Ediție specială

de Ziua Mamei
Mai, 2022

1
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Cuprins
Numai mama se poate ruga cu atâta putere,
3 Te iubesc stăruință, căldură, încredere, pentru o altă
Sarah Văran
ființă decât a ei, pentru o altă fericire decât a
4 Felul în care ierți
Lenuța Neacșu
ei, pentru o altă mântuire decât a ei.
5 Rolul Mamei Rugăciunii de mamă nu-i poate rezista nici
Daniela Mocanu Cerul, nici pământul!
5 Şi mii de ani Traian Dorz
Traian Dorz
6 Războiul de dincolo
Viorica Jorja
7 Rețeta fericirii
Sora Despina
8 Apostolul Pavel
Un Role-Model pentru Mame
Lidia Crișan Prin zori
10 One fain beginning
Sandra Thurman Caporale
Elena Marin Alexe
11 Nu este loc de comparație
Denisa Bărbulescu Plânge roua prin gradină,
12 Mama și rolul ei în societate Şi mă-ndeamnă-n pas cu zorii
Dana Ion
Să colind cărarea lină
13 Prin ochii mamei
Gabriel Rusu Alungând din faţă norii.
14 Dumnezeu m-a chemat pe nume
Emilia / Mărturie De pe ram, sau fir de floare
16 Mi-am dus inima la doctor Verdele urcă-n lumină.
Maria Luca
De atâta încântare
17 Copiii, o binecuvântare
Luiza Cîmpean Sufletu-mi tăcut suspină...
18 Mama, cea mai minunată ființă
Carmen Liliana Savencu Adunate laolaltă,
19 Progres Spiritual Împletite în iubire,
Watchman Nee (traducere Simona Bondor)
Gândurile-ncet mă poartă
21 Nu-ți pierde speranța, femeie creștină!
Dana Dobre Spre înalt, spre nemurire.
22 Nu-ți schimba soția/soțul!
Toni Berbec Aş vrea să adun în mână
23 Marea evadare Raze de lumină, calde,
Aneta Oprănescu
La inimă să rămână,
24 Every woman who has walked with God
has a story to tell you! Doru-n ele să se scalde.
Maria Pumnuț
25 Cum poți dobândi fericirea? Prin răcoarea dimineţii
Iosif Anca Ochii mei ating verdeaţa.
26 Mi-e dor de tine, mamă!
Aduc odă frumuseţii,
Lenuța Neacșu
26 Just because Binecuvântând Speranţa.
Aneta Oprănescu
27 I love you, Mom!
Pagină realizată de Naomi Lazăr
27 Mama – Cangur (articol preluat)

2
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
 Cea mai scumpă, cea mai dragă
Fiinţă de pe pământ
Este mama ce mi-a dat-o
Dumnezeul Veşnic Sfânt!

Ea mă-nvaţă ce-i iubirea,

Mă păzeşte de ce-i rău
Şi-mi vorbeşte zi de zi
Despre-al nostru Dumnezeu!

Azi, în zi de sărbătoare,
Scumpă mamă-ţi dăruiesc
Multe mulţumiri... o floare
Şi un sincer „te iubesc!”

O mamă este... Cineva

Există atât de multe moduri de a descrie o mamă și ce înseamnă ea pentru tine:
* O mamă poate fi cineva care va vedea întotdeauna ce e mai bun în copiii ei.
* Cineva care nu va fi doar o mamă, ci și cea mai bună prietenă pentru copiii ei.
* Cineva care are dragoste necondiționată.
* Cineva care, indiferent cât de grea a fost ziua sau cât de încărcată a fost, își va face mereu timp să fie
alături de cei dragi și să asculte ce au de spus.
* O mamă este cineva care își sacrifică multe dintre dorințele și nevoile ei doar pentru a aduce un
zâmbet celor la care ține cel mai mult. Ea va fi întotdeauna ajutor atunci când te lupți în viață.
* Cineva a cărei dragostea este atât de specială, încât nu poate fi exprimată în cuvinte.

Prețuiește-o din toată inima și nu uita niciodată să-i mulțumești pentru tot ceea ce a făcut pentru tine.
Vor exista momente în viață în care vei simți că ai eșuat, dar nu în ochii mamei tale. Ea îți va spune
mereu cât de mândră este de tine și va încerca să-ți aducă zâmbetul pe buze. Nu uita niciodată să-i
mulțumești pentru tot ce face.
La mulți ani de Ziua Mamei tuturor mamelor. Vă doresc tuturor o zi binecuvântată alături de cei dragi.

3
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Lenuța Neacșu

Nu felul în care i-am IUBIT pe cei 4 copii ai mei au creat o relație bună între mine și ei,
ci felul în care i-am IERTAT ! Când le arătam IUBIREA mea, sacrificiile pe care le făceam
ca să le împlinesc o dorință secretă de-a lor, li se părea firesc să-mi manifest dragostea
în așa fel ... „Doar ești mamă! îmi spuneau! E normal, e firesc să ne iubești! Doar ți-ai
asumat asta când ne-ai născut!” Și eu îi priveam puțin tristă de raționamentul, lor care
până la un punct era perfect valabil. Da, mi-am asumat să-i iubesc necondiționat,
să-mi sacrific nopțile și tot ce am eu mai bun pentru ei, da, dar parcă așteptam și un
pic de recunoștință din partea lor, care culmea, lor li se părea nefirească… Știam că și
ei mă iubesc, știam că mă respectau atât cât înțelegeau ei la vârsta lor încă fragedă,
dar parcă așteptam și altceva din partea lor… un fel de respect amestecat cu recunoștință pentru toată iubirea
jertfitoare. Mașinuțele, trotinetele, bicicletele și toate păpușile vorbitoare cereau niște sacrificii pe care ei nu le
înțelegeau pentru că limbajul lor era diferit de al meu, iar iubirea nu se traducea în cât mai multe cadouri, ci în
timp liber petrecut cu ei, în pieptănat părul, în dat pe tobogan împreună cu ei… banii, așa cum îi prezentam eu,
erau o noțiune abstractă… un ceva al oamenilor mari. Și într-o zi a venit și întâmplarea minunată…

Intr-o zi, am făcut o prăjitură minunată, împreună cu fetele mele: Albă ca Zăpada, cu multă cremă de lămâie.
Prăjitura era savuroasă și arăta foarte bine, doar că nu putea fi mâncată atunci, ci câteva ore mai târziu, aproape
de înserat. Așa că am plecat la serviciu dând poruncă aspră să nu se atingă nimeni de prăjitură până mă întorc.
Când am revenit acasă, prăjitura era toată ciopârțită, tăiată, mușcată… un dezastru! Ce sa fac? Să-i pedepsesc?
- Auzi, îmi zice, soțul meu, da și tu grea poruncă le-ai dat! Nu-ți dai seama? 4 copii să stea să se uite 8 ore la o
prăjitură fără să se atingă de ea… nici eu nu m-aș fi putut stăpâni… iartă-i de data asta !
Parcă numai o dată îi iertasem eu… Dar acum chiar avea dreptate soțul meu, ce era să facă bieții copii? Cum să
verifice dacă s-au înmuiat foile de prăjitură altfel decât gustându-le? Aveau dreptate, îi voi ierta, mi-am zis . Și
pornesc cu fața zâmbitoare spre camera lor. In cameră, SURPRIZĂ! Toate jucăriile la locul lor, nicio firimitură pe
jos, copiii desenau cu fețele spășite…
- Iartă-ne mamă, am mâncat prăjitura….
- Vă iert, vă iert din toată inima, hai veniți la mine în brațe să vă
pup…
- Cum adică ne ierți? Stai puțin! Fără alte explicații? Ne ierți așa
de ușor? Păi stai puțin… altădată ne pedepseai… acum ce-am
făcut de ne ierți așa de ușor? Mamă, am mâncat aproape toată
tava de prăjitură… nu-ți dai seama? Și tu ne ierți ? Așa ușor?
- Păi… în primul rând fac asta pentru că ați recunoscut singuri
greșeala, înainte de a vă întreba eu ceva… apoi vă iert pentru că,
recunosc, a fost cam mare ispita pentru voi… și nu în ultimul
rând vă iert pentru că vă iubesc !
- Mamă, mi-a zis Andrei, acum chiar că înțeleg că ne
iubești…acum chiar cred că ne iubești… să mâncăm noi tava de
prăjitură la care ai muncit atâtea ore și tu să ne ierți…

Și de atunci, de fiecare dată când îi prindeam cu mâța în sac, le

arătam blând că la fel am greșit și eu când eram copil, și abia atunci mă credeau că-i IUBESC. Nu felul în care I-AM
IUBIT pe cei 4 copii ai mei a fost definitoriu pentru o relație bună, ci cel în care i-am IERTAT!
Felul în care iubești spune ceva despre tine, felul în care ierți spune totul despre tine!
Cristos și-a iertat schingiuitorii! Ce dovadă de iubire mai mare să așteptăm?!

4
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
 Rolul mamei
Mama, are rolul de mijlocitor.
E omul de pace,
Un far lucitor.
Copiii spre Cer și-i îndrumă
Purtându-i cu grijă de mână.
I-ajută, iubește pe toți,
Dar ruga ei sfântă
E cea mai de preț.

E cea mai puternică

Armă, prin care
Copiii ei scumpi
Apărați sunt mereu.
Protejați de Acela
Ce dă cu plăcere putere
Acelor ce luptă prin El.

Mămici dragi, îndrăzniți cu credință!

În lupta cea sfântă
Să nu obosiți.
Îmbrăcate fiind
Şi mii de ani de-ar fi să ai, Cu mantia iubirii,
tot lui Cristos să vrei să-I dai; Apărate cu scutul
şi-un ceas de-ar fi să mai trăieşti, Rugăciunii fierbinți.
tot lui Cristos să-l dăruieşti;
că nu-i alt steag şi nu-i alt Ţel, Prin Domnul Isus
şi nu-i alt Rai mai scump ca El. Aveți biruința.
În El să vă-ncredeți.
Să umbli gol, să mori flămând, Prin El să trăiți!
rămâi lângă Cristos oricând; Şi într-o zi, când
să fii lovit şi ocărât, Veți fi în mărire,
rămâi cu Domnul hotărât, O veșnicie să-I mulțumiți.
că nu-i alt drum şi nu-i alt Ţel Veți vedea rodul lacrimii scurse
şi nu-i alt Bun mai scump ca El. Şi răspuns la lanțul rugii fierbinți.

Oriunde mergi şi-oriunde vii,

fă totul cu Cristos să fii;
chiar dacă-n flăcări te încingi,
fă tot ca-n lupta Lui să-nvingi,
că nu-i alt dor şi nu-i alt Ţel
şi nu-i alt Cer mai scump ca El.

Sui ne-ncetat mai sus, mai sus,

pân’ la-ntregirea cu Isus;
din El să cânţi, din El să spui,
din El să-mparţi, din El s-aduni,
că nu-i alt Har şi nu-i alt Ţel,
şi nu-i alt Dar mai scump ca El.

5
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Când a început războiul din Ucraina, în urmă cu o lună am crezut că e
departe de noi, „dincolo” de noi... peste granița cu România. Însă curând am
privit altfel lucrurile!
Căci, mai mult decât toate imaginile de la televizor, mai devastatoare au fost
imaginile cu refugiații. Au început să intre în România, zeci, sute de refugiați
în fiecare zi, fugind de urgia care a venit peste ei. Atunci am înțeles că
războiul nu e „dincolo” de noi, ci a ajuns chiar la noi prin toți acești oameni
care și-au părăsit țara ca să-și salveze, cei mai mulți, copiii. Da, războiul nu e
„dincolo de noi”, ci este chiar aici, în lupta lor pentru supraviețuire!

Având o Casă de copii, lângă o tabără, la poalele munților Apuseni, ne-am

oferit și noi să găzduim refugiați și am cerut copii care să nu vină pe 2, 3 zile
ci pe termen mai lung, nedeterminat. Așa se face că în ziua de 17 martie , un
telefon ne-a adus 7 copii și două surori, mama a trei dintre ei și bunica
tuturor. Oh cu ce bucurie și iubire i-au primit copiii noștri ! Fețele lor
străluceau de încântare când s-au apropiat de acești copii care au venit la
noi, căutând un adăpost. Și-or fi amintit neliniștea cu care, acum opt ani, au
venit la noi și ei, necunoscând pe nimeni afară de mine. Copii cu
sentimentele traumatizante datorită abandonului din partea celor care ar fi
trebuit să le fie cei mai aproape. Însă asta i-a făcut copii mai buni, cu
empatie pentru cei necăjiți, gata să-i ajute. Două dintre fetele noastre au
învățat deja literele chirilice ca să poată comunica cu ei. Bogdan, băiatul
nostru de 11 ani și-a scos toate mașinuțele și le-a așezat în fața băieților, trei
mai mici decât el... aceștia priveau fascinați. Nu era nicio barieră de limbă,
zâmbetul și bucuria copiilor cuprindea totul într-o atmosferă de dragoste.

