual :idol(eidolon), prin definiție, denumește o statuie sau o statuetă sculptată, ca
reprezentare a unei zeități.4
Idolul este un chip, dar nu este chip din transcendență, ci din imanență.5
Origen deosebește eidolon, idol, de omoioma, înfățișare, ficțiuni ale unor lucruri pe de o parte,
iar pe de alta, efigie a ființelor adevărate.6
În perioada Vechiului Testament , chipul cioplit, idolul, era reprezentat în sens literal ,
făcut de mâini omenești, o statuie , care reprezenta zeul lor, dumnezeul lor.
Idolatria, după spusele lui Filon al Alexandriei, a distrus cel mai bun dar al vieții lor,
vederea, fiindcă aceste persoane care se închină unui Dumnezeu neînsuflețit, sunt secătuiți
interior, nu au vederea sufletească, și sunt mai inferiori decât acele persoane care nu au vederea
fizică, dar o au pe cea sufletească, care este cu mult mai de preț.7
Conform Înțelepciunii lui Ahiquar II 48"Este mai bine să ai ochii orbi, decât inima. Cine
are ochii orbi poate învăța drumul și să-l urmeze, dar cine are inima oarbă părăsește drumul
lumii și se afundă în deșert"8
Filon spunea că, din cauza întunericului în care au căzut, nu mai pot înțelege că:
"Făuuritorul lucrului făcut este mai superior, și că El, exista înainte de obiectivul său"9

3
Ieremonah Petru Pruteanu, op.cit., p. 5
4
Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după septuanginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu
Anania Arhiepiscopul Clujului, 31 iunie 2012, p. 136 .
5
. Ioan Chirilă, Fragmentarium exegetic filonian II, nomothetica repere exegetice la decalog, Editura Limes, Cluj-
Napoca, 2003, p.81 .
6
. Pr. Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, Ed.Christiana, p. 72
7
Ioan Chirilă, Op.cit., p. 72
8
ibidem, p. 77.
 3.Heruvimii erau chipuri cioplite, idoli ?
Heruvimii nu sunt chipuri cioplite, deoarece, s-a zis de către Dumnezeu să se facă acești
Heruvimii, la construirea cortului sfînt. "Apoi să faci doi heruvimi de aur; și să-i faci ca dintr-o
bucată, ca și cum ar răsări din cele două capete ale capacului; Să pui un heruvim la un capăt și
un heruvim la celălalt capăt al capacului.Și heruvimii să-i faci ca și cum ar ieși din capac.
Heruvimii aceștia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor
capacul, iar fețele să și le aibă unul spre altul; spre capac să fie fețele heruvimilor."(Ieș 25, 18-
20).
Iar în cartea regilor, observăm că, heruvimii au fost făcuți în cel mai sfânt loc, în Sfânta
Sfintelor. "Și a făcut în Sfînta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalți de zece coți"(III
Regi 6, 23 ).
Iar Dumnezeu i-a zis lui Moise, că între acești doi heruvimi, pe care i-ai făcut precum ți-
am zis mă voi arăta ție. Observăm că locul acesta era sfînt, dar erau sfinte și acești doi heruvimi,
de aceea știm că Heruvimi nu erau chipuri cioplite, nu erau idolii prin care, poporul evreu să se
îndepărteze de Dumnezeul adevărat .
"Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperi ție și îți voi
grăi de toate câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel"(Ieș 25, 22)
4.Șarpele de Aramă din Vechiul Testament era un chip cioplit, un idol ?
În urma răzvrătirii poporului evreu, Dumnezeu a trimis asupra poporului șerpi veninoși,
care mușcau poporul și a murit o mulțime de popor din fii lui Israel, atunci poporul s-a căit,
rugîndu-l pe moise să mijlocească pentru ei la Dumnezeu, ca să depărteze acești șerpi .Atunci
Moise s-a rugat Domnului pentru popor, iar Domnul a zis către Moise, fă un șarpe de aramă și-l
pune pe un stîlp, ca cel care se va uita la el, acela se va curăți. Așadar Moise făcuse cum îi
poruncise Dumnezeu, făcuse un șarpe de aramă, l-a înălțat pe un stîlp, și cel care credea se
curășea."Iar Domnul a zis către Moise:Fă-ți un șarpe de aramă și-l pune pe un stâlp; și de va
mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat, care se va uita la el, va trăi.Și a făcut Moise un șarpe
de aramă și l-a pus pe un stâlp; și când un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel
de aramă și trăia. "(Num 21, 8-9 ).

