Grdeămu

unte
REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICA NEEMIA IAȘI  
 19 SEPTEMBRIE 2010 

ştar
Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe
care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele
acesta, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele,
dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi
se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi
în ramurile lui. [Matei 13.31,32]

num
aru

1 4 1l

Editi
e spe
ciala
de NU
NTA
 O poveste de dragoste scrisa de Dumnezeu
Am avut onoarea să fim părtaşi la frumuseţea
începutului de poveste pe care Dumnezeu a scris-o
mirilor noştri. A luat un băiat plin de devotament
faţă de El şi l-a aşezat lângă o frumoasă fată, care
aştepta plină de încredere că Domnul va alege cel
mai potrivit soţ pentru ea.
Claudiu, un băiat cu frământări care aveau ca scop
apropierea cât mai mare de Dumnezeu. În această
lună se împlinesc doi ani de când facem parte din
aceeaşi biserică de casă, care se întâlneşte
săptămânal. Suntem un grup de tineri pe care
Claudiu l-a numit „Eutih”, după numele celui care a
adormit la îndelunga predică a lui Pavel şi şi-a
pierdut echilibrul căzând pe fereastră, dar care în
final este reabilitat şi participă împreună cu ceilalţi la
cină. Claudiu este neobosit în a asculta Cuvântul lui
Dumnezeu şi la fiecare întâlnire stârneşte în noi
dorinţa de a cunoaşte tot mai mult pe Domnul şi
Cuvântul Său. Biruitor sau înfrânt în luptele cu
păcatul, Claudiu nu lipsea la nici o întâlnire şi venea
aşa cum era pentru a strânge cât mai multe resurse
spirituale în sufletul său. Mereu a fost o încurajare
pentru noi şi, atunci când noi oboseam, el era cel
care ne dădea impulsul de a merge mai departe.
Fiind alipit de inima lui Dumnezeu, s-a frământat
împreună cu El în găsirea acelei persoane pentru
Dintotdeauna
Nu ştiu când am cunoscut-o pe Cera. Poate la
jocurile “de-a v-aţi ascunselea”, “7 pietre”,
“şotron”, “flori, fete sau băieţi” sau atunci când ne
jucam “de-a magazinul”. Poate când ne jucam cu
păpuşile sau „făceam mâncare”. Poate atunci
când cântam sau încingeam câte un dans prin
casă...
Nici pe Claudiu nu ştiu când l-am cunoscut: la
2
basket sau la mafia?!
Îmi amintesc însă când i-am cunoscut pe
amândoi. În seara în care, ieşind din scară, i-am
văzut pe ei doi şi pe Angel în faţa blocului. Iniţial
care să-şi lase familia şi cu care să formeze un singur
trup. Şi astfel Dumnezeu i-a intersectat drumul cu
Cerasela, o frumoasă fată în care a descoperit acelaşi
devotament pentru Dumnezeu.
Aveam ulterior să o cunoaştem pe Cerasela în cadrul
bisericii de casă, iar care Claudiu ne-a prezentat-o ca
fiind aleasa lui cu o mare încântare pe chip. Şi ce
altceva am putea spune decât că am fost foarte
bucuroşi pentru ei? Cu multă gingăşie şi dragoste
Cerasela i-a fost mereu alături, iar Claudiu ne
împărtăşea tot mai mult din biruinţele lui.
Înţelepciunea şi farmecul ei l-au completat pe
Claudiu într-un mod deosebit. În diferite contexte
formau o adevărată echipă puternică pe care te
puteai baza.
Privindu-i nu putem decât să ne bucurăm pentru ei,
deoarece sunt un bun exemplu pentru cuplurile din
jur. Alegerile pe care le-au făcut şi frământările
legate de relaţia lor au făcut cinste lui Dumnezeu,
care a turnat peste ei belşug de binecuvântare.
Frumuseţea relaţiei lor ne-a făcut să dăm slavă lui
Dumnezeu şi să-I mulţumim pentru ei. Dacă vă
apropiaţi de ei să îi cunoaşteţi mai bine vă veţi
molipsi de devotamentul lor pentru Dumnezeu pe
care îl răspândesc în jurul lor.
Dragii noştri, în viitorul care vă stă înainte vă dorim
ca Dumnezeu să zidească „casa” voastră, ca ea să
rămână veşnic în picioare. Dragostea voastră să
crească tot mai mult în fiecare zi şi împreună să
formaţi acel singur trup pe care îl aşteaptă Domnul
de la voi. Dumnezeul slavei să Se poată baza pe
credinţa voastră şi să vă folosească în planurile Lui.
Fiţi binecuvântaţi în veci de Domnul şi El să vă
poarte pe braţe de biruinţă în fiecare zi a căsniciei
voastre!
Cu multă preţuire pentru voi,
Daniel s i S i m o n a B o s i n c i a n u ( n a s i i )
nu am
b ă n u i t
nimic. Dar
când Cera
mi-a spus
„Ioana, nu
spui la
nimeni, OK?”, mi-a picat fisa...!
Dragii mei, fiţi binecuvântaţi!!!
