februarie - martie 2017

Alegerea vieții
Glorificarea Fiului Ceea ce le poruncește Domnul Dumnezeu este accesibi, întrucât le-a fost dat
în cărțile Legii. Ei au primit de la Domnul ceea ce se așteaptă de la ei. Nu este
Inițierea schimbării prea departe de ei. Cuvintele acestei cărți trebuie citite și internalizate. În acest
fel ele devin cunoscute și pot fi trăite. Astfel, nimeni nu se poate scuza că nu
are acces la porunca Domnului sau că nu o poate înțelege. Mântuirea nu este
Cu Dumnezeu în fiecare
doar pentru câțiva care ar fi privilegiați să cunoască adevărurile lui Dumnezeu,
zi ci este pentru toți care aleg să asculte de Cuvântul Domnului dat poporului
său. Miezul acestui Cuvânt se află în aceste două porunci: să-l iubești pe
Dumnezeu își arată Dumnezeu și pe aproapele tău. Ulterior în îstoria mântuirii Fiul lui Dumnezeu va
confirma centralitatea poruncii iubiri față de Dumnezeu și față de aproapele.
slava sa Opțiunile lor sunt arătate clar: ascultarea duce la viață, bine și binecuvântare,
iar neascultarea duce la moarte, rău și blestem. Ei nu sunt lăsați să bâjbâie
Sărbătoare la Las Vegas neștiind ce trebuie să aleagă, ci li se poruncește să aleagă viața. Desigur, că
Dumnezeu nu îi forțează, dar le spune clar ce trebuie să facă. Ei au libertatea
Botez la Los Angeles de a nu asculta de porunca dată; și știm din istoria ulterioară că nu au ascultat
și au suferit consecințele. El le poruncește să aleagă viața, și le explică ce
Raport din câmpul de înseamnă această alegere, la ce duce. Viața este înțeleasă în termeni relaționali:
iubire față de Domnul, umblare în căile lui, păzirea poruncilor, hotărârilor și
misiune
legilor lui.

Revista Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.baptisti.org
 Glorificarea Fiului
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)

I o a n v o r b e ş t e d e s p re m o a r t e a evenimente din istoria poporului evreu, care arată

Mântuitorului, despre moartea prin slava lui Dumnezeu, sunt cei 40 de ani prin pustie.
care s-a finalizat lucrarea Lui, ca Cuvântul lui Dumnezeu (v. Exod, capitolele 16-24)
despre o glorificare, ca despre un loc spune lucrul acesta. Ziua, înaintea poporului mergea
Editorial

