decembrie 2013 - ianuarie 2014

Lumina care mă pretinde

Călcați pe urmele mele
Recunoștință pentru Har Eficacitatea slujirii personale depinde în ultimă instanță de calitatea vieții personale.
Slujirea creștină este întotdeauna într-o comunitate. Noi avem curajul să ne apropiem
Maturizarea ucenicilor de celălalt și să ținem seama de ceea ce vrea și spune numai dacă suntem convinși
că inima acestuia este curată. Fiecare suntem doritori ca eventuala deschidere spre
Început de slujire cineva să fie făcută într-un context al încrederii care are la bază lucrarea lui
Dumnezeu.
Zdrobirea Eu-lui
Nici unul nu urmăm pe cineva în care nu avem încredere. Această relaționare
presupune acceptare la nivelul conștiinței în care adevărul vestit și practicat îi leagă pe
Poezii
oameni împreună. Și într-un caz și în celălalt înțelepciunea care derivă din frica de
Dumnezeu este contextul în care are loc urmarea exemplului cuiva.
Evident că noi nu ne oglindim doar unii pe alții, ci fiecare oglindește pe Cristos care
este regăsit în Scripturi și în viața celuilalt. Regăsirea lui Cristos în viața celuilalt
dovedește adevărul creștinătății până la nivel personal. Acest fapt când este oglindit
înspre perfecțiune face ca acea comunitate să aibă un impact covârșitor în locul în
care se află. Întrucât Cristosul urmat este un Cristos care suferă, care iubește, care a
devenit sărac pentru ca noi să fim îmbogățiți, care este bun și blând, biserica nu are
piedici care să o poată opri din mărturia ei.

Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.romanianbaptists.org
 Lumina care mă
pretinde
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)

Ni se pot induce multe feluri în care să ne evanghelizare. Mântuitorul spune mai departe, în
Editorial

gândim la coborârea Fiului lui Dumnezeu capitolul 3, versetul 19, că atunci când a coborât
în lume, la naşterea Mântuitorului printre Lumina între oameni a venit şi judecata peste oameni.
noi. Putem fi influenţaţi să facem multe Pentru că, spune El, „oamenii au iubit mai mult
lucruri cu ocazia sărbătoririi acestui întunericul“. Ştiţi cum vine aceasta tradus în limba
eveniment şi, aproape în mod inconştient, noastră? A venit soţul acasă, dar între timp soţia a
involuntar, suntem prinşi în lucrurile început să-l iubească pe duşmanul soţului. Cam aşa
acestea. Dacă veţi încerca să vă socotiţi stau lucrurile cu noi, oamenii. Cel care ne-a creat pe
timpul şi alocarea lui cu ocazia acestor noi, Cel ai căruia suntem, S-a coborât la noi, ca să
sărbători, veţi vedea cât de mult îl intre la noi, să locuiască cu noi, dar noi am spus:
consumaţi în lucruri pe care, dacă le „Nu, mulţumim, noi iubim întunericul!“ Nu găseşti un
gândiţi şi le judecaţi la rece, n-ar trebui să fel mai dureros ca acesta de a arăta ce a
le faceţi. experimentat Lumina adevărată când S-a coborât la
S-a coborât adevărata Lumină în lume! Dar n-a ai Săi, la cei pe care i-a creat.
venit ca un musafir, ca un călător care ne dă bună Aflăm de la începutul prologului despre
ziua şi merge mai departe. Nu! A venit să ne pretindă, comuniunea dintre Cuvânt şi Dumnezeu. Şi Se
să ne ceară totul! Şi întrebarea care rezultă din ceea coboară la noi Cuvântul, cu acelaşi plan: să intre în
ce am citit este directă: „Mă primeşti sau nu Mă comuniune cu omul. Dar omul spune: „Nu, eu sunt în
primeşti?“ Aceasta ar trebui să fie
frământarea noastră cu ocazia acestei
sărbători!
S-a coborât, a venit! Să mă gândesc
la El ca la adevărata Lumină, care a venit în
lume!
Cum ne gândim la El? O putem face
în multe feluri. Putem spune că e bun, că e
plăcut, că e pentru noi, şi aşa mai departe.
Căutăm să nu ne purtăm cum s-au purtat
alţii. Avem o foarte mare grijă pentru noi,
unii faţă de alţii. Dar coborârea Luminii celei
adevărate nu vizează lucrurile acestea.
Contextul oferit de această sărbătoare este
contextul cel mai potrivit pentru
 Luminătorul 12-1, 2014 3

