REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICA NEEMIA IAȘI - 19 IUNIE 2010

Grdeămu
unte
Edi\ie specialá
de NUNTÁ

Î mpă ră ţi a ce ru ri l o r s e asea mă nă c u un gr ăun te de muş ta r, pe

c are l -a l ua t u n o m şi l - a s emă na t î n ţ ar i na sa . Gră un tel e
ştar
a cest a, în tr -ad evă r, es te c ea mai mi c ă di n tre to ate se mi n ţel e,
d ar , d up ă ce a cr escu t, est e m ai ma re dec ât za r za vat uri l e şi
s e f ace un co pac, aş a c ă p ăsă ri l e ce ru l ui vi n şi îşi fac cu i bu ri
î n ram uri l e l ui . [ M a te i 1 3 . 31 , 3 2 ]

NUMARUL

140

Cátre aleasa inimii mele

Doar pentru tine…
Fac din ochii tái
o lacrimá mare de bucurie,
în care sá-\i scalzi visele,
Fac din buzele mele
povestea cea mai frumoasá,
cu care sá te sárut diminea\a ]i seara;
Fac din urechile mele,
radarul cel mai fin
cu care sá-\i aleg melodiile dragostei mele,
Fac din inima mea
o închisoare în care sá te închid pe veci!
Cáci îmi e]ti dragá!
 Anotimpul iubirii
E din nou anotimpul iubirii… Florile parcă ne îmbată
cu simfonia culorilor, fluturii dansează într-un zbor
haotic plin de lumini, copacii îşi foşnesc legănat
frunzişul de un verde crud...Totul pare a se conjuga
la timpul SUBLIM.
Aşa arată lumea prin ochii unui îndrăgostit. E o altă
lume, un alt tărâm, pe care l-am colindat deja sau la
care încă visăm timid să păşim în el. Dacă vă e dor de
mirajul acestei lumi sau vă întrebaţi încă cum e,
opriţi-vă din zăduful alergării şi priviţi la ei, la Alina
şi Ovidiu, şi îmbătaţi-vă de iubire.
Onoraţi să vă fim alături în această nouă aventură,
E cea mai frumoasă şi binecuvântată în emoţii
perioadă din viaţa fiecărui tânăr, în care Dumnezeu îi
descoperă pas cu pas ce înseamnă să te îndrăgosteşti
Ovidiu – o minune
Ovidiu a fost un copil foarte dorit, el fiind primul
dintre cei patru copii. A venit pe lume după doi ani
de la căsătorie, moment în care aproape îmi
pierdusem orice speranţă de a mai avea copii. M-am
rugat foarte mult la Dumnezeu şi, într-o zi când mă
aşteptam cel mai puţin, a venit vestea cea mare.
Atunci am văzut o minune şi mi-am dat seama că
va fi un copil binecuvântat.
După un an şi două luni, s-a născut primul lui frate,
Sergiu. Când m-am întors de la spital, Ovidiu nu
mă mai recunoştea, aşa că a fost nevoie de o mică
perioadă de acomodare. Fiind atât de mic (nici
măcar nu mergea sigur pe picioarele lui), nu a
realizat că a mai venit un frate. Abia când au mai
crescut au început să cunoască lumea împreună şi
să pună la cale şotii. Cu timpul, Ovidiu a devenit
Dido, apelativ inventat de fraţii mai mici, în
2
neputinţa lor de a-i pronunţa numele corect.
Îmi amintesc o întâmplare puţin hazlie,
deoarece, la vârsta la care era, i se părea că trece
printr-o mare tragedie. Era în vacanţa de vară,
când abia terminase clasa I. În acel an s-a
până peste urechi de fiinţa mult visată. Abia atunci
începi să guşti cu adevărat din dragostea pură,
necondiţionată, în care fiinţa iubită este perfectă, ba
chiar cu mult mai mult decât ai visat şi de care te
îndrăgosteşti şi mai mult cu fiecare clipă. Oare aşa ne
priveşte şi Dumnezeu, cu ochii unui veşnic
îndrăgostit? Privind la preţul jetfei de pe Golgota şi
la bucuria cu care trăieşte alături de noi fiecare
tresărire a credinţei, cred că El este Marele
Îndrăgostit de la care avem atât de multe de învăţat.
Ce Dumnezeu minunat avem, care vrea să gustăm
alături de El acest sentiment tainic de iubire
necondiţionată şi să sondăm cât mai adânc abisurile
ei! Şi ce frumos a împletit-o în taina căsătoriei, unde
altarul slujirii e mereu gata pentru jertfă...
Doamne, Te rog să-i porţi Tu pe aripile Tale pe Alina
şi Ovidiu, prin acest tărâm al iubirii, fă-i să guste
toate profunzimile ei, îndrăgostindu-se şi mai mult
unul de altul, cu fiecare clipă, şi, împreună, de
măreţia frumuseţii Tale! Deschide-le ochii să vadă
dragostea Ta fără margini şi, îmbătându-se de ea, să
te slujească plini de bucurie ca familie! Binecvântează
-le familia cu binecuvântări alese, legându-i strâns în
iubirea Ta!
cu toată dragostea,
naşii Nicu şi Cristina Bagiu!
Nicoleta Boancă
organizat o mică tabără cu copiii din biserică. El era
cam micuţ ca să-l trimit, dar l-am lăsat, deoarece
mai erau şi alţi copii de vârsta lui. În una din zile,
cum se jucau copiii, a venit un bondar mare şi s-a
aşezat pe el. Atunci el nu a realizat că nu este în
pericol şi a început să plângă şi să tremure. Însă
chiar atunci i-a venit un gând de rugăciune. Şi, în
timp ce se ruga cu toată fiinţa lui, bondarul a
dispărut fără urmă!
De atunci el a învăţat că, dacă are credinţă în
Dumnezeu, nu i se poate întâmpla nimic rău – şi a
rămas credincios Domnului. Domnul să fie lăudat!
Când a început relaţia cu Alina mi-a făcut şi mie
cunoscut şi astfel eu am putut să îi dau câteva
sfaturi. În acelaşi timp ei doi s-au rugat mult şi au
postit înaintea Domnului pentru aceasta. Apoi, când
am cunoscut-o, mi-a făcut o impresie bună, mi-a
devenit dragă şi, cu timpul, relaţia între noi două a
devenit din ce în ce mai strânsă.
Dragii mei, vă doresc să aveţi tot binele din lume şi
multă credinţă!
Mama
 Despre dragoste
A fost odată, într-o ţară îndepărtată, un negustor
care avea doi fii. Cei doi flăcăi semănau ca două
picături de apă şi atât de mare le era asemănarea
încât nici măcar tatăl nu îi putea deosebi. Tatăl îi
iubea ca pe lumina ochilor, astfel încât, într-o zi,
se hotarî să le facă un dar de mare preţ. Fiecare
fiu primi din mâna părinteului câte o sămânţă
ascuţită şi negricioasă şi fură sfătuiţi să o vegheze
şi să îi poarte de grijă cum vor şti ei mai bine.
Căci seminţele acelea nu erau seminţe ca toate
celelalte, ci din ele aveau să crească pomi cu mere
de aur.
Cei doi fii primiră cu mare bucurie darul, luară
seminţele, le sădiră în pământ bun şi începură să
le îngrijească. Amândoi flăcăii mergeau
dimineaţa şi stropeau la rădăcină tinerele lăstare,
smulgeau buruienile, apoi, când mlădiţele se
făcură nişte mici copăcei, ei le curăţau ramurile şi
îi fereau de omizi. Până-ntr-o zi, când unul dintre
gemeni îşi văzu fratele făcând ceva ciudat: stătea
jos, la umbra copăcelului, şi îi vorbea. Mirat şi
puţin zeflemitor, trecu mai departe, gândindu-se
că arşiţa puternică l-a tulburat pe fratele său. Dar
acesta, crezând că sămânţa primită de la tatăl său
era una fermecată, îşi făcuse un obicei din a veni
în fiecare seară să îi vorbească pomului său, să îi
cânte din fluier, să îi mângâie scoarţa. Nu îşi mai
putea lua ochii de la el de drag ce îi era. Ba într-o
zi, săpă chiar un puţ la rădăcina mărului, un puţ
răcoros şi cu apă limpede, în care se reflecta
coroana înverzită. Fratele său râse din nou, căci
pământul era bogat şi roditor, iar izvoarele
susurau în tot locul. I se păruse muncă zadarnică.
Însă flăcăul nostru voia ca pomul său să îşi poată
privi merele de aur în oglinda rece a fântânii.
Timpul trecu şi sosi vremea roadelor. Primul
frate privi cu mare bucurie pomul său, cu
crengile grele de mere mari şi galbene, cele mai
frumoase din tot ţinutul. Dar scurtă i-a fost
bucuria, căci, abătându-se din nou pe lângă
mărul fratelui său, îl văzu plin de mere
strălucitoare, din aurul cel mai curat.
Şi atunci, cu inima întristată, flăcăul se duse la
tatăl său şi îl întrebă cu amărăciune de ce nu îi
dăduse şi lui o sămânţă cu adevărat fermecată, ca
cea a fratelui său. „Dragul tatei, îi răspunse
părintele, seminţele au fost gemene, scoase cu
mâna mea dintr-un măr de aur pe care l-am
primit demult, într-una din călătoriile mele.
Amândoi aţi sădit seminţele adormite. Fratele tău
însă a ştiut să o trezească pe a lui...‖
Dragostea, dragii mei, e o sămânţă magică. Şi eu
cred, cu toată puterea, că aceluia care calcă pe
urmele Domnului şi se încrede în El Dumnezeu îi
dăruieşte această sămânţă. Îi dăruieşte acea
persoană unică şi irepetabilă, în care dragostea să
înflorească deplin, în dimensiunea ei
miraculoasă, magnifică, divină... acea persoană
plănuită din veşnicii să umple perfect golul în
formă de inimă al fiecăruia dintre noi. Dar într-
un univers care din firea sa tinde spre
destrămare, dragostea trebuie trezită, mângâiată,
păzită să nu adoarmă, cântată, uimită, trebuie
cucerită, recucerită, trebuie să se bucure şi să se
oglindească în bucuria celuilalt. Şi nu e greu... e
minunat..., pentru că astfel veţi avea în fiecare zi
la masă mere de aur.
Domnul să vă ajute, dragii mei, să vă ţină în
palma Lui, să vă înveţe să inventaţi mereu noi şi
noi cuvinte, noi şi noi ceruri albastre!
Maria Radu
3
 Doamne, promit...
întâlnit pe Mirele Isus.
Am fost martor când Alina a răspuns afirmativ şi
din toată inima la cererea în căsătorie şi am văzut
strălucirea din ochii lor. Am văzut cum ceva tainic şi
imperceptibil, dar totuşi atât de real, îi atrăgea în
fiecare clipă unul spre altul.
Astăzi sunt martor la unirea lor şi văd aceleaşi funii
ale iubirii Lui, care între timp s-au mai îngroşat, cum
îi strâng în trup şi suflet tot mai aproape unul de
altul şi împreună de Dumnezeu.
Oare aşa va fi şi unirea Miresei cu Mirele Isus? Mire-
„Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să le Isus înlesnindu-i Miresei veşnicie după veşnicie
fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el»‖. cunoaşterea slavei lui Dumnezeu!!!
Aşa a spus Dumnezeu atunci când a zis şi s-a făcut, Acum, când aveţi acelaşi ideal, acela de a deveni
atunci când a chemat lucrurile care nu erau ca şi una în El, am pentru voi trei dorinţe, pe care vă rog
cum ar fi fost. să vi le amintiţi în fiecare zi.
Şi de atunci, generaţie după generaţie, toţi fiii lui Alina, îţi doresc din toată inima să fii o soţie înţe-
Adam au zis din adâncul fiinţei lor, direct sau indi- leaptă, lăsându-l şi ajutându-l pe soţul tău să-şi în-
rect: „Ce bine că este!‖ deplinească rolul, iar când nu poate, ajută-l de pe
Un romantic ar spune: „Dacă nu ar fi ea, nu am avea genunchi!
cu cine să comparăm luna cu toată frumuseţea ei‖. Ovidiu, pentru că eşti capul familiei şi ai mai multe
Un realist ar spune: „Fără ajutorul ei îmi este impo- responsabilităţi, celelalte două sunt pentru tine.
sibil să întreprind ceva‖. Şi astfel, toţi bărbaţii recu- Prima este să-ţi aminteşti mereu de promisiunea pe
nosc darul nemeritat şi unii mai şi mulţumesc lui care I-ai făcut-o lui Dumnezeu şi s-o respecţi, s-o
Dumnezeu pentru el. iubeşti şi să faci tot posibilul ca să fie fericită, iar a
Şi cum Ovidiu este bărbat, a fost şi el blagoslovit cu doua este să faci aşa cum tu ai zis şi să-L urmezi pe
mână largă de Dumnezeu Dăruitorul cu un cadou Dumnezeu indiferent de drumul pe care El te va
pe cât de nemeritat, pe atât de potrivit. chema să-L urmezi!
Pe când încă ne întâlneam ca să aflăm ce vrea Dum- Cu preţuire, al vostru prieten de aproape,
nezeu de la noi, dar mai ales să-I spunem noi ce Nicuşor Apostu
vrem de la El, Ovidiu spunea aşa, ca odinioară pa-
triarhul Iacov: „Doamne, dacă-mi vei da o soţie fru-
moasă şi credincioasă, promit că pe ea o voi respec-
ta, o voi iubi şi voi face tot posibilul ca să o fac feri-
cită, iar pe Tine Te voi urma oriunde mă vei chema.
Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui ne-
prihănit, pentru că, nu după multă vreme (nu după
20 de ani ca în cazul lui Iacov), Ovidiu s-a împriete-

