UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,JUSTINIAN PATRIARHUL”

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENŢĂ: TEOLOGIE PASTORALĂ

Isaia, cap. 25

Cântare de mulțumire

Student:

Băducu-Ene Gabriel-Octavian, An II, Sem. I, grupa 1

București, 2023
 Profetul Isaia

Isaia înseamnă Dumnezeu este izbăvitorul meu (sau mântuirea lui Dumnezeu). Evenimentul
profetic nu este vestirea viitorului, ci el vesteşte veşnicia. Isaia a văzut oamenii din punctul de
vedere a lui Dumnezeu în lumina veşniciei, ori acest lucru îl presupune teologia profetică a vorbi
despre Dumnezeu din Dumnezeu. Profetul nu ne tranzmite mesajul său, ci pe al Domnului.
Acesta poate să fie uneori diferit de părerea profetului fapt care dezvăluie costul slujirii. Profetul
zice cele ale Duhului. Drama profeţilor reiese din faptul că ei trebuie sa evoce în limbajul
discursiv ceea ce li sa descoperit, şi să-i cuprindă pe cei căruia i se adresau în evenimentul
profetic. Pentru că profeţiile ies din sfera raţionalului.
Profetul Isaia a fost chemat în aproximativ 760 î. H. A profețit 39 de ani între 740 și 701. El
este considerat evanghelistul Vechiului legământ, născut în regatul de Sud Iuda și fiu al lui Amoț.
Singura slujire pe care oamenii I-o pot aduce lui Dumnezeu constă în faptul de a nu-şi iubi
mai mult cugetările şi voile lor decât pe ale lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi vorbesc adesea despre
predarea de sine a omului voinţei lui Dumnezeu.
Din trăirea proorocilor învăţăm că viaţa nedeterminată de porunci este viaţa nedeterminată de
Duhul Sfânt. Cei care scriu şi grăiesc fără Duh, sunt sufleteşti; neavând Duh. Unii ca aceştia sunt
supuşi blestemului care zice: „Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după
gândurile lor!” (Is. 5, 21). Prin lucrarea poruncilor omul intră în comuniune cu persoanele Sfintei
Treimi.1
Isaia este personalitatea cea mai complexă, dar şi cea mai definitorie prin însăşi noţiunea de
profet. În lumina Vechiului Testament funcţia prevestitoare a profetului; nu constituie însuşirea
de prin plan a acestuia2. Isaia este un profet care activează într-un mediu urban promovând acte
profetice cu o deschidere universală. Trebuie să remarcat faptul că şi celelalte popoare sunt
cuprinse în actul profetic. Mai întâi prin dimensiunea universală a mesajului mesianic şi, în al
doilea rând, prin exprimarea directă în cadrul profeţiilor de ameninţare 3. Profetismul ebraic este
un eveniment între celelalte evenimente ale istoriei poporului ales, de aceea trebuie să distingem
profetismul autentic de cel fals. Pentru a putea face această distincţie este nevoie să cunoaştem
conţinutul profetismului, raţiunea lui de a fi, de a se desfăşura în istorie şi finalitatea sa cu privire
la creaţie.4 Pricipala coordonată în actul distingerii profetismului autentic de pseudo-profetism
1
Picu Ocoleanu. Liturghia poruncilor divine - Prolegomene teologici la o nouă cultură a legii, Ed. Mitropolia
Olteniei, Craiova 2004.
2
Nicolae Neaga, op. cit. p. 22
3
Pr. Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea, Ed. Limes Cluj, 1999, p. 13, notă explicativă 15
4
Claude Tresmontant, Le prophétisme Hébreux, Gabalda, Paris, 1982, p.7
este mesianitatea mesajului.5 Lupta pe care au dus-o profeţii cu baalismul pierde orice valoare
dacă ea n-a avut ca obiect decât împiedicarea întoarcerii la forma autentică a religiei. Tradiţia
poporului însuşi ne conduce la puterea supranaturală care a lucrat în Israel: profetismul. În faţa
Dumnezeului Celui viu, totul este deşertăciune şi nimicnicie, subliniază proorocii. „Aşa zice
Domnul, Regele lui Israel şi Izbăvitorul său, Domnul Savaot: Εu sunt Cel dintâi şi Cel de pe
urmă şi nu este alt dumnezeu afară de Mine!” (Is. 44, 6).6
Proorocul Isaia atribuie cartea Sa lui Dumnezeu alături de toată Scriptura. Profetismul
Vechiului Testament îşi are originea într-o revelaţie săvârşită de către Logos şi reprezintă
misiunea lui Hristos ca un act de restauraţie într-o dimensiune logosică a creaţiei.