comuniune cu
întunericul; acolo îmi
este iubirea, acolo îmi
este inima. Întunericul
mă stăpâneşte, îmi este
drag!“Auziţi lucruri ca
acestea cu ocazia
naşterii Mântuitorului?
Aici este miza din seara
de Crăciun. Se coboară,
vine şi ajunge, iar noi?!
Seara de Crăciun
este seara în care
trebuie să se audă cel
mai puternic întrebarea:
„Eşti sau nu eşti unul
care a primit dreptul de
a fi c o p i l a l l u i în buzunar, ca turişti, să vadă cât de frumoase sunt
Dumnezeu? L-ai primit sau nu l-ai primit?“ O Lumină palatele şi cum e clima. Nu! Inspectorii au tot felul de
care vine, mă pretinde şi îmi spune: „Sunt aici pentru aparate care să detecteze lucrurile ascunse, bine
tine! De aceea am venit. Am venit ca acolo unde este ascunse. Desigur, nu întotdeauna ei şi găsesc tot ce
întuneric să fie lumină!“ Foarte neplăcut! trebuie găsit, dar acţiunea lor ne ajută să înţelegem
Versetul 12 spune aşa: „Cei ce cred în Numele lucrarea Luminii. Aşa S-a coborât Lumina între
Lui“ – şi toată Evanghelia ni-L descrie mai departe în oameni: când am de a face cu El, sunt ca la raze,
funcţie de aceasta: ce fel de nume are? Cum Îi merge vede prin mine, mă radiografiază şi-mi spune:
vestea? Când auzi despre El, se spun anumite lucruri „Acesta eşti!“
– a făcut anumite lucruri, Şi-a croit un Nume. Când Cuvintele pe care le are Ioan în toată Evanghelia
oamenii auzeau despre Isus din Nazaret deja asociau sunt slabe în încercarea de a-L descrie. Ce Nume are
lucruri cu El: a fost aşa şi aşa. Cum Îl vedeţi Cel care a venit? Încercaţi să vă imaginaţi că aţi fost
dumneavoastră? la nunta din Cana. Ce-a făcut El acolo? A arătat cine
În primul rând, noi toţi trebuie să-L vedem aşa este, ce poate şi ce aduce. Să ne amintim: se
cum spune Cuvântul pe care l-am citit: ca Lumina terminase vinul. Prin faptul că i-a pus să umple vasele
cea adevărată. Este o Lumină care întotdeauna va de curăţire a arătat că s-a terminat cu acele rituri de
aduce cercetare de la Dumnezeu şi-ţi va spune: curăţire – sunt pline, sunt împlinite. Acum – înapoi la
„Acolo este bine, acolo este rău. Acolo este ordine, fântână! Scoateţi din nou apă – dar de data aceasta
acolo este dezordine.“ este vorba de o sursă care nu se mai termină
Nimănui nu place controlul! Nimănui. Poate niciodată! Cum să descrii mai bine aşa ceva? Cu cine
imaginea cea mai apropiată din zilele noastre ar fi cea avem de-a face? Acesta este Cel care a venit! Dar
legată de supravegherea armelor. Nu este foarte greu acesta e numai începutul în încercarea de a-I descrie
să ne aducem aminte de ţări care sunt bănuite că ar Numele.
avea arme de tot felul şi unde cei de la Naţiunile Unite Imaginaţi-vă că aţi fost şi dumneavoastră în
îşi trimit inspectorii. Dar inspectorii nu merg cu mâinile Ierusalim şi aţi văzut durerea pe care o avem descrisă
4 Luminătorul 12-1, 2014