în care slava pe care am început s-o un nor. Noaptea, în mijlocul taberei era un stâlp de
vedem de la întrupare (1:14: „și noi am foc. Când vedeau lucrurile acestea, ei ştiau:
văzut slava Lui“) se vede într-un mod Dumnezeu este în mijlocul nostru, vedem slava Lui,
deplin, desăvârşit, suprem – când e S-a coborât între noi.
răstignit, când e înălţat pe cruce, când
Aceste imagini, concepte, idei sunt în contextul
moare. Aceste lucruri ţesute de în care Ioan spune: „Când Cuvântul S-a făcut trup,
apostolul Ioan într-un anumit sens nu noi am văzut slava Lui. Când Cuvântul întrupat a fost
sunt lucruri noi. Scripturile, mai ales în răstignit, noi am văzut slava Lui.“ El a fost proslăvit
Vechiul Testament, dar şi în celelalte atunci. Dumnezeu Și-a manifestat prezenţa Lui în
Evanghelii şi în Epistole, folosesc mijlocul oamenilor, în mod deplin, într-un mod
mereu şi mereu această familie de cuvinte a slavei strălucitor, atunci când Fiul a fost omorât, când Fiul a
sau a slăvirii, a proslăvirii, a gloriei, a glorificării. În fost răstignit. Această arătare a slavei merge gradat în
Vechiul Testament slava lui Dumnezeu era o Evanghelie. O vedem, se arată, începe odată cu
descoperire, o revelare a prezenţei lui Dumnezeu, a întruparea, apoi la nunta din Cana se vede din nou
naturii lui Dumnezeu, într-un anumit loc. Știm cum în slava Lui. Mai departe, în capitolul 11, acelaşi lucru.
Cartea Exod, în capitolul
16, versetul 7, Moise le
spune aşa: „Mâine veţi
vedea slava Domnului.“
Şi a doua zi s-a
întâmplat că a fost
prima zi când evreii au
primit mană din cer. Prin
acea lucrare s-a văzut
puterea lui Dumnezeu,
prezenţa lui Dumnezeu.
S-a văzut Dumnezeu
având grijă de poporul
Său. Cele mai deosebite
 Luminătorul 2-3, 2017
Contextul de acolo face trimitire la Isaia (Isaia 11:40) –
ceea ce noi vedem astăzi, dacă citim în Scripturi,
vedem că şi Isaia a văzut ceva similar. Isaia a văzut
slava Lui. Noi vedem ceva similar. Nu într-o vedenie,
ci printre noi, palpabil.
O altă idee esenţială în Evanghelia după Ioan,
care se desfăşoară tot gradat, este cea legată de
sosirea ceasului. Mai întâi, la Nunta din Cana. Acolo,
pentru prima oară Mântuitorul spune (Se adresează
mamei Sale): „De ce-Mi ceri să fac aceasta? Încă nu
Mi-a sosit ceasul.“ Şi sunt alte texte, de exemplu
Să ne uităm acum la acea săptămână, la acele
12:23, 13:31-32, iar cel mai important este 17:1:
„Tată, a sosit ceasul. Acum este momentul pe care
noi dintotdeauna, din veşnicii, l-am gândit, l-am
plănuit, l-am pregătit – acum a venit. “ Şi El vorbea
despre moartea Lui, despre proslăvirea Lui. Ceva
care îşi atinge apogeul la cruce.
Din punct de vedere istoric, lucrurile aşa stau.
Dar, odată cu a doua generaţie de creştini, nu mai era
nimic de văzut. L-au văzut cei care au fost cu El prin
diferite locuri. L-a văzut Toma şi L-a mărturisit:
„Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ Dar, după aceea,
S-a înălţat. Înainte s-o facă, înainte de a Se despărţi
Care-s lucrurile pe care Ioan nu le
de Toma, ne spune un lucru, care este valabil și
pentru noi: „Ascultă, eşti bucuros şi fericit că M-ai
văzut (și i-a arătat mâinile şi coasta) şi ai crezut. Dar
va fi mai ferice de cei care vor crede fără să vadă.“
Ioan descrie moartea Mântuitorului ca proslăvire,
pentru că după moarte urmează învierea şi El acum
este în slava Tatălui. Pentru că aşa S-a rugat: „Tată,
ceea ce aveam de la întemeierea lumii, încă înainte de
întemeierea lumii, Te rog să-Mi dăruieşti înapoi.
Îmbracă-Mă cu slava pe care o aveam.“ Lucru pe
care Tatăl l-a făcut. Crucea – mai pe larg puţin,
săptămâna patimilor – este descrisă cu accente
unice, deosebite, cu lucruri care ni se furnizează în
plus faţă de Evangheliile sinoptice.
Şi la ele vreau să ne uităm în continuare, pentru
a capta cât mai mult din ceasul slavei. Din acel
3
eveniment, pe care Dumnezeu l-a pregătit de demult,
din veşnicie, să vedem ce-a fost plănuit, ce-a fost
atât de deosebit pentru noi, pentru ca noi să le
credem fără să le vedem, ştiind că ele au avut loc şi
pentru cei din generaţia aceea, şi pentru noi, cei din
generaţia de acum. Fără îndoială, în ultima
săptămână din viaţa pământească a Mântuitorului s-
au întâmplat multe lucruri. Noi vom putea avea o
imagine aproape completă dacă punem împreună ce
spun Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
evenimente, în special la ultima zi, din perspectiva a
ceea ce spune Ioan, pentru a vedea care-s lucrurile
pe care Ioan nu le menţionează, şi de ce, care-s
lucrurile pecare le accentuează, şi de ce, care-s
lucrurile pe care le spune el şi nu le spun sinopticii, şi
de ce. Toate acestea, pentru a avea masa din belşug
şi să spunem: Doamne, cum le-ai pregătit, pentru că
atât de mult ne-ai iubit! L-ai lăsat să fie înălţat după
cum a înălţat Moise şarpele în pustie, pentru ca noi
să credem lucrarea aceea și, crezând ceea ce El a
adus – viaţa – s-o avem şi noi.
menţionează? Am citit un pasaj mai mare, 19:17-37,
şi aşa, la prima citire, la prima comparaţie între ce
avem aici şi ce avem în Matei, Marcu şi Luca, printre
primele lucruri pe care nu le-aţi auzit poate fi şi
acesta: când este pe cruce, Ioan nu spune că L-ar fi
batjocorit cineva (deşi a fost batjocură acolo, Ioan nu
menţionează acest lucru). Ioan nu menţionează, cum
menţionează Matei, Marcu şi Luca, agonia din
Ghetsimani, când Se roagă: „Tată, nu după voia Mea,
ci după voia Ta“, şi cum se prefac lacrimile şi
transpiraţia în sânge. Ioan nu ne spune nimic despre
jalea femeilor, când Isus îşi ducea crucea spre
Golgota. Ioan nu ne spune nimic despre Simon din
Cirena, când L-a ajutat să-Şi ducă crucea. Ioan nu ne
spune despre „Eli, Eli, lama sabactani?“ De
asemenea, Ioan nu ne spune că perdeaua din
 4 Luminătorul 2-3, 2017
Templu, când Şi-a dat Isus Duhul, s-a sfâşiat de sus
până jos. Nu spune nimic despre întunericul care a
cuprins ţara. Nu spune nimic despre cutremurul care
a zguduit ţara. Toate acestea nu sunt menţionate. De
ce?
Răspunsul este că Ioan vrea să ni-L arate pe
Isus biruind la cruce. El este Cel care spune: „ceasul
încă n-a ajuns“, iar în momentul în care ajunge, lui