Rezumat al capitolului 25

În capitolul 25, Isaia se transferă pe sine dincolo de zbuciumul lumii, în epoca noilor ceruri şi
a noului pământ punând în gura răscumpăraţilor o cântare de mulţumire lui Dumnezeu pentru
minunatele sale lucrări. Cea mai minunată dintre toate este înlăturarea pe vecie a morţii (versetul
8) în muntele acesta al Ierusalimului (versetul 6). Este o referire clară la Învierea lui Iisus din
morţi; singurul fapt care a anulat moartea şi a adus omenirii garanţia vieţii veşnice. 7
Acest verset 8 din cântarea de mulțumire a lui Isaia face lesne trimitere la Apocalipsa lui Ioan
Evanghelistul, mai exact găsim la Ioan (21, 4) referire la moartea care nu va mai fi.
Versetul 9 redă reacția celor ce s-au încrezut în Dumnezeu cel Sfânt, „Și se va zice în ziua
aceea: Iata Dumnezeul nostru în care nadăjduiam ca să fim mântuiți, ...să ne veselim și să ne
bucurăm de mântuirea Lui.”.
În sfârșitul capitolului 20 Isaia avertizează cu privire la dezamagirea pe care le-o va aduce
încrederea în Egipt. Dar ce va aduce încrederea în Domnul? Isaia răspunde in capitolele 25 și 26
la această întrebare. Important este că verdictul nu este dat de Dumnezeu ci de inima omului. În
ziua judecății concluzia va fi trasă de însăși inima celor necredincioși iar aceasta va fi: am geșit
atât de mult că ne-am încrezut în om și nu în Domnul!

Diferențe biblice - Isaia, cap. 25

5
Pr. Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea, Ed. Limes Cluj, 1999, p. 16
6
Biblia Sinodală, 2015
7
Henry H. Halley, op. cit. p. 297
Biblia sinodală Cornilescu 19218 Septuaginta (Blaj
1795)9

1. planurile Tale 1. sfaturile tale 1. sfatul cel din

de mult întocmite cele de demult început adevărat
sunt adevărate și arătatu-s-au să fie
statornice credincioase și
adevărate

2. din cetatea cea 2. făcuta-i din 2. ai pus cetăți în

întărită ai făcut o cetăți movile de pământ, cetăți
dărâmătură pietre tari, ca să nu
cadă temeliile lor

3. cetatea 3. cetățile 3. cetățile

puternicilor națiunilor celor oamenilor celor
neamuri de Tine dătătoare de năpăstuiți Te vor
se va teme groază se vor binecuvânta
teme de tine

4. nu există 4. nu există 4. bine te vor

expresia din Blaj expresia din Blaj cuvânta

5. nu sunt 5. nu sunt 5. nu sunt

diferențe diferențe diferențe
semnificative semnificative semnificative

6. Domnul 6. Domnul 6. Domnul

Savaot oștirilor Savaot

7. văl 7. acoperământ 7. mir

8. nu sunt 8. nu sunt 8. nu sunt

8
Biblia Cornilescu, 1921
9
Biblia de la Blaj, 1795
 diferențe diferențe diferențe
semnificative semnificative semnificative