în capitolul 5, imaginaţi-vă că aţi umblat şi Lumina unde este întuneric se aduc la iveală lucrurile
dumneavoastră pe lângă Poarta Oilor, că aţi fost la rele. Nicodim a primit-o cel mai direct: când El intră
scăldătoare la Betesda şi aţi văzut nenorocirea de se întâmplă naşterea din nou – un început atât de
acolo şi necazul omului care stă uscat, neputincios, radical încât doar limbajul naşterii îl poate exprima. Se
de 38 de ani. Dar vine Isus şi-i spune: „Sus! Du-te revine la viaţă, se începe din nou!
acasă! Ia-ţi patul şi umblă!“ Şi face aceasta tocmai
Aţi trăit lucrurile acestea? Nu vă uitaţi nici în
într-o zi de Sabat, ca să fie şi mai greu de acceptat dreapta, nici în stânga, cine este sau cine nu este cu
acel eveniment. noi, gândiţi-vă doar la dumneavoastră. Astfel trebuie

În capitolul următor întâlnim o mulţime flămândă să ne judecăm, pregătindu-ne pentru seara coborârii
şi fără mâncare. Şi, din cinci pâini şi doi peşti, rămân la noi a adevăratei Lumini.
coşuri multe, mai multe decât pâinea care a fost la
Vine şi mă întreabă dacă-L primesc! Vor fi mulţi
început, deşi au mâncat 5.000 de oameni, şi s-au în seara de Crăciun pe care nu-i veţi primi în casă. Fie
săturat! Acesta este Cel care S-a coborât între noi! că au venit prea târziu, fie că-s prea mulţi, fie că... nu
Întotdeauna portretul Lui va fi un portret intrigant. El mai vreţi sau nu mai aveţi ce le da. El, în seara
nu este unul pe care să poţi să-L stăpâneşti şi căruia aceasta, ne întreabă pe noi, pe fiecare personal: „Mă
să-I spui: „Să faci ce zic eu!“ Niciodată! E smerit, Se primeşti?“ Nu pot doar să-I dau ceva şi scap, ci
naşte în iesle, dar şi în iesle este Dumnezeu. trebuie să mă dau pe mine! Până la sfârşitul

Iar El vrea să intre la tine! Primeşti un aşa Evangheliei în aceeaşi direcţie va bate.
vizitator în viaţa ta? Aceasta e întrebarea din seara de
Cel care arată lucrul acesta cel mai deplin,
Crăciun. dintre toţi din Evanghelie, este Toma. El exclamă:

Ne lipim foarte repede inima de un copilaş! Îl „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“
vezi bebeluş, gângureşte. Îl primeşti, ţi-e drag... dar Iar când vine are o abordare atât de – am spune –
să nu ne înşelăm! Cel care S-a născut este un Copil pisăloagă, până la urmă. Petru o trăieşte pe pielea lui.
special, altfel decât
ceilalţi copii. El este Fiul
lui Dumnezeu coborât la
noi. Aici a fost licărirea
din mintea lui Natanael.
Când L-a văzut, a zis,
fără să-i spună nimeni:
„Rabi, Tu eşti Mesia, Fiul
lui Dumnezeu, Împăratul
lui Israel!“ Dintr-o suflare
L-a descris corect.