9
Ioan Chirilă, op.cit., pp. 77-78.
 Din aceste versete putem observa că, Dumnezeu le-a dat șansa să nu moară, făcând un
șarpe de aramă, la care să privească și să creadă în el, ca să trăiască.Astfel că, ei erau curățiți tot
de Dumnezeu, dar prin intermediul șarpelui de aramă, aveau șansa de a mai trăi, rezultând că,
șarpele de aramă nu era un chip cioplit, un idol .

5.Vițelul adus de Ilie, ca jertfă, era un idol, era un chip ciolpit spre deosebire
de jertfa prorocilor lui Baal ?

Contextul în care s-a realizat această jertfă, fusese învinuirea lui Ilie de către regele Ahab,
că aduce nenorociri. Atunci, Ilie i-a cerut lui Ahab, să cheme toți prorocii lui Baal. Apoi, Ilie a
zis să-i aducă doi vișei, unul lui, ca să aducă jertfă lui Dumnezeu și altul prorocilor lui Baal, să le
aducă jertfă dumnezeului lor... "Dați-ne doi viței; ei să-și aleagăunul, să-l taie bucăți și să-l
pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăți pe celălalt vițel și-l voi pune pe lemne și
foc nu voi face.Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele
Domnului Dumnezeului meu.Și Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu.Și a
răspuns tot poporul:Bine ai grăit!"(III Regi 18, 23-24 ).
"Și au luat ei vițelul care li s-a dat și l-au pregătit și au chemat numele lui Baal de
dimineață pînă la amiază, zicând:Baale, auzi-ne!Dar n-a fost nici glas, nici răspuns.Și săreau
împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră, și atunci Ilie rises de ei, zicând:Strigați mai tare,
căci este Dumnezeu!Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este ăn
călătorie, sau poate doarme, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigați tare să se
trezească!Și ei strigau cu glas mai tare și se înțepau după obiceiul lor cu săbii și cu lănci, până
ce curgea sânge".(III Regi 18, 26-28).
După ce s-a sfârșit jertfa lor, Ilie a zis săp se dăie la o parte, ca să poată aduce și el jertfa
Dumnezeului său. "A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov,
către care a zis Domnul:Israel va fi numele tău! Și a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în
numele Domnului, făcînd împrejurul jertfelnicului șanț în care încăpeau două măsuri de
sămânță, A așezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat vițelul bucăți și l-a pus pe el.Și a zis:Umpleți
patru cofe cu apă și le turnați peste jertfa arderii de tot și peste lemne!Și au făcut așa.Apoi a
zis:Faceți aceasta a doua oară!Și au făcut la fel a doua oară.Și a zis:Faceți așa și a treia oară
!(III Regi 18, 31-34 )
 Atunci șanțul se umpluse de apă și Ilie, seara, se apropiase de jertfelnic, înălțând
rugăciuni lui Dumnezeu. "Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu,
Doamne, ești Dumnezeu și că Tu le întorci inima la Tine ! Și s-a pogorât foc de la Domnul și a
mistuit arderea de tot și lemnele și pietrele și țărâna și a mistuit și toată apa care era în șanțta,
a căzut cu fața la pământ și a zis:Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!"(III Regi 19,
37-39 )
Așadar, în acest 6anctua este scos în evidență, faptul că, Ilie spre deosebire de proroci lui
Baal, aduse-se jertfa adevăratului Dumnezeu, de aceea acei proroci, care credeau că-i aduc
adevăratului Dumnezeu au pierit, datorită porunci pe care o dădu-se Ilie.Iar jertfa pe care a adus-
o Ilie nu fuse-se un idol, ci a adus-o adevăratului Dumnezeu, fiindcă nu stătuse mult timp până
ce primise răspuns de la Dumnezeu, arzând jertfelnicul chiar dacă fusese șanțul plin cu apă .