4
nit cu Alina. În vremea prieteniei lor, Ovidiu a
început să audă din nou păsărelele cântând, îi
plăceau mai mult copacii şi natura însăşi parcă
se trezea la viaţă doar ca să-l încânte pe el. Aşa
ceva mai trăise la dragostea dintâi, atunci când l-a
 Planuri cereşti
Cred că am auzit pentru prima dată de Ovidiu
Boancă atunci când a fost în Anglia şi mă
întrebase cineva dacă îl ştiu. Numele nu îmi zicea
prea multe pe atunci, dar după aceea am aflat de
Ovidiu cel de la SLIM. Am făcut cunoştinţă cu el
şi am văzut în timp dedicarea cu care slujea.
Vorbind într-o zi cu Cătălin Budeanu, am aflat că
Ovidiu este la el la grupul de casă, că e unul din-
tre cei mai serioşi băieţi şi că este cu adevărat un
ajutor pentru grup.
Nu după mult timp l-am cunoscut pe Ovidiu cel
îndrăgostit de Alina, care era la mine în grupul
de casă. Şi cum doi îndrăgostiţi nu pot sta
despărţiţi unul de celălalt, Ovidiu a ajuns mai
aproape de mine.
Astfel am înţeles despre ce vorbea Cătălin.
Sinceritatea şi o luptă continuă cu el însuşi
pentru schimbare după placul lui Dumnezeu au
fost lucrurile pe care le-am observat cel mai
aprins la Ovidiu.
Sunt uimit de felul în care Dumnezeu a
orchestrat lucrurile, astfel încât Ovidiu şi Alina
să îşi intersecteze drumurile şi într-o zi să ajungă
Mai răruţ, că-i mai drăguţ!
Să nu crezi că dacă te-ai căsătorit vei scăpa de
mine!!!
Ţinând cont de copilăria noastră, de modul în
care ne ciondăneam, nu pot decât să mă
minunez de relaţia faină şi apropiată pe care o
avem în prezent. Bine, vă daţi seama că relaţia
noastră a devenit apropiată când Alina a plecat
de la Focşani în Iaşi la facultate, iar eu am rămas
acasă. Şi...dreaptă şi adevarată e zicala din popor
―mai răruţ, că-i mai drăguţ‖!
Dar vremea a trecut şi am intrat şi eu la facultate,
în faţa noastră şi să
îşi declare dragostea
unul pentru celălalt.
A reuşit însă să o
aducă pe Alina, o
fată din Focşani, să
studieze în Iaşi, să
ajungă într-o
biserică în care îl
avea pregătit pe
acela căruia
urmează să îi fie
ajutor potrivit.
Să nu uitaţi toate
contextele din viaţa
voastră, tot
itinerariul pe care l-aţi parcurs separat! Învăţaţi
din el şi continuaţi alergarea voastră înaintea lui
Dumnezeu, plini de credinţa că toate lucrurile
lucrează spre binele celor care Îl iubesc pe El.
Suntem binecuvântaţi că vă avem aproape, în
grupul de casă, şi dorim ca Domnul să reverse
peste voi din frumuseţea Lui!
Daniel Bosîncianu
iar acel ―mai răruţ, că-i mai drăguţ‖ s-a schimbat,
nu însă într-un sens rău al zicalei, ci în acela bun.
Alina a avut un rol important în venirea mea la
Iaşi la facultate, prin încurajări şi prin eforturi
reale de a mă ajuta să cred că voi reuşi. Ea credea
din toată inima că sora ei mai mică se va
descurca fără nici o problemă.
Cu siguranţă îmi va fi dor de nopţile petrecute
împreună, când ne întindeam la vorbă până ni se
închideau ochii de somn. După ore bune de
discuţii, urma întrebarea de bază: ―Lori, dormi?‖
la care venea un răspuns pe măsură: ―Îhî‖,
conştientizând amândouă că trecuse cu mult
peste ora normală de somn.
Îmi este dragă, îmi este foarte dragă şi-I
mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a
pus în ea şi pentru că toţi cei din jur văd cât de
5
frumos a creat-o El!
Loredana Bulgariu (Pişcoţel)
 Sinceritatea este o inimă deschisă,
puţini oameni o arată.
Îmi amintesc cu deosebită plăcere primele vizite
făcute de Ovidiu grupului Shalom. Fără Biblie la el,
foarte tăcut, lăsa impresia că pe parcursul întregii
întâlniri un singur gând îi domină întreaga fiinţă:
„Mai ţine mult întâlnirea?!, Când se termină odată?!”
Dar, săptămână de săptămână, consecvent
obiceiurilor lui (fără Biblie, tăcut…), participa la
întâlnirile de grup, până într-o zi când Ovidiu a
început să ne povestească toată lucrarea de cucerire
pe care Mângâietorul o trudea cu inima lui. Primul
semn al schimbării a fost evident pentru întreaga
biserică de casă: după săptămâni bune, Ovidiu
venise pentru prima dată cu Biblia la el şi cu o
agendă în care îşi nota cu mult tact motivele de
rugăciune ale fraţilor din grup. Mare bucurie a fost în
cer şi pe pământ în acea zi!
Nu pot uita sinceritatea lui, uşurinţa cu care îşi
deschidea sufletul la părtăşie, fără rezerve şi reţineri;
viaţa lui era ca o carte deschisă, citeai în ea şi
lucrurile plăcute, dar şi pe cele mai puţin plăcute. În
timpul unei întâlniri ne povestea cum se trezea cu
nerăbdare în zorii zilei şi parcă redescoperea totul în
jurul lui, natura, cântecul păsărelelor, glasul dulce şi
blând a lui Isus. El era atât de personal şi de aproape
pentru Ovidiu, vorbea cu Isus ca şi cum ar fi vorbit
Alina, o prinţesă fantezie
Prinţese multor fete le-ar plăcea să fie. Cu vremea,
unele dintre acestea nu mai emit asemenea pretenţii
şi-şi pierd iluziile princiare. Se spune uneori că au
crescut. Câteva sunt bântuite totuşi de acest vis ca
de o idee fixă, ca de un ultim scop al vieţii lor.
Am căutat-o pe Alina în catalogul prinţeselor eterne,
6
Sergiu Ghica
cu un prieten fizic şi vizibil.
Să te faci vulnerabil într-o lume în care toţi se calcă în
picioare fără mustrări de conştiinţă este o nebunie,
dar în cadrul Împărăţiei Cerului este singurul drum
al siguranţei vieţii spirituale; sinceritatea este temelia
vieţii spirituale.
Dragă Alina, sinceritatea, transparenţa în relaţii şi
pasiunea sunt flori rare în timpurile noastre tulburi,
dar aceste flori Ovidiu, soţul tău, le deţine din
belşug. Dumnezeu te cheamă să îngrijeşti de ele, ca
nici una să nu se ofilească în viaţa lui Ovidiu, ci să
înflorească tot mai mult, până la Marea Revedere!
Ioana Radu
nu în cel al prinţeselor date uitării sau necunoscute,
şi am găsit-o.
Alina nu face parte din acea categorie de prinţese
care sunt nici prea-prea, nici foarte-foarte, şi una, şi
alta, nici-nici, aşa şi aşa; nimic din toate astea, ci este
o veritabilă comoară, o prinţesă tandră, elegantă şi
plină de rafinament.
Născută într-un trandafir şi-a petrecut copilăria şi
adolescenţa în puf şi catifea, ca orice prinţesă—fiica
unui rege, visând la acel brotăcel care mai târziu
urma să se transforme în... în Ovidiu (prinţ).
Şi când acest prinţ (Ovidiu) întâlneşte o prinţesă fără
nazuri (Alina), se spune, în basme, că ―făcut-au
nuntă, trăit-au fericiţi mulţi ani" sau că "fericirea, cât
au trăit, le-a fost deplină".
Draga mea Alina, îţi doresc să devii regină ...
rămânând prinţesă. Dar să ştiţi că nici meseria de
prinţ nu e uşoară...
 Big sister
Marius Bulgariu
Deşi între noi diferenţa este doar de 11 luni şi deşi
este fată, nimic din acestea nu a împiedicat-o să
fie un aliat perfect în „boacănele‖ pe care le
făceam împreună. Neavând multe jocuri la înde-
mână, inventam noi diferite jocuri în urma cărora
au avut de suferit mobila din casă şi bibelourile
mamei. Dar vremea a trecut şi am ajuns prin Iaşi;
venise vremea studenţiei. Mergând la aceeaşi bi-
serică, slujind la acelaşi grup (SLIM sunet) şi
având aceeaşi pasiune pentru muzică, l-am
cunoscut pe Ovidiu, cu care am legat o prietenie
frumoasă. Aşa că într-o seară, la „o bere ca băie-
ţii”, nu m-a surprins când am aflat că o plăcea pe
sora mea. Ovidiu nu ştia că Alina este sora mea,
iar eu nu am avut intenţia să îi spun în seara res- eu şi Alina suntem fraţi.
pectivă, dar l-am sfătuit să meargă şi să vorbească Mulţumesc Lui Dumnezeu pentru inima voastră
cu ea. După ceva vreme, m-am întâlnit cu Alina deschisă spre slujire şi vă doresc ca El să vă bine-
şi, din vorbă în vorbă, îmi zice de un băiat care a cuvânteze acum, la începtut de drum!
venit la ea. Nu am lăsat-o să termine şi am între- Cu drag,
bat-o dacă e Ovidiu Boancă. Ea m-a întrebat foar- Marius (fratello)
te surprinsă de unde ştiu, bineînţeles că i-am po-
vestit. Şi uite aşa viitorul meu cumnat a aflat că