Cu drag şi pupici,
Ioana Boanca
 Frumusetea Ceraselei
M-am frământat mult înainte de a scrie acest
articol, pentru că mi-am dorit să scriu lucruri care
să dezvăluie ceva din frumuseţea interioară a
Ceraselei. Spun că m-am frământat din cauză că nu
am aproape nicio amintire concretă care să o
conţină şi pe Cera. Iată de ce: în familia noastră, pe
când eram noi toţi încă acasă, eram împărţiţi în
două „tabere”: cei „mari”, adică primele patru fete,
printre care şi eu, şi cei „mici”, adică restul de şase
suflete. Eu, făcând parte din tabăra celor mari, nu
am avut prea multe tangenţe cu „amărâţii” cei mici
şi aşa se explică absenţa Ceraselei din amintirile
mele. Nici când am crescut mai mari nu s-a
schimbat mare lucru, pentru că în anul în care m-
Incurajari la inceput de drum
O prezenţă discretă, dar puternică − aşa am
cunoscut-o pe Cerasela în cadrul grupului Levi, din
care am făcut parte pentru mai mulţi ani; o
persoană care ştie să se deschidă în faţa celui care e
dispus să o asculte şi care nu stă să îşi plângă de
milă în situaţiile dificile pe care le întâmpină.
Cerasela, Domnul ne-a binecuvântat mult prin tine
prin sinceritatea manifestată atunci cand aveai de
spus lucruri nu tocmai uşoare sau confortabile,
prin disciplina şi organizarea de care dădeai zilnic
dovadă atunci când dis-de-dimineaţă te sculai
dornică să auzi vocea Domnului tău, prin curajul
tău în diversele situaţii în care mergeai pe teren cu
SMURD-ul şi în fiecare zi dădeai piept cu lucruri
noi, cu oameni de multe tipuri, dar care aveau în
comun nevoia de ajutor, şi, nu în ultimul rând, prin
slujirea şi iniţiativele pe care le luai în special în
crearea de albume şi mesaje speciale pentru nunţile
celor din biserică.
Toate acestea El le-a pus în tine pentru a fi aripă şi
scut pentru Claudiu!
am căsătorit eu Cera avea doar vreo 17 ani.
Însă, stând totuşi şi săpând adânc şi atent în
evenimentele ultimilor ani, Duhul mi-a amintit o
mică întâmplare prin care am fost cercetată prin
Cera. Se făcea că aveam nevoie urgentă de ceva
anume de la ea (nici nu-mi mai amintesc ce) şi tot o
sunam la telefon, însă ea nu răspundea. Aşa că am
sunat-o pe mama şi am întrebat-o ce se întâmplă.
Fiind seara mai târziu, mi-a spus că Cera doarme
deja, că se culcă mai devreme de felul ei. Eu,
mirându-mă că doarme la ora aia, întreb de ce, şi
mama dezleagă misterul: Cera şi Ligia se culcă mai
devreme pentru că dimineaţa se trezesc devreme şi
au părtăşie în Cuvânt şi în rugăciune cam vreo
două ore. Vă spun că în acel moment parcă o suliţă
mi-a străpuns inima. M-am simţit atât de ruşinată
pentru că eu nu am niciodată părtăşie două ore
dimineaţa, unde să mai pun că sunt dimineţi sau
zile întregi în care nu citesc din Scriptură. Atunci
am fost cercetată prin practica surioarelor mele şi
mi-am pus mai serios problema.
Îi mulţumesc Domnului pentru impulsul primit
prin Cera şi le doresc celor doi, aşa cum spunea
cineva, să se bucure de siguranţa că partenerul lor
va fi întotdeauna cel în care pot avea încredere că îi
va trezi dimineaţa pentru părtăşie!
Ada Dumitriu
Acum, la început de zbor în doi, mă rog Lui ca
toate aceste experienţe preţioase pe care le trăiţi
acum să rămână borne de aducere aminte în
momentele în care emoţiile şi sentimentele voastre
nu vor mai fi atât de puternice ca acum şi ca în
fiecare lucru făcut împreună să învăţaţi să-L
implicaţi tot mai mult pe El!
3
Simona Balan
 Soacra cu doua, trei sau patru nurori
Astăzi este ziua poveştilor mai mult sau mai puţin
adevărate. Unii vă vor spune poveşti cu zâne şi feţi
frumoşi care trăiesc pe pâmânt şi la nunta cărora
suntem şi noi invitaţi, dar eu vă voi spune poveşti
cu... soacre şi nurori.
Toată lumea a auzit de povestea lui Ion Creangă,
Soacra cu trei nurori, prin ce chinuri a trecut soacra.
Aceasta este doar o poveste, dar cu toţii
conştientizăm faptul că autorul s-a inspirat din
realitatea românească.
Copil fiind, nu mi-a plăcut de loc povestea şi ceva
din interiorul meu (pus de Dumnezeu), îmi spunea
că aşa ceva nu este conform standardelor Sale şi
căutam mereu în jurul meu o realaţie adevărată între
noră şi soacră. Spre tristeţea mea, nici măcar în
mediul creştin nu am găsit prea multe nurori care să
se înţeleagă bine cu soacrele, lucru care m-a pus pe
gânduri şi ori de câte ori mă rugam pentru viitorul
meu soţ o „adăugam” şi pe prezumtiva soacră pe
lista mea de rugăciune.