Pilat îi spune: „Ascultă, n-ai nicio putere asupra Mea.
Tot ceea ce urmează este pentru că Eu vreau, şi Tatăl
Meu vrea.“ „Sunt atât de puternic [aceasta spune în
capitolul 10] – am puterea să-Mi dau viaţa şi am
puterea să Mi-o iau înapoi.“ „Nimeni la cruce nu-şi
Fiecare dintre noi suntem chemaţi la această
bate joc de
M i n e .
Nimeni nu
plânge. Nu
se întunecă.
Sunt pe
cruce ca pe
un tron. Am
toată slava,
chiar acolo.“
Acestea-s
lucrurile pe
care Ioan nu
l e
menţionează, și o face pentru a ne duce în direcţia
aceea. Dar Ioan are lucruri pe care le spune – şi pe
care şi ceilalţi le spun, dar el o face în mod accentuat.
Acum, pe lângă lucrurile pe care le lasă
Şi aici sunt câteva accente din săptămâna patimilor,
mai ales din textul pe care l-am citit. Ioan spune de
câteva ori în textul nostru (19:28): „Când Isus ştia că
totul s-a sfârşit, pentru ca să se împlinească
Scriptura, a zis: „Mi-e sete!““ Şi se mai spune, în
legătură cu împlinirea Scripturilor, că: „Niciun os din
oasele Lui n-a fost sfărâmat.“ Ceea ce trăia Isus,
chiar la sfârşit, era potrivit cu Scriptura. Apoi, doar
Ioan spune că inscripția de deasupra Lui (pe
latineşte, titulus) era scrisă în trei limbi. Să poată
înţelege şi un evreu, şi un roman, şi un grec: „Acesta
este Împăratul iudeilor.“ Ioan – doar el – o
menţionează pe mama Lui, pe ucenicul preaiubit, şi
discuţia dintre ei. Accentul acesta este pus pentru a
ridica foarte mult profilul ucenicului preaiubit, care
este ucenicul ideal în Evanghelia după Ioan, ucenicul
al cărui exemplu trebuie să-l urmeze fiecare. Aşa cum
El, Fiul lui Dumnezeu, este dintotdeauna împreună cu
Tatăl, la sânul Tatălui, și aşa arată relaţia unică dintre
Ei, la fel în Evanghelia după Ioan ucenicul preaiubit
este singurul care-şi pleacă capul pe pieptul lui Isus.
relaţie atât
de apropiată
cu El.
Moartea Lui,
mesajul
morţii de pe
cruce, este
s c r i s
pentruca
oricine care
stă în faţa
crucii, să-l
poată citi şi
înţelege.
Este un mesaj pentru toţi: şi pentru evrei, şi pentru
romani, şi pentru greci. Astea-s acentele lui Ioan.
nespuse, pe lângă cele pe care le accentuează, Ioan
are lucruri unice pe care le spune doar el, iar ceilalţi
evanghelişti nu le spun. Să le luăm, pe rând, pe
acestea. În capitolul 18, Isus merge înaintea celor
care vin să-L prindă şi Se predă singur. Apoi, Ioan
arată că a trebuit ca iudeii să-L dea pe Isus pe mâna
romanilor, pentru a fi răstignit – iar nu omorât cu
pietre de către iudei, cum urma să fie omorât Ştefan.
La judecată, înaintea lui Pilat, este o discuţie pe care
 Luminătorul 2-3, 2017
numai Ioan ne-o spune: „Tu ce fel de împărat eşti?“ Şi
Mântuitorul spune: „Împărăţia Mea nu-i din lumea
aceasta. Am toată puterea la dispoziţie, dar n-o
folosesc.“ Doar Ioan ne spune că în timp ce Isus era
pe cruce era momentul în care erau înjunghiaţi mieii
de Paşte (19:42). Doar Ioan spune că Isus Şi-a dus
până la capăt, până pe Golgota, crucea. Nu spune
nimic de Simon din Cirena. Pe cruce nu avem acel
strigăt: „Eli, Eli, lama sabactani?“, ci, dimpotrivă,
avem un strigăt al triumfului: totul este realizat! – „S-
a isprăvit!“, „ce am primit de făcut am făcut“. Doar
Ioan ne spune că un soldat a luat o suliţă şi a
străpuns coasta lui Isus. Prin aceasta el vrea să
spună că murit cu adevărat. A curs sânge şi apă,
semn al unei morţi reale. Acestea-s lucruri pe care le
găsim doar în Ioan, pentru a completa ceea ce deja a
spus prin omitere sau prin accentuare.
Crucea este locul biruinţei. Este locul slavei.
Este locul pe care l-a ales Cristos – nu L-a putut opri
nimeni de la ea – pentru noi. După cruce (și după
înviere) doar Ioan menţionează întâlnirea dintre El şi
Toma. Acest portret al unui Isus biruitor trebuie să ne
ducă la o aşa mărturisire: „Eşti atât de măreţ, de
strălucitor, de slăvit, încât acum eşti Dumnezeul meu,
eşti Domnul meu. Cu adevărat ai murit. N-a mai fost
nevoie să-ți zdrobească picioarele, romanii. Nu mai
era nevoie. Erai mort cu adevărat. Dar, ai fost ridicat
la viaţă. Ai avut puterea să-Ți dai viaţa şi să Ți-o iei
înapoi. Cine poate face asta, decât Dumnezeu?“ Şi
Toma L-a mărturisit în felul acesta. Pe acest Cristos
atât de puternic Îl avem arătat în Evanghelia după
Ioan. Un Cristos înconjurat de slavă. Nu doar la
schimbarea la faţă sau de la înviere, ci începând cu
întruparea. Acesta este mesajul unic pe care îl
transmite Ioan. O aşa putere, care se arată în
momentul cel mai slab pe care ni l-am putea îmagina,
în momentul răstignirii, pentru ca noi, care n-am trăit
în prima generaţie să putem vedea lucrurile acelea, să
le credem. Ele au fost făcute, realizate, împlinite şi
5
pentru noi. El, în mod unic, potrivit lui Ioan, este Mielul
lui Dumnezeu care ridică păcatele întregii lumi. Şi a
făcut aceasta pe vremea când se înjunghiau mieii de
Paşte. Aceasta aducea protecţie asupra casei.
Aceasta aduce ispăşirea păcataelor. Aceasta arată
ascultarea, având în vedere Isaia 53: un Miel care nu
Şi-a deschis gura, când era dus să fie tăiat,
înjunghiat. Toate acestea – pentru noi. Ioan nu
dezvoltă atât de mult cum dezvoltă apostolul Pavel:
mântuirea s-a câştigat acolo, şi aşa vine în viaţa
omului. Aceasta este slujba lui Pavel. Slujba lui Ioan
este de a spune: mântuirea este posibilă. Cel mai
puternic, Cel mai slăvit a câştigat-o. Ea poate veni şi
în viaţa ta, împreună cu El. Acelaşi mesaj, însă
descris în concepte unice, pentru a întregi acest
portret care, pentru orice om muritor, este atât de
greu să-l descrii. Să vorbeşti despre Dumnezeu făcut
trup. Câte cuvinte, câte idei, câte imagini ţi-ar trebui
s-o poţi face! Ioan, mânat de Duhul lui Dumnezeu,
ne-a arătat lucrurile acestea, după nevoile comunităţii
căreia îi scrie, după călăuzirea pe care i-a dat-o Duhul
lui Dumnezeu, şi pentru mântuirea noastră – pentru
ca şi noi să ştim despre lucrurile acelea şi, crezându-
le, ştiind că acela care ni le spune depune o mărturie
adevărată, să avem şi noi viaţa, în Numele Lui. Viaţa
pe care ne-a adus-o, ca urmare a biruinţei Lui, a
triumfului Său. O viaţă care nu vine singură, ci numai
împreună cu Acela care este viaţa. ▲
 Inițierea schimbării
Sorin Covaci (First RBC, Detroit)