„Soţia mea va fi Urare…

cea mai fericită”
Cerasela Boancă Marina & Claudiu Bîrsan
Cu ceva ani în urmă, în preajma nunţii unei Din suflet şi inimă curată, ne bucurăm pentru
verişoare comune, Ovidiu era la noi acasă şi fericirea voastră. Vă spunem şi vă urăm să nu vă
pregăteam împreună ceva pentru evenimentul ce uitaţi niciodată înapoi, să vă adunaţi forţele, bu-
urma. Dintr-o vorbă în alta Ovidiu a spus ceva ce curiile şi sentimentele pure ale dragostei, să le
m-a înduioşat şi care mi-a plăcut foarte mult: „Eu aşezaţi cu blândeţe, ―stimate Domn’ Ginerică‖, în
o să o fac pe soţia mea cea mai fericită din lume!” buchetul cu flori nemuritoare al ―Domnişoarei
Uau! Ce frumos! Mirese‖, ca fericirea şi dragostea să nu vă lipseas-
I-am spus că îi voi aminti atunci când va fi că nicicând, pentru a vă da curajul şi puterea mer-
cazul... I-am amintit... şi prin aceste rânduri îi sului "drept şi înainte", prin toate valurile vieţii
mai amintesc o dată. tumultuoase.
Dydo, ai grijă ca soţia ta să fie cea mai fericită! Nici o furtună distrugătoare să nu aibă puterea
Alina, fii răsfirării buchetului nemuritor, iar când foamea
cea mai va fi mai aprigă, saturaţia ―stomacului‖ să se îm-
fericită şi... plineasca din dragostea pură ce v-a unit.
fă-l pe soţul În cea mai frumoasă zi din viaţa voastră, suntem
tău cel mai alături de voi cu inima şi cu gândul, urându-vă
fericit! fericire şi bucurii. Să vă iubiţi mereu ca în