Dar Dumnezeu, care are mult simţ al umorului, nu
numai că a „sărit” peste „şcoala de a fi noră”, ci m-a
pus în faţa faptului împlinit: să fiu soacră mai întâi
pentru o noră, acum pentru două şi, cine ştie, în
viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat, pentru
patru nurori, nu trei, aşa cum spune povestea.
Parcă îl văd pe Dumnezeu spunându-mi cu
zâmbetul pe buze: Acum să te văd Mihaela ce vei face
cu patru nurori! (Spre deosebire de soacra din
povestea lui Creangă, atât eu, cât şi nurorile mele îl
avem pe Dumnezeu ca Domn al vieţilor noastre, aşa
că pot să cânt şi eu cântecelul (adaptat la situaţia de
faţă) a celor trei purceluşi din altă poveste „Nu mi-e
frică de nora mea, nora mea, nora mea ...!”).
Primul gând mi-a zburat la Naomi, Rut şi Orpa. De
câte ori citesc cartea Rut sau privesc filmul realizat
4
pe baza cărţii sunt plăcut impresionată de relaţia
minunată dintre Naomi şi Rut. Cred că orice fată sau
femeie care a citit cartea îşi doreşte o relaţie cel puţin
la nivelul acesteia.
De data aceasta nu mai este doar o poveste scrisă de
Creangă, ci este o poveste scrisă de Însuşi
Dumnezeu, care, fără să aibă neapărat acest scop,
distruge acel „mit” al soacrei şi nurorilor care sunt
mereu într-un „război”.
Ce vreau eu să subliniez prin acest lucru?
Eu şi Cerasela ne cunoaştem doar de câteva luni, dar
avem în faţă atât timp cât va îngădui Dumnezeu să
trăim pe acest pământ. Mult sau puţin, îmi doresc ca
acest timp să fie unul de care să ne amintim cu
multă plăcere şi să vorbim una de cealaltă cu toată
dragostea şi tot respectul. Naomi le numea pe
nurorile sale „fiicele mele”, eu îmi doresc ca între
mine şi nurorile mele să fie o relaţie de prietenie. Şi
când spun prietenie exclud din start lucrurile
superficiale şi de „suprafaţă”.
Îmi doresc ca Cerasela să găsească în mine o
prietenă cu care să poată împărtăşi atât lucrurile
bune, cât şi pe cele mai puţin bune, să aibă curajul să
se deschidă faţă de mine, convinsă fiind că va găsi în
mine un confident adevărat, dar şi un ajutor care va
fi gata să îi ofere o încurajare, chiar şi o mustrare
spusă cu toată dragostea. Nu va găsi perfecţiunea,
dar va găsi pe cineva care o poartă şi va continua să
o poarte în rugăciunile ei.
Poate Creangă prin povestea sa a reuşit să contribuie
la conotaţia urîtă a cuvântului „soacră”. Când auzi
acest cuvânt, vrei, nu vrei parcă te trec fiori pe şira
spinării.
Fie ca familia Bulgariu să facă din cuvintele „soacră”
şi „noră” două cuvinte plăcute pentru auzul
fiecăruia.
Fie ca familia Neemia să fie un exemplu în Iaşi şi
prin aceste relaţii de familie şi să reuşească ca
povestea lui Creangă să rămână „de poveste”.
Fii binevenită noră în mijlocul nostru şi să te simţi
iubită şi acceptată de noi toţi, inclusiv de... heeei,
chiar aţi crezut că am uitat de cealaltă noră, Dana?
Nici vorbă, prima „şcoală” cu ea am făcut-o, aşa că ...
Aşadar, Cerasela, te îmbrăţisăm cu toată dragostea şi
din inimile noastre sincere şi pline de bucurie îţi
spunem că ne eşti tare dragă şi abia aşteptăm să te
vedem mireasă şi să intri în casa noastră într-o nouă
postură, de soţie a dragului nostru Claudiu.
Şi am să vă mai spun un mic secret doar ţie,
Cerasela, şi lui Claudiu. Undeva în ceruri, privind
spre voi, se mai bucură cineva, alături de toţi sfinţii.
Ea nu poate fi prezentă fizic, dar în duh este alături
de voi. Să fiţi foarte atenţi atunci când la nuntă vă va
îmbrăţişa toată lumea, pentru că veţi mai primi o
îmbrăţişare caldă. Să ştiţi că e de la ea.
Mihaela Bulgariu
De la parinti ...
Toţi ştim cum sunt Cerasela şi Claudiu, toţi le
ştim calităţile, aşa că vom încerca să le scriem
doar câteva urări din partea noastră.
Claudiu, Proverbele spun că cine găseşte o
nevastă bună găseşte fericirea şi este un har pe
care-l capătă de la Domnul.
Întotdeauna să priveşti la Cerasela ca la un dar
de la El şi să gândeşti că ai găsit adevărata
fericire pe acest pământ. Să nu uiţi că ori de
câte ori gândeşti ceva despre ea sau i te
adresezi, în realitate toate aceste lucruri nu se
opresc la ea, ci îşi continuă „drumul” ajungând
la Dumnezeu, bucuria sau tristeţea având efect
în primul rând asupra Lui. Aşadar, dacă vrei să
Îl bucuri pe Dumnezeu, să o iubeşti pe Cerasela
aşa cum îţi cere El, până la sacrificiu.