El a venit astfel să aducă vestea bună aceleași lucruri așteptându-ne la rezultate diferite.
a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi În concluzie, dacă dorim o stare diferită, trebuie să
pace celor ce erau aproape. Efeseni acționăm diferit.
Lucrare

2:17 Pentru că avem o perioadă precis

Promiteam că voi reveni cu delimitată, respectiv 40 de zile, un prim lucru pe

sugestii privind activități menite să ne care putem să-l facem pentru a obține o stare

ajute în pregătirea pentru sărbătorile diferită, este acela de a planifica un calendar al

jertfirii și învierii Domnului Isus. De fapt, activităților și repausurilor pe care le dorim. Astfel,

termenul ,,activități’’ s-ar putea să nu putem să ne fixăm obiective a căror durată este

fie cel mai potrivit și aceasta pentru că, bine delimitată. Un avantaj al unei astfel de abordări

în pregătirea amintită, este necesară și este acela că ne ajută să ne mobilizăm. Știind că

repauzarea. Dacă veți avea curajul să avem un anumit număr de zile pentru care ne

încercați ceva diferit în această perioadă o să angajăm într-o activitate anume, ne oferă o

observați cât de anevoioasă este atingerea stării de perspectivă diferită asupra situației. Aceasta ne

repaus. Nu mă refer aici la acel repaus pe care îl ajută să ne organizăm mai bine, să ne examinăm

facem pentru că suntem istoviți după munca zilnică progresul, să facem corecții…cu alte cuvinte, este

și după mulțimea de activități care storc din noi și recomandabil să folosim această delimitare a

ultima picătură de energie. Este vorba despre acel perioadei și organizarea ei cât mai detaliată.

repaus pe care îl introducem deoarece vrem să

reorientăm atenția noastră înspre altceva sau
altcineva cu scopul de a surprinde ,,șoapta’’
reconfortantă a Duhului lui Dumnezeu, sau pur și
simplu, pentru a ne ,,odihni’’ sufletul în compania
Sa.
Ceea ce ar trebuie să ne preocupe în
această perioadă, dincolo de activități, este
atingerea unei stări diferite de cea care ne este
familiară, cea de care adesea suntem nemulțumiți,
frustrați, dezgustați. Așa cum știm, nu putem face
 Luminătorul 2-3, 2017 7

Pornind cu această idee în minte, putem să pentru prima săptămână ne vom rezuma la două
introducem o abordare progresivă a anumitor astfel de sesiuni. Folosind și principiul înlocuirii, vom
schimbări. La acest punct vreau să reamintesc cele înlocui prima sesiune cu o lecturare a unui pasaj
trei principii de care trebuie să ținem cont când biblic sau a unui material inspirațional. Chiar dacă
dorim o schimbare: înlocuire, progresie și nu vom reuși să implementăm această disciplină în
perseverență. Cu alte cuvinte, nu putem adăuga primele zile, nu trebuie abandonat proiectul. În a
activități noi, oricât de bune ar fi ele, fără să doua săptămână putem elimina încă o sesiune și s-
eliminăm altele. De asemenea, este mult mai o înlocuim cu o lectură
înțelept să faci b i b l i c ă . Tr e b u i e
adustări progresive în precizat aici că poate,
activitățile sau pentru mulți, aceasta
practicile pe care le nu pare o ,,problemă’’
dorești implementate. și poate că nici nu
În cele din urmă, nu este. Poate că sunt
trebuie acceptat alte situații în care să
eșecul…chiar dacă exerseze aceste
nu iese la prima principii și mai ales
încercare, renunțarea să-și fortifice voința.
nu este o soluție. Pentru că unul din