Singura cu care putem comunica este Babușca (bunica în limba ucraineană)

și istoria de război pe care a desfășurat-o înaintea ochilor noștri este
cutremurătoare. Babușca s-a născut în Republica Moldova, dar viața a dus-o
în Ucraina, unde a trăit liniștită până acum. Iată că războiul a adus
împrejurări triste pentru ei, și acum, la noi, își amintește limba
„moldovenească” pe care a învățat-o cu mulți ani în urmă. Ea ne-a povestit
multe din ce i-au văzut ochii în război, unele lucruri atât de îngrozitoare că sunt de nepovestit. Babușca povestește
și plânge și noi plângem cu ea. O lăsăm să ne spună, să-și mai golească sacul de jale, dar în fiecare seară sună
acasă și află alte vești care o tulbură. Când plânge Babușca, simțim că plânge toată Ucraina! Iată că războiul nu
mai e „dincolo de noi”, ci s-a apropiat prin ei, chiar aici la noi! Ca și Rahela altădată, Babușca nu vrea și nu poate să
fie mângâiată.
Facem tot posibilul ca ei să se simtă iubiți și primiți ca musafiri de onoare. Ascultăm de Cuvântul Bibliei care
spune: „Duceți apă celor ce le este sete; … duceți pâine fugarilor!”. (Isaia 21: 14)

Ei spun că se simt ca într-o stațiune la noi, dar sufletul lor este măcinat de veștile devastatoare de acasă. Părinții
copiilor fac parte din Misiunea creștină Agape din Ucraina și au rămas acasă să-și ajute conaționalii. Și-au trimis
copiii la adăpost și ei au rămas! Cine poate să cuprindă acest act de eroism din partea lor! Unul din ei e păstor și
trece prin cordoanele rusești ca să aducă pâine în satele din jur. Când ajunge cu pâine, după multe riscuri, oamenii
sărută pâinea și-i sărută mâinile. Le-am spus copiilor, prin Babușca, ce părinți minunați au și ne rugăm ca Domnul
să-i protejeze. A doua zi de la venirea lor, Nikita, cel mai mic băiat, de trei anișori avea ziua de naștere. I-am
organizat o mica sărbătoare cu tort și niște daruri, cântând Happy Birthday to you că nu am știut cum altfel să-l
sărbătorim. A fost o mare bucurie, mai ales pentru cei mari care au apreciat gestul de dragoste. Și câtă nevoie au
de grijă, vindecare și bunătate!
6
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
 Rețeta fericirii

Sora Despina din Perth

pentru anul 2022

Din experiența vieții și din înțelepciunea desprinsă din Cuvânt, (în special
ascultându-l pe păstorul Vladimir Pustan din Beiuș) am învățat cum să fiu fericită
în anul 2022, și vreau să vă împărtășesc și dumneavoastră.

În primul rând trebuie să fim flexibile. Adică să acceptăm că vremurile s-au

schimbat, și să încercăm să ne schimbăm și noi, dar în sensul că: „Să nu vă potriviţi
chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să
puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani
12:2)
Să nu regretăm după timpuri trecute și lucruri pierdute. Să ne bucurăm de tot ce
am primit de la Dumnezeu în 2021, pandemia și totul, pentru că a adus o mare trezire spirituală în lumea întreagă.
Dacă în 2018 toți se gândeau doar la ce să își mai cumpere (inclusiv noi, pocăitele), în 2022 nu știm cum să ne
rugăm și să postim mai mult.
Trezirea spirituală se naște acolo unde oamenii trec prin necazuri mari, care îi apropie mai mult de Dumnezeu.
Deci trebuie să fim flexibile, să îmbrățișăm vremurile acestea de restriște și, prin înnoirea minții, să le primim cu
bucurie și să ne punem toată încredințarea în Dumnezeu, slăvit să fie Numele Lui. El este în control, nu oamenii, și
acum se vede clar asta. Dumnezeu are un plan bun cu viața noastră: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu
privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde”. (Ieremia
29:11)
El vrea să ne facă să ne uitam în sus, la El, nu la oamenii
care nu au nicio putere.

În al doilea rând să nu ne fie frică. Dacă Dumnezeu

este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?
Schimbările din 2019, 2020 și 2021 nu le-au făcut
oamenii, așa mari cum se cred ei, ci noi știm bine că
Dumnezeu le-a adus ca să ne trezească, să ne scoată
din amorțire și să ne apropie de El, deci nu are de ce să
ne fie frică.
Întotdeauna oamenii s-au temut de schimbări. Care a
fost reacția oamenilor, și culmea, a doctorilor, când
doctorul James Young Simpson a folosit cloroformul, ca
anestetic, prin 1847? L-au blamat în toate jurnalele de
specialitate și au zis că anestezia cu alcool este mai
bună, pentru că Dumnezeu vrea ca noi să simțim
suferința.

Domnul nostru Isus Cristos a suferit îngrozitor, de bună

voie, pentru păcatele noastre, pe cruce la Calvar:
„El suferinţele noastre le-a purtat și durerile noastre
le-a luat asupra Lui”. (Ieremia 53:4)
Dar după ce Şi-a dat viața ca să ne răscumpere din
păcat, a treia zi a înviat, S-a înălțat la cer, iar acum stă
la dreapta Tatălui, se roagă pentru noi și ne pregătește
un loc în Împărăția Sa. Avem motive de frică? Nici
pomeneală.
Noi suntem copii de Dumnezeu.

Așa că, dragi mame, eu vă doresc La mulți ani de Ziua mamei, bucurați-vă în Domnul, fiți fericite și binecuvântate,
trăiți lângă Domnul Isus, cu ochii ațintiți numai către El. Amin!

7
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
 Apostolul Pavel,
Un Role-Model pentru Mame
De Lidia Crișan
Sunt câțiva ani de când scoatem revista aceasta de ziua
mamei, și primul gând, când mi s-a cerut să contribui cu
un articol, a fost: Ce aș putea să mai spun eu, când avem
așa de multe informații? În același timp m-am gândit și
la faptul că trebuie să fiu originală. M-am rugat
Domnului și i-am cerut să îmi dea călăuzire și cuvinte de
încurajare pentru surorile mele. Dumnezeu nu ne
dezamăgește niciodată. Nu sunt o mamă perfectă, dar
mă străduiesc să fiu cât mai aproape de exemplele din
Scriptură. De fiecare dată când o citesc, descopăr ceva
nou. Am ajuns cu citirea Noului Testament la epistolele
apostolului Pavel scrise Bisericii din Tesalonic, și aici
m–am oprit la versetul 7 din capitolul 2: „Dimpotrivă,
ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi
creşte cu drag copiii”. A fost aceasta o coincidență? Nu,
eu am luat-o ca un răspuns la rugăciune. Dau slavă
Domnului.
M-a făcut curioasă cuvântul „doică” și m-am dus la
dicționar să văd ce înseamnă, ce este o doică: „Doica
este o femeie care alăptează (și îngrijește) de copilul
altcuiva”. Trăsătura de caracter a unei doici care reiese
din acest verset este blândețea. Apostolului Pavel i-a
fost încredințată slujba aceasta de doică, de mamă
spirituală. Am început să citesc și să recitesc aceste două
epistole urmărind firul acesta roșu. Așa am ajuns să
descopăr care este caracterul unui părinte duhovnicesc.
Apostolul Pavel a văzut că noii convertiți din Tesalonic
aveau nevoie de creștere spirituală, și astfel el și-a
îndeplinit misiunea cu dedicarea unei mame devotate.
Bineînțeles că aceste epistole au fost scrise pentru
Biserică, și în unele locuri se referă și la slujitorii din
Biserică, dar aceste epistole, în mod expres, sunt ca un
manual pentru cum să devenim buni părinți. În privința
aceasta apostolul Pavel este un role-model pentru orice
mamă din toate timpurile și culturile, după modelul
Domnului Isus, și pentru toate vârstele. Un părinte nu
încetează să fie părinte cât trăiește. Nu există ieșire la
pensie, oricât de în vârstă și de capabili sunt copiii lor.
Copiii își vor înțelege părinții și îi vor aprecia și mai mult
atunci când ei ajung părinți la rândul lor. Asta o știu de
la copii mei.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Cuvântul Său, care ne
învață cum să ne facem datoria de părinți. Durerea cea
mai mare este că atunci când mămicile tinere au copii
sunt mai mult ocupate de creșterea copiilor decât de
citirea manualului părintelui. Cerințele copiilor sunt
mari și neîntrerupte, sunt multe nopți nedormite și
8
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
multă oboseală pentru asigurarea hranei și igienei
copiilor. Aceste lucruri pun o amprentă pe cugetul
mamelor care se simt vinovate și încep să regrete că nu
mai au timp și pentru ele, pentru citirea Bibliei și
rugăciune. Responsabilitatea unui părinte creștin este
imensă. Dumnezeu a încredințat sufletele veșnice ale
copiilor noștri pe mâinile noastre ca să îi creștem și să-i
educăm în spiritul dragostei de Dumnezeu, ca atunci
când ei vor crește mari să aleagă să-L iubească și să-I
slujească lui Dumnezeu. Doresc să trecem prin aceste
epistole și să vedem caracterul unui părinte
duhovnicesc. Vă rog să citiți textele din paranteză,
având spațiul limitat.
1. Părintele creștin, atât mama cât și tata, trebuie să fie
un exemplu pentru copiii lui și să calce pe urmele
Domnului Isus, ca la rândul lor și copiii să facă la fel
(1 Tesaloniceni 1:6).
2. O mamă trebuie să fie blândă, calmă, să-i vorbească
cu dragoste copilului, să nu țipe la el, să nu-l bruscheze,
să nu îl certe tot timpul pentru lucrurile nefăcute
(1 Tesaloniceni 2:7).
3. O mamă trebuie să aibă spirit de sacrificiu și să pună
pe primul loc prioritățile copilului (1 Tesaloniceni 2:8) .
4. O mamă nu are voie să fie leneșă, ci ea trebuie zi și
noapte să fie la dispoziția copiilor ei (mă refer aici la
copiii mici, care nu se pot îngriji pe ei înșiși). Dar din
spusele lui Pavel se pare că și oamenii mari au nevoie ca
alții să le amintească ce au de făcut (1 Tesaloniceni 2:9).
5. O mamă trebuie să aibă o purtare sfântă, dreaptă și
fără prihană, nu numai în fața copiilor, ci în fața tuturor
oamenilor (1 Tesaloniceni 2:10).
6. O mamă are datoria să sfătuiască, să mângâie și să
învețe pe copil regulile eticii creștine, și cum să se
poarte într-un chip vrednic de Dumnezeu, care ne
cheamă la Împărăția și slava Sa (1 Tesaloniceni 2:11-12).
7. Să nu uităm că ei (copiii) sunt slava părinților, și de
felul cum sunt crescuți le pot aduce bucurie, cinste sau
ocară (1 Tesaloniceni 2:19:20). Dacă îi neglijăm pe copii
când sunt mici, și dacă nu le punem Cuvântul în minte și
inimă, să nu ne mirăm dacă atunci când ajung adulți
apucă pe alte căi. Uneori și copiii bine crescuți ajung să
nesocotească învățătura și sfatul părinților. Aceasta este
alegerea lor, și nu dorința părinților.
8. Ca părinte trebuie să ne intereseze sănătatea
spirituală a copiilor noștri, ce filme privesc, ce cărți
citesc, ce fel de prieteni au și influența pe care aceștia o
au asupra copilului lor (1 Tesaloniceni 3:2-3,5).
9. Pentru cei ce sunt la distanță de părinți și care sunt
credincioși să le arate apreciere și să le facă de cunoscut
că se bucură de ei, încurajându-i să continue să crească
în dragoste și să fie fără prihană în sfințenie
(1 Tesaloniceni 3:9, 12-13).
10. Să învățăm pe copii cum să fie plăcuți lui Dumnezeu
(1Tesaloniceni 4:1).
11. Să-i învățăm să se ferească de păcate mari, și să-și
păstreze trupul în sfințenie (1 Tesaloniceni 4:3).
12. Până vor ajunge ca ei înșiși să citească și să înțeleagă
Biblia, copiii trebuie să fie învățați că sunt chemați la
sfințire, pentru că Dumnezeu este sfânt. Și că atunci
când nesocotesc sfatul părinților, de fapt ei Îl
nesocotesc pe Dumnezeu (1 Tesaloniceni 4:9-10).
13. În capitolul 5 sunt de asemenea multe îndemnuri
vrednice de luat în seamă. Dar, ca să le cerem copiilor să
facă așa cum este scris, este de dorit ca și noi, părinții,
să împlinim ceea ce îi învățăm pe ei: ca să-i respecte pe
toți oamenii, și pe cei ce se ostenesc cu Evanghelia, să
nu se răzbune, să se bucure întruna, să se roage
neîncetat, să mulțumească lui Dumnezeu pentru toate
lucrurile, să cerceteze toate lucrurile și să păstreze
numai ce este de folos, să se ferească de orice se pare
rău.
Atât în prima Epistolă cât și în a doua avem și învățături
cu privire la a doua venire a Domnului Isus, despre
răpire, despre pedepsirea celor ce nu cunosc pe
Dumnezeu, despre venirea lui Anticrist, care este o
hrană tare și despre care putem vorbi cu ei doar când
ajung la un nivel mai înalt de maturitate spirituală.
Al doilea lucru pe care eu l-am văzut în aceste Epistole
sunt multele rugăciuni pe care Pavel le face pentru
această Biserică. Dacă viața de rugăciune din Biserici
este una săracă, este din pricină că nu ne rugăm după
modelul biblic lăsat de Apostolii Domnului Isus și de
Domnul Isus Însuși. Maturitatea spirituală a unui părinte
se vede și din rugăciunile și viața lui de rugăciune.
Apostolul Pavel era conștient că el îi poate învăța multe
lucruri, dar numai prin puterea și ajutorul Duhului Sfânt,
Cuvântul putea lua chip în viața lor.
Acum aș vrea să ne uităm puțin la rugăciunile pe care și
noi, ca mame, le putem rosti pentru copiii noștri, după
modelul apostolului Pavel. Poate nu ar fi rău să le
scoateți pe o coală de hârtie și să le puneți în Biblia
voastră și să le rostiți așa cum spune Pavel: „necurmat”,
„zi și noapte”, „totdeauna”. Și trebuie să recunoaștem
că o mamă grijulie are pe copilul sau copii ei totdeauna
în gândurile ei.
1. Pavel începe ciclul acesta de rugăciuni cu mulțumire
lui Dumnezeu:
9
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
„Mulțumim totdeauna (nu numai o dată) lui Dumnezeu
pentru voi toți, pe care vă pomenim necurmat în
rugăciunile noastre (el se ruga și cu tovarășii lui de
slujire) căci ne aducem aminte [....] de lucrarea credinței
voastre, de osteneala dragostei voastre și de tăria
nădejdii”. (1 Tesaloniceni 1:2,3) Am învățat de aici că
trebuie să apreciem calitățile fraților noștri și ale copiilor
noștri și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că aceasta
este lucrarea Duhului Sfânt în viața lor.
2. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că au primit
cuvântul pe care noi l-am semănat în inima lor și el
lucrează în inimile lor, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu
(1 Tesaloniceni 2:13).
3. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru copiii care ne fac
bucurie și sunt o mângâiere pentru noi
(1 Tesaloniceni 3:9).
4. Să ne rugăm pentru copiii noștri să crească tot mai
mult în dragoste unii față de alții și față de toți oamenii
(1 Tesaloniceni 3:12).
5. Dragostea și credința, care întărește inimile, să fie
fără prihană, în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu.
(1 Tesaloniceni 3:13).
6. Să ne rugăm ca Dumnezeul păcii să le sfințească
trupul, sufletul și duhul, să fie întregi, fără prihană la
venirea Domnului. Pentru că Dumnezeu este credincios
și va face lucrul acesta (1 Tesaloniceni 5:23).
7. Și în a doua epistolă apostolul Pavel le scrie că
mulțumește lui Dumnezeu pentru credința lor care
mergea crescând și pentru dragostea lor față de toți
sfinții. Dacă vedem aceste calități în copiii noștri, să ne
arătăm mulțumitori și să dăm slavă lui Dumnezeu
(2 Tesaloniceni 1:3). Iar în versetul 4 îi laudă pentru
statornicia și credința lor în toate prigonirile și
necazurile lor, asigurându-i că astfel sunt vrednici de
Împărăția lui Dumnezeu, pentru care sufereau.
8. Să ne rugăm pentru copiii noștri ca Dumnezeu să-i
găsească vrednici de chemarea Lui și să împlinească în
ei, cu putere, orice dorință de bunătate și orice lucrare
izvorâtă din credință, pentru ca Domnul Isus să fie
proslăvit în viața lor (2 Tesaloniceni 1:11-12).
9. Dacă copiii noștri trec prin încercări, să ne rugăm ca
Dumnezeu să le mângâie inimile și să-i întărească în
orice lucru bun pe care-l fac pentru slava lui Dumnezeu
(2 Tesaloniceni 2:17).
10. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca să îndrepte inimile
copiilor noștri spre dragostea lui Dumnezeu și spre
răbdarea lui Isus Cristos.
11. Ultima rugăciune este ca Domnul păcii să le dea
totdeauna pacea în orice fel, și să fie cu ei. Mă rog ca
Dumnezeu să ne ajute să împlinim atât cât știm. Fiți
binecuvântate, iubite mame, oriunde va ajunge revista
aceasta.
 PENTRU TINE, MAMĂ!
Lucica Boltșu