În perioade de criză să nu uiţi că El este
Singurul care nu intră în nici un fel de criză, că
toate sunt posibil la El şi că El deţine toate
lucrurile în control. El spune şi se face şi inima
împăratului este ca un râu de apă în mâna Sa,
pe care îl îndreaptă încotro vrea. Aşadar nimeni
şi nimic nu Îi poate sta împotrivă şi dacă El este
de partea noastră, este suficient.
Întotdeauna să ai în vedere că prin înţelepciune
se înalţă o casă, prin pricepere se întăreşte şi
prin ştiinţă se umplu cămările ei cu provizii
materiale şi spirituale. Înainte de a lua o decizie,
sfătuieşte-te cu Dumnezeu, în prezenţa
Ceraselei. Să faceţi totul împreună, să munciţi
împreună, să vă odihniţi împreună, să vă
distraţi împreună, chiar dacă din când în când
veţi avea şi timpul vostru personal.
Aminteşte-ţi că aşa cum îţi vei construi
atmosfera din familie aşa o vei avea. Dacă
„acasă” va fi locul în care abia vei aştepta să
ajungi şi să îţi petreci timpul, înseamnă că ai o
comoară uriaşă şi foarte preţioasă.
Gheorghe si Mihaela Bulgariu
Şi nu uita că femeile au nevoie să se simtă în
siguranţă în braţele soţului, să fie iubite şi să li
se spună acest lucru de foarte multe ori, fără ca
soţul ei să se plictisească că i-a mai spus acest
lucru de cel puţin o mie de ori.
Cerasela, în familie femeia „dă tonul”. În funcţie
de cum este starea femeii aşa este atmosfera din
casă. Să nu uiţi acest amănunt şi chiar dacă vor
fi momente mai puţin plăcute, aminteşte-ţi că o
privire prietenoasă înveseleşte inima ta şi a celor
din jurul tău. Un zâmbet sincer aduce lumină şi
pace. Oricât de greu ţi-ar fi, chiar şi atunci când
Claudiu „nu va merita” să îi zâmbeşti sau să îl
ierţi, să o faci de dragul lui Dumnezeu, care Te
va privi şi îţi va da puterea să ierţi şi să uiţi fără
ca măcar să realizezi că este a nu ştiu câta oară
când o faci. Dacă va fi vreodată cazul, să îţi
„înghiţi” cuvintele care, dacă le-ai da drumul, ţi-
ai dori apoi să nu le fi rostit.
Dumnezeu urăşte femeia supărăcioasă sau
gâlcevitoare şi o numeşte streaşină picurătoare.
De câte ori vei auzi o streaşină picurând să îşi
aminteşti de ce a spus El şi să Îl rogi să te
ferească de aşa ceva, să îţi pună în suflet multă
dragoste şi răbdare faţă de soţul tău drag şi
scump.
Soţii noştri au nevoie să ştie că sunt apreciaţi
şi foarte importanţi în ochii noştri prin tot ceea
ce întreprind. Că sunt valoroşi pentru noi şi
că ... nu sunt manipulaţi de soţia lor. Da, nu
uita că prin natura noastră este foarte uşor să
facem acest lucru.
Şi în fiecare clipă să îţi aminteşti că o femeie
nu poate decât să îşi înalţe soţul sau să îl
distrugă. Înainte de a face sau zice ceva,
5
aminteşte-ţi că este aşa uşor să distrugem ceea
ce am construit cu trudă într-o perioadă mare
de timp şi este aşa greu să refacem ceva din
Continuare in pagina 6
 De la parinti . . .  
Continuare din pagina 6
nişte ziduri ruinate.
Pentru noi nu există altă cale, ori îi distrugem, ori îi
înălţăm stând în umbra lor, în cămăruţa noastră,
purtându-i pe braţe de rugăciune, mijlocind pentru
ei.
Aşadar, dragii noştri Cerasela şi Claudiu, vă dorim
să porniţi la acest drum propunându-vă două
lucruri:
Să nu plecaţi cu aşteptări din partea celuilalt. Cu
cât sunt mai mari aşteptările cu atât mai mai mari
sunt dezamăgirile şi cu atât mai adânci vor fi rănile
din sufletele voastre. În loc să spuneţi: „mi-aş dori
ca ea/el să fie sau să facă ...”, încercaţi să spuneţi:
„ce pot schimba eu în mine sau ce pot să fac eu
astfel încât astăzi el/ea să aibă o bucurie în plus?”
Să nu doriţi să vă schimbaţi unul pe celălalt prin
metodele voastre proprii. Când unul din voi
consideră că ar trebui ceva schimbat la celălalt,
aduceţi problema respectivă înaintea lui
Dumnezeu, El fiind Cel care va decide care din cei
doi se va schimba cu adevărat.
Fie ca bucuria şi împlinirea voastră să apară atunci
când îl veţi face pe celălalt să fie bucuros, fericit şi
împlinit.
Fie ca voi să fiţi unul pentru altul pe locul doi în
viaţă după Sfântul Dumnezeu şi frânghia pe care
aţi început să o împletiţi acum să fie mereu
împletită din Cerasela, Claudiu şi Domnul nostru
Isus Hristos.