Astfel, această scopurile acestor
perioadă este foarte exerciții este și acela
bună pentru a de a exersa voința în
încerca discipline vederea exercitării
spirituale asupra unui control sănătos
cărora ne-am asupra lucrurilor care
concentrat mai puțin pot ajunge să ne
sau nu le-am acordat deposedeze de orice
atenție deloc. Un exercițiu spiritual cu efecte fărâmă de voință și să ne facă vulnerabili în fața
pozitive asupra stării noastre spirituale, psihice și ispitelor de orice fel.
emoționale ar putea fi renunțarea la citirea știrilor.
Pentru cei ce doresc însă să intre în acest
Cred că se pot aplica toate cele trei principii proiect, vreau să le aduc aminte că în contextul
enunțate. Astfel, pentru început, progresiv, vom actual, cele mai multe știri au un caracter
reduce numărul buletinelor de știri vizionate sau manipulativ, toxic, polarizant și generator de stres și
al ,,sesiunilor’’ de lectură a știrilor. De exemplu, anxietate. Nu de puține ori am citit știrile și m-am
 8 Luminătorul 2-3, 2017
surprins asaltat de îngrijorări, cu opinii formate pe
baza unor informații care erau prezentate în mod
subiectiv, despre situații asupra căror nu aveam
niciun control…Unei astfel de situații parcă îi
vorbește autorul Psalmului 2:1 ,,Pentru ce se
întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele
lucruri deşarte’’? Cred că aici adecvat și sfatul
Domnului Isus: Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de
mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea
însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:34) Cred că
este mult mai folositor să folosesc timpul pentru
lucruri care au un efect pozitiv asupra sufletului.
Oare nu spune
apostolul Pavel că
aceasta este una
din caracteristicile
celor care au
experimentat
Paștele mai multe
decât o sărbătoare?
Dacă deci aţi înviat
împreună cu
Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde
Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la
lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Galateni
3:1-2)
Una din ideile cheie ale acestei inițiative este
aceea de a fi mult mai receptivi la Veste Bună și
indiferenți față de veștile tot mai rele care ne
asaltează. În ce mă privește, sunt tot mai convins
de faptul că diavolul dorește să destabilizeze
credința noastră în Dumnezeu căutând să ne
convingă că pământul este guvernat de oameni, că
răul avansează mai repede și mai puternic decât
binele și că încrederea noastră în Dumnezeu este
nejustificată. Vestea Bună, Evanghelia, este că deși
păcatul a corupt omenirea și da, efectele sunt
dezastruoase, Dumnezeu nu este indiferent față de
această situație. Mai mult, omul nu poate controla
istoria mai multe decât îngăduie Dumnezeu…Ceea
ce este pentru noi știre de ultimă oră (breaking
news) pentru El este deja un fapt consumat.
Soluția Sa față de problema suferinței, a păcatului,
a morții a fost Domnul Isus. Domnul Isus a făcut
ispășirea pentru păcat iar Dumnezeu l-a înviat.
Aceasta este cu adevărat o știre de care nu ar
trebuie să ne
plictisim. Și ar trebui
să consumăm mai
puține știri despre
starea lumii și să fim
agenții celei mai
optimiste știri:
Dumnezeu oferă
Mântuire!
Celor ce doresc să
se înroleze în acest proiect   le propun și un al
patrulea principiu în vederea schimbării:
parteneriatul. Vă invit să-mi scrieți în această
perioadă și să formăm o comunitate în care să ne
sprijinim unii pe alții, să ne încurajăm unii pe alții și
să ne rugăm unii pentru alții pentru implementarea
schimbării. Scrieți-mi folosind adresa de e-mail și
eu vă voi include în grupul ,,initieareaschimbarii’’
pentru a avea o comunicare cât mai fluidă și
eficientă.
Cu Dumnezeu ‘nainte! ▲
Cu Dumnezeu în
fiecare zi
Samuel Stan (Romanian Baptist Church of Nashville)
Una dintre cele mai emoționale stări pe care cineva
o poate experimenta din partea celor din jur - și, nu
rareori, chiar și din partea unora pe care îi
considera apropiații lui - este atunci când se
găsește izolat, marginalizat, ridiculizat sau chiar
privit sau tratat rău pe nedrept. În asemenea cazuri
și situații este bine, pentru cel în cauză, să nu
cedeze tentației de a se izola și a deveni un
” m a r t i r ”  d i n p ro p r i e i n i ț i a t i v ă . I d e e a d e
”martiraj”,  atunci când vine din alegerea personală
de a mărturisi adevărul și, în consecință, de a suferi
și purta consecințele deciziei de a ”avea coloana
vertebrală dreaptă”, în special atunci când e vorba
de Adevărul Scripturii este un lucru. Dar, a fi făcut
”martir” din cauza împrejurărilor    la care te expun
alții, a te complace într-o situaţie dezavantajoasă,
acceptând orice înjosire, nu reprezintă o opţiune
conformă cu adevărul Sfintelor Scripturi.
         Fiecare om își are momentele lui ”critice”, timp
în care soluțiile par a nu se mai afla nicăieri.
Întunericul parcă se interpune între tine și prezent,
pentru a nu mai vorbi de viitor, care nu mai poate fi
zărit dincolo de ceaţa nesiguranţei. Există situaţii
când, cel puțin aparent, nimeni dintre cei din jur nu
te poate înţelege, când sufletul tău, într-un mod
dureros şi cu disperare, caută un loc de refugiu şi
nu îl găseşte. Dar, indiferent de circumstanţe, oricât
de dificile ar fi, important este ca niciodată să nu te
gândeşti că eşti fără ajutor sau fără speranţă. În
astfel de situații este bine să îți
amintești de faptul că
D u m n e z e u    t e ” v e d e ”  ș i
te  ”aude”  și că ți-a pregătit un
„ l o c l a r g ” ,  m a i p r e c i s o
Slujire
posibilitate de a depăşi orice gen
de probleme, chiar dacă acest
lucru pare cu neputinţă din punct
de vedere omenesc. Dacă vei
privi cu atenţie în imediata ta
apropiere, vei constata că îţi stau
la îndemână remedii simple, aflate în Cuvântul lui
Dumnezeu. Învăţăturile Bibliei conțin cuvinte fără de
moarte, dătătoare de viaţă, capabile de a te
schimba, de a-ţi oferi putere şi de a te înnobila
după chipul lui Hristos. 
          De aceea, atunci când realităţile descrise în
Biblie vor începe să prindă contur pentru tine, toată
gândirea ta va fi reformulată, toate priorităţile vieţii
tale se vor schimba şi vei fi adus în binecuvântata
condiţie de a vedea lucrurile prin „ochii lui
Dumnezeu”.  Cred, sincer, că de acest lucru ai
nevoie în orice vreme dar, mai ales, când totul pare
înnegurat şi lipsit de speranţă.
           În această idee, haideți să explorăm puțin un
fragment biblic plin de semnificaţii, din cartea
Psalmilor Cap 18 ; v6 ;v 19 .Domnul m-a scos la
loc larg, El m-a mântuit fiindcă mă iubeşte”. Crezi,
oare, că aceste cuvinte au fost scrise doar pentru
10
David după ce a fost eliberat de ameninţarea lui
Saul ? Ai impresia că Dumnezeu a inspirat astfel de
cuvinte doar pentru a comemora credinţa unor
oameni care au dispărut cu mult timp în urmă ?
Niciodată să nu gândeşti astfel,
deoarece  Dumnezeu a hotărât scrierea acestor
rânduri pentru nimeni altcineva decât pentru tine.
      Un alt fragment biblic ce îţi va aduce lumină în
suflet este preluat din Psalmul 31:7: „Fă-mă să mă
veselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi
neputinţa mea, ştii neliniştea sufletului meu şi nu
mă vei da în mâinile vrăjmaşului”. Prin aceste
cuvinte sunt deopotrivă
descrise  neputinţa  şi  neliniştea  ce te cuprind
adeseori în faţa realităţilor vieţii. Dar mesajul plin de
speranţă este că Dumnezeu niciodată nu te va lăsa
să fii copleşit de realităţile negative cu care te
confrunţi. Bucuria interioară te va însoţi ori de câte
ori îţi vei întoarce „privirea” minţii către bunătatea şi
îndurarea lui Dumnezeu.
      O altă învăţătură plină de valoare, atunci când
nu mai distingi  calea de a  merge mai departe, se
desprinde din  Psalmul 119:45:  „Voi umbla în loc
larg, fiindcă eu caut poruncile Tale”.  Siguranţa pe
care o vei avea atunci când te vei supune cu totul
voinţei divine va fi concretizată prin deschiderea
unui „loc larg”, a unei dimensiuni interioare ce îţi va
permite să avansezi, crescând tot mai mult în sfera
universului spiritual, a capacităţii de a cuprinde
tainele şi frumuseţile creaţiei divine, în toate
aspectele ei nesfârşite.
      Alteori, tratamentul brutal la care eşti sau ai fost
supus îşi va pune amprenta nefastă asupra stărilor
tale sufleteşti, afectându-ţi încrederea în valoarea
ce o ai în ochii lui Dumnezeu,    punând chiar la
îndoială faptul că Dumnezeu există sau că Lui Îi
pasă de tine. În astfel de momente textul biblic
Luminătorul 2-3, 2017
din Ioan 1:12, îţi va veni în ajutor : „Dar tuturor celor
ce L-au primit pe Hristos, adică celor ce cred în
Numele Său, le-a dat dreptul să fie copii ai lui
Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii
l o r ş i n i c i d i n v o i a v re u n u i o m , c i d i n
Dumnezeu.”.  Conform acestei învăţături, chiar şi tu
eşti un copil al lui Dumnezeu, în măsura în care te
încrezi în El, prin Isus Hristos. Ce se poate
compara cu această calitate de a fi copil al lui
Dumnezeu ? Cum poate să se împace aceasta cu
o imagine de sine defavorabilă ? Indiferent cine sau
ce ţi-a provocat scăderea respectului de sine, adu-
ţi aminte de aceste cuvinte spuse prin inspiraţie de
către Dumnezeu. Cine este mai mare decât El ? Cu
siguranţă că nimeni.
      În alte ocazii, sentimentul de singurătate îşi va
pune amprenta asupra experienţei tale zilnice şi,
uneori, chiar dacă ai crezut în ceea ce afirmă
Scriptura - și anume că eşti copil al lui Dumnezeu -
totuşi, se va părea că nimic nu se schimbă. Atunci
nu uita să deschizi Biblia la epistola
către  Romani  8:14:  „Fiindcă toţi cei ce sunt
călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui
Dumnezeu”.  Alături de tine se află Duhul Sfânt, în
orice vreme. El te însoţeşte pas cu pas. El te
inspiră, te încurajează, nu te lasă singur, îţi inspiră
credinţă şi siguranţă asupra făgăduinţelor divine,
asupra faptului că eşti copil al Celui Prea Înalt, că
destinul tău nu se limitează doar la această viaţă
terestră. Pentru a fi siguri de învăţătura ei, această
afirmaţie este reluată şi în  Romani  8:16  :  „Fiindcă
Însuşi Duhul Sfânt adevereşte împreună cu duhul
nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Iar
în Galateni 3:26, citim : „Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui
Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos”. Mai poţi
avea îndoială asupra acestui fapt, când acelaşi
adevăr este repetat atât de insistent în Scriptură ?
 Luminătorul 2-3, 2017
     De multe ori însă, întrebările nu se opresc aici, ci
continuă :  ”Dar... oare ce va mai fi cu mine în
viitor ? Acum am doar nişte cuvinte frumoase, dar
oare se va schimba în bine realitatea întunecată ce
mă împresoară în chip dureros din toate
părţile ?”Răspunsul îl putem citi în prima epistolă a
apostolului  Ioan, mai precis  Ioan 3:1-2:  „Vedeţi ce
dragoste ne-a arătat Tatăl ceresc, să ne numim
copii ai lui Dumnezeu ! Şi suntem ! Lumea nu ne
cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu şi
ce vom fi nu s-a arătat încă, dar ştim că atunci
când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom
vedea aşa cum
este”. Partea cea mai
frumoasă a în mod direct din
experienţei creştine te
aşteaptă în viitor,
când vei trece în viaţa
cea veşnică şi vei
putea să te bucuri la
nesfârşit de o
cunoaştere deplină a
lui Dumnezeu.
      De aceea, dragul meu, atunci când credinţa ta
pare că se clatină, când totul în jur pare a se nărui,
este bine să te gândeşti că va veni o zi a îndreptării
tuturor lucrurilor de pe pământ, că ai o ţintă la care
vei ajunge prin perseverenţă. Mai precis, ai
privilegiul nu numai de a te întâlni spiritual cu
Dumnezeu, ci şi faţă către faţă și de a fi veșnic în
prezența Lui. Ce poate fi mai frumos decât acest
lucru ? În Evrei 10:39, citim : „Noi însă nu suntem
din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din
aceia care au credinţă pentru mântuirea
sufletului”.  Dacă aceasta este ţinta către care te
îndrepţi, de ce să mai dai atenţie dificultăţilor
11
temporare pe care le întâmpini ? Fiindcă niciodată
nu trebuie să uiţi natura acestei credinţe şi
anume :  „Credinţa este o încredere neclintită în
lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre
lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1).
      Am scris aceste rânduri cu scopul de a oferi o
imagine practică asupra a ceea ce îmi place să
numesc a fi „creştinismul biblic”. Dar, pe bună
dreptate, mă veți întreba : ”Ce este, de fapt, acest
”creştinism biblic” ?”  Răspunsul este simplu şi
direct :  creştinismul biblic  reprezintă acel gen de
creştinism, ce se raportează la Biblie și care are ca
scop descoperirea lui Isus Hristos. Mai precis mă
voi referi la un
creştinism ce decurge
Biblie şi din valorile
promovate de către
Isus Hristos, aplicate
însă la viaţa de zi cu
zi şi întreţesute cu
experienţa practică.
Iar metoda
fundamentală de
studiere a creştinismului    biblic, se referă la
realizarea de conexiuni între descoperirea biblică şi
viaţa ta de zi cu zi. Astfel, rezolvând pas cu pas
problemele prezente cu care ești confruntat,
dobândind putere din experienţa trecută şi
proiectându-ţi imaginea viitorului prin prisma
credinţei în Hristos, vei ajunge să fructifici la
potenţialul maxim viaţa pe care o trăieşti. Merită,
oare, să trăiești această experienţă ? Eu, unul, cred
că merită pe deplin şi că nimic nu are sens fără
Dumnezeu, dar împreună cu El totul devine posibil.
▲$
 Sărbătoare la Las
Vegas
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)
Evenimente