Parfum de floare şi culoare,

Petale zeci am strâns pe rând,
Dorind ca-n zi de sărbătoare,
Să îţi văd chipul surâzând.
.......
Privesc măicuţă pe-ndelete
Fotografii ce-n ramă stau,
Îngălbenite, pe-un perete…
Timpu-napoi nu pot să-l dau!
Mă mustru pentru anii-n care,
N-am spus mai des că te iubesc,
Că n-am trimis măcar scrisoare
Din locul unde pribegesc.

Aleargă anii… Calendare

Îşi leapădă file de zor...
Tu mă aştepţi, privind în zare,
One Fine Beginning Cu sufletul cuprins de dor.
Mi-e dor, măicuţa mea, de tine,
De ochii-ţi blânzi, de mângâieri,
There was a moment when Moses had the nerve to ask God what De glasul ce ştie s-aline
his name is. God was gracious enough to answer, and the name he Când sunt căzut şi am dureri.
gave is recorded in the original Hebrew as YHWH.
Over time we’ve arbitrarily added an “a” and an “e” in there to get Dar nu uita că-mi eşti aproape
YaHWeH, presumably because we have a preference for vowels. Cât inima îmi bate-n piept.
But scholars and Rabi’s have noted that the letters YHWH Nimic nu poate să îngroape
represent breathing sounds, or aspirated consonants. When Iubirea mea! Mă rog şi-aştept
Ca Dumnezeu să ne unească
pronounced without intervening vowels, it actually sounds like
Pe toţi la masă, ca atunci,
breathing. YH (inhale): WH (exhale).
Când te rugai ca să ne crească
Şi-i binecuvântai pe prunci.
So a baby’s first cry, his first breath, speaks the name of God.
A deep sigh calls His name – or a groan or gasp that is too heavy Prin harul Lui, iubită mamă,
for mere words. Eu sunt ce sunt şi-I mulţumesc.
Even an atheist would speak His name, unaware that their very Trăirea mea nu e o dramă,
breathe is giving constant acknowledgment to God. Likewise, a De-aceea azi Îl proslăvesc.
person leaves this earth with their last breath, when God’s name is I-am dat întreaga mea viaţă…
no longer filing their lungs. Aşa cum sunt, El m-a iubit,
Mi-a fost nădejde şi povaţă
So when I can’t utter anything else, is my cry calling out His name? Şi m-a iertat când am greşit.
Being alive means I speak His name constantly.
Mamă, e zi de sărbătoare
So, is it heard the loudest when I’m the quietest?
În care-aş vrea să-ţi dăruiesc
In sadness, we breathe heavy sighs. Cu mâna mea, măcar o floare,
In joy, our lungs feel almost like they will burst. Şi să îţi spun că te iubesc.
In fear we hold our breath and have to be told to breathe slowly to Dar cum e depărtarea mare
help us calm down. Şi nu putem a ne vedea,
When we’re about to do something hard, we take a deep breath to Primeşte sfântă-mbrăţişare
find our courage. Cu tot ce Domnul pune-n ea:
When I think about it, breathing is giving Him praise. Even in the
hardest moments! Speranţă, dragoste, credinţă
Şi-o bucurie sfântă-n El,
This is so beautiful and fills me with emotion every time I grasp the
Căci Dumnezeu dă biruinţă,
thought. God chose to give himself a name that we can’t help but
Prin Fiul Său, Emanuel.
speak every moment we’re alive. All of us, always, everywhere. Spre Cer să ne-aţintim privirea
Waking, sleeping, breathing, with the name of God on our lips. Şi dacă-n El suntem uniţi,
Prin har primi-vom mântuirea
Written by - Sandra Thurman Caporale from the Memorial Church Şi-om fi cu toţii fericiţi.
of Christ in Houston. Graphic artist unknown.
10
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Nu este loc de comparație
Denisa Bărbulescu
B „Bucură-te, stearpo, care nu mai naşti! Izbucneşte în
strigăte de bucurie şi veselie, tu, care nu mai ai
durerile naşterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi
mai mulţi decât fiii celei măritate, zice Domnul.
Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine; nu roşi,
căci nu vei fi acoperită de ruşine, ci vei uita şi ruşinea
tinereţii tale şi nu-ţi vei mai aduce aminte de văduvia
ta, căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este
Numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui
Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ”.
(Isaia 54:1, 4, 5)
Încă de la vârsta de 17 ani am fost străpunsă
de dorința de a fi mamă, făcând pe mulți să
zâmbească atunci când le spuneam că voi
avea 5 copii. Însă Domnul nu mi-a încredințat
privilegiul de a fi mamă. După cum știți fiecare,
femeile mame nu prea vorbesc despre copii cu
prietenele lor care nu au prunci. Așa că au trecut
mulți ani din viață cu prietene care s-au
căsătorit și au început să aibă copii una
după alta, până când am aflat de o
frământare care macină multe mame,
cel puțin în societatea Australiană.
Nu mică mi-a fost mirarea când o
prietenă s-a deschis și mi-a vorbit
despre tumultul în care se afla la
un moment dat. Acela
de a avea părerea că
este o mamă nepotrivită,
chiar o mamă rea, în
comparație cu altele din
grupul femeilor mame cu
care se întâlnea o dată pe
săptămână pentru
rugăciune. În comparație, că
era o mamă nevoită să
lucreze, nu era bine; că se
mai folosea și de mâncare
din comerț pentru
bebeluși în loc să facă totul în casă, din
lipsă de timp, nu era bine; că nici nu știa mărimea la
Pampers a copilului pentru că soțul îi cumpăra
mereu, nu era bine... A fost de neconceput pentru
unele prietene mame când au aflat. Mama mea
adesea spune că „Nimic nu se crește mai greu ca puiul
de om.” Persoanele de specialitate
11
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
spun că nu există părinte
perfect. Că, de fapt, copiii nu
au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți reali care
sunt imersați în momentele prezente ale copilului,
îngrijind de nevoile curente ale micuțului mai degrabă
decât să se îngrijoreze cu privire la ce-ar fi dorit ca
părinte să facă diferit. Este normal, în firea omului, să
urmărim o progresie, să țintim spre a face
lucrurile mai bine. Mamele nu sunt imune de astfel de
năzuințe. Dar dacă nu se poate, dragi cititoare, vă
spun cu ochii și inima unui copil mare, nu vă încărcați
cu vina. Oricât de perfectă sau ne perfectă a fost
văzută mama mea din afară, uitându-mă înapoi și
depanând amintiri, îmi dau seama că Dumnezeu mi-a
dăruit mama cea mai potrivită pentru firea mea și
pentru felul cum a trebuit să fiu eu modelată pentru a
fi de folos în Împărăția lui Dumnezeu. Așa este și cu
dumneavoastră, dragi cititoare, instinctul de mamă,
înțelepciunea și călăuzirea Duhului Sfânt, specific
pentru copilul care vi s-a încredințat, vă dictează un
stil de îngrijire care nu ar trebui să fie comparat cu al
altor mame.
Pasajul de deschidere al acestui articol din Isaia 54
aduce indiciul că și în Israelul Vechiului Testament
exista comparație între femei, o deliniere de statut,
cel de a fi avut sau nu copii. Cele fără copii nu trăiau
numai cu durerea de a nu putea fi mame, ci erau
privite disprețuitor de cele care erau mame (Geneza
16:4-5), fiind afectate chiar socio-economic. Prin
profetul Isaia, Dumnezeu s-a folosit de această
metaforă să vestească lui Israel că îl va salva de la
rușinea exilului și opresia captivității, căci El se va
îngriji de întregul popor precum un soț extraordinar
de bun. Cum Dumnezeu nu se schimbă, și este același
în trecut, prezent și viitor, putem să ne însușim și noi
principiul acestei promisiuni astăzi. Fie că ești o
femeie îndurerată de a nu fi avut copii, sau o mamă
împovărată nedrept de rușine și învinuiri, aș dori să te
încurajez să îți ridici fruntea și să privești cu curaj și
ochi zâmbitori la cei din jur și la ziua pe care o trăiești.
Bunul Dumnezeu va alimenta și completa tot ce este
nevoie pentru împlinirea noastră ca femei și mame.
Suficiența, plinătatea în El este mai importantă decât
aprobarea în ochii celor din jur. Dacă ești o mamă
care trebuie să se împartă între copil și servici, așa a
rânduit Domnul, căci El ți-a deschis ușa unei angajări;
dacă nu cunoști mărimea la Pampers sau ce formulă
de lapte praf bea copilul pentru că soțul se ocupă de
astea, așa a rânduit Domnul, căci El s-a îngrijit să ai un
soț care te ajută și se implică în îngrijirea micuțului.
Nu este rușinos, ci este dragostea lui Dumnezeu
turnată peste familia ta.
(continuare pa pag. 22)
 Mama
Daniela Ion, Adelaide, WA

Î
n societatea de azi rolul mamei este subestimat, deoarece îngrijirea copiilor a început, cu mult timp in urmă, să fie
considerată mai puțin importantă decât o carieră profesională. Unii, în societatea de astăzi, consideră că a avea grijă
de copii și de casă este o ocupație de mâna a doua.

Ce ne spune Biblia despre rolul mamei in viața copiilor?