Să aduceţi raiul în casa voastră şi căminul vostru să
fie locul de desfătare al lui Dumnezeu.
Viaţa voastră să fie o provocare pentru cei din jurul
vostru, căminul vostru, relaţia voastră să Îl onoreze
pe Dumnezeu şi să îi determine pe cei ce vă vor
întalni să aducă laude Domnului nostru drag şi
scump, Isus Hristos.
Gheorghe si Mihaela Bulgariu

Vizite mai dese. . .  

De când au început să se căsătorească surorile
mele, vizitele la Iaşi trebuie să fie mai lungi,
pentru că sunt deja mai multe case de vizitat.
Claudiu şi Cerasela s-au gândit că ar mai fi nevoie
de una în plus! Şi iată-i în marea zi a startului lor
în doi. Ei, ştiu că nu s-au gândit ei neapărat aşa,
dar abia aştept concediul acela în care voi trece
într-o scurtă vizită pe la casa lor. Vom servi
împreună un ceai sau o cafea, îmi vor arăta pozele
de la nuntă, vom povesti despre cum e să păşeşti
lângă cel/cea pe care Dumnezeu ţi l-a dat/ţi-a dat-
o, voi învăţa de la ei una şi alta.
Atunci îi voi vedea pe Claudiu şi pe Cerasela altfel
decât îi văzusem înainte. La fel de simpatici sau sau mai târziu, se va întâmpla!
poate chiar mai simpatici, reflectându-şi unul Dumnezeul vostru să vă ţină în braţele Sale, de
altuia zâmbetul de pe chip, cu preocupări ce astăzi până în veşnicie!
ţintesc în aceeaşi direcţie, învăţând împreună, din
zi în zi mai mult, să înţeleagă voia lui Dumnezeu
Rebeca Boanca

6
pentru ei ca familie.
Nu ştiu când vor deveni rândurile acestea
realitate, dar mă bucur de pasul pe care ei îl fac
azi. Asta îmi confirmă că într-o zi, mai devreme
 Ceruska
Cera a căpătat o multitudine de nume pe parcursul
convieţuirii în familie (aspect întâlnit, de altfel, nu
doar în cazul ei, ci şi în cazul oricărui alt membru al
familiei), nume pe care însă nu le putem dezvălui,
din motive de securitate.
Cera este sora mea mai mare cu aproximativ un an
şi jumătate şi singura cu care mă asemăn la
aspectul fizic. Dintre părinţii şi fraţii noştri nici
unul nu are ochii albaştri, însă noi două am
împrumutat culoarea ochilor de la bunica de pe
mamă. Doar noi două avem părul în nuanţe de
roşcat, ca în barba tatălui (să nu-l căutaţi cu privirea
să vedeţi dacă e adevărat ce spun! Barba lui era
roşcată în tinereţea lui, nu şi acum). Noi două am
învăţat în clasele I-IV la aceeaşi şcoală din cartier şi
am avut învăţătoare comună (în ani diferiţi).
Când eram mici aveam amândouă talentul de a ne
supăra una pe cealaltă, astfel încât nu eram chiar pe
aceeaşi undă de multe ori. Dar ştiu sigur că atunci
când eram la ţară, doar cu bunicii, fără părinţi,
eram foarte solidare şi întotdeauna când apele erau
tulburi, ţineam una cu cealaltă. În astfel de
momente, uneori ne luam cu ale noastre şi nu ne
lăsam bucuria furată de „norii negri”, ba chiar prin
asta o mai enervam pe bunica deja nervoasă.
Cera este persoana cu care de ceva timp rezonez
mai bine, pentru că ne-am propus un ţel cu mult,
D r a g i i m e i „ c u m n a t e i ”. . .
C&C, Cera şi Claudiu, doi frumoşi. Zic frumoşi
pentru că, în primul rând, îi văd frumoşi în interior.
Am avut ocazia, ca mulţi care au fost în tabăra de la
Moeciu, să învăţ lucruri noi şi să întăresc relaţii cu
fraţii din biserică, printre care şi ei (C&C). Am
călătorit cu ei în maşină şi i-am cunoscut şi în alte
contexte decât în gruprile de slujire de la biserică.
Am observat şi am fost încântat de felul în care se
potrivesc şi de cât de bine se completează unul pe
mult mai înalt decât oricare altul de până acum: ne-
am propus fiecare-n parte să cunoaştem pe Cel care
ne-a creat şi ne-a mântuit, iar asta prin Cuvânt şi
rugăciune! Nu în ultimul rând, Cera este cea cu
care, mai nou, sunt şi la acelaşi grup de casă, ceea
ce ne e de ajutor pentru frământările noastre.
Mulţumesc frumos, Cera, pentru că te trezeşti în
fiecare dimineaţă cu îndârjire la ora 5, ca să citeşti
Scriptura şi să te rogi! E o adevărată încurajare şi
motivare pentru mine şi mă faci să mă simt mică de
tot! Să te ajute Domnul nostru să o ţii tot aşa!
Cu drag.
Ligia Boanca
 
celălalt. I-am cunoscut sensibilitatea „fulgerului”
din echipa noastră de volei, copilăria şi drumul
umblării în credinţă. Aaa, şi să nu uit! Calităţile lui
de şofer! Dacă vreţi să împrumutaţi vreodată
maşina cuiva, el e omul ideal. De ce? Mai mult de
80 km/h nu-i dă!