6.De ce operele făcute de mâini omenești, erau considerate chipuri cioplite,

idoli?
Deformarea adevărului merge până acolo încât unii artiști, cunoscuți lui Filon, adresează
rugăciuni și aduc jertfe operelor lor.10
Tertulian, răspunzând la acuzația "venerarea unui cap de măgar", această acuzație
aparținându-i lui Cornelius Tacitus, spunea că:"Noi creștinii am râs și de nume și de înfățișare.
Dar ei trebuiau ca pe dată să se plece înaintea acestei divinități monstruoase, ca unii
care au primit drept zei și pe cei imperecheați cu cap de câine, și de leu, și pe cei cu coarne de
capră, și berbec, și pe cei ce sunt țapi de la șale în sus, și pe cei ce sunt șerpi de la picioare , și
pe cei cu aripi la tălpi și umeri"11
Cele făcute de mâini omenești erau considerate chipuri cioplite, fiindcă atunci când
Moise era în muntele Tabor, ca să primească tablele legii, poporul ales s-a săturat să tot aștepte
după Moise, și răzvrătindu-se împotriva lui Aaron, zicând să le facă dumnezei care să meargă
înaintea lor. "Scoală și ne fă dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu
Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a întîmplat"(Ieș 32, 1 ).

10
Ioan Chirilă, op.cit., p. 78.
11
Iuliu-Marius Morariu, Viața Creștină în Biserica primară:credință, persecuție și erezie-analiză asupra scrierilor lui
Iustin Martirul și Filozoful și Tertulian, Editura online "Semănătorul Tismana ", iulie 2012, p. 17.
 Atunci, Aaron i-a îndemnat să aducă din lucrurile materiale, din lucrurile femeilor, a
feciorilor, și ale fetelor, podoabe, ca să le construiască dumnezeii lor. "Iar Aaron le-a zis
:Scoateți cerceii de aur din urechile femeilor voastre, ale feciorilor voștri și ale fetelor voastre
și-i aduceți la mine"(Ie; 32,2) . Deci apoi au lucrat la acest dumnezeu al lor mult timp, cioplindu-
l cu dalta, închinându-se acestui dumnezeu, și aducând și jertfelnic. "Luându-i din mâinile lor, i-
a turnat în tipar și a făcut din ei un vițel turnat și l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis:Iată, Israele,
dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului ! Văzând acxeasta, Aaron a zidit înaintea lui un
jertfelnic; și a strigat Aaron și a zis:Mâine este sărbătoarea Domnului ! "(Ieș 32, 4-5 ).
În urma acestei abateri de la Dumnezeu, observăm, în dialogul dintre Dumnezeu și
Moise, spunîndu-i că, trebuie să se grăbească, pentru că poporul ales s-a răzvrătit și se închină la
un vițel de aur, și subînțelegându-se că de Dumnezeu uitase, că i-au scos din țara Egiptului.
"Atunci a zis Domnul către Moise:Grăbește de te pogoară de aici, căci poporul tău, pe care l-ai
scos din țara Egiptului, s-a răzvrătit.Curînd s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, și-
au făcut un vițel vițel turnat și s-au închinat la el, aducîndu-i jertfe și zicând :Iată, Israele,
dumnezeulo tău, care te-a scos din țara Egiptului! "(Ieș 32, 7-8 ).
Iar în final este subliniat, pedeapsa care s-a abătut peste cei care au făcut acel vițel de
aur, cărora s-au închinat. "Iar acum mergi și du poporul acesta la locul unde ți-am zis. Iată,
îngerul Meu va merge înaintea ta și în ziua cercetării Mele voi pedepsi păcatul lor.Astfel a lovit
Domnul poiporul pentru vițelul ce își făcuse, pe care-l turnase Aaron"(Ieș, 32, 34-35).
În cartea Isaia, este surprins un episod destul de accentuat, fiindcă subliniază cum sunt
chipurile cioplite, făcute de mâini omenești. "Ei scot aurul din pungile lor și argintul în cântar ăl
cântăresc; plătesc un argintar ca să le facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui și îl
cinstesc.Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos și el stă fără să se clintească din locul său.El nu
răspunde celui care strigă către ei și din primejdii nu-l scapă."(Is 46, 6-7 )

7.Cum deveneau cei care se închinau idolilor ?

