PROIECT DE ACTIVITATE

DATA: 27.04.2023

PARTICIPANŢI: a VI-IX-a

Profesoară: Botnaru Marianna

Gimnaziul Temeleuți

SUBIECTUL: ,, Familia – crezul iubirii ’’

TIPUL ACTIVITĂŢII : consolidare-sistematizare de cunoștințe, priceperi și

deprinderi ;
MIJLOACE DE REALIZARE: Recitare de poezii, interpretare de cântece
SCOPUL ACTIVITATII:

aprofundarea cunoştinţelor elevilor referitoare la familie, membrii

acesteia şi atribuţiile fiecărui membru al familiei, utilizând experienţa
acumulată prin intermediul activităţilor;
dezvoltarea gustului estetic şi a îndemânării.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE SI PROCEDEE: conversatia, explicatia, descrierea, dialogul,

brainstormingul, analiza, expunerea, turul galeriei, sceneta.

1
 Familia – crezul iubirii
I prezentator: Fiecare om trăiește o aventură a sa.

Al II-lea prezentator : Toți trăim aceiași aventură, cea a vieții.

I prezentator: Viața este trecătoare....

Al II-lea prezentator : De aceea trebuie să profităm de momentele și etapele

frumoase din ea.
I prezentator: Copilărie, tinerețe, bătrânețe, toate ne călăuzesc pasul.
Cântec ’’Poveste de dragoste’’
Familia
Eu cred că mai există fericire
Și-o unică avere – ntre averi,
Familia e crezul de iubire
Și singura dovadă să mai speri.
Eu cred că mai avem făgăduință
Și-un jurământ de-a pururea solemn,
Familia – i simbolul de credință
Și- acesta-i crezul nostru cel mai demn.
Eu cred că mai avem sinceritate
Și mai există- n noi devotament.
Familia e-un crez de libertate
Și-acesta-i cel mai bun medicament.
Eu cred că mai există frumusețe,
Stă-n ochii celor care ne iubesc,
Familia e crezul de blândețe
Și-un dor care-a rămas nepământesc.
Eu cred într-o curată fericire
Și avuții cum n-au mai existat,
Acesta-i crezul nostru de iubire
Și când îl ai poți fi cel mai bogat.

Zâmbet de copil
Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.
Când se naște un copil

2
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiului scăldat
Și de îngeri binecuvântat.
Un copil e un nou început,
Un viitor fără trecut
E o sărbătoare,
Pentru părinți e o bucurie mare.

Tinerețe
Tinereţe, leagăn dulce,
care legeni omenirea,
Pân' la tine nu-mi ajunge
nici condeiul, nici gândirea.
Cine te-a trăit odată,
nimic n-are mai de preţ
decât dulcea amintire
a trecutei tale vieţi.

Nu e grai să poată spune,

nici condei să poată scrie,
tinereţe, tinereţe,
viaţa ta de poezie...
Viaţa ta – grădină sfântă –
cu flori mii, în mii de feţe,
e fermecător de dulce,
tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce
e viaţa ta de vis,
când tu faci întotdeauna
ceea ce Isus a zis...
Când în ritmul cald al slovei
şi-n al notei picur dulce
tu slăveşti cu heruvimii
Jertfa sfântă de pe cruce,
şi mireasma ta din suflet
– zări de sfinte dimineţe –
3
Răspândește lumii pacea,
sfântă eşti tu, tinereţe...
Tinereţe, floarea vieţii,
roi de dulci şi mândre clipe,
tu dai visului putere
şi dai gândului aripe...
Tu m-ai înălţat încetul, sus,
cu mult mai sus de stele...
... Tinereţe, tinereţe,
cuibul versurilor mele...

Am acasă o femeie
Am acasă o femeie
Cum nu-I alt ape pământ
O iubesc și o respect
Până intru în mormânt
Ea mi-a dăruit iubire
Fără să-mi ceară nimic
Și mi-a zis stai liniștit
Te iubesc la infinit.
E un înger păzitor
Ce-mi veghează zi și noapte
Mă ajută la problem
Și mă scapă de păcate.
Draga mea, îți mulțumesc
Pentru tot ceea ce faci
Tu – mi pui zâmbetul pe față
Chiar de-n capul meu e ceață.