9.mântuirea Lui 9.mântuirea lui 9. mântuirea

noastră

10. nicio 10. nicio 10. nicio

diferență de sens diferență de sens diferență de sens

11. precum 12. întinde 11. nu se face

înotătorul mâinile sale această
înotătorul asemănare cu
înotătorul

12. nicio 12. nicio 12. nicio

diferență de sens diferență de sens diferență de sens

La versetul 1 se diferențiază sfaturi de planuri, așa încât numai la Biblia Sinodală regăsim
termenul de planuri. În plus la sinodală se adaugă și termenul de statornic, pe langă Cornilescu
unde apare termenul de credincioase.
Din versetul 2 reiese că la sinodală și Cornilescu Dumnezeu a facut din cetăți dărâmături sau
movile de pietre, în schimb la Septuaginta se spune că Dumnezeu a pus cetăți tari în pământ dar
ca să nu cadă temeliile lor. Acest lucru arată o diferență semnificativă de sens deoarece din
primele se înșelege că cetățile au fost distruse iar din Septuaginta că a pus în pământ cetăți ca să
nu cadă.
La fel, versetul 3 evidențiază în continuare diferența dintre Septuaginta și celelalte două
biblii. Mai concret numai în Septuaginta oamenii cetăților vor binecuvânta pe Dumnezeu iar în
celelalte două biblii regăsim că ei se vor teme de Domnul.
Versetul 4 are o expresie ce nu se regăsește în celelalte: bine te vor cuvânta. Iar în următorul
verset nu am regăsit diferențe semnificative.
În versetul 6 există expresia Domnul oștirilor numai în Biblia ebraică a lui Cornilescu.
Celelalte folosesc Domnul Savaot.
Versetul 7 are câte un cuvânt distinct pentru fiecare biblie, așadar în cea sinodală regăsim văl,
în Cornilescu acoperământ, iar în Blaj mir.
 Versetul 9 Blaj, mântuirea noastră, iar în celelalte expresia mantuirea Lui, ceea ce este o
difernță de sens. Iar în versetul următor nu am regăsit diferențe semnificative.
Versetul 10 vine cu o asemănare a lui Dumnezeu cu un înotător, însă aceasta nu se regăsește
în Septuaginta. În ultimul verset nu am regăsit diferențe semnificative.

Împărțirea în pericope

Cartea lui Isaia are aceeași împărțire ca întreaga Scriptura.

Capitolele 25 – 27 se mai numesc și Cartea Cântărilor.10

Capitolul 25 este numit Cântarea de laudă a Israelului pentru binecuvântările Împărăției.
Capitolele 23 - 27 din Isaia se mai numesc și Apocalipsa lui Isaia.
Cartea profetului Isaia este a doua carte din Vechiul Testamen în ordinea frecvenței cu care
este citată în Noul Testament după cartea Psalmilor. Citate din a doua parte a profeției, ca fiind
scrise de Isaia, sunt date de Ioan Botezătorul (Mat. 3, 3; Luca 3,4; Ioan 1, 23); de Matei (8, 17;
12, 18-21); de Ioan (12, 38-41); și de Pavel (Ro. 9, 27-33; 10, 16-21). Lucrul acesta este deosebit
de remarcabil la Ioan 12, 38-41 deoarece aici se face o referire chiar la autor ca persoană:
„Aceasta a zis Isaia când a văzut slava Lui și a grăit despre El.” (versetul 41).11

Împărțirea propriu-zisă în pericope poate fi făcută astfel:

În versetele de la 1 – 5 rămășița de evrei răscumpărați îl laudă pe Domnul pentru că i-a

izbăvit din Marea Strâmtorare. Cetățile inamice au fost distruse determinându-le pe neamuri să
recunoască puterea lui Iehova. Dumnezeu a fost pentru poporul său tot ce i-a trebuit acestuia.
Versetele 6 – 9: pe muntele Sion Domnul întinde un ospăț cu cele mai alese bunătăți
spirituale. El înlătura acoperământul ignoranței, valul orbirii satanice care a învăluit toate
națiunile. Cucerește moartea (prin învierea sfinților ce au murit în vremea marii strâmtorări),
alungă întristarea și anulează stigmatul ce planase asupra poporului evreu. Rămășița va spune
apoi: „Iată Dumnezeul nostru în care nădăjduiam ca să fim mântuiți, să ne bucurăm și să ne
veselim de mântuirea Lui.”

10
William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur, Oradea p. 853
11
William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur, Oradea p. 850
 Versetele 10 – 12 arată că Domnul va stăpâni dar dușmanii Israelului care se pare că sunt
moabitenii vor fi călcați în picioare. Dumnezeu este asemănat cu un înotător în versetul 11 care
își întinde mâinile în semn de judecată peste Moab.12

Dicționar biblic

Pentru a clarifica de ce Moabul va fi căclat în picioare de către Dumnezeu (versetul 10), am

ales cuvântul Moab din dicționarul biblic.
Moab a fost fiul lui Lot, care s-a născut din relația incestuasă dintre acesta și cea mai mare
dintre fiicele lui. Țara ocpată de urmașii lui s-a numit Moab.
Urmașii lui Lot au găsit o populație care trăia deja acolo și s-au împreunat probabil cu
aceștia.
Balac, împăratul Moabului, iritat de succesul Israelului l-a chemat pe Balaam să blesteme pe
Israel.
Când poporul Israel se pregătea să treacă Iordanul, a tăbărât în câmpiile Moabului și au fost
seduși de femeile lor moabite și madianite ca să participe la practicele lor idolatre. 13
Din toate acestea putem înțelege conotația negativă atribuită de Isaia Moabului, care va fi
căclat în picioare ca niște paie în groapa cu gunoi.
Pe măsură ce luăm în considerare Moabul în contextul biblic, putem observa o legătură între
acesta și Israel, precum și consecințele mândriei, idolatriei și infidelității.
Totuși, ca în cazul lui Rut, putem vedea cum răscumpărarea lui Dumnezeu merge dincolo de
origine, naționalitate sau etnie.