În Geneza 2:18 Domnul Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”.
Eva, prima femeie, a fost creată de Dumnezeu ca o întregire a lui Adam și ca un ajutor pentru el. Rolul Evei era de a
avea copii și, împreună cu Adam, de a avea grijă de ei.
Dumnezeu, mai târziu, i-a învățat pe oameni cum trebuie tratate și respectate femeile.
În Proverbe 6:20 fiul este sfătuit ,,să nu lepede învățătura mamei sale”. Tot in Proverbe, capitolul 31, Biblia ne spune
despre învățătura pe care împăratul Lemuel a primit-o de la mama sa. Ea l-a sfătuit cu multă înțelepciune pe fiul ei să
nu bea în exces: „Nu se cade împăraților, Lemuele,nu se cade împăraților să bea vin, nici căpeteniilor să umble după
băuturi tari; ca nu cumva, bând, să uite legea și să calce drepturile celor nenorociți”. (Proverbe 31: 4-5)
De asemenea, mama împăratului Lemuel i-a spus acestuia că „Cine poate găsi o femeie cinstită. Ea este mai de preț
decât mărgăritarele” (Proverbe 31:10). Apoi ea a continuat să-i spună fiului ei ce rol important are soția în familie și l-a
sfătuit sa fie atent , deoarece „Dezmierdările sunt înșelătoare și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de
Domnul va fi lăudată. Răsplătiți-o cu rodul mâinilor ei și faptele ei să o laude la porți”. (Proverbe 31: 30-31)
În Efeseni 5:25 Domnul le spune soților: „ iubiți-vă soțiile, după cum și Cristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru
ea”.
Timotei a fost crescut de mama și de bunica lui în spiritul respectului față de Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt care l-a
inspirat și a spus: „Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca
pe un tată, pe tineri ca pe niște frați, pe femeile bătrâne, ca pe niște
mame”. (1 Timotei 5:1)

Mame din Biblie

În rândurile următoare vă voi prezenta câteva mame din Biblie, care
poate nu au fost perfecte, dar care au avut o mare credință în Dumnezeu.
Eva. Eva, care a fost prima femeie și mamă, a suferit foarte mult când fiul
ei Cain l-a ucis pe fratele sau, Abel. În ciuda acestor tragedii, Eva a
continuat să-și îndeplinească rolul dat de Dumnezeu, și anume acela de a
procrea și de a avea grijă de casa ei.
Sara. Sara a fost soția lui Avraam , dar din nefericire era stearpă. În ciuda
vârstei înaintate pe care o avea, Sara, printr-un miracol, l-a avut pe Isaac,
transformând-o astfel în mama unei națiuni: Israel.
Rebeca. Rebeca a fost soția lui Isaac și, la fel ca și soacra ei, Sara, era
stearpă. Când Isaac s-a rugat, Dumnezeu a binecuvântat-o pe Rebeca și
i-a dat doi gemeni: Esau și Iacov.
Ana, mama profetului Samuel. Ana, la fel ca și Sara și Rebeca, era
stearpă, și din aceasta cauză, cea de-a doua soție a lui Elcana, Penina,
care avea copii, o supăra foarte tare. Ana a continuat să se roage
„Domnului cu sufletul amărât și plângea”. (1 Samuel 1:10) În cele din
urmă rugăciunile ei au fost ascultate și Dumnezeu a binecuvântat-o cu un
fiu, Samuel, care a fost închinat Domnului. Mai târziu Ana a mai avut încă
5 copii.
Elisaveta. Elisabeta a fost mama lui Ioan Botezătorul, care a fost un
prooroc. Ca și Ana, Elisabeta și-a dedicat fiul lui Dumnezeu. Bucuria
Elisabetei a fost mare când Maria, verișoara ei, a vizitat-o pe când era
însărcinată cu Isus, viitorul Mântuitor al lumii.
Maria, mama Domnului Isus. Maria a fost cea mai onorată mamă din
istoria omenirii, deoarece ea a fost mama lui Isus Cristos, Mesia,
Salvatorul omenirii. Ne putem imagina câtă durere a fost în sufletul
Mariei când și-a văzut Fiul agonizând pe cruce.

12
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Cum ne ajută Evanghelia să ne îndeplinim rolul de mamă ?
În marea Sa dragoste pentru noi, oamenii, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus Cristos, „pe singurul Său fiu” care a
făcut ispășire pentru fiecare păcat - trecut, prezent și viitor, astfel ca noi să fim iertați și binecuvântați. Putem spune că
ceea ce a fost pierdut în grădina Edenului, când Adam și Eva, amăgiți de șarpe, au mâncat din pomul cunoașterii, a fost
restaurat în Grădina Ghetsimani, locul în care Isus a ales să plătească prețul fărădelegilor noastre, astfel încât fiecare
om să aibă acces la binecuvântare pentru totdeauna. Astfel, Isus a anulat blestemul pus pe femeie în Grădina Edenului
și, prin aceasta, toate femeile de pretutindeni și pentru totdeauna au ieșit de sub acel blestem. Când ne încredem în
Cristos, ieșim afară din închisoarea morții la lumina strălucitoare a iertării și a libertății.
Acum avem harul pentru a fi soțiile și mamele care Dumnezeu intenționează să fim, prin Cristos Isus.
Trăim într-o lume căzută unde există păcat, dar moartea lui Cristos a făcut ca oamenii să fie eliberați de păcat. Din
nefericire, nu toată lumea Îl alege pe Cristos, ceea ce permite păcatului să continue în această lume. Nu vom fi eliberați
de durerile acestei lumi până când nu va veni cerul nou și pământul cel nou. (Apocalipsa 21:1-4)

Dumnezeu a pus ostilitate între șarpe și femeie, spunând: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și
sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul”. (Geneza 3:15)
Iată-L pe Dumnezeu predicând venirea lui Cristos, care va veni în lume prin naștere (Isus nu a apărut pur și simplu) și va
învinge dușmanul odată pentru totdeauna.
Femeile au viață prin binecuvântarea care a venit prin viața, moartea și învierea lui Cristos.
De asemenea, noi, femeile, avem harul copiilor născuți, iar durerea pe care o suferim în acest fel nu este menită să fie
un blestem pentru noi, ci mai degrabă servește ca o reamintire a mântuirii care ne-a fost dată. Acum avem harul de a-i
onora, respecta și iubi pe soții și copiii noștri.

Putem spune că într-adevăr, înainte de venirea lui Cristos, femeia se afla în Orient în poziţia de slujitoare a soţului, însă
numai în creştinism – religia răscumpărării – soţiei îi sunt înapoiate drepturile pierdute în urma căderii. (Galateni 3:28;
Efeseni 5:25)
Iubite cititoare, să ne ajute Domnul Isus să fim mame și soții după sfântă voia Sa și să ne onorăm cu cinste rolul dat de
Dumnezeu: acela de a fi mame!

Prin ochii mamei

Gabriel Rusu
Sprijinită de un înger se aşează lângă pat
Ca să-şi spună iarăşi ruga mai fierbinte şi mai tristă
Despre cer, despre iubire, despre-o fată şi-un băiat
Şi îşi drege-ncet obrazul cu un capăt de batistă.

Ochii umezi cată-n suflet ne-nţelesul să destrame,

Dragostea în ea sporeşte zi de zi ca-ntr-o fântână,
Inimă de mamă bună, fără vină, fără taine,
Chiar şi timpul se opreşte să o prindă-ncet de mână.

Stă şi azi lângă fereastră să-şi petreacă parcă dorul

Când îşi pune ochelarii să citească din scrisori;
Tremurând se-nalţă gândul să-şi înceapă-n taină zborul
Până unde îşi găseşte iar lumina ochilor.

Pentru ea viaţa-i iubire şi veghere şi speranţă,

Lângă ea-i miros de pâine şi te simţi mereu acasă.
Când sunt toţi în jurul mesei, cântecul spre cer se-nalţă
Şi din nou copilăria face viaţa mai frumoasă..

Peste drumurile vieţii ruga ei încă veghează,

Şoapta mamei cu iubire se-mpleteşte-n gândul tău.
Când eşti trist sau când eşti vesel, când e zi sau înserează
Mama-n rugă, pentru tine, luptă iar cu Dumnezeu.

13
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Dumnezeu m-a chemat pe nume
Mă numesc Emilia, m-am născut în România intr-o
familie creștină. Am trei frați și două surori. Părinții
mei se iubesc și au o relație puternică, chiar dacă au
trecut prin multe furtuni în viață. Dumnezeu mi-a dat
o familie pe care nu aș schimba-o pentru nimic în
lume. Mama era tristă, dar răbdătoare și bună. Eram
săraci, dar eram împreună. Ca și copil, am mers
regulat la Biserică. Când am crescut mai mare, viața
din lume mi-a distras atenția de la viața creștină.
L-am întâlnit pe fostul meu soț în România într-una
dintre vizitele lui. Pot spune că a fost dragoste la
prima vedere, însă doar din partea mea. Mi-a spus că
nu vrea o prietenă și relația noastră nu era serioasă.
Nu am comunicat cu el după ce a plecat din România,
până familia mea s-a decis să plece în Spania. Atunci
m-am decis să îi scriu. Mergeam la întruniri de
rugăciune cu mama mea. Într-o seară, fiind la
rugăciune, una dintre surori a avut un cuvânt de la
Domnul pentru mine, spunând: „Nu pleca în Spania,
căci un tânăr cu ochii mari căprui va veni să te ducă
peste țări și mări. În casa lui nimeni nu urmează pe
Domnul, ei îl vor găsi pe Domnul prin tine. Vei fi greu
încercată, dar nu te depărta de Domnul.”
Băiatul de care m-am îndrăgostit a venit înapoi să mă
vadă și după noua luni am pornit împreună spre
Australia. Aveam 18 ani. A fost o decizie grea, plecând
spre necunoscut, dar în același timp am fost
bucuroasă că eram lângă bărbatul pe care-l iubeam.
Când am ajuns, mă simțeam de parcă eram pe o
planetă diferită, bogată, mâncare suficientă, o
adevărată binecuvântare. La scurt timp am aflat că
sunt însărcinată. Nici nu m-am gândit la un avort căci
știam că e păcat. Am fost binecuvântată cu o fetiță pe
care am numit-o Bella.
Fiind o mamă tânără, într-o țară străină, am început
să trec prin multe încercări. Am trecut prin depresie
după naștere. Nu vorbeam engleză, și peste toate
acestea, Bella s-a îmbolnăvit. Eram pe la spitale cu ea
și era foarte dureros să îmi văd fetița suferind. Mă
simțeam neputincioasă. Bella era pe lista de
așteptare pentru operație, când mama mea mi-a spus
să chem un păstor să se roage pentru ea. I-am urmat
sfatul și Bella s-a făcut bine nemaiavând nevoie de
operație. A fost un miracol de la Dumnezeu și până în
ziua de astăzi îi mulțumesc Lui pentru această
minune.
În tot acest timp am aflat mai multe despre viața
soțului meu. Era diferită de viața pe care am trăit-o
acasă la părinți. El, cu prietenii lui și familia lui,
vindeau droguri pentru a trăi. Într-o zi am vrut să fiu
și eu ca el și să simt ce simțea și el: era fără nicio grijă
14
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
și plin de energie. Satana începea să pună
gânduri în inima mea zicând: dacă nu poți
să-i faci cum ești tu, atunci mai bine să fii
și tu ca ei!
Așa a început noua mea viață, puțin drog
din când în când, pentru mult timp. Satana
mă făcea să cred că eram ok. Eram în
control, era nimic, doar un pic, gândeam
eu. Apoi începuse chiar să îmi placă, soțul
meu dându-mi doar câte un pic,
controlându-mi dozele. Îi călcam pe urme.
Am devenit dependentă de droguri, și era
singurul lucru pe care îl făceam împreună,
ca familie. Drogurile veneau împreună cu
toată drama, și eu mă simțeam tot mai
pierdută. Am uitat de Dumnezeu și de
familia mea din Spania. Îmi săpam o
groapă mare. Când fostul meu soț a mers
la închisoare pentru a doua oară, totul a
devenit o nebunie! Nu aveam pe nimeni să
îmi controleze doza de droguri. Aveam așa
de multe la îndemână, și mă jucam cu
viața, crezând că sunt ok. Începusem să
comit toate păcatele la care te poți gândi,
trăiam în mașină, mergând din loc în loc.
Când fostul meu soț a ieșit din închisoare,
m-a chemat din nou acasă. Am venit fără nicio
reținere. Eram fericită să mă reîntâlnesc cu Bella.
Fostul meu soț nu a stat departe de droguri pentru
mult timp. Eram de necontrolat și am căzut toți
înapoi în vechile obiceiuri, ca familie. În inima mea
erau regrete adânci ca adâncimea oceanului. Nu
credeam că pot ajunge mai jos de așa. Am păcătuit
împotriva soțului meu, împotriva lui Dumnezeu și
împotriva copilului meu. Dar vedeți, Satana nu a
terminat cu mine! A început să îmi pună gânduri de a-
mi lua viața. Trăiam în negare, mă simțeam fără
speranță, aveam simptome de paranoia și începusem
să aud voci.
În timp ce eram în perioada cea mai joasă posibilă din
viața mea, am avut un coșmar, că eram în iad.
Auzeam copilul care îl avortasem țipând ca și diavolul,
fugind înspre mine. El dorea să îl iubesc, să îl accept,
și nu să îl resping. Nu puteam să liniștesc copilul în
acel coșmar. Satana mă făcea din nou să mă simt ca
ultimul om, și tot ce aveam era el, diavolul însuși. Mă
trezeam țipând și plângând, și îmi era frică că soțul
meu mă auzise mărturisind anumite lucruri în timpul
coșmarului meu. Satan mă făcea să mă simt fără nicio
valoare, punând în mine frica că mă va ucide într-o zi
pentru toate lucrurile rele pe care le-am făcut. Satan
îmi amintea de toate lucrurile rele ce le făcusem, prin
diferite voci.
Totuși Dumnezeu nu m-a uitat. El a trimis și vocea Lui,
chemându-mă pe nume, cu dragoste și autoritate.
Parcă o aud și acum repetat, Emilia... Emilia... Am fost
uimită, nu am auzit niciodată așa voce dulce – mi-e
dor s-o aud. Domnul Cel puternic mă chema pe
nume, insistent, în fiecare zi. Dumnezeu mi-a relevat
de atunci multe întâmplări și simțăminte din trecut pe
care le uitasem. Nu cred că puteam să trăiesc cu acele
traume în tot acest timp.
Simțeam lipsa familiei mele, și aveam multe regrete.
Nu aveam pe nimeni, și simțeam că nu am pentru ce
trăi. Vocile celui rău în capul meu le auzeam zi și
noapte, fără oprire, iar diavolul râdea și își bătea joc
de mine. Diavolul nu numai că mă apăsa tot mai în
jos, dar o făcea ca să își bată joc de mine. În același
timp, Dumnezeu încerca să pună frică în mine să nu
mai iau droguri și să ascult de El. Îl auzeam zicând:
„Dacă mai păcătuiești și mai atingi drogurile, mâinile
tale vor fi tăiate.” Ştiu că poate vi se par extrem de
crude aceste vorbe, dar Domnul chiar a avut atenția
mea când îmi spunea așa. Familia mea din Spania
m-au găsit și au început să vorbească cu mine.
Domnul îmi vorbea prin ei. Auzeam vocea mamei,
plângând și rugându-se. Alți oameni se rugau pentru
mine și mă încurajau. Îngerii Domnului erau acolo, nu
pot explica ce era în mintea mea. Acum știu că era un
război spiritual. Așa au trecut încă trei ani. Diavolul se
zbătea să mă convingă să îmi iau viața. Folosea voci
deghizate ale fiicei mele, soțului meu și a altor
oameni pe care îi cunoșteam, ca să mă convingă să
îmi iau viața, spunându-mi că sunt prea păcătoasă ca
Domnul să mă ierte.
Mi-a venit un gând că dacă mă voi lăsa de droguri,
vocile de la cel rău vor dispărea. A fost o mică
speranță. Cred că a fost o promisiune a lui Dumnezeu.
Nu a fost ușor deloc din cauză că eram atât de
dependentă. Mă simțeam la capătul puterilor; dar
Domnul Isus a lăsat cele 99 de oi pentru mine, o
păcătoasă. Dumnezeu m-a ajutat să ascult de El; acele
puține voci bune au avut biruință asupra tuturor
lucrurilor ce veneau de la cel rău. Am început să mă
Cele mai frumoase cuvinte pe care un
bărbat le-a spus vreodată unei femei
sunt cele pe care Domnul Isus Cristos
le adresează Mariei:
15
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
las de droguri și vocile din mintea mea au dispărut.
Slavă Domnului! Acest proces a ținut șase luni, ținând
cont că eram într-o casă plină cu droguri și lucruri
păcătoase. Aceasta era o minune de sus. În acel timp
am început să beau, dar nu a durat mult căci Domnul
își începuse lucrarea în viața mea.
Într-o zi m-am decis să merg la Biserică și El m-a
chemat să-I dau inima Lui. Atunci m-am decis să îmi
predau viața Domnului Isus. Aici am învățat că în viață
am depins de multe lucruri și păcatul are consecințe
eterne dacă nu există pocăință. În Iacov 4:17 spune:
„Smerește-te înaintea lui Dumnezeu, împotrivește-te
Diavolului și el va fugi de la voi”.
Viața mea era departe de a fi perfectă. Am realizat ce
mult este de lucru în viața mea! Mi-am primit fiica
înapoi și Domnul ne-a ajutat la restaurarea acelei
relații. Credeam că dacă nu era pentru Bella, nu aș
mai fi în viață astăzi; dar acum văd că numai
Dumnezeu ne-a ținut în viață pe amândouă.
Mulțumiri fie aduse Ție Doamne Isuse! Bella este o
ființă iubitoare și Domnul a ținut-o lângă El.
Nu am să uit niciodată din ce groapă m-a ridicat
Dumnezeu. El m-a iertat. Slavă Lui! Toți suntem
păcătoși, dar nu contează cât de mizerabilă e viața
noastră. Să avem credința că Domnul este Salvatorul
nostru și nu există păcat care să nu poată fi iertat.
Domnul se uită la noi cu milă și îndurare.
Botezul în apă a fost cea mai mare realizare din viața
mea. Îmi place să depind de Dumnezeu; cu cât mă
apropii mai mult de El, cu atât Domnul stă mai
aproape de mine. El este credincios promisiunilor
Sale, mă încred în El! De asemenea, Duhul Sfânt a
devenit prietenul meu cel mai bun.
Am un mesaj pentru toate mamele îndurerate.
Continuați să vă rugați și nu cădeți de oboseală.
Puterea rugăciunii ajută acel război spiritual să fie
câștigat în viața copiilor voștri și a soților voștri. Aveți
speranță că va veni o zi când Domnul va da izbândă.
Niciun caz nu e pierdut cât este post și rugăciune
pentru cei dragi.
Glorie Lui pentru lucrarea pe care a făcut-o în viața
mea prin mila Lui și rugăciunile familiei mele.
Emilia
Femeie,
de ce plângi?
Mi-am dus inima la doctor
Maria Luca