Bună-i mama
Bună-i mama, cea mai bună,
Sfântă-i casa părintească,
Dulce-i limba cea străbună,
Dulce și dumnezeiască.

Mama-i suflet cu nemoarte,

Casa-i vatră cu noroc,
Limba-i doină, limba-i carte,
Ce ne-adună la un loc.

4
Multe neamuri sunt pe lume,
Dar din toate, dintre ele,
Unu-i neamul tău, anume,
Cel ce știe dor și jele.

De aceea eu îl cântu
Și mă-nchin în fața lui,
Cum se-nchină la pământu
Ramul greu al pomului.
Sceneta ’’ Familia’’

Doamne, cât este de bine

Când e mama lângă mine;
Doamne, cât este de rău,
Când nu-l văd pe tatăl meu.

Tata, mama mă iubesc

Pentru mine ei trudesc.
Ține-i, Doamne, îndurate,
La mulți ani cu sănătate,

Fa-le parte tot de bine

Să poarte grijă de mine!
Și mereu cu harul tău
Izbăvește-i de cel rău.
Doamne, ține-I fericiți
Pe părinții mei iubiți
Să mă poată crește bine,
Să se bucure de mine.
Cântec ’’ Îmi iubesc familia’’

Mama
M-a crescut mama în poală
De la leagăn pan' la școală.
Zile-ntregi și nopți de-a rândul
Mi-a vegheat somnul și gândul.

M-a-nvățat să gânguresc,
Să zic mama, să zâmbesc.
M-a –nvățat apoi prin casă
Primii pași până la masă.
5
M-a-nvățat să nu m-alint
M-a învățat să nu mint,
Să nu știu ce este frica,
Toate m-a-nvățat mămica.

Mamă bună, mamă dragă,

Te-oi iubi o viață-ntreagă
Pentru tot ce ai facut,
Pentru că tu m-ai crescut!

Mama
Palma ta ne-a mângâiat,
vorba ta ne-a leganat,
am crescut cu alți copii de-o seama.
Lângă pomul cel rotat,
lângă spicul cel bogat,
lângă pragul casei noastre, mamă.
Am fost buni și răi am fost.
Tu ne-ai căutat un rost,
cu povete planse in naframa.
Tu ne-ai învățat un grai,
tu ne-ai dăruit un plai
și-am plecat cu el în lume, mamă.
Patru zari am colindat:
le-am trecut în lung și-n lat;
drumurile și acum ne cheamă.
Tu ne-ai așteptat mereu,
am venit când ne-a fost greu,
te-am găsit încărunțită, mamă.
Ploile sunt azi de dor,
arșițele de ogor,
nopțile sunt clopote de-arama.
Toamnele te-au vestezit,
iernile te-au cărunțit,
ca pe-o floare din gradină, mamă.

Părinții mei
Parinții mei m-au educat
Sa îi respect pe toți pe cale.
6
Să îi ajut neîncetat
Și să-i iubesc egal pe fiecare.
Să am coloana vertebrală,
Pe nimeni să nu păcălesc.
Și fără a face morala
Cu dragoste să-i răsplătesc.
Mulțumesc, mamă și tată
Pentru tot ce m-ați învățat.
Cu daruire încerc acuma
Să-ascult de bunul vostru sfat.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Pentru cei mai buni părinți
Mereu să-i apere de rău
Și ale răului dorinți.

Eu am două fântânițe
Cu izvoare albastre-albastre,
Cum e cerul ce păzește
Bucuria casei noastre.

Când se furișează-n suflet

O durere cât de mică
Plâng izvoarele-n cuibare
Ca doi pui de rândunică.

Și-s așa de-nstrăinați,

Că abia- abia-și dau seama
Când se-apleacă și-I mângâie
Cu o vorbă dulce mama.

Cerul iar se limpezește,

Puii cei de rândunică
Șed în cuiburi fără grijă,
Bine e să ai mămică.