Comentarii patristice

În primele trei versete se observă recunoștința izbăvirii, dar și puterea lui Dumnezeu care
poate birui acolo unde omul este neputincios. Acestea pot fi asemănate cu convertirea lui Pavel și
cu trimiterea acestuia la propovăduire. Dumnezeule, pe tine te voi înălța, că ai făcut lucruri
minunate, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme.

12
William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur, Oradea p. 869
13
James Dixon Douglas, Dicționar Biblic, Ed. Cartea creștină Oradea, 1995, p. 874
 În capitolul 25 la versetul 4, după Sfântul Chiril al Alexandriei adiere sau duh cu este în
Septuaginta înseamnă răsuflarea sau respirația celor înăbușiți de duhurile rele și de învățătura
mincinoasă a retorilor greci sau a fariseilor.
În versetul 5, tot Sfântul Chiril al Alexandriei se referă la expresia însetați în Sion astfel:
Sionul este Biserica lui Hristos, înaltă și asezată pe un munte, în sensul că nu există nimic josnic
în ea, e departe de cele lumești.
Versetul 6 conține expresia ospăț de vin, care tot dupa Sfântul Chiril al Alexandriei
însemnează prin preînchipuire Sfânta Jertfă cea fără de sânge, Sfânta Împărtășanie care se
săvârșește în Biserica lui Hristos.
În versetul 7, expresia muntele acesta, pentru Teodoret de Cir este vârful cunoștinței lui
Dumnezeu, cunoaștere posibilă numai în Biserică prin Sfintele Taine. Biserica este deschisă
tuturor neamurilor, spre deosebire de Lege, care a fost dată numai evreilor.
Sfântul Irineu, în versetul 8, explică faptul că trupul poate fi destinat și stricăciunii dar și
vieții. Moartea și viața își fac loc una alteia sau se alungă una pe cealaltă, ele neputând fi la un
loc. Viața este suflare dar viața care alungă moartea este altceva, un rod al Duhului Sfânt.
Dumnezeu a șters lacrima de la toată fața, expresia îl arată ca fiind Dumnezeu în trup și ca
fiind Viața și Domnul morții. De aici reiese rațiunea întrupării Cuvântului. 14
Versetul 9 echivalează cu găsirea lui Dumnezeu prin rânduiala bisericii și prin rugăciune,
iată Dumnezeul nostru în care nădăjduim, să ne bucurăm și să ne veselim.
La versetul 10 Teodoret de Cir ne lămurește despre idolii Moabului care sunt Chamoș, Bel-
Phegor și alții. Sfinții Părinți înțeleg prin căclarea în picioare a Moabului sfârșitul idolatriei
politeiste.
Per total se observă la sfârșitul capitolului și o anticipare a patimilor Domnului ca și biruința
Sa asupra lumii.

Comentarii moderne

Acest capitol poate fi împărțit astfel:

25, 1 – 5 Imn de laudă
Capitolul începe cu un psalm de mulțumire pentru dezrobirea aleșilor lui Dumnezeu. Este
plin de laudă pentru bunătatea lui Dumnezeu față de poporul Său. Cetatea dușmanilor a fost
14
Părintele Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți – Isaia cap. 25, Ed. Christiana,
București 2017, p. 130-132
înfrântă iar poporul lui Dumnezeu a fost izbăvit de necazul lui. Ei au văzut planurile lui
Dumnezeu împlinite. Acest psalm este la fel de valabil și în zilele noastre pentru că a fost scris
sub inspirație divină. Toți cei care au pătimit dar au fost conștienți de ajutorul lui Dumnezeu pot
face din asta o cântare de mulțumire. Una peste alta este adevărat pentru ei și pot exclama:
„Doamne Dumnezeul meu, ai făcut lucruri minunate.”
Experiența suferinței sau a durerii nu este niciodată în van dacă după aceea omul este capabil
să vadă pronia lui Dumnezeu și voia acestuia cu el și își poate îmbunătăți viața cu noi și mai
adânci cunoștințe despre dragostea lui Dumnezeu.15