„Mi-am dus inima la doctor, căci de la o vreme-ncoace

O simt tare supărată, și mă doare, și nu-mi place...
Am căutat un medic bun să îmi spună ce-i cu ea.
De ce suferă și plânge, biată inimioara mea...

Medicul o tot privește, sub lupă, sub microscop

Și se strâmbă... văd eu bine, că nu e-ncântat deloc:
„Spune-mi cât de lung e timpul, de când nu ai mai hrănit-o?
Pare că e însetată... spune-mi cum ai îngrijit-o?”.

„S-o hrănesc? Dar zi de zi, eu mănânc pe săturate

Și beau apă minerală, chiar și suc dacă se poate!”.
Medicul, cu ochiul critic, mă privește-acuzator:
„Inima îți e bolnavă... vinovat este un dor

Ce-ai uitat să îl alini alergând către niciunde,

Iar durerea e șireată, chiar în inimă pătrunde!”.
„Domnu doctor dă-mi rețetă... fac injecții... tot ce spui
Numai inima să-mi vindeci... n-o lăsa a nimănui!”
Mai stai o clipă pe genunchi,
Nu te grăbi... mai stai în rugă
Doctorul, cu aer sobru, ia condeiul și-apoi scrie:
De vrei ca vorbele rostite
„Dimineață bei cu apă și un strop de veselie,
La tronul slavei să ajungă.
Apoi prânzul nu uita să-l stropești cu frumusețe,
Iar desertul să conțină, munți de vise îndrăznețe.
De vrei ca lacrimile tale
Să se transforme-n fericire
Şi când soarele apune, te îmbracă-n pace sfântă
Când tâmpla îţi vei odihni
Și ascultă cum în noapte, inima de dor îți cântă.
La pieptul Celui ce-I Iubire!
Dar să știi, e important, fie noapte, fie zi
Inimii să-i dai o șansă, de-a ierta și a iubi.
Mai stai o clipă pe genunchi
Dă-i credință cât o boabă și atunci tu vei vedea
Mai spune-I dorul ce te-apasă
Că de mine n-ai nevoie pentru inimioara ta!”
Căci în necaz şi strâmtorare
El niciodată nu te lasă.

Mai spune-I cât de grea-i povara

Şi rănile ce tare dor,
Ridică mâinile spre ceruri
Căci El e-al dragostei izvor!

Mai stai o clipă... nu eşti singur,

Isus te-ascultă, e cu tine
S-a coborât din Cerul slavei
Să şteargă lacrimi şi suspine.

El a venit prin Duhul Sfânt

S-aline sufletul ce geme
Şi tainic, iarăşi, îţi şopteşte:
„Eu sunt cu tine! Nu te teme!”.

16
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
D
De multe ori Domnul a vorbit în Cuvântul Său despre copii și despre
binecuvântarea abundentă a acestora: „Orice ni se dă bun și orice dar
desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu
este nici schimbare, nici umbră de mutare”. (Iacov 1:17) Copilul este
un dar de la Dumnezeu pentru părinți.

În Sfintele Scripturi este îndemnul pentru părinți: „Învaţă pe copil calea

pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la
ea”. (Proverbe 22:6) Părinții trebuie să investească în copiii lor. Felul în
care sunt crescuți va determina, în cele din urmă, ceea ce vor deveni în viață. Cei mai vitali și cruciali ani
din viața cuiva sunt primii 7 ani. De-a lungul celor 7 ani, copilul se formează, copilul învață mai repede
decât în orice alt moment al vieții. Aceasta este perioada în care părinții vor avea cea mai mare influență
și vor determina cum va fi copilul lor când va crește. Copiii trebuie să fie hrăniți, îndrumați și sprijiniți de
părinții lor. Îndrumarea parentală modelează și definitivează viitorul copilului și consolidează abilitățile și
talentele lui. Odată ce părinții își îndrumă copiii către Domnul Isus Cristos, sunt multe de învățat din
credința unui copil. Un copil este sincer, este iubitor, iertător, dorește dragostea și este gata să o
dăruiască. Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu și nu vă veţi
face ca niște copilași, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca
acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor”. (Matei 18:2-4)

La fel de vital pe cât este pentru părinți să-și hrănească și să-și îndrume copiii, investiția
în tineretul de astăzi este necesară în creșterea trupului lui Cristos. Biserica reprezintă
trupul lui Cristos, iar aceasta include o mare parte a tinerilor care fac parte
din Biserică. Având în vedere că ei sunt viitorul Bisericii, a-i învăța pe
tineri cum să crească în relația lor cu Domnul îi va pregăti să slujească lui
Cristos și Bisericii. Rezultatul va fi revitalizarea, împrospătarea Bisericii.
Tinerii au nevoie de îndrumare și sprijin pentru a trece prin încercările și
provocările vieții, pentru a deveni oameni asemănători lui Cristos. Domnul
i-a folosit deseori pe tineri pentru a face lucruri mari. De exemplu,
Dumnezeu l-a folosit pe Timotei pentru a sluji în Biserica din Efes când
era încă tânăr. Apostolul Pavel îi spune tânărului păstor Timotei: „Nimeni
să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă pentru credincioși: în
vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”.
(1 Timotei 4:12)
Datorită inimii lui Dumnezeu față de tineri, este important să
recunoaștem valoarea lor în Biserica de astăzi.

17
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
 Mama, cea mai minunată ființă
Carmen Liliana Savencu

M-am născut în Moldova, România, acolo unde se agață harta în cui,

și am crescut la bloc, în mijlocul orașului Botoșani. În mine și în fratele
meu, mama noastră scumpă a pus o dragoste aparte în inima noastră
pentru natură, animale, insecte…. Creația extraordinară a lui
Dumnezeu! Ne-a învățat să vedem frumusețea în fiecare frunză și
floare, culorile și structura lor minunată, conturul lor minunat.

Bucuria mea în fiecare zi, după școală, era de a lua o păturică și a găsi
un loc cu iarbă verde, să mă așez pe iarbă și să rămân nemișcată
așteptând un fluture maiestos și delicat să se așeza pe mânuța mea
de copil. Atunci și în acel loc simțeam că Dumnezeu este cu mine și
îmi arăta cât de mult mă iubește.

Așa o văd eu pe mama, care m-a crescut cu atâta gingășie și atenție:

un dar minunat de la Dumnezeu trimis pentru mine, având grijă să îmi
spună în fiecare zi cât de mult mă iubește. Având grijă să nu ne
lipsească nimic și suntem bucuroși mereu pentru că mama a trăit
pentru noi și pentru a-L glorifica pe Dumnezeu în tot ce a făcut.

Fiind pe păturică, în curte, am putut observa ciclul vieții insectelor, de

exemplu cel al fluturelui: din ou se transformă în omidă, cea care
mănâncă continuu, apoi pupă, unde Dumnezeu o transformă în una
dintre cele mai minunate insecte, care nu trăiește numai pentru sine,
dar ajută la polenizare și încântă și binecuvântează pe toți cei din jurul
lui cu frumusețea sa.

Când am crescut și am devenit adolescentă, am

înțeles că și noi, ca oameni, putem fi o omidă ori
un fluture. Prin Isus Cristos noi putem deveni
ceea ce a pregătit Domnul pentru noi să fim,
pentru a face voia Sa și a-i binecuvânta pe cei din
jurul nostru cu darurile cu care am fost
binecuvântați la rândul nostru. Suntem aici pe
pământ cu un scop, și fiecare dintre noi putem
face o diferență în lumea noastră. Important este
să ne lăsăm călăuziți de Duhul Domnului în
fiecare zi.

Ca și mama, am învățat să mă îngrijesc de cei din

jurul meu. Deși sufăr de Fibromialgie și alte boli în trup (fiind afectată în urma unui accident de mașină în urmă cu
6 ani), Domnul mă folosește în multe feluri, și am oportunitatea de a mărturisi dragostea Domnului prin artă
(picturi), prin lucrul meu, Personal Carer, prin a avea grijă de copii la Biserică și prin a cânta Domnului. Sunt și eu
mamă la rândul meu și soție de mai bine de 20 de ani. Domnul mi-a dăruit 2 băieți minunați: Lucas - 18 ani
jumătate și Alex - 12 ani. Când am devenit mamă, la 21 de ani, tot ceea ce mama îmi spunea că voi înțelege când
voi fi mamă dintr-o dată a făcut sens. Acum într-adevăr pot spune: mama înțelege și știe multe…! Mama e
minunată!