Sâmbătă 25 Martie 2017 a avut loc din Anaheim vor continua să lucreze împreună cu
serviciul special de consacrare a această biserică misionară. Iată un scurt reportaj
fratelui Marius Gabriel Lucan, în de la fața locului și câteva poze. Au transmis
slujirea de păstor al Bisericii. Părtășia saluturile lor lucrători care au vestit Evanghelia în
frățească a cuprins momente de cei șase ani jumătate de când a început lucrarea
închinare prin cântări, poezii, mărturii p r i n t r e Type to enter text
și mesaje biblice, încheindu-se prin românii din
rugăciune și o agapă frățească. Las Vegas:
Mulțumim fraților și surorilor din Jeremiah
Bisericile Baptiste Calea Crucii și Betel D o l l a r, Va l
California, pentru implicare și dorim ca Harul Monafu,
Domnului Isus să fie cunoscut de cât mai mulți John Bilti , Octavian Doboș, Daniel Hoduț.
Români și în orașul Las Vegas.
Membrii locali: fratele Voicu, sora Marta,
Mesajul Evangheliei a fost vestit cu această ocazie sora Antoaneta, sora Georgeta Caita-Mandra,
prin fratele păstor Daniel Branzei. Mulțumim fratele Serioja si nu uitam pe cei ce au plecat la
Domnului și pentru această lucrare, dorind ca EL Domnul, Eugen si sora Ani. Au fost si patru prieteni,
să ne însoțească în slujirea Bisericii
CALEA CRUCII Colton și a Bisericii
HARUL Las Vegas!