Iar Cerei îi sunt dator cel puţin pentru faptul că,
fără să ştie, ea şi Ligia, prin seriozitatea şi poziţia
lor faţă de dărnicia în biserică, m-au încurajat şi mi-
au deschis ochii spre o altă perspectivă asupra
„zeciuielii”. Astfel mi-au fost înlăturate multe dubii
şi suspiciuni. Ovidelu, verişorul tău, spunea odată: „Pe
soţia mea o voi face cea mai fericită”. Vreau să-ţi
amintesc aceste cuvinte, atât ţie, cât şi lui Claudiu, ca să
aveţi grijă să vă faceţi unul pe celălalt cel mai fericit!
Domnul să vă răsplătească credinţa cu binecuvântări, să
vă ajute să fiţi lumină şi să aveţi o familie sfântă.
Multă iubire şi trăire în, cu şi pentru Hristos, vă urez,
7
dragii mei!
Sabin Farcasel
 Cerasela, portret
Chip luminos, zâmbet larg, deşi adesea parcă prea
străbătut de urme de seriozitate, dedicare până la
epuizare, pasiune.
Aşa s-a arătat Cerushka, aşa am văzut-o crescând
sub ochii noştri, ai tuturor celor din casă.
În acest sens, cele mai proeminente sunt amintirile
legate de SMURD, de echipamentul roşu,
împrumutat ba de la unul, ba de la altul, pe care îl
purta cu drag, de orele nesfârşite de voluntariat pe
ambulanţă, aşa încât, atunci când o căutai prin
casă, mai mult nu era decât da, de orele în care
povestea ce şi cum a învăţat şi a ajutat.
Cerasela e omul care, dacă iubeşte, o face fără rest.
Dacă îşi pune inima pentru ceva, nu se dă înapoi.
Planul lui Dumnezeu cu tine
Am cunoscut-o pe Cerasela chiar la prima
întâlnire a grupului de casă Levi la care am
participat. Îmi amintesc că m-a surprins
vestimentaţia ei ciudată, ea fiind îmbrăcată în
seara respectivă cu uniforma SMURD, şi urarea de
bun venit pe care i-a adresat-o cineva din grup:
„Bună Cerasela! Ai venit la grup cu elicopterul?”.
Pe parcursul întîlnirilor mi-am dat seama că
Dumnezeu a pus în ea un dar deosebit: acela de a-i
îngriji pe cei bolnavi şi nu oricum, ci chiar în
situaţiile de urgenţă, când e chemată să acţioneze
contra cronometru.
Am văzut în ea puterea de a trece peste situaţii
dificile şi mai ales încrederea că toate lucrurile
prin care un creştin trebuie să treacă au un scop în
planul lui Dumnezeu, de aceea, după cum însăşi
Cerasela mărturisea, „atunci când trec prin
probleme nu mă întreb <Doamne, de ce?>, ci spun
mai degrabă <Doamne, pentru ce ai îngăduit să
Urare de la grupul Levi
Doar Domnul ar fi putut să îmbine atât de
năstruşnic şi frumos calităţi pe care, în mod
normal, cu greu le găseşti împreună.
Stai să o priveşti, o prezenţă discretă şi rezervată,
şi te întrebi cum a putut Domnul ca în acel zâmbet
angelic şi plin de pace să ascundă curajul şi
rezistenţa unui luptător. Adesea ni s-a strâns
inima ascultându-i la grup experienţele de pe
SMURD când un om se luptă în faţa ei cu moartea.
8
Ce o defineşte? E acea linişte în mijloc de furtună,
e echilibrul când totul în jur e extrem de dinamic,
e rezistenţă atunci când răbdarea e greu încercată.
Ce bine de
soţul ei, ce
bine de
oamenii cu
care are de-
a face şi
care bene-
ficiază de
darurile pe
care Dumnezeu le-a pus în ea!
Dumnezeu să o ajute ca şi în căsnicia ei să dea
totul pentru a o face un colţ de rai.
Iulia Boanca, mama
trec pe aici?>”.
Claudiu, mă bucur că Dumnezeu ţi-a pregătit o
soţie specială cum e Ceraselă şi sunt convinsă că
veţi fi unul pentru celălalt ajutorul şi instrumentul
potrivit pentru modelarea caracterului vostru.
Închei cu o definiţie a iubirii, dată de un cunoscut
poet român, dorindu-vă ca dragostea voastră să fie
o oglindire a unei iubiri fără margini, de care noi,
aleşii Lui, ne vom bucura pe vecie.
Iubeşti − când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
(Lucian Blaga, Iubire)
Denisa Burghelea
Curaj, gingăşie şi frumuseţe: liantul lor e
dragostea de Dumnezeu şi dragostea de oameni.
Dragă Cerasela, acum, în pragul călătoriei în doi,
Domnul să te binecuvânteze cu putere de a iubi
cât pentru doi, de a rodi în bunătate cât pentru
doi, de a ierta şi uita cât pentru doi.
Iar ţie Claudiu, ce putem să îţi urăm decât
înţelepciune în a descoperi şi pune în valoare
comoara primită în dar!?