Filon spunea că, cei care se adresează idolilor devin într-un anume sens asemenea idolilor
"cu ochii ținuți, încât să nu mai vedeți, cu urechile astupate, încât să nu mai auziți, cu gura
mută, incapabilă să mai articuleze și să guste, cu mîinile infirme, care nu iau și nu dau, nici nu
se mișcă, cu picioarele uscate, fără a face un pas, lipsiți de activitate cu toate celelalte părți ale
corpului nostru și ca într-o închisoare așezați în sanctuar sub pază și supraveghere, petrecând
noaptea și ziua inspirând fumul sacrificilor"12
Filon, prin această expresivă alegorie , redă starea , prin care, cel asemenea idolului, s-a
golit pe sine de viață, și a ucis în el iubirea de Dumnezeu și de aproapele său. Împlinându-se cu
ei, profeția lui Isaia care zice:"Cu urechile veți auzi dar nu veți înțelege și cu ochii vă veți uita
dar nu veți vedea".Căci inima acestui popor s-a învârtoșat, cu urechile să audă greu, și ochii lui s-
au închis, ca să nu vadă și să nu audă. Și să nu vadă cu inima și să se întoarcă, și ca Eu să-i
tămăduiesc pe ei.13
8.Este icoana un chip cioplit, un idol?
Prin urmare, faptul că Dumnezeu a plăsmuit pe om după chipul Lui, că l-a creat, astfel ca el să
tindă prin însăși natura lui, spre cel ce este Chipul său Dumnezeiesc.El i-a dat omului daruri, de a
sluji activ la Întruparea Logosului care e Chipul sau "Icoana "desăvârșită și unică a Tatălui.14

Numite "recipient ale energiei divine ", icoanele fac posibilă o comunicare mai intimă a
omului cu Dumnezeu, reactualizând realitatea și miracolul mântuirii.Prin Întrupare, Fiul lui
Dumnezeu se face văzut, deci oferă putința zugrăvirii și cinstirii chipului Său material.15

Sfinții prin icoane își întind actul smereniei întrupate în timpul vieții pînă la cea mai
dinafară clipă a existenței creației în timp.16

Omul se smerește și pășește pe calea sfinților sfătuindu-se cu aceștia prin rugăciune.17

Icoana este, așadar, un semn clar că transcendentul este prezent în imanent pentru ca să-l
depășească pe acesta.Contrar idolilor, icoana vorbește, ne vorbește prin propria noastră
conștiință.18

Icoana este ceea de ne duce cu gândul, credința și doxologia la Dumnezeu, iar idolul este
cees ce se interpune între noi și Dumnezeu.Dar poate fi și icoana un idol, dacă ne oprim gîndul,
doar la lemn, la sticlă, la material din care a fost pictată icoana, și nu mergem mai departe la
persoana pictată.19

12
Ioan Chirilă, op.cit., pp. 78-79.
13
Ibidem, p. 79.
14
Ibidem, p. 84-85.
15
IBIDEM,p. 85.
16
IBIDEM, p. 86.
17
IBIDEM, p. 86.
18
IBIDEM, p. 86.
19
Ieromonah Petru Prutean, op.cit., p. 7.
"Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos,
care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al
patrulea neam. "Și mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc
poruncile Mele (Ieș20, 5 )

Dumnezeu se numește aici Theos zilotis;zilotis traduce ebraicul qana, de la qano(=gelos).

,,Grecescul zilotis înseamnă zel ardoare, râvnă, dar și gelozie, rivalitate.Astfel că Dumnezeu își
revendică în exclusivitate fidelitatea și iubirea cu cei cu care a încheiat legămîntul; în caz de
trădare cu alți dumnezei, El își atribuie chiar pornirile temperamentale ale unui acces de
gelozie".20

,,Dumnezeu gelos ", zilotis, este un sens nou al termenului, care în greaca clasică
înseamnă,adept plin de râvnă; se aplică aici lui Dumnezeu ca Unuia care nu admite rival.Are și
sensul de zelos, care înseamnă fanatic.Marcion distingea între Dumnezeuyl gelos, fanatic,
ranchios al Vechiului Testament ș iDumnezeul bun, iubitor, iertător din Noul Testament, revelat
de Iisus Hristos .21

Nu este îngăduit să-l reprezentăm pe Dumnezeu în chipul creaturilor, perntru a nu

confunda Creatorul cu creația.Interdicția nu fusese totală, dar s-a dat această interdicție pentru a
nu se face un chip celor nevăzute, și pentru a nu se cădea în idolatrie.Însă nu poate fi atacat ,
pornind de la această poruncă cultul sfintelor icoane .