18
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Progres Spiritual
Watchman Nee
„Tot aşa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu”. (Luca 14:33)
F iecare creștin ar trebui să
progreseze spiritual, dar ce este
progresul spiritual? Cum poate
cineva progresa spiritual? Cum se
manifestă un creștin care face un
bun progres spiritual? Acesta este
un mare subiect, și ca atare nu-l
putem acoperi acum în totalitate.
Putem doar să tratăm subiectul pe
scurt. Conform bibliei și a
experienței sfinților, progresul
spiritual este o creștere a
elementului dumnezeiesc în noi.
Dumnezeu este Spirit (Duh) și dacă
Spiritul lui Dumnezeu locuiește în
noi, noi suntem în spirit. (Rom. 8:9)
Progresul spiritual este o creștere a
elementului dumnezeiesc în noi: să
presupunem că elementul
dumnezeiesc a fost 100 de unități
când am fost salvați. Dacă acest
element a ajuns la 200 sau 300 de
unități, aceasta înseamnă că am
făcut ceva progres spiritual.
La început Dumnezeu a creat omul
și l-a făcut vasul Său. Scopul etern al
lui Dumnezeu a fost să intre în om,
să se amestece pe Sine cu omul și
așa omul să fie plin de El. Căderea
lui Adam și a Evei a fost că ei nu au
permis ca scopul divin să se
împlinească. Dimpotrivă, ei au fost
înstrăinați de Dumnezeu. Ce
înseamnă a fi înstrăinat de
Dumnezeu? Înseamnă că omul nu
I-a dat locul cuvenit lui Dumnezeu în
el. Ce înseamnă a nu da locul
cuvenit lui Dumnezeu? Înseamnă că
anumite lucruri au ocupat ființa
omului. Când Adam și Eva au
mâncat din fructul pomului
cunoștinței binelui și răului, nu
porunca lui Dumnezeu i-a umplut, ci
mai degrabă ideea că fructul
pomului cunoștinței binelui și răului
era bun de mâncat și era plăcut la
vedere, și îi va face înțelepți. Ei au
uzurpat locul lui Dumnezeu în ei, și
ca rezultat, au căzut.
Atâta timp cât există un lucru, sau
un eveniment, sau o persoană care
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
te are în stăpânire, tu ai căzut din
prezența lui Dumnezeu.
Un frate spunea că inima omului
este ca o gumă (de mestecat); se
lipește de orice lucru pe lângă care
trece fie că este o haine sau o masă.
Uneori suntem lipiți de o viață
confortabilă, iar altă dată suntem
lipiți de o ambiție personală. Odată
ce ne atașăm de ceva, nu Îl mai
putem iubi pe Dumnezeu cum se
cuvine. Noi ne lipim nu numai de
ceea ce avem, ci și de ceea ce nu
avem. Noi putem ajunge lipiți de
dificultăți, de imaginație, sau de
glorie deșartă. Nu contează de ce
s-a lipit inima noastră, atâta timp
cât există un singur lucru care
uzurpă locul lui Dumnezeu în noi,
noi suntem căzuți. Oricând locul lui
Dumnezeu este uzurpat în noi, noi
ajungem căzuți. Cineva poate fi
întors la Domnul de zece ani. În
primii cinci ani a putut să meargă
bine, dar în timpul următorilor cinci
ani a apărut ceva în inima lui care a
uzurpat locul lui Dumnezeu și el a
căzut. Deși a continuat să
frecventeze Biserica, să se roage și
să servească Îl pe Dumnezeu, în
interior el a căzut. Frați și surori,
țelul lui Dumnezeu este ca omul să
devină vasul Lui. Atâta timp cât noi
suntem ocupați de altceva decât de
Dumnezeu, atâta timp cât nu dăm
locul cuvenit lui Dumnezeu, noi
suntem căzuți.
Un frate poate spune despre altul
că își iubește fiul prea mult și că fiul
lui a uzurpat locul lui Dumnezeu,
dar propriul lui fiu nu a uzurpat
locul lui Dumnezeu pentru că acest
fiu al lui, pe care-l iubește, nu este
așa de bun. De fapt, amândoi sunt
greșiți. Fie că un copil este bun sau
nu este bun, oricum ar fi el, poate
ocupa inima părintelui și uzurpa
locul lui Dumnezeu. Părintele poate
să nu-L iubească pe Dumnezeu
pentru că inima lui este ocupată de
19
iubirea pentru fiul lui, fie că acesta e
bun sau nu. Faptul că ceva a ocupat
sau nu locul lui Dumnezeu în noi
poate fi identificat după absența
sau prezența iubirii față de
Dumnezeu. Ar trebui să ne
întrebăm pe noi înșine care este
condiția noastră astăzi. Din ziua
salvării noastre și până acum, câte
lucruri, evenimente și oameni încă
ne ocupă spiritul și Îl privează pe
Dumnezeu de locul Lui de drept?
Este mare nevoie să luăm aminte la
noi înșine. Dragi frați și surori, dacă
Duhul lui Dumnezeu ne deschide
puțin ochii din interior, vom vedea
imediat că sunt multe lucruri în
interiorul nostru care ocupă locul
care aparține numai lui Dumnezeu.
Până acum ne-am ocupat de
aspectul pozitiv al progresului
spiritual, adică creșterea
elementului dumnezeiesc în noi. Să
ne uităm acum și la aspectul negativ
al progresului spiritual. Partea
negativă a progresului spiritual este
aruncarea afară din noi a anumitor
lucruri. Imediat ce un lucru este
înlăturat din noi, avem un progres
spiritual.
Să presupunem că o persoană este
preocupată cu vorbitul excesiv. De
câte ori o întâlnești, vorbește fără
întrerupere și nu mai tace. Dacă o
astfel de persoană vrea progres
spiritual, va trebui să îndepărteze
acest obicei. Progres real pentru o
astfel de persoană este când se
oprește din vorbirea excesivă.
Progres spiritual este creșterea,
elementul dumnezeiesc în noi și, de
asemenea, îndepărtarea lucrurilor
care nu aparțin de Dumnezeu. Să nu
ne gândim că participarea la
adunări sau ascultarea unei predici,
sau înțelegerea unui mesaj este
progres spiritual. Progresul acesta
se obține și prin adunare și prin
scădere. Progres spiritual este
creșterea (adunarea) elementului
dumnezeiesc în noi dar, și
înlăturarea (scăderea) tuturor
lucrurilor care nu aparțin lui
Dumnezeu. Progres spiritual nu este
când ascultăm doar un mesaj.
Faptul că mesajul a ajuns la mintea
noastră nu este încă progres. Când
ceva din noi este îndepărtat și când
elementul dumnezeiesc crește în
noi, atunci progresăm spiritual.
Mulți creștini sunt eliberați de
plăcerile păcatului imediat ce au
fost salvați. Nu este însă destul să
fim liberi numai de păcat. Progres
spiritual este eliberarea de tot ceea
ce uzurpă locul lui Dumnezeu. Frați
și surori, noi trebuie să fim nu
numai curați, ci și puri. Asta
înseamnă a nu fi stăpâniți de nimic
altceva decât de Dumnezeu. Ori de
câte ori lucrarea lui Dumnezeu
îndepărtează ceva din noi înșine,
experimentăm un progres spiritual.
Noi trebuie să ne întrebăm mereu
dacă într-adevăr continuăm să ne
debarasăm de lucruri. Să nu uităm
că dacă nu aruncăm nimic, nu avem
vreun progres spiritual. Dacă nu am
aruncat nimic din noi într-o lună sau
într-un an, nu am progresat. Un
creștin care progresează este acela
care zilnic se micșorează,
debarasându-se de lucruri vechi. Azi
poate vedea că orgoliul nu a mai
avut loc în el, și el a scăzut. Mâine
poate vedea că bârfa nu mai are loc
în el, și el a mai scăzut. După alte
șapte zile poate vedea că
nerăbdarea nu ar trebui să mai aibă
loc în el, și el se micșorează mai
mult. Unora le este foarte greu să
alunge iubirea de bani din inima lor.
Alții găsesc greu să scoată afară
mânia, iar alții găsesc foarte greu să
alunge letargia lor. Unele lucruri pot
fi scoase afară numai câte puțin
deodată. Unele obiceiuri pot dura
zece ani până sunt cu totul
eliminate. Această eliminare este un
fel de moarte. A muri față de bani
înseamnă să abandonezi banii, a
muri față de furie înseamnă să
abandonezi furia. Pe partea
pozitivă, progres spiritual este
creșterea elementului dumnezeiesc
în noi, iar pe partea negativă
înseamnă aruncarea multor lucruri
din noi, puțin câte puțin.
Cum pot fi aruncate afară aceste
lucruri? Simplu spus, mai întâi
dragostea lui Dumnezeu lucrează în
noi. Când un om este constrâns de
dragostea lui Dumnezeu, inima i se
întoarce către Dumnezeu și Duhului
lui Dumnezeu I se dă o șansă să
lucreze în el. Când aceasta se
întâmplă, omul este luminat și vede
ceva. Ceva din el ce trebuie dat
afară. Odată ce vede ceva, Duhul
Sfânt își intensifică lucrarea.
Credinciosul se va supune Duhului
imediat și va spune „amin.”
Supunerea aceasta are ca rezultat
faptul că ceva din el este aruncat
afară. Domnul spune ucenicilor:
„Oricine dintre voi, care nu renunță
la toate bunurile lui nu poate fi
ucenicul meu”.(Luca 14:33) Unii
creștini părăsesc toate lucrurile la
începutul vieții de credință numai ca
să le ia înapoi imediat după aceea.
Când Domnul Isus a spus să
renunțăm la toate lucrurile, a vrut
să spună că această renunțare va fi
împlinită de Duhul Sfânt în noi. În
consecință, lucrarea crucii poate fi
executată numai de Duhul Sfânt în
noi și numai atunci lucrurile vor fi
aruncate afară din noi. Cum execută
Duhul Sfânt lucrarea crucii? Atâta
timp cât inima noastră este
deschisă Domnului, Duhul va
executa lucrarea crucii în noi. Pe
cruce Domnul Isus deja a înlăturat
complet, totul pentru noi. Acum,
executarea lucrării de înlăturare a
acestui tot din interiorul nostru, o
face Duhul Sfânt, bazat pe măsura
în care noi ne întoarcem inimile
către Dumnezeu.
Trebuie să adăugăm că progresul
spiritual, pe partea pozitivă, este
creșterea elementului dumnezeiesc
în noi, iar pe partea negativă este
descreșterea în număr a lucrurilor
care uzurpă locul lui Dumnezeu în
noi. Măsura descreșterii depinde de
cât de mult inima noastră este
întoarsă către Dumnezeu. O, cât
dorim ca ceva din noi să fie zilnic
îndepărtat! Aceasta înseamnă a
muri în fiecare zi. Oricând nu
sesizăm nimic căzând din noi,
progresul nostru este stopat.
Traducere din limba engleză de sora
Simona Bondor, Adelaide, SA, din
Spiritual Progress, by Watchman
Nee (A Chinese evangelist and
martyr of the 20th century)

EXPOZIȚIE DE PRĂJITURI CU VÂNZARE

Asociația Revista Speranța, în colaborare cu Bisericile Baptiste și Penticostale din Melbourne,
organizează o expoziție de prăjituri cu vânzare. Scopul acestei acțiuni este
strângerea de fonduri pentru ajutorarea unei lucrări misionare cu copiii, din România.

Amănunte în ediția următoare a Revistei Speranța, sau la telefon:

Magda Iuga 0414 927 984 sau Aneta Oprănescu 0402 923 268.

EVENIMENTUL VA AVEA LOC LA PRIMA BISERICĂ BAPTISTĂ ROMÂNĂ DIN AUSTRALIA,

136-149 REEMA BLVD., ENDEAVOUR HILLS, SÂMBĂTĂ 4 Iunie 2022, ORA 5:00PM.
Invităm surorile și frații să participe cu prăjituri, torturi, plăcinte, etc., care vor fi expuse spre vânzare.