Cu drag, Grupul Levi
 Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu
Cum s-a transformat sufletul lui Claudiu până la
bărbatul hotărât de astăzi, care, înaintea Bisericii,
mărturiseşte că a găsit-o pe cea alături de care vrea să
îmbătrânească? Numai Cel ce modelează sufletele
poate şti, însă puţin Domnul ne-a dezvăluit şi nouă.
Îmi vine acum în minte că am citit mai demult, nu
mai ştiu exact dacă într-un Grăunte mai vechi sau
într-un material al Rugului Aprins, o rugăciune a
mamei mele soacre ca toţi băieţii ei să aibă soţii
credincioase. Când am citit asta eram de puţin timp
parte a familiei, însă am simţit aşa o siguranţă ştiind
că o mamă s-a rugat pentru mine cu mult timp
Ca fratii
Stând în faţa foii de hârtie şi încercând să scriu ceva
din suflet despre fratele meu, din cei 22 de ani trăiţi
în aceeaşi casă, nu pot decât să spun că sunt plin de
regrete că am lăsat anii să curgă pe lângă noi, fără să
ne cunoaştem decât superficial. E drept că am studiat
la şcoli diferite, am avut fiecare prietenii lui,
experienţele lui.
Ne-am apropiat unul de altul în ultimii ani, când am
slujit împreună la SLIM, şi muuulte ore am discutat,
la telefon sau faţă în faţă, despre ce am mai putea face
să se audă bine în biserică, cum să reglăm staţia sau
ce fire ar mai trebui cumpărate. Pe lângă asta am
început să discutăm probleme personale, să ne cerem
părerea despre o problemă sau alta. Aşa a devenit
prietenul meu cel mai bun şi acum simt nevoia să-l
sun repede să-i povestesc orice bucurie sau necaz.
Anii vor trece cu aceeaşi repeziciune ca până acum şi
mă rog Domnului ca ce am câştigat în aceşti ani să nu
se piardă, ci să se înnoiască din zi în zi.
Dar dacă ar fi totuşi să povestesc ceva despre
copilăria lui Claudiu, vă voi spune că el a fost
dintotdeauna altfel: a făcut primul "oaaa" la câteva
minute după ce gongul a marcat începutul anului
1985, adică pe 1 ianuarie, la ora 0.05, ca să nu uite
nimeni de ziua lui (şi aşa îşi face Claudiu în fiecare an
ziua cu biserica, aşa cum o face şi Cera azi).
El este şi cel mai diferit în ce priveşte fizionomia,
fiind singurul cu părul creţ şi ochii verzi, astfel
înainte de a-l cunoaşte eu pe Cătă. Aşa că, dragă Cera
şi dragi viitoare cumnate, suntem binecuvântate ca
soţii noştri să fie crescuţi de o femeie care i-a protejat
în primul rând prin rugăciune şi care ne-a preţuit şi
ne-a considerat importante şi demne de a investi
timp în rugăciune pentru noi, poate dinainte ca ei să
facă primii paşi!
Apoi mi-l amintesc pe Claudiu cel mai apropiat de
mama. El era singurul dintre băieţi care o alinta şi m-
am gândit de pe atunci că soţia lui va fi fericită cu un
soţ care nu va conteni să-i arate tandreţe şi afecţiune.
Nu ştiu când s-a gândit prima dată la momentul
relaţionării cu o fată, însă ştiu că s-a pregătit pentru
momentul acesta, documentându-se şi citind cărţi pe
această temă. Ba chiar unele subiecte le-a aprofundat,
iar imaginea cea mai sugestivă este cea în care
Claudiu intra în lumea viselor în timp ce mama îi
citea din cartea „Când povestea de dragoste ţi-o scrie
Dumnezeu”.
Şi acum visele au devenit realitate, iar Claudiu
trăieşte acum propria poveste de dragoste scrisă de
Dumnezeu şi happy-end-ul e garantat dacă cei doi
rămân fideli Autorului acestei poveşti.
Dana Bulgariu
câştigându-şi din partea lui tata apelativul de
„ursăchean", semănând mult cu bunicul din partea
mamei.
Când nici nu trecusem de vremea maşinuţelor,
Claudiu a câştigat o bursă de două sau trei săptămâni
în Olanda, deci a fost primul dintre noi care a plecat
în străinătate. Vă închipuiţi cum ne uitam la el ca la
filme SF când ne povestea cum s-a distrat la piscină,
cum s-a plimbat cu bicicleta pe piste special
amenajate (până atunci nici nu ştiam că există) sau
cum, în mod incredibil, familia la care a fost cazat
avea calculator acasă!
Un alt eveniment notabil care nu poate fi trecut cu
vederea, pe care nici eu şi sigur nici Dana, soţia mea,
nu-l vom uita, este din ziua nunţii noastre, când, în
amintirea bătăilor din copilărie, un şlap aruncat
înspre mine de Claudiu mi-a spart buza. Cu două ore
înainte de cununia civilă stăteam cu gheaţă pe buza
umflată. Până la urmă tot răul a fost spre bine şi aşa
am beneficiat şi eu de machiaj profesionist la nuntă
(numai pentru acoperirea rănilor).
Şi cum nici un final nu se potriveşte mai bine decât
cu o urare, un singur lucru îţi urez pentru perioada
nouă pe care o începi, dragul meu prieten şi frate:
9
„aer în piept!” (Claudiu ştie)!