Poate surprinde pedepsirea copiilor, pânî la al treilea al patrulea neam pentru păcatele
părinților lor . Dumnezeu nu vrea să spună, că vor fi pedepsiți copii pentru păcatele părinților săi,
ci că vor suferi același pedepse ca și înaintași lor că nu s-au făcut mai buni, având pilde de
oameni păcătoși pedepsiți.Însă este și un alt înțeles, încât primul și al doilea neam nu este
amintit, că vor fi pedepsiți pentru păcatele părinților lor.Deci primul neam este sămînța răului,
atacul, momeala răului de a cădea în cursa lui, al doilea neam este pofta, pofta de a te îmbuiba,
de a sluji pântecelui, al treilea, este deprinderea răului, adică consimțirea, iar al patrulea neam
este lucrarea răului, fapta, adică dându-ți drumul la limbă, de a înjura, apoi prin faptă, de a nu
ajuta săracilor, de a nu oferi un sprijin spiritual și financiar.Deci se pedepsesc al treilea și al
patrulea neam, fiindcă atacul și pofta sunt nevinovate, deoarece răul nu războise pînă la capăt.
Iar milostivirea pînă la al miilea neam, arată bunătățile pe care le va dărui , darurile care le va
oferi sufletului care îi va urma lui . 22

9. Concluzii

20
Pr.Ioan Sorin Usca, op.cit., p. 72.
21
IBIDEM, pp. 72-73.
22
Ibidem, p. 73.
 În Concluzie, eu cred că, porunca a doua din Vechiul testament, să nu-ți faci chip cioplit,
nici să te închini lor, nici să-i slujești lor, nu înterzice închinarea la icoane, dar nici în vechiul
testament, nu interzice punerea Heruvimilor în locul cel mai sfânt.

În perioada Vechiului Testament, poporul ales se închina unor dumnezei falși, făcuți de
ei, nefiind recunăscători că Dumnezeu i-a scos din robia Egipteancă. De aceea acea poruncă ne
vizează și pe noi, fiindcă nu este interzis să avem icoane, dar este interzis să ne închinăm
idolului.Idolul nostru este pântecele, pe care îl săturăm la maxim, fugind dintr-un capăt în altul
pentru a ne satisface astfel de plăceri.Un alt idol este nertespectarea icoanei, deși ne închinăm ei,
noi nu respectăm sfântul care este pictat pe acea icoană, fiindcă nu-i urmăm lui, nu neapărat în
calea monahismului, deoarece și în familie pot fi urmați. Noi nu dorim să facem fapte
bineplăcute lui Dumnezeu, spovedindu-ne sincer și împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele
Mântuitorului, și urmând Mântuitorului în misiunea pe care a făcut-o.

Un alt idol este, atunci când ne închinăm evangheliei și o sărutăm, dar de fapt noi nu
respectăm cuvântul Evanghelic. Deci există și acum, precum existau și în perioada aceea, idoli,
cărora le dăruim închinarea noastră, plecăciunea noastră.Dar în nici un caz icoana nu este o
închinare la un chip cioplit.În încheiere eu mă îndemn și mai tare, dar vă îndemn și pe voi, să
încercăm să ne îndreptăm spre calea cea dreaptă a Mântuirii, și să nu ne închinăm la idolii morali
ai epocii noastre , pentru că cei ce urmează lui Dumnezeu vor primi cele mai mare bunătăți, și
care este mai mare dar, mai mare bunătate din partea lui Dumnezeu decât Mântuirea, să petreci
cu El veșnic în paradisul nemuririi.

Bibliografie:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea P.F.Daniel, patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române, EIDMBOR, București, 2008.
2. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după septuanginta, redactată și adnotată de
Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Clujului, 30 iunie 2012.
3. Ieromonahul Petru Petreanu, Diferența dintre icoană și idol din perspectivă biblică,
www.teologie.net.
4. Ioan Chirilă, Fragmentarium exegetic filonian II, nomothetica repere exegetice la decalog,
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003.
5. Iuliu-Marius Morariu, Viața Creștină în Biserica primară:credință, persecuție și erezie-
analiză asupra scrierilor lui Iustin Martirul și Filozoful ș iTertulian, Editura online
"Semănătorul Tismana ", iulie 2012.