7
această zi minunată, să aveţi o viaţă plină de
fericire şi împliniri împreună! Casă de piatră!
 Pentru prinţul meu
Încerc ne priveam într-un alt mod, eram doar membrii
s ă - m i aceluiaşi grup.
amint esc Mai târziu, după ce Ovidiu mi-a mărturisit că mă
momentul place, am aflat că el mă remarcase abia după ce eu
în care am plecasem de la Shalom, la întâlnirile pe care le
început să aveam duminica, cu un grup de prieteni.
visez la O bună perioadă de timp eu nici măcar n-am
un prinţ, observat atenţia deosebită pe care el mi-o acorda,
dar nu până într-o zi când cineva „mi-a deschis ochii‖ şi am
r eu-şesc . văzut că aşa era. El se străduia cum ştia mai bine să
Însă îmi mă facă să bag de seamă că mă place.
amin-tesc Din momentul în care mi-am dat seama şi până când
c u el mi-a mărturisit, n-a trecut foarte mult timp. Îmi
siguranţă amintesc că într-o seara m-a apelat pe mess, legându-
cum a se, ca de obicei, ori de poza mea, ori de status-ul
început meu. Ştiu că eu îmi doream să port o discutie cu el şi
povest ea să-l rog să nu mai facă astfel de gesturi faţa de mine
noastră şi (mă poza cu orice ocazie, mă bulgărea doar pe mine
cum l-am cu zăpadă când ieşeam la săniuş şi multe alte gesturi
c unosc ut de genul acesta ). Numai că n-am reuşit nici pe
pe cel care departe să fac lucrul acesta, pentru că el mi-a cerut
urma să- voie să mă sune, pentru a-mi mărturi că făcea toate
mi devină gesturile acestea pentru că mă plăcea şi dorea să
prinţ pentru tot restul vieţii. începem o relaţie de cunoaştere mai profundă,
Era o după-amiază obişnuită, în care am mers la pentru căsătorie. Îmi amintesc zâmbind că m-a
grupul de casă Shalom, păstorit pe atunci de Sergiu
şi Simona Ghica. Întârziasem puţin la grup şi când
am intrat, pe lângă chipurile cu care eram familiară,
am observat un băiat despre care urma să aflu mai
târziu că era vărul Ligiei Boancă şi că ar fi dorit să
vină şi el la noi la grup. Era un băiat timid, care avea
o poveste asemănătoare cu a mea. Venea dintr-o
familie creştină, însă în adolescenţă nu urmase calea
părinţilor săi şi se întorsese de curând la Domnul.
După întâlnirea de grup, locuind în aceeaşi zonă, am
mers împreună cu Claudiu Bulgariu şi cu el acasă, cu
acelaşi tramvai şi acolo am aflat mai multe detalii
despre viaţa lui şi hotărârea de a-L urma pe
Dumnezeu. Îmi mai amintesc că ne-am amuzat cu
toţii pentru că Ovidiu mă credea cu mulţi ani mai
mare decât el, iar eu îl credeam cu tot la fel de mulţi
ani mai mic decât mine.
Săptămânile şi lunile au trecut însă şi odată cu ele
întâlnirile de grup, unde l-am descoperit pe
adevăratul Ovidiu. Totuşi, chiar şi după câteva luni,
el rămăsese pentru mine un băiat timid (nu se mai
ascundea după Ligia, cum o făcea la început ), dar
care avea o inimă sensibilă şi profundă şi o mare

8
dragoste de Dumnezeu.
„Întâlnirile” noastre au continuat o lungă
perioadă la grup, până când eu şi alte două
persoane am trebuit să mergem la un alt grup de
casă. În toată această perioadă, atât eu, cât şi el nu
impresionat cu seriozitatea lui şi a doua zi am postit unul, ori
împreună pentru lucrurile ce urmau să se întâmple. celălalt oscila în
Însă relaţia noastră a început abia peste un an de la hotărârea lui.
mărturisirea dorinţei inimii lui. În acea perioadă eu Tot El a fost cel
treceam prin nişte momente grele şi nu mă puteam care a făcut ca
gândi la o relaţie. Însă Ovi s-a înarmat cu multă sentimente le
răbdare şi a fost dispus să aştepte oricât aş fi avut lui Ovi să
eu nevoie în acea perioadă, ca să-mi revin şi să-i pot r ă m â n ă
da un răspuns. statornice până
Bineînţeles că n-a ştiut nici pe departe ce-l aştepta. când inima
Am continuat să ne întâlnim duminică de mea i-a putut
duminică, la întâlnirile cu prietenii, şi ori de câte ori răspunde aşa
găsea ocazia, Ovi ori mă tachina, ori mai povesteam cum şi-a dorit.
despre noi. Lucrurile au mers aşa de prin februarie În tot acest
2009, de când mi-a mărturisit sentimentele lui, şi timp am
până în iunie. Atunci Ovi a plecat în Anglia pentru descoperit un
aproape 4 luni şi ne-am luat acest timp să ne băiat deosebit,
gândim, pentru a putea lua o hotărâre atunci când un băiat tandru
el urma să se întoarcă. Lunile au trecut destul de şi sensibil, o
repede şi Ovi a revenit în ţară, însă era schimbat şi persoană plină de viaţă şi cu un umor deosebit. El e
destul de rece în ceea ce mă privea. Am continuat cel care poate conduce, la orice oră din zi sau din
să ne întâlnim la ieşirile cu prietenii şi la un noapte, maşina kilometri întregi şi, de asemenea,
moment dat am avut o discuţie destul de serioasă dacă ai nevoie de reinstalat windows-ul, el e
despre noi, în urma căreia am hotărât să rămânem persoana cea mai potrivită. Tot el e cel care nu
doar prieteni. ratează nici o ocazie de a se întâlni cu prietenii şi
Însă după câteva săptamâni, Ovidiu şi-a schimbat fraţii în Domnul. E o persoană de nădejde,
hotărârea şi a venit cu propunerea să ne întâlnim de punctuală şi gata oricând să sară în ajutorul cuiva.
câteva ori ca să ne cunoaştem, pentru că până Şi în acelaşi timp, Ovidiu e o persoană cu o inimă
atunci, din februarie până în iunie, noi nu avusesem deosebită faţă de Domnul şi cu o dragoste pentru El
nici o întâlnire propriu-zisă. Cu inima strânsă din pe care am văzut-o încă de când era la Shalom. El e
cauză că lucrurile dintre noi erau nerezolvate de aşa cel pe care mă pot baza ca mă va trezi dimineaţa
de mult timp, am hotărât totuşi să mai acord încă o pentru a-mi ţine timpul de părtăşie şi tot el e cel
şansă poveştii noastre. Şi încetul cu încetul, prin care, de cele mai multe ori, vine cu diverse iniţiative
multe răspunsuri directe şi personale, Domnul ne-a în ceea ce priveşte relaţia cu Domnul şi creşterea
convins că am luat împreună cea mai bună decizie. noastră spirituală. Cu Ovi nu pot lipsi nici în ruptul
Pe parcursul relaţie noastre am realizat că El a fost capului de la întâlnirea de duminica sau, de
liantul care ne-a legat în toată perioada când ori asemenea, întârzia la grupul de casă sau de slujire
(ori de câte ori întârziem, e din vina mea  ).
El, Prinţul meu, e tot ce a putut gândi şi dărui mai
bun Domnul pentru mine!
Vreau să-ţi mulţumesc, dragul meu, pentru toată
răbdarea pe care ai avut-o cu mine timp de un an,
în care m-ai aşteptat, şi pentru toată grija şi
dragostea pe care mi le-ai arătat pe parcursul
anului de relaţie pe care l-am avut! Eşti şi vei rămâ-
ne Prinţul inimii mele...