20
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
 Nu-ți pierde speranța,
femeie creștină!
Dana Dobre
Călătoresc des cu metroul, așa cum fac mulți oameni
în Bucureștiul veșnic aglomerat. Nu trec nepăsătoare
printre oameni și sunt obișnuită să urmăresc ceea ce
se întâmplă în jurul meu. Consider că întotdeauna
mai învăț câte ceva din lucrurile care se întâmplă pe
drumurile pe care le străbat. În anumite circumstanțe
și situații, oamenii adoptă o serie de comportamente,
reacții și trăiri din care pot trage concluzii și
învățăminte pentru viață...
Într-una din zile am luat metroul din Piața Unirii
pentru a ajunge acasă. Nici bine nu plecase metroul
din stație, când s-a auzit o voce stridentă. Instinctiv,
atât eu cât și alți pasageri (călători), am întors capul
spre direcția din care se auzise vocea, pentru a vedea
ce s-a întâmplat. Am văzut un agent de pază, femeie,
care striga îndârjită la o tânără mămică cu copilul în
cărucior. Am aflat astfel care era „problema" care o
scosese din sărite pe doamna agent de pază: tânăra
cu copilul în cărucior nu respectase regulamentul
metroului. Trebuia să urce căruciorul pe prima ușă a
primului vagon, în sensul de mers al trenului. Desigur,
așa scrie în regulament. Urcarea sau coborârea în și
din tren a călătorilor care transportă cărucioare
pentru copii, se face obligatoriu pe la prima ușă.
Dar tonul verbal agresiv al agentei și faptul că a
însoțit-o fluturând bastonul în mână la tânăra mămică
(ca să fie sigură că ajunge unde trebuie),
m-au pus pe gânduri. Oare au dispărut omenia,
răbdarea și bunul simț? Oare atât de stresați să fim,
încât să nu mai ținem cont de ceilalți și să-i tratăm
cum se cuvine?
Cu toate acestea, întâmplarea de la metrou este
minoră comparativ cu multe altele cu care se
confruntă o mămică. Responsabilitatea față de
familie, lupta pentru traiul de zi cu zi, menținerea
unui loc de muncă și multe altele atrag inevitabil
stresul. Acesta nu are un impact negativ numai
asupra sănătății mintale, ci și asupra corpului nostru,
atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Atunci
când suntem stresați, corpul nostru eliberează un
hormon (numit cortizon) în fluxul sanguin, care poate
avea efecte în anumite situații atât asupra sănătății
inimii, cât și asupra sistemului imunitar.
Și atunci, cum poate o mamă să reziste într-o lume
care-i oferă atâtea motive de stres? Cum poate ieși
21
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
biruitoare o femeie, mai cu seamă fiind și creștină
practicantă, atunci când încercările zilnice nu-i dau
pace?
Ce binecuvântată este femeia care-și pune toată
nădejdea în dragostea lui Dumnezeu, indiferent de
circumstanțe! Ce fericită poate fi o mamă care
pornește la drum în fiecare zi alături de Cel ce a
creat-o! Ce minunat este când ascultarea de El devine
o rutină, iar ruga zilnică este cel mai bun tovarăș!
„Să nu vi se tulbure inima” sunt cuvintele
Mântuitorului din Evanghelia după loan. Domnul Isus
a spus: „Vă dau pacea Mea. [...] Să nu vi se tulbure
inima, nici să nu se înspăimânte".
Nu poți controla ce se petrece în jurul tău, dar Isus a
spus că poți controla ce se petrece în interiorul tău.
Cum? În primul rând să avem permanent în minte
Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus ne-a avertizat:
„V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În
lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit
lumea”. (loan 16:33)
Rearanjându-ți prioritățile și luându-ți timp pentru a
citi Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, vei începe să-l
aplici în fiecare împrejurare din viața ta și vei
persevera în vremuri de încercare. Vei fi uimită de
rezultate!
Apoi te poți ruga pentru fiecare situație în parte și o
încredințezi în mâinile lui Dumnezeu. Când totul pare
că se năruie în jurul tău, când ai prea multe de făcut și
nu e timp suficient, când mintea e foarte ocupată,
când valurile sunt prea mari pentru tine și simți că te
îneci, strigă la Dumnezeu! Lasă-L pe El să preia
controlul! Vei găsi în El un loc liniștit, unde te vei
odihni. Te vei simți în siguranță și El va rezolva
lucrurile pentru tine, după voia Lui.
Nu te lăsa niciodată pradă disperării, ci întotdeauna
nădăjduiește în Dumnezeu.
În promisiunile Lui minunate vei găsi întotdeauna
liniștea, ajutorul, dragostea: „Domnul te va călăuzi
neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă
şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o
grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu
seacă”. (Isaia 58:11)
Nu-ți schimba soția/soțul!
Nu-ți schimba partenerul de viață, ci schimbă-ți ochii,
pentru că adesea prin ochi intră pofta rea, pe acolo intră
curvia și ajungem să poftim partenerul aproapelui, deși nu
ne lipsește nimic. Cristos a spus să scoți ochii pofticioși, ochii
aceia care te fac să întorci capul după femei pe stradă sau
care au dus pofta până la creier și până la inimă și de acolo
vin impulsuri mizerabile. Scoate-ți ochii răi și nu-ți vei mai
scoate partenerul cu ură din viața și casa ta!

Nu-ți schimba partenerul de viață, ci schimbă-ți gura.

Adesea prin gură ies cuvinte stricate, jignitoare, urlete, care
rănesc inima mai tare decât ar putea să o facă un cuțit.
Multe familii sunt distruse de gura afurisită, care mușcă din
sufletul aproapelui până nu mai rămâne nimic din el.
Așadar, lasă-ți gura atinsă cu cărbunii încinși de pe altarul lui Dumnezeu, iar acești cărbuni îi găsești în cântările de
laudă către Dumnezeu, îi găsești când citești Biblia și când pe gură începi să scoți versete din Scriptură și nu vorbe
porcoase și drăcuieli.

Nu-ți schimba partenerul de viață, ci schimbă-ți mintea, schimbă gândirea aceea cum că nu poți trăi doar cu un fel
de mâncare, că ciorba pe care o ai acasă e rece, cum că ce-i frumos și lui Dumnezeu îi place, schimbă gândirea
aceea perversă, deoarece Dumnezeu nu ți-a încredințat un partener pentru a te înrobi, ci pentru a te umple zilnic
de o dragoste stabilă, autentică, sacrificială, pe când tu o dai pe o plăcere trecătoare, pe iubirea falsă a unei femei
care îți vrea doar banii, vlaga și apoi te aruncă ca pe un ambalaj gol la gunoi. Așadar, schimbă-ți inima stricată și
vei vedea în partenerul tău cel mai minunat dar. Nu ea/el e de vină, ci faptul că am lăsat păcatul să ne fure
credincioșia, înfrânarea, răbdarea, bunătatea și facerea de bine, pe care le-am înlocuit cu instincte animalice pe
care le numim dragoste. Dacă am schimba mădularele stricate din noi, n-ar mai fi divorțuri în lume!
Cu prețuire pentru iubire
Toni Berbece

Nu este loc de comparație (continuare de la pag 11)

Denisa Bărbulescu

După Biblie, Dumnezeu instruiește parinții în linii generale despre împlinirea nevoilor fizice ale copiilor îndrumând
ce să lase moștenire copiilor (Proverbe 13:22) și cum să poarte de grijă familiei și în special celor din propria casă
(1 Timotei 5:8). Cum? Asta o lasă la latitudinea înțelepciunii și iluminării Duhului Sfânt, și nu la compararea cu alte
mame. Deci, prețioase mame, nu vă lăsați atinse și împovărate de sfaturi și opinii care ar putea fi atinse de
influențe și griji lumești. Slujba pe care o aveți este destul de mare pentru a vă lăsa copleșite și de standarde
ridicate de alții. Întrebați pe Duhul Sfânt, căutați sfătuire în cuvântul divin înainte de a vă compara cu alte mame.
Bunul Dumnezeu nu dorește ca voi să puneți accent pe un set de reguli, stiluri sau proceduri rigide de creștere a
copilui vostru. El dorește să-I căutați continuu presența și să ascultați la vocea Lui în locul vocilor nerealiste ale
altor mame din jur. El cunoaște cel mai bine copiii zămisliți în pântecele voastre și vă va sprijini ca un soț mai bun
decât orice alt om. Aveți în parteneriat la creșterea copiilor pe cel care v-a făcut și vă cunoaște mai bine decât
oricine altcineva; aveți acces la vocea “Dumnezeul întregului pământ”. Să fiți binecuvântate și să vă bucurați de
copiii voștri. Amin.

Dacă ţi-am greşit vreodată Totuşi vreau să-ţi cer iertare

Iartă-mă... îmi pare rău... Pentru felul meu de-a fi
Poate n-am găsit cuvinte Când forţat de-mprejurare
Clare, pe-nţelesul tău... Uit ce-nseamnă a iubi!

Poate vorbele rostite Astăzi mâna îţi întind.

Într-o clipă, negândit,
Ţie ţi-au adus suspinul...
Dar pe mine m-au rănit.
22
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Fă un pas... îl fac şi eu...
Dacă ne-ntâlnim la mijloc,
Ai să vezi că nu e greu!
Bunicuța Luca
Marea evadare
Aneta Oprănescu

Marea evadare a omenirii

La ora actuală, mai precis anii 2020 - 2022, trăim într-o eră cum
nu a mai existat în istoria omenirii. Prin media suntem informați
24/7 despre tot ce se întâmplă în lume, social, economic, bancar,
dar și cu natura, în orice colț al globului. Şi concluzia este că
trăim într-o lume haotică: economie redusă la zero, falimente
bancare în toate țările, pandemie globală cu distrugerea treptată
a drepturilor omului, a democrației, mici întreprinderi și chiar
industrii întregi aduse la faliment, familii ajunse să trăiască în
mașină, pe străzi, în clădiri comunale ca să scape de focuri, de
inundații, iar acum milioane de femei, copii și bătrâni încearcă să
scape de gloanțele și bombele care-i omoară, fug de cei care cu
un timp în urmă erau vecini și frați. Cu numai câțiva ani în urmă
familii din Crimeea fugeau de armata rusă în Ucraina, iar acum,
din nou, încearcă să scape din Ucraina... unde?

În Australia, în orașe și localități din Queensland și NSW, în

disperare, au scăpat doar cu hainele de pe ei de inundații. După
două săptămâni s-au întors la casele și bunurile lor încercând să
curățească casele și străzile, și în unele locuri au venit iar apele
mari și din nou au acoperit totul.

În fiecare zi, mii, zeci de mii, milioane de oameni, fără să se

poată pregăti, pe neașteptate, câteodată peste noapte, trebuie
să evadeze dintr-o situație, dintr-un loc, să-și scape familia, să-și
scape viața, să-și salveze mijloacele existenței. MARE EVADARE!
Dar unde? Cum? Pentru cât timp? Cât este de sigură? Toate
guvernele marilor puteri și ale fiecărei țări mare sau mică,
încearcă să găsească soluții, cum ar fi: alianțe vechi sau mai noi,
cuceriri diplomatice sau forțate (războaie), soluții pentru
protecția naturii și a tuturor creaturilor mici sau mari, cercetări
științifice pentru descoperirea bolilor care ucid copii, adulți, etc...
etc...
Dar cu toate eforturile depuse, imoralitatea a ajuns la culmi
nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Sodoma și Gomora au fost
numai două orașe în care necurăția morală ajunsese normală.
Dar care este normalul de astăzi?
Vrăjitoarele și practicile satanice, erau pedepsite în vechime cu
arderea pe rug. Astăzi vrăjitoarele, ghicitoarele, horoscoapele
sunt la televizoare, în presă. Sataniștii nu se mai ascund în timp
de noapte în locuri tainice, cum făceau altă dată, ci au temple în
cele mai mari orașe din lume.

Marea evadare din păcat

Întrebarea (la care mulți oameni pierduți în păienjenișul
catastrofelor găsesc răspuns) este: Ce este de făcut, cum putem
scăpa, cum putem evada? Un prim pas către răspunsul acestei
întrebări l-am găsit și eu cu 28 de ani în urmă când, lovită de
furtunile acestei vieți, eram mai, mai să fiu zdrobită complet. Şi
totuși, într-o zi însorită de duminică, împreună cu soțul meu și
băiatul nostru în vârstă de șapte ani, am intrat într-o Biserică
23
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
baptistă micuță, așezată pe vârful unui deal mic, în orașul Perth, Australia. Aici am auzit această chemare: „Veniţi
la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră și învăţaţi de la Mine,
căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”.(Matei 11:28,29) Aceste cuvinte
au zguduit și au năruit toate zidurile fricii, teroarei, întunericului și necredinței. Soarele Adevărului, Isus Cristos,
Domnul, mi-a dat lumină, viață nouă și pacea Sa. În toți acești 28 de ani, de câte ori am fost trudită și împovărată
de greutățile vieții, chiar trecând prin valea umbrei morții, mi-am adus aminte de această chemare sfântă. Am
înțeles că există o scăpare, cea mai mare evadare, evadarea din păcat, evadarea din moarte. Şi aceasta a fost
posibilă doar prin jertfa Domnului Isus Cristos: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică”. (Ioan 3:16) Am realizat că până atunci
eram împreună cu mulți prieteni, familie, colegi, mulți oameni pe drumul pierzării, morți în păcatele noastre, cu
destinația iad. Atunci am evadat din lume, am părăsit calea largă și am acceptat dragostea Tatălui, prin jertfa de
pe Calvar a Fiului. Am primit în dar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!

Acum, la peste 70 de ani ai mei, privesc cu încredere și bucurie către ultima Mare Evadare, încurajată de cuvintele
Tatălui Ceresc: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te
întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare”. (Isaia 41:10)
Da, este o mare evadare, o mare bucurie. Am scăpat de păcat, de pedeapsa păcatului, am scăpat de iad și acum
trăiesc ascunsă în Cristos.

Ultima evadare
Da, dragi surori în Domnul, dragi cititoare, mai este o Ultimă Mare Evadare: Răpirea Bisericii, Mireasa Domnului
Isus. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și
El îţi va netezi cărările”. (Proverbe 3:5,6)
Aceasta este singura cale de urmat pentru tot restul vieții noastre pe acest pământ. Calea aceasta ne deschide
intrarea spre veșnicie. Cel care este Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, prin care și pentru care s-au făcut toate
lucrurile, care a murit pe cruce pentru a ne împăca cu Tatăl Ceresc, S-a dus să pregătească loc pentru fiecare om
răscumpărat prin sângele Lui, un loc veșnic în Împărăția lui Dumnezeu, împreună cu sfinții tuturor veacurilor.

Mireasă iubită a Domnului, veghează, păstrează-te curată, să ai candela aprinsă, să avem parte de Marea Evadare
și să ne vedem cu toții acasă. „Iar Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfăţișaţi
fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Cristos,
Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere și stăpânire, mai înainte de toţi vecii, și acum, și în veci. Amin”.
(Iuda 24,25)

Every woman who has walked with God has a story to tell you!
* Sara will tell you: "Nothing is too difficult for God".
* Hagar will tell you: "Even in the desert, God is there".
* Rahab will tell you: "God can use anyone".
* Hannah will tell you: "My God answers prayers".
* Ruth will tell you, "It's not over until God says it's over".
* Esther will tell you: "God is able to transform an unworthy into a noble".
* Elizabeth will tell you: “Even if the age is advanced, you will give birth to a great man”.
* Mary will tell you: "It will be done to you according to the word of God".
* The woman with the blood issue will tell you: "When all has failed, God never fails".
* Mary and Martha will tell you: "Dead things can come back to life"
* And Dorcas will tell you: "God never forgets what we do for others".