Drag mi-i tata, dragă mama,

Împreună ne-au crescut,
Dar îmi pare că pe mama
O iubim un pic mai mult.

7
Ne-au ferit de cele rele
Și iubind peste măsură,
Ei au rupt în vremuri grele
Bucățica de la gură.

Din clipele-obosite
Și-a gândului năframă
Din vis și din ispită
Venim la tine, mamă
Dintr-o obidă veche,
Din doruri și din teamă,
Din chin și din durere
Venim la tine, mamă.
Venim la tine, mamă,
Să ne scunzi în palme,
Să ne mângâi pe creștet,
Venim la tine, mamă.

Rugăciunea unei mame de Mihai Eminescu

Copilaşi din lumea toată,
Ştiti voi cum se roagă mama
La icoană-n orice seară?
Nu ştiti?-Sigur, n-aţi luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi
Înaintea Maicii Sfinte, 
Îşi şopteşte-n blânde şoapte
Rugăciunea ei fierbinte.
Uite-aşa se roagă mama:
"Maică Sfântă Prea Curată, 
Vezi-I ce frumos dorm dânşii!
Ei îmi sunt averea toată
Pentru ei din greu mă zbucium,
Pentru ei traiesc pe lume
Şi îndur atât noianul
De durere fără nume.
I-am culcat...Şi-acum spre Tine
Vin încet, să nu mă vază, 
Şi te rog, Măicuţă Sfântă
Să cobori o rază blândă
Raza bunătăţii tale 
Printre blondele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele
8
Şi nici pleoapele muiete.
Şi le adu-n suflet raiul
Liniştit al vieţii Tale;
Şi mi-I fă, în zorii zilei,
Când o fi ca să se scoale
Să-I văd blânzi, cuminţi şi veseli
Îndreptând spre mine paşii
Cum îi îndreaptă spre Tine 
Colo-n cer, sus, îngeraşii.

Cântec ’’ Iubiți-o pe mama’’

Adesea mama vă vorbește:

„Copii, de rele vă păziți,
Iubire, pace, bucurie,
În jurul vostru răspândiți!”
Și tata mereu vă spune:
„Copii, la joc nu vă certați,
Pe drum, acasă și la școală
Pe nimeni nu vă supărați.”

Bunica voastră tot vă spune:

„Copii, părinții vă cinstiți
Și cu iubire le răspundeți
De vreți ani mulți ca să aveți.”
Primiți, copii, cu bucurie
Îndemnul lor frumos și bun
Și mai târziu veți înțelege
Ce vorbe sfinte ei vă spun.

Părinții
De ce nu știm să ne iubim părinții?
De ce nu știm copii cuminți să fim?
Parinții noștri luminoși ca sfinții,
coborâtori din dor și suferințe
De ce nu știm, copii, să-i prețuim?
Ei seamănă cu pomii din câmpie
ce cresc în timp neobosit și demn,
să adumbrească pui de ciocarlie
și gura de izvor cu apă vie
9
la rădăcina unei cruci de lemn.
Și astăzi mama vine ca o mamă
la fiul ei cel mult risipitor
Și îi aduce strugure de poamă,
pâine și nuci legate în năframă
din sarbătoarea grea a anilor.
..Și astăzi tata vine ca un tată
din camp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecată să și-o vadă
Și o găsește iar înlăcrimată,
nebun îndragostită de-un soldat
Batrana toamnă, iarna mai batrană,
cu spulber, cu padure în frământ
Și intră-ncet parinții în țărână,
până la brau și mai departe până
la suflet, la oftat și la cuvânt.
Dea Domnul pace și dea Domnul ploaie,
auru-n spic să fie cu noroc
și ramul, doldora de rod, să se îndoaie,
și niciodată să traiți războaie
cu toată lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa să vă fie casa,
nicicând străină, tânără în veac:
cu frate așezat în cap de masă,
cu prunc lângă povestea cea frumoasă
despre-un cioban în tundră, cu toiag.
Dea Domnul să-aveți parte de-o iubire
mereu senină cum e lacrima,
spre rătăcire și spre regăsire
în vorba nerostită, în privire,
în fir de iarbă și în fir de stea.
Întoarcere din lut în soartă nu e!
Am fost copii, dar n-am ramas copii
Și ei, părinții, către ceruri suie,
Și cerurile porțile-și descuie,
Și clopotele bat din veșnicii
O iarbă verde și o coasă nouă,
un strop de apă și un nesfârșit
La miez de noapre luna pietre plouă
Cad picături de sange, nu de rouă
10
Și răsăritul curge-n asfințit
De ce nu știm să ne iubim părinții?
De ce nu știm copii cuminți să fim?
Părinții noștri luminoși ca sfinții,
coborâtori din dor și suferințe
De ce nu știm cinstit să-i prețuim?