Prinţesa ta 9
 D’ale apartamentului 9!
La vârsta de 16 ani m-am mutat împreună cu ai mei
de la bloc la casă. Până atunci, relaţia mea cu
verişorii din Focşani, din partea tatălui, a fost
distantă, pe motiv că stăteam la o distantă destul de
mare şi era greu, copii fiind, să ne întâlnim.
Însă când ne-am mutat, m-am apropiat de Alina mai
mult decât de ceilalţi verişori ai mei. Aveam nevoie
de o prietenă şi, cu toate că suntem de vârstă
apropiată (şi totuşi eu sunt mai mare cu 3 luni), o
vedeam ca pe un sfătuitor, un om mai matur. Ne
întâlneam des la biserică, la ieşirile cu tinerii, dar
mai ales în locul nostru favorit (terenul de sport al
Liceului Pedagogic, care era la „o aruncătură de băţ‖
de amândouă), pentru discuţiile „ca între fete‖.
Discuţiile de atunci şi faptul că Alina era mai
învăţată decât mine în multe domenii mi-au rămas şi
astăzi în minte şi m-au ajutat în multe bătălii
spirituale avute de-a lungul timpului. Mă mira
răbdarea ei în a-mi explica chestii ce pentru mine nu
reprezentau un interes foarte mare, „chestii‖ despre
băieţi, lupta spirituală pe care orice tânăr trebuie să o
ducă în curăţie. Hmmm...pe mine nu prea mă
interesau chestiile astea. La vârsta aceea eu ştiam
doar că băieţii trebuie ţinuţi la distanţă prin bătaie!
Timpul a trecut şi am intrat amândouă la facultate.
Ne-am mutat împreună cu Moni şi Dani, alias
„gemenele” şi ne-am supranumit „apartamentul 9”.
Anul I a fost cel mai frumos an al studenţiei şi cred
că fetele subscriu la cele spuse. Numai noi aveam un
stil unic de a face prăjituri; produsul final eram noi
„înfăinate‖. Dar credeţi-mă, produsul acesta era mai
„gustos” decât orice altă prăjitură. Crema era
distracţia ce se încingea când ne mai trecea prin cap
să facem câte o trăsnaie. Nopţile de discuţii
prelungite, ce se lăsau cu multe promisiuni din
partea noastră, de a trăi în curaţie şi în dorinţa de a fi
modele pentru cei
din jur erau cele ce
şi-au lăsat
amprenta. Pe rând,
am văzut modele de
viaţă curată în
d o me n i ul u ne i
relaţii: Moni, Dani şi
apoi Alina.
Mi-aduc aminte că
am surprins cu un
aparat foto cele mai
10
hazlii momente ale
acelui an I. Nu vă
imaginaţi cu câtă
nerăbdare am
aşteptat să fie scoase
Otilia Bulgariu
pozele de la studioul foto. Mă credeţi sau nu,
singura poză ce a ieşit era una făcută copacului din
faţa balconului nostru! Toate acele amintiri au rămas
doar în sufletul şi în mintea noastră.
Am să mă limitez la a povesti, pe scurt, o singură
„farsă‖ pe care i-am făcut-o Alinei, vrând să
descopăr cât de mult ţine la mine. Aviz adulţilor: vă
sfătuiesc să nu încercaţi aşa ceva acasă!
Într-una din seri, după o plimbare lungă cu Alina, ne
-am despărţit şi am mers fiecare la casa ei. În acea
perioadă nu mai stăteam împreună. Afară era o
vreme urâtă, cu tunete, fulgere şi alte lucruri numai
bune pentru a băga pe cineva în sperieţi. Ajunsă
acasă, îmi trece prin cap să îi fac o glumă Alinei. De
pe adresa de Messenger a surorii mele, am vorbit cu
ea, simulând a fi Raluca şi părând foarte îngrijorată
de faptul ca Oti nu a ajuns acasă. Afară era noapte şi
urât şi sora mea părea foarte îngrijorată. Alina a
sfătuit-o pe Ralu să meargă să mă caute prin toată
casa. Dar, chipurile, nici urmă de mine! Şi, colac
peste pupăză, nu răspundeam nici la telefon, fiindcă
telefonul meu era pe undeva pe sub cadă. Alina s-a
speriat rău şi a început să sune în stânga şi în
dreapta, pe la veri să afle dacă nu ştie vreunul de
mine. I-a trecut prin cap să sune chiar şi la domnul
Costel, dacă nu îmi făceam apariţia într-un final.
Bineînţeles că mi-am dat seama că am întins gluma
prea mult şi am răspuns pe telefonul meu, când a
încercat, a mia oară, să mă sune. Ştiam că deja era
foarte îngrijorată.
Nu aş mai repeta niciodată farsa făcută atunci,
pentru că mi-am dat seama că data viitoare s-ar
putea să se întâmple realmente acest episod, însă vă
spun că am descoperit cea mai mare inimă. Modul în
care mi-a demonstrat atunci că mă iubeşte şi că era
dispusă să facă orice pentru a mă găsi au făcut din
ea cea mai bună prietenă a mea, o prietenă de-o
viaţă!
Credeţi-mă, se poate conta pe un om cu un caracter
integru şi o inimă aşa mare!
La depănat amintiri
Lidia Gospodaru
Ovidiu a fost febleţea mea încă de micuţ, de când
a început să meargă în picioare. Ne era foarte
drag, atât mie, cât şi soţului meu – era tipul de
copil care mi-a plăcut în mod special.
Deoarece locuim foarte aproape unii de alţii, de
multe ori o rugam pe mama lui să-l lase la noi.
Îmi plăcea să-l iau duminica după-amiaza la
biserică. Şi în tramvai şi în autobuz, de teamă,
plângea continuu. Încercam să-i distrag atenţia,
însă nu reuşeam decât pentru scurt timp. Iar la
biserică era foarte cuminte, fiind foarte mândră
de el. bucurat mult când, mai târziu, a hotărât să
Într-o seară, când l-am luat la noi, tot jucându-ne, meargă la biserica Neemia, deoarece el mai
am uitat de timp şi am constatat că se făcuse ora mergea pe la alte biserici, însă nu se stabilise
12. Atunci am hotărât să ne culcăm. Ovidiu a fost încă. De asemenea, m-am bucurat foarte mult
de acord, chiar s-a urcat în pat şi a spus: „Da, hai când m-a invitat la botez.
să ne culcăm”. Însă, după câteva momente, Aşa cum îl cunosc eu, Ovidiu este un băiat
auzim acelaşi glas spunând: „Eu mă duc acasă să deosebit, care nu face diferenţă, îi place să vadă
aduc sica”. Era vorba de sticla cu lapte. Atunci a pe toată lumea bine, chiar dacă lucrurile nu stau
început maratonul. Am căutat prin casă cu aşa de bine şi nu judecă. De asemenea, este
speranţa că ar fi rămas de la fetiţa noastră – întotdeauna gata să ajute atât acasă, cât şi în alte
nimic. Ne-am dus la vecinul care avea un nepot, contexte. De multe ori m-a ajutat la scuturat
dar nepotul nu era la el. Am încercat să-l păcălim covoare şi la multe alte treburi casnice. Fraza
spunându-i că e târziu şi nu mai circulă specifică în astfel de situaţii era: „Lasă, mătuşă,
tramvaiele, deci nu putem să mergem acasă la el, că fac eu!”. Tot el este cel care mi-a arătat cea mai
însă de fiecare dată ne răspundea: „Nu, că acasă bună perie pentru covoare, pe care chiar el o
la mine nu mergi cu tramvaiul!”. A fost atât de testase şi pe care eu o folosesc şi acum.
agitat, încât noaptea, la 1 şi jumătate, a trebuit să Apoi, ştiind frământarea lui şi dorinţa de a avea
se ducă soţul meu să-l ducă acasă. o soţie pe placul lui Dumnezeu, m-am rugat mult
Când a mai crescut, a continuat să vină pe la noi. ca Domnul să-i dea un ajutor potrivit – şi i-a
În adolescenţă se împrietenise cu nişte băieţi din dat-o pe Alina.
cartier, despre care eu ştiam că nu sunt un Dragii mei, vă doresc să puteţi avea încredere în
anturaj sănătos. I-am spus şi lui aceasta, însă am Dumnezeu, El să vă dea putere să treceţi peste
evitat să-l plictisesc. Odată i-am pus înainte greutăţi şi să vedeţi partea bună a oricărui lucru.
versetul din Eclesiastul 11:9 „Bucură-te, tinere, în Dacă staţi aproape de El, veţi avea înţelepciune