Mi-a plăcut ceea ce a zis
Marius Luncan ieri:
,,Las Vegas este orașul luminilor, dar
trăiește în întuneric. Biserica Harul
vrea să răspândească adevărata
Lumină peste românii din acest
oraș“.
Biserica din Colton și biserica Bethel
 Luminătorul 2-3, 2017
care au ascultat si suntem siguri ca nu mai e mult
si se vor hotari sa faca legamint cu Domnul Isus.
Prietenul John Chiujdea, a e cel mai aproape de
legamant, chiar are lacrimi de bucurie in ochii lui. ▲
Botez la Los Angeles
Duminică 20 Martie, în Biserica Baptistă Română din
Anaheim, California a avut loc un botez Nou
Testamental.
S-au botezat Phineas Cosmiuc, Beni și Emma
Spirescu, Vadim Valuta, Rachel Ardelean, Gabriela
Malancea și Laura Stoi. Doru Brezoi, păstor asistent a
condus programul, Daniel Branzai, pastorul bisericii a
efectual botezul, iar Valer Monafu, revenit special
pentru acest eveniment de la San Francisco, unde
păstorește alături de Ovidiu Rauca, a predicat.  din Greenfield, MA păstorită de fr. Simion
13
Raport din câmpul de
misiune
Samuel Stan
În perioada 10-12  martie 2017, după o
perioadă de aproape 2 ani am ajuns să ne
bucurăm cu grupul fraților ce locuiesc în
Boston, MA.
Vrem să continuăm să ne rugăm pentru cei ce
sunt în acest grup, frați și surori care mi-au
adus aminte din nou despre dragostea Bisericii
primare din perioada Nou Testamentală.
Câțiva dintre ei sunt studenți în programe de
doctorat, iar majoritatea sunt în programele de
cercetare în cadrul celor mai renumite
universități americane (MIT și Haward
University).
Tot în același weekend, am vizitat și Biserica
Plăcintă, unde am rămas foarte plăcut
impresionat de modul autentic și în același
timp contemporan în care biserica vine la
închinare. Fr. Simion ne-a spus că în fiecare
duminică un grup de 10 frați din biserică se
duc în misiune la în bisericile americane care
au nevoie de sprijin și ajutor. "Dacă ei ne-au
ajutat când noi eram la început în America,
spunea fr. Simion, acum este timpul ca noi să-i
ajutăm pe ei, când nevoia lor spirituală este
așa de mare".
 Conducerea Asociației