Bătrânii părinții, pătimiți, împovărați

de ani; și de copii demult uitați.
Bătrânii părinții Și coboar în pământ,
Și parca-au fost candva, și nu mai sunt
Bătrâni părinți. Ca doi moși, ca doi strămoși.
Frumoși ca sfinții și ca sfinții inimoși.
Bătrâni părinții. Ca părinții, ca ai mei.
Și-atât de singuri, și atât de puțintei!
Bătrâni părinții. Și ca fulgii de ușori.
Și fulgii cad încet-încet, luminători:
din ceruri cad, din nesfârșire, din nămiezi
Și eu rămân, și eu aștept alte zăpezi.
Se duc părinții, duc-se-duc Nu la arat.
Nu la cosit. Și nu la treierat!
Încet se duc, bătrâni se duc de lângă noi:
se duc de tot, se duc la ultimul război.
Dincolo de este, dincolo de-a fost
cânta cucuvaiul răgușit, anost.
Dincolo de cântec și de paradis
Îngerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumești
nu mai spune nimeni pruncilor povești.
Sceneta ’’Tata și fiul’’

Mama
Palma ta ne-a mangaiat,
vorba ta ne-a leganat,
am crescut cu alti copii de-o seama.
Langa pomul cel rotat,
langa spicul cel bogat,
langa pragul casei noastre, mama.
Am fost buni si rai am fost.
Tu ne-ai cautat un rost,
11
cu povete planse in naframa.
Tu ne-ai invatat un grai,
tu ne-ai daruit un plai
si-am plecat cu el in lume, mama.
Patru zari am colindat:
le-am trecut in lung si-n lat;
drumurile si acum ne cheama.
Tu ne-ai asteptat mereu,
am venit cand ne-a fost greu,
te-am gasit incaruntita, mama.
Ploile sunt azi de dor,
arsitele de ogor,
noptile sunt clopote de-arama.
Toamnele te-au vestezit,
iernile te-au caruntit,
ca pe-o floare din gradina, mama.
Cântec ’’Mama ’’ Elena Javelea

Din dragoste voi ne-ați adus pe lume

S-aveți în casă flori și bucurii,
Ne-ați dat căldura inimii și-un nume
Și sunteți mândri că ne - aveți copii.
Voi stați și zile – ntregi și nopți de-a rândul
De veghe la al nostru căpătâi,
Ne sunteți cu sufletul și gândul
Prietenii și dascălii dintâi.
Ne învățați din fragedă pruncie
Al vieții alfabet să-l deslușim,
Spre soare să suim prin hărnicie
Și drepți, și buni, și înțelepți să fim.

Binecuvântați părinții totdeauna pe pământ,

E dorința și povața, și porunca celui sfânt.
Fericiți vor fi copiii ce părinții și-I cinstesc,
Fericiți vor fi părinții, ce copiii în lume cresc.

Binecuvântați părinții, dragostea să le-o arătați,

Căci atunci veți fi în viață și voi binecuvântați.
Binecuvântați părinții chiar și când vă este greu,
Căci atunci când faceți astfel, ascultați de Dumnezeu.
12
 Cântec ’’ Cântec pentru părinți ’’

Dor de tată
Când sunt copiii noștri mici

Noi pentru ei suntem tătici

Ce gingaș e și sună bine

Tăticule, mi-e dor de tine!