11
tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr”. El mi- şi linişte.
a răspuns râzând: „Dar eu asta fac!”. Atunci i-am Cu drag,
arătat şi cealaltă parte a versetului şi i-am spus că Mătuşa.
asta îl face pe el responsabil. De aceea m-am
 Amintiri
Buuuuuli! Tu chiar te căsătoreşti? Te-ai plictisit de mergeam împreună
căsătorit fetele din apartament? la cumpărături...
O cunosc pe Buli de câţiva anişori buni, ne-am cunos- Întoarsă din ultima
cut la o conferinţă, iar mai târziu am locuit în acelaşi vacanţă din timpul
apartament în anii de facultate, ba chiar în aceeaşi facultăţii, a sosit mo-
cameră. Trebuie să recunosc că a fost o reală provoca- mentul să îi dau o
re să stau în aceeaşi cameră cu ea. Sau, dacă stau bine veste, şi nu orice fel
şi mă gândesc, aş putea spune, o aventură! de veste: aveam prie-
Era vară, era foarte, foarte cald, era noapte, erau ţân- ten, aveam planuri de
ţari. Şi, cum Buli a noastră nu se împăca bine cu ţân- căsătorie! Au început
ţarii, a trecut la acţiune. A luat un cearceaf şi zbang în curiozităţile, sfaturile,
stânga şi-n dreapta, doar-doar o scăpa de ei. surprizele pe care le
- Buli, ai grijă cu cearceaful, că dai peste trandafirii organiza cu cel care azi e dragul meu soţ. La scurtă
mei! vreme de la nunta mea, s-a întors roata, Alina mă
Buli nimic. sună să îmi dea o veste şi, evident, nu orice fel de
- Buli!... veste: are prieten, are planuri de căsătorie!
La un moment dat o văd că iese val-vârtej din ca- Eu am plecat la Braşov, ea a rămas la Iaşi, dar nu ştiu
meră, deschide uşa de la intrare şi pleacă. Puţin spe- cum se face că distanţa nu a rupt prietenia noastră.
riată, o chem repede pe Dani Gheorghe (în acele vre- Suntem mereu la curent cu noutăţile din viaţa celei-
muri), să mergem după ea, având în vedere ora târ- lalte, ne sunăm mereu să ne sfătuim, să punem la
zie. Dar nici nu trec bine două minute şi Buli se în- cale surprize pentru partenerii noştri, ne împărtăşim
toarce cu câteva pastille de ţânţari şi apoi începe: experienţe din viaţa de cuplu, ne încurajăm.
- Ăsta-i peretele meu, asta-i jumătatea mea de ca- Alina dragă, au trecut anii, nu mai suntem studentele
meră… bla bla! care împărţeam pereţii, care „furam‖ din mâncarea
Cine să uite seara aia? trimisă de mamele noastre, care „uitam‖ mereu al cui
Altă dată, mergeam împreună la biserică şi pe drum e rândul să ducă gunoiul sau care trebuie să facă or-
ne cam tachinam noi (cum, de altfel, ne era obiceiul). dine în cameră.
Buli începe să se agite şi numai ce-o auzi : „De la bal- Acum, noi vă urăm, ţie şi lui Ovidiu, să fiţi binecu-
ta asta nu mai spui o vorbă!‖ Evident că am început vântaţi de Dumnezeu, de Cel care a inventat dragos-
să râd de ea.. şi de atunci tot mereu de la balta aia nu tea şi familia!
mai spun nici o vorbă (şi chiar era o baltă!).
Au urmat nenumărate nopţi nedormite, când stăteam
şi povesteam, împărtăşeam vise, aşteptări, planuri, Simi, Auro şi Hedu (ştii tu, familia Pupicilor) !

Dorinţă
La început te cunoşteam doar din expe- Ne bucurăm astăzi pentru tine şi alesul inimii tale şi
rienţele care aveau loc în apartamentul 9, pe care le ceea ce vă putem dori, după 25 de ani minunaţi de
povesteau fiicele noastre, Irina şi Aurora. Apoi ai căsnicie prin care am trecut, e să fiţi mereu îndrăgos-

12
fost invitată la noi acasă şi ne-ai rămas în minte ca
o persoană foarte caldă. Aveam să te
"descoperim” însă la Braşov, când ai venit s-o aju-
ţi pe Aurora la nuntă şi de data aceasta ne-ai
rămas în minte pentru totdeauna!
tiţi, dar nu oricum, ci îndrăgostiţi în Christos şi de
Christos, să apăraţi mereu dragostea din voi, hrăniţi-
o totdeauna cu bucate alese şi păstraţi-vă ochii aţinti-
ţi spre ceruri, spre răsplătirile care ne aşteaptă!
Sonel şi Nineta Bîgu
 Ovidiu, zis Ovidelu, între noi, prietenii
Sub chipul şi rămăşiţele unui şmecheraş de cartier al
Iaşiului, l-am cunoscut într-un loc de slujire în biserica
Neemia – tabăra Rediu –, sub identitatea unui creştin
veritabil.
Îmi amintesc că a fost foarte deschis cu mine şi că mi-a
povestit despre experienţele sale anterioare. Fiind nou
în biserică, această deschidere a sa m-a ajutat enorm.
În timp ne-am cunoscut mai bine ieşind cu ceilalţi
tineri din biserică, purtând diferite discuţii din
Scriptură şi nu numai. Uşor-uşor ne-am împrietenit şi
am început să-i cunosc inima şi credinţa în Domnul.
Un lucru care mi-a placut foarte mult a fost
diversitatea subiectelor abordate în discuţiile cu el şi
mai ales subiectul cu privire la relaţia băieţi-fete în
această „lume nouă” pentru mine, cea a tinerilor
creştini. Şi am ţinut să amintesc despre acest lucru
pentru că a fost foarte sincer cu mine, lucru pe care
l-am apreciat mult. Mi-a povestit cu multă pasiune
despre felul în care a cunoscut-o şi cucerit-o pe Alina.
Încercările şi biruinţele lor le-am primit ca pe o
îndrumare din partea Domnului. M-am hrănit din
experienţele lor, care m-au ajutat mult să-mi formez o
imagine despre acest domeniu. M-a ajutat să văd cum
Începutul slujirii
Pe Alina o cunosc din Focşani, dar pot spune că abia
în Iaşi, când am locuit împreună, am descoperit-o ca
pe o prietenă apropiată. Are calitati deosebite, pe care
am avut timp să le cunosc. Dintre acestea, cel mai mult
mi-au plăcut răbdarea ei, capacitataea de a se sacrifica
pentru binele celorlalţi şi faptul că este o persoană
foarte, foarte ordonată. Mulţumesc, Bulina, pentru că
ţi-ai făcut timp de atâtea ori să mă asculţi, pentru
sfaturi, pentru grija ta să arăt cât mai bine la întâlniri,
pentru haine, pentru încurajări, pentru că renunţai la
porţia ta de prăjitură şi mi-o dăruiai mie. Eşti o
prietenă adevărată! Ovidiu, ţi-ai luat o fată super!
Gândindu-mă la o urare pentru voi, mi-au venit în
minte nişte versete din Biblie, care pentru mine sunt
deosebite:
„Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi
mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să
nu fie
aş a. Ci
oricare
va vrea
să fie
mare
între
voi, să
f i e
se implică Dumnezeu în
începuturile relaţiei, iar
acum, prin pasul pe care îl
fac, văd cum Domnul le-a
fost credincios şi le
dăruieşte un final fericit
pentru că s-au încrezut în
El. Iar pe mine personal mă
stârnesc prin acest lucru să-
i urmez îndeaproape măcar
cu „un început!”
Pentru exemplul lor de
tineri care au înfruntat şi
înfruntă multe lupte până să ajungă la acest frumos şi
important pas din viaţa lor, vreau să le mulţumesc şi
să mă rog pentru ei!
Rugăciunea mea pentru voi, înaintea Domnului, ar fi
să rămâneţi mereu alipiţi de Cuvântul Său, de spiritul
care v-a unit şi v-a adus până aici, atât în relaţia cu El,
cât şi în relaţia unul cu celălalt! Să rămâneţi mereu la
frumuseţea perioadei de început, la dragostea dintâi!
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă ţină mereu în
iubirea Sa! Iar din partea mea: muuuuulţi bebe!!!
Sabin Fărcăşel
slujitorul vostru. Şi oricare va vrea să fie cel dintâi
între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul Omului nu
a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să Îşi dea
viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” Matei 20:25-28
Dacă ar fi să parafrazez versetele acestea pentru
căsnicia voastră, aş scrie astfel:
„Ştiţi că în familie, de obicei, unul comandă şi altul
execută. Între voi să nu fie aşa. Ci atunci când ispita
mândriei sau a superiorităţii vă va bate la poarta
sufletului şi vă va spune: «Ia mai fă şi tu!!! Eu am făcut
destul!!», atunci să spuneţi: «Acum e momentul să îmi
probez dragostea pentru tine! Te voi iubi slujindu-te!».
Pentru că nici Isus nu a venit ca să I se slujească, ci ca
să slujească!‖
Vă urez ca la fiecare răsărit să vă treziţi cu gândul
următor:
Pentru Alina: „Alina nu s-a trezit astăzi să i se
slujească, ci ca să slujească!‖
Pentru Ovidiu: „Ovidiu nu s-a trezit astăzi să i se
slujească, ci ca să slujească!‖
Luaţi pilda Mântuitorului vostru Isus şi El va turna
unitate, dragoste, armonie în căsnicia voastră! Mă
bucur din toata inima pentru voi, pentru acest
13
început în doi în care vi se deschide un drum plin
de provocări şi de mare frumuseţe! Dumnezeu să
vă dăruiască binecuvântarea Sa!
Cu mult drag,
Monica Marfă
 Grija de mamă
Iulia Boancă
În perioada preşcolară, Ovidiu venea des pe la noi, s - a justificat
de multe ori împreună cu mama, dar alte dăţi şi îndemnându-mă să
singur. Într-o astfel de zi, mâncând gogoşi m ă rog în
împreună cu copiii mei, el m-a întrebat nedumerit continuare pentru
cum pot munci atât de mult spălând hainele binecuvântarea lor.
copiilor. Spunea el: „Mama mea nu mai poate să Ovidiu, dorinţa mea
muncească atât de mult...! E obosită! Şi eu îmi spăl este ca în continuare
şosetele singur!” relaţia ta cu Alina şi
Am fost surprinsă de preocuparea pe care, la o dragostea ta pentru ea
vârstă atât de mică, o avea pentru binele mamei să se asemene cu cea
lui. Întotdeauna o lăuda povestind lucrurile bune pe care o aveai pentru
pe care le făcea pentru el şi fraţii lui. mama ta. Amândoi să
Mai recent, mergând spre biserică, printre altele el staţi la umbra Celui
mi-a spus: „Mătuşică, roagă-te ca Domnul să-mi Atotputernic şi vă veţi convinge de calitatea alegerii
dea o prietenă credincioasă”. Eu m-am rugat, voastre!
timpul a trecut, Domnul a răspuns, dar Ovidiu nu P.S. N-ar fi rău s-o scuteşti şi pe Alina de spălat
m-a mai anunţat că Domnul îi răspunsese şi deci şosete.
nu mai era nevoie să mă rog pentru acel motiv, ci Mătuşica