Președinte - Sorin Sabou

Secretar general - Claudiu Vâlcu

Vicepreședinte est - Florin Vancea

Secretar est - Ștefan Ghinescu

Vicepreședinte vest - Ovidiu Rauca

Secretar vest - Ovidiu Horga

Vicepreședinte Canada - Florin

Dragomir
Președinte Comisia pastorală- Cornel
Doamne, Tu mă vezi
Turcu  
Președinte Comisia de misiune -
Samuel Stan
Doamne, Tu mă vezi, ştii necazul meu
Casier misiune - Ion Cotârlă căci toate le vede Preasfânt Ochiul Tău
Casier adm. - Cornel Ciba spre Tine scăpare caut eu acum
Trustee - Viorel Clintoc
scut şi mântuire pe-al vieţii drum.
 
Editor „Luminătorul“ -
Sorin Sabou
Plecă-Ţi peste mine Ochiul Tău preablând
editorluminatorul@gmail.com şi urechea Doamne, când mă rog
plângând,
mângâie-mi necazul şi durerea grea,
peste-a mele chinuri lasă-Ţi pacea Ta.
Contribuțiiel pentru fondul
administrativ se fac la Cornel Ciba  
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
Toarnă-mi peste rane untdelemnul sfânt,
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com fă cu bucurie iarăşi să Te cânt,
şi ferit de rele toată viaţa mea
Contribuțiile pentru fondul de misiune
se fac la Ion Cotârlă s-o petrec cu Tine după voia Ta.
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills,
MI 48306
ioncotarla@gmail.com Ioan Marini