Dear Woman, it's a pleasure walking with God.

Remain walking with God this year, so that you too can tell us your own story.

De la Maria Pumnuț

24
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Cum poți dobândi fericirea?
Păstor Iosif Anca
„Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea,
şi cine se încrede în Domnul este fericit”. (Proverbe 16:20)
Fiinţa umană este creată în aşa fel încât concomitent
poate desfăşura o activitate exterioară cu trupul: să se
deplaseze cu picioarele, să lucreze sau să scrie cu
mâinile, să vorbească sau să mănânce cu gura, să vadă
cu ochii, ... şi una interioară, cu mintea – duhul. Cele
două activităţi se pot suprapune. Astfel se poate gândi la
ceea ce lucrează, se poate medita la ceea ce vede – o
imagine, un înscris, dar poate mânca, sau chiar efectua
anumite lucrări, iar gândul să-i fie cu totul în altă parte.
De reţinut este faptul că în orice moment, fie că trupul
(partea exterioară) execută ceva, fie că este într-un timp
de repaus, mintea lucrează. Prin creierul unui om (spun
specialiştii în domeniu) trec zilnic aproximativ o sută de
mii de gânduri. O parte din gânduri sunt destinate
activităţilor ce necesită o contribuţie intelectuală, iar o
altă parte a gândurilor, în mod simultan sau succesiv
sunt „disponibile”.
Ce subiecte şi ce indivizi vor trece în timpul disponibil
prin mintea noastră? La ce vom cugeta (medita)? Noi
alegem! Unii poate cugetă, cu melancolie, la locurile
natale, iar alţii rămân în minte cu imagini din filme.
Cineva îşi poate face planuri de viitor, pentru familie, iar
altcineva poate trăieşte cu coşmaruri pentru cele din
trecut. Mintea noastră are spaţiu pentru multe! Dacă
vom cugeta la Scripturi – aceasta se poate numai după
ce le-am citit sau auzit – vom lua cunoştinţă de
adevăratul loc natal – Grădina Edenului, vom avea
viziuni dumnezeieşti reale, nu imaginare, vom avea
parte de planuri eterne, gândite pentru fericirea noastră
şi nu ne va „urmări” trecutul, căci Dumnezeu îl şterge ca
pe un nor şi păcatele ca pe o ceaţă. Reţineţi! „Cine
cugetă la Cuvântul Domnului, găseşte fericirea”, adică
află posibilitatea obţinerii ei, descoperă sursa ei –
Dumnezeu, Cel care Şi-a redactat Cuvântul.
Partea a doua a versetului este complementară: „cine se
încrede în Domnul este fericit”. Încrederea în Dumnezeu,
în cuvintele Lui, care cuprind minunate făgăduinţe şi
oferă modalităţile de intrare în posesia lor, aduc
fericirea. Cel ce crede este (deja) fericit, fiind sigur că tot
ce-i scris se va împlini. Încrederea în Cuvântul Domnului
include şi respectarea Lui, pe baza aprecierii şi a
conştienţei autorităţii şi puterii Lui. Împletirea celor
două lucrări ale minţii: meditaţia şi credinţa (încrederea
neclintită), ne păstrează „aşteptând fericita noastră
nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi
25
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Mântuitor Isus Cristos” (Tit 2:13), „care va fi făcută la
vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul
împăraţilor şi Domnul domnilor”. (I Timotei 6:15)
***
Un om nefericit a plecat în căutarea unui om fericit,
pentru a afla secretul fericirii. În drumul lui a dat peste
mulţi oameni nefericiţi ca el, dar din alte motive. Primul
era nefericit că îi decedase soţia; al doilea, că avea o
soţie rea; al treilea, că nu s-a putut îmbogăţi; al patrulea,
că era bolnav şi nu se putea bucura de averea lui; al
cincilea, că era singur şi nu-l vizita nimeni; al şaselea, că
avea probleme cu vecinii. În sfârşit, s-a oprit în dreptul
unuia pe care n-a îndrăznit să-l întrebe, căci era mai
sărăcăcios îmbrăcat şi s-a gândit că el cu siguranţă
n-are cum să fie fericit. I-a dat totuşi „Bună ziua”, la care
omul a răspuns: „Mulţumesc lui Dumnezeu, pentru toate
zilele, pentru fericirea ce o am în fiecare zi”. Vorbele
acestea l-au făcut să zăbovească, în alergarea lui după
secretul fericirii, întrebându-l pe acel om despre
sănătate şi situaţia lui materială. A fost uimit să afle că
respectivul „trăia pe pământ”, având puţini bani, o
sănătate relativă şi o familie obişnuită, că uneori a fost şi
mai lipsit, trecând prin unele probleme de-a lungul
anilor. Ceea ce a sesizat călătorul nefericit abia în timpul
discuţiilor, era faptul că fericitul avea în mână o carte din
a cărei lectură s-a întrerupt, pentru a sta de vorbă cu el.
A aflat că era Biblia – ştia şi el despre această carte – din
care cel ce o avea citise cuvintele Domnului Isus care a
zis: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia
cerurilor! Ferice ..... Ferice ...” (Matei 5 : 2-11). „Ferice de
cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-l păzesc”. (Luca
11:28) Cel ce citea, medita la aceste cuvinte, le credea,
intrase deja în „această stare de har”, dar ce-i mai
„dulce”, urmează: MARANATHA!
 Mi-e dor de tine, mamă!
Lenuța Neacșu

În copilăria mea nu exista Nurofen, Panadol, Septolin sau altele medicamente de urgență pentru copilași …existau
medicamente cu alte denumiri sofisticate și leacuri băbești care vindecau miraculos orice rană. „Mă doare burtica,
mamă!”, îi spuneam în miez de noapte mamei mele, și ea ce să facă?... Să cheme Salvarea sau să alerge cu mine la
Urgență? Nu… „Arată-mi locul unde te doare“, îmi spunea. Își punea mâna pe burtica mea și începea să cânte un
cântecel abia șoptit în miez de noapte, atenționându-mă că, atunci când se va termina cântecelul de cântat se va
termina și durerea din burtica mea…

Nu știa carte multă mama mea, dar știa să bată la ușa lui Dumnezeu așa încât să se audă și să i se răspundă! „Şi o
să-mi treacă burtica?”, o întrebam încet, nesigur, „da’ mai întrebi? Sigur că va trece, doar ne-am rugat, nu?”,
spunea mama și cânta mai departe încetișor cu versuri inventate ad-hoc: „să se ducă toată durerea de la fata mea
în fundul pămantuluiiiiii…”.

Privind spre ea, spre mama mea neștiutoare de carte, am învățat că Dumnezeu nu iubește numai perfecțiunea
caracterului uman, dobândită după multe străduințe și bătălii interioare, ci și mersul șchiopătat, închinarea
stângace și timidă, iubește lacrimile tale de neputință adunate de-a dreapta și de-a stânga pernei de dormit, of-ul
tău scos din preaplinul unei zile și pus pe altarul Său ca unică ofrandă ce ți-a rămas în tolbă… Toate sunt de mare
preț înaintea lui Dumnezeu și păstrate cu grijă mare, așa cum își păstrau odinioară bunicile bănuții într-o batistă
înnodată cu multe noduri… Mi-e dor de tine, mamă! mă auzi?...
Fragment din cartea „Trei zile de bunătate”

Just because
Aneta Oprănescu

De la fiul meu, încă de pe vremea când era un copilaș, am învățat câteva lucruri, chiar am
învățat lucruri tainice despre mama mea... Despre nopțile nedormite, udate cu lacrimi,
despre inima zdrobită de durere atunci când eu eram bolnavă. Am înțeles de ce în farfuria
mea erau întotdeauna bucatele, fructele și prăjiturile preferate. De ce la Paște și la Crăciun
pentru mine erau întotdeauna bani pentru cadouri, am învățat să apreciez la adevărata
valoare sacrificiul cheltuielilor să mă întrețină în singura Şcoală de muzică din Oltenia,
unde cu greu se intra dacă nu aveai părinți cu o educație și condiție deosebită.

Dar, cel mai important, copilul meu m-a învățat să iubesc... „because” - pentru că...
Atunci când era mic și-l întrebam ceva la care el nu avea cuvinte să explice „de
ce?”, răspunsul lui era: „because” - pentru că. Așa am ajuns să cunosc
dragostea unei mame, când am devenit mamă. De-a lungul celor 70 de
ani de viață, am învățat că dragostea maternă este cea mai apropiată
de dragostea agape - dragostea lui Dumnezeu. Am învățat să
iubesc fără să aștept ceva în schimb, să iubesc... „because”. În
rugăciunile mele Îi mulțumesc mereu Domnului Isus că mă
iubește și în multe momente L-am întrebat: „Cum de m-ai
iubit, o păcătoasă ca mine?”. Şi de multe ori parcă am
auzit un glas blând spunând:
„Just... because”.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină

de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea
nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se
poartă necuviincios, nu caută folosul său,
nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură
de adevăr, acoperă totul, crede totul,
nădăjduieşte totul, suferă totul”.
(1 Corinteni 13:4-7) 26
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
MAMA – CANGUR (articol preluat)

În Australia verile sunt toride… Crescătorii de animale n-ar avea apa necesară
dacă nu ar săpa gropi mari pentru apă, poate chiar în vecinătatea unei umbre
răcoroase de pădure… Şi, ca nu cumva să se întâmple ca animalele sălbatice să
vină şi să bea apa, cu atâta grijă adunată, trebuie să fie angajat un paznic care să
aibă o armă şi să fie oricând gata să tragă dacă fiarele pădurii ar îndrăzni să se
apropie…

Iată-l pe paznic cum moţăie la umbră, dar cu urechile ciulite la fiecare

foşnet…Este amiază, o amiază de cuptor. În căldura soarelui fierbinte toate stau
în nemişcare: copacii, apa, paznicul… Deodată un foşnet se aude scurt…
Paznicul întoarce capul şi vede un cangur… Era un cangur mamă cu un puişor
drăgălaş în buzunarul ei de la piept… Probabil că setea este atât de mare încât
le-a dat curaj celor două făpturi să se apropie, care nici pe departe nu seamănă
cu nişte fiare, ci mai degrabă cu două fiinţe drăgălaşe, pe care paznicul le-ar lăsa
să bea, dacă nu ar fi fost ordinul stăpânului… Cu ochii ţintă la paznic, canguriţa
mai face un pas spre apă…
Paznicul ia puşca de la picior. Cangurul mai face doi paşi… Paznicul pune arma la
ochi şi îi spune în gând: Mai bine ai face să nu te apropii să bei, că am să trag!
Canguriţa mai face un pas… apoi încă unul… şi încă doi, încet de tot, şi în acest
timp nu-şi ia ochii din ochii paznicului…
Acesta e pus într-o mare încurcătură: Cum să tragă? Dar în cine să tragă? Dacă
trage în mamă, o să rămână puiul singur… Cine o să aibă grijă de el?…

Mama hotărâtă mai face un pas… Paznicul pune degetul pe trăgaci… Cele două făpturi însetate ajung chiar la
marginea gropii şi paznicul îşi spune: „Dacă te apleci să bei, am să trag!”. Dar canguriţa nu mai face niciun pas.
Un glas neauzit de paznic îi spune puiului: „Du-te şi bea!”
Puiul sare bucuros, se duce până la apă, bea pe săturate şi se întoarce. Se aşează şi mai bucuros la locul lui, spune
cu un glas neauzit „mulţumesc!”, dar de data aceasta paznicul parcă prinde sunetele acestui glas şi rămâne mut de
uimire: Mama pleacă fără să bea… Fără să bea măcar un strop de apă! La multe se aştepta paznicul, dar la asta nu!
Cum e posibil? Să înţeleagă această mamă ce înseamnă sacrificiu? Să înţeleagă oare că trebuie să rişte şi până
unde să rişte pentru puiul ei?

Da! Cu adevărat dragostea găseşte o cale! Dragostea suferă totul, crede totul, nădăjduieşte totul! Şi cu atât mai
mult dragostea unei mame!

27
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022
Când m-apropii de Golgota,
Acel munte însemnat,
Mă cuprinde-o grea durere,
Îmi regret al meu păcat.

Lacrimi grele și amare Cum să-Ți mulțumesc Isuse?

Pe obraji îmi șiroiesc, Oare cum să răsplătesc?
Te zăresc în agonie, N-am nimic mai bun în mine,
Mielule dumnezeiesc. Însă, Doamne, Te iubesc!

Tare greu Ți-a fost calvarul, Atârnat pe lemnul groazei,

L-ai purtat pân’ la sfârșit, Suferind, crucificat,
Ai murit să-mi dai viață, Isuse-ai rupt boldul morții
Domnul meu, cât m-ai iubit! Din mormânt, și-ai înviat!

Pentru mine-ai scris iertare, Universul Ți se-nclină,

Sângele Tău m-a spălat. Sufletul meu cântă lin
Îndurând amare chinuri, Cu natura-n armonie
Pentru al meu grozav păcat... Mă alătur să mă-nchin.

Osanale și Mărire!
Buzele-mi nu vor tăcea,
Cât voi mai trăi în lume
Voi vesti iubirea Ta!

O Iubire salvatoare,
Care m-a îmbrățișat.
Sus, pe muntele Golgota,
Cu Dumnezeu m-a-mpăcat!

Azi cu bucurie-n suflet

Vreau să Te sărbătoresc,
Căci ești viu în veci, Isuse,
Dar, din dar dumnezeiesc!

28
Revista Speranța - Ediție Specială - Ziua Mamei, Mai 2022