Catalin Bulgariu
 Spre orizonturi elitiste
Un moment care caracterizează foarte bine
parcursul lui Claudiu până în acest moment s-a
petrecut în clasele din ciclul gimnazial, la Colegiul
„C. Negruzzi”. Au avut pe cineva important invitat
la ora de limba română şi s-au pregătit foarte bine, s
-au îmbrăcat în uniforma specifică şcolii şi au scris
mare pe tablă: „Suntem elitişti!” Sincer să fiu nu am
înţeles nimic atunci din acest eveniment şi am râs
când mi-a povestit, dar stând acum şi încercând să
cuprind în câteva cuvinte viaţa lui Claudiu de până
acum, cred că acest dicton i se potriveşte. Prima
reacţie, aceea de repulsie faţă de posibila îngâmfare
a acelor mici copii negruzzişti, mi-a trecut când mi-
am dat seama că parcursul formării unui om de
excepţie, care să influenţeze pozitiv dezvoltarea
acestei lumi, începe cu conştientizarea şi asumarea
scopului de elită al societăţii.
Îmi aduc aminte cu drag discuţiile despre credinţă,
viaţă şi pe diferite teme din filozofie pe care le
aveam cu Claudiu, mai ales în drumul spre şi
dinspre Biserică. Am descoperit în el un băiat
sincer, profund, jucăuş şi, cum scria diriginta lui din
gimnaziu pe o carte pentru premiu, „un băiat
frumos ca o fetiţă”. Nu-mi aduc bine aminte exact
temele pe marginea cărora discutam, dar mi-a
rămas întipărit în minte cât de bucuros eram
vorbind despre ce ne trecea prin mintea noastră de
liceeni; pentru amândoi timpul dispărea în acele
momente de joacă cu idei. Când Claudiu era în
clasa a XII-a la respectabilul liceu „G.
Ibrăileanu” (respectabil mai ales pentru că cei mai
mulţi copii din Biserica Neemia au învăţat acolo),
încurajaţi de profesoara de filozofie, elevii au
Echipa de redactie
Redactori:     Tehnoredactare:
10
Mihai Ghiurțu,   Emil Juverdeanu,   Daniel Bosîncianu,   Emil Juverdeanu–responsabil de număr
Dana Lungu,   Costel Cozorici,   Silviu Bulgariu,   Bogdan Bosîncianu – tehnoredactor
Oana Bilan,   Ada Dumitriu,  Bogdan Bosîncianu
Ştefan Mihai 
Irina Beschieriu,    
Ioana Boancă,  
Secretar de redacție:
Irina Andriciuc,   Dana Bulgariu
Emilian Bulgariu
alcătuit o revistă cu gândurile pe care le aveau pe
diferite teme, titlul dat de Claudiu articolului său
fiind „Ce este omul?”. Pentru ca demonstraţia celor
spuse mai sus despre Claudiu să aibă consistenţă,
voi cita din acest articol câteva paragrafe:
Pentru a ne înţelege pe noi înşine, pentru a ne găsi locul
potrivit sau chiar pentru a ne face viaţa mai uşoară
trebuie să răspundem la întrebări de felul: Ce este
omul? Care este sensul vieţii? Ce caut eu pe
Pământ? Ce este fericirea? Ce doresc eu cu adevărat de
la viaţa aceasta? Cum se explică existenţa mea?
Pentru Rene Descartes caracteristica esenţială a omului
este gândirea, este faptul că el poate cugeta, poate
raţiona. Însă gândirea caracterizează sufletul, nu trupul.
Aşadar, când vorbeşte despre om, Descartes are în vedere
sufletul; omul nu este corpul său deşi este strâns legat de
acesta. Aceeaşi idee o regăsim şi la Pascal, care susţine
că ceea ce îl face diferit pe om de restul creaţiei este
raţiunea, faptul că omul poate cugeta: “Omul nu este
decât o trestie, cea mai slabă din natură; dar este o trestie
cugetătoare”. Pentru Lucian Blaga trăsătura esenţială
şi specifică omului e aceea că omul fiinţează „întru
mister şi pentru revelare”.
Omul, spre deosebire de restul creaţiei lui Dumnezeu,
are libertatea de a alege, are conştiinţa propriilor
fapte, are acel sentiment de responsabilitate faţă de
acţiunile întreprinse, are anumite nevoi superioare
cum ar fi: nevoia de comunicare, de apreciere, de
relaţionare, de a se simţi util, de cunoaştere, de a afla
ceva nou,
de divi-
nitate etc.
D r a g ă
Claudiu,
alături de
Cera, îţi
poţi înde-
plini me-
nirea de
cuce ritor
de noi ori-
zonturi, de floare a făinii, de elită a societăţii. Şi nu
este nimic mai elitist decât să iubeşti întocmai cum a
iubit Isus. Să nu lăsaţi ca cineva sau ceva să vă
smulgă aripile pe care Dumnezeu cu atâta dragoste
şi trudă vi le-a dat. Sunteţi frumoşi şi nu uitaţi să
arătaţi lumii aceasta.
  
Echipa de serviciu: 
 
 
 
Email: 
grauntedemustar@yahoo.com