Dar anii trec și deodată…

Nu mai ești tătic, acum ești tată

Dra și așa tot sună bine

Tată, îmi este dor de tine!

Dar viața e un foc de paie

Și vrei nu vrei ajungi tataie,

Iar vorba ta, în râs e luată

Tataie, ia mai las-o baltă!

Și-n anii care-ți mai rămân

Te vor numi doar ăl Bătrân

Și vorba lor te năucește

Bătrâne, ce-I mai trebuiește?

Copile, tu să ai știință

Am fost un tată cu credință

Și din puțin, de-a fost să fie

Eu am răbdat și ți-am dat ție.

Dar fă-mi, te rog, o bucurie

La cimitir, de vii la mine

Să-mi zici ca în copilărie:

13
Tăticule, mi-e dor de tine!

Părinții sunt suspin și dor,

Sunt lacrima de bucurie,

Părinții mă înalță-n zbor,

Credință-mi sunt și poezie.

M-au învățat să fiu cântare, mi-au dăruit razele-n zori

Să-mi lumineze clipa-n care

Mi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotit

Când pașii m-au purtat în lume

Pentru a –mi afla drumul sortit

Și-a devein un om anume.

Eu lor acum le mulțumesc

Și îi respect. Într-un cuvânt

Ei sun tai mei și îi iubesc

Cât voi trăi pe-acest pământ.

Părinții mei sunt oameni buni

Și dragi îmi sunt părinții mei

Căsuța noastră cu minuni

Se-ascunde-n umbra unor tei.

E leagănul a trei copii

Căsuța albă cu pridvor

Ne poartă grijă zi de zi

Părinții noștri iubitori.

14
Când vom fi mari, de vom pleca

Din locul drag și cunoscut

Cinstiți părinți, nu vom uita

Că v-ați trudit și ne-ați crescut.

Cântec ’’Scumpii mei ’’

Bunica

Cu părul nins, cu ochii mici

Și calzi de duioșie,

Aievea parc-o văd aici,

Icoana firevei bunici

Din fragedă-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus

Din zori și până-n seară,

Cu furca-n brâu, cu gândul dus,

Era frumoasă de nespus

În portu-I de la țară…

Cata la noi așa de bland,

Senină și tăcută,

Doar suspina din când în când,

La amintirea vreunui gând

Din viața ei trecută.

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte,

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte…

15
Viața e frumoasă…

- De ce ai atâtea riduri?
Într-o zi întreb de bunul.
- Am trăit o viață lungă,
Mi-a răspuns atunci bătrânul.

- Cât trăiești pe lume, viața,

Cum să-ți spun eu, băiețele?
Lasă-n suflet și pe față
Brazde mari, mai mărunțele…

Și în fiecare brazdă,
E ascuns – o amintire,
E ascuns-o suferință…
Viața nu-I doar fericire…

Nu e rău să ai și riduri.
Chiar de ți-e brăzdată fața,
Când ai nepoței ca ține,
Frate, e frumoasă viața!
Cântec ’’Dragi mi-s neamurile mele’’
Povestea familiei nostre
1. Familia este iubire și fericire!
2. Familia este o binecuvântare pentru mine!
3. Familia rămâne împreună!
4. Familia este mediul în care venim pe lume. Este locul unde găsim înțelegere,
liniște și iubire!
5. Familia este cel mai bun loc din lume. Mă face bucuros, fericit și liniștit!
6. Familia pentru mine este acasă, dar nu o casă construită din ziduri, ci din
dragoste, respect, unitate și voie bună!
7. Familia pentru mine-I armonie, locul unde mă întâlnesc cu Dumnezeu!
8. Familia pentru mine ste totul! Este liniștea deplină!

Viață, în tine a încăput

Și bucurie, și durere,
Și-aripi de vis au încolțit,
Născând pelin cu iz de miere.

Ce-I o viață de om ce începe

Între naștere și moarte?
16
 Viața-I vis, și cant, si zbor,
Când ești tânăr, plin de dor.
Toți: Cu toții iubim viața!

Cântec ’’Nu-I nimic ca omenia’’

17
Familia – crezul iubirii

18