6 – 8 Un ospăț de bucurie
Biruința lui Dumnezeu asupra lumii și restaurarea acesteia trebuie să fie încununată cu
veselie. Aceasta este pentru toate neamurile pentru că mila Sa este atotcuprinzătoare. Printr-un
minunat efort de credință, Isaia depășește granițele poporului ales și vede toate neamurile de pe
pământ legate cu lanțuri de aur de picioarele lui Dumnezeu.16

7 – 8 Sfârșitul lacrimilor
Urmează cuvintele veșnice care dau speranță fiiilor oamenilor de-a lungul veacurilor: „El va
înlătura moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele”.
Splendoarea credinței profetului poate fi apreciată doar dacă ne amintim că în cea mai mare
parte a istoriei lor evreii nu au avut o speranță reală de nemurire. Ici colo unele suflete alese se
exprimă cum că moartea nu este sfârșitul. Dar iată profetul luminat de Dumnezeu care proclamă
că în Împărăția lui Dumnezeu cei doi mari dușmani ai inimii omului nu au loc, moartea și
întristarea fiind învinse.17

9 – 12: Soarta Moabului

Secțiunea finală a capitolului tratează înfrângerea Moabului. De ce acest popor este selectat
pentru nimicire poate fi văzut mai sus în lucrare la capitolul dicționar biblic. De-a lungul istoriei
oamenii care au suferit dar cu nădejde în Dumnezeu, au fost scoși la lumină și au pus pe buzele

15
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 303-
304
16
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 304
17
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 304-
305
lor aceste cuvinte de mulțumire: „Iată Domnul în care am nădăjduit, să ne bucurăm și să ne
veselim de mântuirea Lui.”18

Concluzii

Profetul Isaia a desfășurat o activitate remarcabilă în vița politică a țării sale, dar misiunea sa
principală a fost aceea de a fi interpretul lui Dumnezeu către israeliți. Prin descoperirile pe care
le-a avut, el a arătat pe Dumnezeu cel adevărat, a scos în evidență însușirile Sale și îndeosebi
raportul Lui cu lumea. În centrul gândirii sale teologice se află cea mai înaltă concepție despre
Dumnezeu care se rezumă de fapt în repetarea cuvântului Sfânt (versetul 6). Isaia a rămas cel mai
mare profet pentru faptul că a prezis cu atâta claritate venirea lui Mesia și instaurarea Împărăției
Sale.
Concepția despre viața viitoare în Vechiul Testament este înfățișată de un ton trist, dar
totodată este îndulcită de nădejdea răscumpărării viitoare. Această nădejde a primit cea mai vie
exprimare în cuprinsul profețiilor lui Isaia, despre venirea lui Mesia: atunci spune profetul, El va
înlătura moartea pe vecie! Și Domnul Dumnezeu va șterge lacrimile de pe toate fețele. (Is. 25,
8)1920
Despre Cel așteptat descifrăm în versetul 9: „Iată Dumnezeul nostru în care nădăjduiam ca să
fim mântuiți...”. Inima omului bate atunci de bucurie, iar cu buzele Îl răsplătește pe Cel ce vine
așa cum poate. Motivul doxologiei este mântuirea ce vine prin El.

18
The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital library, 1952, p. 305
19
Biblia Sinodală, 2015
20
M. Andreev, op. cit. p. 191
 Bibliografie

1. Picu Ocoleanu. Liturghia poruncilor divine - Prolegomene teologici la o nouă cultură

a legii, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova 2004. Claude Tresmontant, Le prophétisme
Hébreux, Gabalda, Paris, 1982
2. Nicolae Neaga, op. cit.
3. Pr. Ioan Chirilă, Cartea profetului Osea, Ed. Limes Cluj, 1999
4. Claude Tresmontant, Le prophétisme Hébreux, Gabalda, Paris, 1982
5. Biblia Sinodală, 2015
6. Henry H. Halley, op. cit.
7. Biblia Cornilescu, 1921
8. Biblia de la Blaj, 1795
9. William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului, Ed. Lampadarul de aur,
Oradea
10. James Dixon Douglas, Dicționar Biblic, Ed. Cartea creștină Oradea, 1995
11. Părintele Ioan Sorin Usca, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți – Isaia cap.
25, Ed. Christiana, București 2017
12. The Interpreter’s Bible, Ecclesiastes song of song Isaiah&Jeremiah, Universal digital
library, 1952
13. M. Andreev, op. cit.