Un diamant ce străluceşte
Am cunoscut-o pe Alina cu ocazia nunţii fratelui aparte. A fost o plăcere să colaborăm în a aduce
meu cu prietena şi colega ei de apartament. Mi-a bucurie altora, pentru că astfel ea a reuşit să îmi
plăcut din prima felul ei de a fi: foarte sigură pe producă bucurie şi mie, prin felul ei de a fi, prin
ea, creativă şi organizată. Ştia ce trebuie să facă şi, gândurile şi visele împărtăşite, prin experienţele
mai mult decât atât, ştia şi cum trebuie să facă. Şi din viaţa ei.
stia cum să ajute o începătoare într-ale nunţilor Am ştiut că nu va mai dura mult până când va
cum să îi calce pe urme. E drept, avea câteva trebui să pună la punct propria ei nuntă. Un
experienţe cu diamant străluceşte şi este dorit. Şi nu rămâne
colegele ei de mult timp „fără stăpân‖. Mă bucur foarte mult că
cameră, care se de astăzi Alina va începe să îşi răspândească
măritau una câte licăririle în propria ei familie. Şi aşa cum o ştiu eu,
una. Mi-a fugit cu capul pe umeri şi cu felul ei de a fi plin de
prin cap gândul să responsabiliate, sunt sigură că va fi un exemplu
mă mut o pentru mine şi în ce priveşte viaţa de familie.
perioadă cu ea în Doresc multă fericire celor ce astăzi îşi unesc viaţa
cameră, poate- şi, mai mult decât orice, doresc prezenţa lui
poate mi-o veni şi Dumnezeu în căsnicia lor. Pentru că „El, care n-a
mie rândul... cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi

14
Mi-a rămas la toţi, cum nu le va da fără plată, împreună cu El,
suflet pentru că toate lucrurile?‖ (Romani 8:32)
dincolo de spiritul
ei de organizator, Deşi departe, aproape,
avea o căldură Beta Dubei
 Alina cea foarte dragă…
Alina este persoana pe care o cunoşteam cel mai
puţin când ne-am mutat împreună în Iaşi, în anul I.
Pe Oti o ştiam ceva mai bine, iar pe Moni... din
pântecele mamei. Ne-am pomenit toate patru într-
un apartament nou, într-o biserică nouă, într-un
oraş nou. Dar acomodarea a fost cum nu se poate
mai plăcută pentru noi, fiindcă am trecut prin ea
împreună.
Încet-încet, ne-am cunoscut şi ne-am obişnuit una
cu cealaltă. Vă spun sincer însă că mare mi-a fost
uimirea când am început să o cunosc pe Alina...
Câtă frumuseţe era la un pas de mine! Un suflet
cald, plin de compasiune şi extrem de săritoare
când aveam nevoie de ajutor! Aceste cuvinte nu
sunt exagerări, vă asigur, întrucât cred cu tărie că
Alina a fost cumva liantul dintre toate.
Să vă spun concret câteva acţiuni ce o
caracterizează foarte bine pe Alina. Când una
dintre noi era bolnavă, Alina era cea care se trezea
în miez de noapte plină de grijă, făcea un ceai sau
ne întreba cum ne mai simţim. Nu putea dormi
dacă ştia că una dintre noi suferă… Îmi amintesc de
anul în care am locuit cu Aurora şi ea s-a
îmbolnăvit… Eu nu ştiam cum să mă comport, cum
să o alin, mă gândeam să nu o deranjez cu
intervenţia mea. Însă Alina s-a trezit, s-a dus la ea, i
-a adus un medicament, a întrebat-o cum se simte,
a stat cu ea chiar dacă era miez de noapte... Ce gest
frumos şi memorabil care m-a învăţat atât de
multe!
Apoi, în perioada în care am locuit în aceeaşi
cameră, am găsit în ea un sprijin grozav. Ştia să mă
asculte şi avea o putere incredibilă de a empatiza
cu mine. O calitate deosebită a Alinei este aceea că
nu intră în sufletul tău când eşti supărat şi îţi
respectă dreptul la intimitate. Totuşi, într-un
anume fel, o simţi că este alături de tine şi gata să te
ajute.
Diana Clim
Alina este o prietenă care se comportă cu gingăşie
şi atenţie cu cei din jur. Din tot ce ştie, împărtăşeşte
cu mare drag! Cu ea este o plăcere să stai de vorbă,
să asculţi, să înveţi. În materie de frumuseţe şi
îngrijire, ea a fost educatoarea noastră. Multe
secrete de-ale fetelor le-am aflat de la Alina, care,
deşi este mereu bine informată, niciodată nu a fost
excentrică sau exagerată în această direcţie. Cel mai
minunat moment a fost acela când ne-am chinuit să
ne facem un tratament facial cu măşti, creme şi ne-
am fotografiat pline de mândrie, în scopul amintirii
momentului, pentru ca să aflăm de fapt că nici o
poză nu a ieşit! Dar distracţia a fost superbă, a
meritat din plin!
La joacă… ce să mai zic! Era mai mult decât
deschisă pentru orice: în nenumărate rânduri ne-
am simţit bine la un pahar de vorbă, la o bătaie cu
perne, la o răfuială cu făină, la pupici şi gâdilat etc.
De aceea, dragă Ovidiu, mă bucur pentru că vei
avea parte de dragostea Alinei şi că te vei bucura
de aceste calităţi frumoase care se găsesc în ea! Îmi
doresc să ai grijă de sufletul ei sensibil, să o iubeşti
şi să o preţuieşti în fiecare zi, pentru că ea este
darul special al lui Dumnezeu pentru tine!
Scumpă Alina, fie ca prin grija şi blândeţea ta să îl
farmeci în fiecare zi pe Ovidiu! Fie ca frumuseţea
sufletului tău să strălucească mai mult decât cea a
feţei tale, iar soţul tău să îşi găsească odihna şi
bucuria în tine!
Vă doresc amândurora să deveniţi o echipă
puternică împreună cu Domnul nostru, care vă va
dărui iubire şi binecuvântare din belşug! El să vă
călăuzească paşii în noua etapă pe care o începeţi
împreună şi fie ca deciziile familiei voastre să fie
luate împreună cu Cel mai Înţelept Sfetnic –
Dumnezeu!
15
 „Boancheeeş”
Cine ştie câte ceva despre mine, probabil a
aflat că mi-ar fi plăcut mult să am un frate mai
mare, însă faptul e deja consumat... asta e, m-
am născut înaintea celor doi fraţi ai mei (şi
sunt sigură până la stele şi ’napoi că nu e o
greşeală)! Cu toate astea, n-am rămas cu
părerea de rău, ci m-am bucurat de viaţă mai
departe, dar a avut Domnul grijă ca înaintea
mea să se nască, printre alţii, Ovidiu, care –
surpriză! – este cel mai mare dintre verişori
(incluzând aici doar băieţii). Însă cel mai fain
era că el nu se comporta ca băiatul acela mai
mare, care nu ia în seamă puştii din preajma
lui; Dido, cum îi spuneam noi, era sociabil (ca
şi acum, de altfel) şi discuta cu oricine, fără
pretenţii şi mofturi.
Tot cam pe-atunci am început noi să avem
„discuţii serioase” despre maşini, iar dacă vă
întrebaţi de unde acest microb, răspunsul îi
vizează pe taţii noştri şi pe toţi ceilalţi unchi,
care fără excepţie sunt nu doar pasionaţi de
mecanica auto, dar şi pricepuţi. Aşadar,
aflându-ne foarte adesea pe meleagurile
mirifice ale Galatei, unde făceam „reuniuni” cu
verişorii, la casa bunicilor Boancă, am petrecut
momente semnificative la umbra viţei de vie,
printre curcile din curte, dar mai ales, printre
scule şi uleiuri de maşină. Şi cum nu ar fi fost
posibil ca tot ce auzeam să iau laolaltă, mă
16
distram de minune când Ovidiu în loc să
spună „portieră” zicea „poartă”. Îi explicam
ce înseamnă la mine „poartă” şi, bineînţeles,
Ligia Boancă
era de acord, dar cu prima ocazie reuşea să
spună tot cum se obişnuise J. Acum parcă mi-
aş dori să-l mai aud o dată spunând aşa, dar de
foarte mult timp nu mai încurcă termenii.
Trecând la treburi mai la îndemâna oricui...
undeva, în toamna anului 2006, l-am invitat pe
prietenul şi verişorul meu, Ovidiu, la grupul
de casă Shalom, din care făceam parte de
aproape jumătate de an. A venit atunci, apoi
de fiecare dată şi... a rămas cu noi. Nu cred în
coincidenţe şi de aceea sunt convinsă că a fost
planificat de undeva din veşnicie ca acolo, în
apartamentul din Canta, la întâlnirea grupului,
să o întâlnească pe cea care mai târziu avea să-i
fie „copilot”, Alina Bulgariu, membră şi ea a
Shalom-ului. Dar până la ea, m-am bucurat eu
de amabilitatea lui, care-l determina să nu mă
lase niciodată să merg singură acasă la
întoarcerea de la grup; întotdeauna mă ducea
până în casă, pentru a fi sigur că totul e în
regulă, iar acolo, de
obicei gestul îi era
răsplătit ori cu ceva
bun (plăcintă, harbuz,
gogoşi, castraveţi
muraţi...), ori chiar cu
ceva de mâncare,
când eram înfometaţi
după munca depusă
la studiu. Dar ceea ce
am reţinut cel mai
bine despre el şi sunt
absolut sigură că nici el nu a uitat este
frumoasa lui apropiere de Domnul Isus, în
fiecare dimineaţă înainte de a merge la lucru.
Ne povestea cât de frumos este şi cum, atunci
când caută prezenţa lui Dumnezeu, i se
întâmplă toate cele bune, cum dimineaţa,
înainte de toate, auzea (sau aude) ciripitul plin
de înţelesuri al păsărilor din copaci...
Povestea abia începe, mai ales că după ce el a
fost un timp slujitor al Elohim-ului, iar ea
(Alina) s-a bucurat în părtăşie împreună cu cei
de la Emanuel, acum suntem toţi din nou în
aceeaşi biserică, de această dată Eutih Neemia.
 Alina - o prietenă de nădejde
Raluca Bulgariu

gata să dea de la ea mult mai mult pentru

De o perioadă de timp locuiesc în acelaşi
apartament cu Alina, iar de o perioadă mai
scurtă de timp am împărţit şi camera cu ea.
Fiind mai aproape de ea, am ajuns să văd
anumite trăsături rare într-o relaţie de prie-
tenie.
Alina m-a impresionat prin modul ei de a
mă asculta atunci când eu aveam anumite
nemulţumiri, lupte sau ofuri, ea a ştiut să mă
asculte şi să îmi îndrepte din nou privirea
către Domnul când eu eram la pământ.
Am ajuns să văd că este o persoană sensi-
bilă, dar are şi fermitatea de a rezista încerc-
ărilor. Atunci când ea era la pământ, nu îşi
descărca nervii pe cei din jur, ştia să gestio-
neze starea ei şi să nu pună poveri pe ceilal-
ţi. Este o persoană care e gata să slujească, e
gata să renunţe la ea pentru binele celuilalt.
În relaţia ei cu Ovidiu am fost surprinsă de
felul în care renunţa la ea însăşi pentru a-l
asculta şi pentru a-i da ajutorul ei, Alina e
binele lui Ovidiu, ea îi răspunde gândurilor
lui şi umorului lui.
Pe Ovidiu l-am văzut ca singurul Cavaler în
Alb care a fost pregătit de Domnul pentru
Alina. La El am observat râvna lui de a fi
plăcut Domnului, am văzut cum preţuieşte
Cuvântul Domnului şi cum are grijă de Ali-
na. M-a surprins jovialitatea şi umorul lui şi
preţuirea lui pentru Alina.
Ovidiu şi Alina, doi tineri îndrăgostiţi care
sunt în lume, dar de fapt nu fac parte din
lumea de aici, amândoi cu frământări în su-
flet şi lupte merg spre cer, spre cetatea pen-
tru care au fost creaţi. Dumnezeu să binecu-
vânteze inimile voastre în drumul pe care
veţi merge de acum împreună ! Îmi tresaltă
inima de bucurie pentru voi, căci ştiu că fu-
nia împletită în trei nu se rupe uşor. Vă îm-
brăţişez şi căldura de sus să fie pentru tot-
deauna în căminul vostru !

17
Echipa de redacţie
Redactori: Tehnoredactare: Echipa de serviciu:
Mihai Ghiurţu, Emil Juverdeanu, Daniel Bosîncianu, Oana Bilan – responsabil de număr
Dana Lungu, Costel Cozorici, Silviu Bulgariu, Bogdan Bosîncianu – tehnoredactor
Oana Bilan, Ada Dumitriu, Bogdan Bosîncianu Emil Juverdeanu – corector
Irina Beschieriu, Ştefan Mihai Mihai Ghiurţu – revizor
Ioana Boancă, Secretar de redacţie: Email:
Irina Andriciuc, Dana Bulgariu grauntedemustar@yahoo.com