Cum Îl descrii tu?
Te-a vizitat, a intrat, a
rămas? Te stăpâneşte?
Se întâmplă în viaţa ta
lucrurile care vrea El să
se întâmple? El
întotdeauna începe cu
măturatul. Când vine
 Luminătorul 12-1, 2014
Îl întreabă: „Mă iubeşti?“ Şi-l mai întreabă odată: „Mă
iubeşti?“ Şi-l mai întreabă odată: „Mă iubeşti?“ Cu
mine face la fel! Vrea să-I spun cât mă stăpâneşte,
Arată experienţa dumneavoastră lucrurile
cât Îl iubesc!
Viaţa mea cu El are un caracter foarte dinamic.
Se poate ca dimineaţa să fiu cel mai entuziast, şi s-
ajung la biserică omul cel mai plouat, negru, vânăt.
Viaţa merge în felul acesta – o viaţă care afectează
relaţia cu El şi relaţia unii cu alţii.
Cum staţi? Pe unde sunteţi? Lucrurile acestea
le primim. Versetele citite aşa spun: „Le-a dat dreptul
să se facă copii ai lui Dumnezeu.“ Aceasta duce la
următorul lucru: cineva care a fost înfiat şi a primit
dreptul să spună:
„Sunt fiul lui cutare!“
Implicaţia numărul
unu, implicaţia
directă, imediată
este: „Sunt
moştenitorul! Tot ce
are Cel care m-a
înfiat va fi, într-o zi,
al meu!“ Cât credeţi
lucrul acesta? Tot
ce are Dumnezeu
va fi într-o zi al
nostru, pentru că El
ne-a născut în
familia Lui. El Şi-a
trimis Fiul ca să-Şi lărgească familia. Este deosebit!
Totul este pentru noi. Într-un sens este gratuit, în alt
sens ni se cere absolut tot. Ne cere pe noi înşine, pe
Auzind lucrurile acestea, să ne analizăm starea
fiecare. Vrea să intre, aşa cum El este descris în toată
Evanghelia. Vrea să intre ca Dumnezeu în viaţa mea!
Aceasta ne-o spune Ioan 1:1: „Cuvântul era
Dumnezeu.“ El, Lumina adevărată, vrea să intre în
viaţa mea! Nu primeşti un duşman, şi nici măcar un
prieten, ci eşti întrebat dacă vrei să-L primeşti pe
Dumnezeu. Să vină El şi apoi relaţia să se desfăşoare
în termenii pe care-i avem în capitolul 6: „Îl mănânc
şi-L beau!“ Atât de apropiată este relaţia cu El! Sau în
capitolul 15: El este asemănat cu o viţă, şi eu cu o
5
mlădiţă. Nu se poate imagina viaţă în afara viţei. De
acolo îmi vine hrana! De acolo trăiesc!
acestea? Sau căutăm să dovedim că putem trăi şi
mai liber de El, şi mai degajaţi de El? Ar fi cea mai
mare minciună, pentru că nu este adevărat, nu se
poate! Evanghelia se mişcă între aceste două situaţii:
vrea să intre şi să aduce toate lucrurile cu El. Vine ca
oile Lui să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. Iar pe de
altă parte ni se spune: „Despărţiţi de Mine nu puteţi
face nimic.“ Caută să stârnească în noi o judecată
înţeleaptă, bună. Dar lucrul care ne poate împiedica
de la toate acestea este dragostea noastră pentru
întuneric. Acolo este
p r o b l e m a :
dragostea noastră
pentru întuneric.
Este o dragoste pe
care trebuie s-o
oprim, s-o izgonim.
Altfel, lucrurile
acestea pot fi numai
de ochii lumii. Viaţa
cu El sau naşterea
din nou pot fi numai
aparenţă, pentru o
vreme, mânaţi de
diferite motivaţii. Cu
cât mai mult iubim
altceva sau pe altcineva decât adevărata Lumină,
doar noi putem răspunde, fiecare personal.
inimii. Spre cine se îndreaptă inima noastră în mod
constant? În seara acestea inimile noastre se pot
îndrepta spre multe lucruri. Însă doar Cel care S-a
coborât de la Dumnezeu, Cuvântul Lui, Lumina cea
adevărată ar trebui să locuiască acolo, nimeni
altcineva! Vedeţi câţi chiriaşi aveţi acolo! Câţi
pretendenţi sunt acolo? Spuneţi-le că s-a încheiat
înţelegerea, anulaţi-o! Scoateţi-i afară! Nimeni altul n-
o poate face, doar fiecare dintre noi! ▲
 Recunoștință pentru
Har
Florin Filip (Emanuel RBC, Vancouver)
Celebrare

“Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul lume ca să mântuiască pe cei păcătoși” (vs.15). Dacă
nostru, care m-a întărit, că m-a socotit Domnul Isus ar fi avut ca obiectiv principal orice
vrednic de încredere și m-a pus în slujba altceva decît mântuirea oamenilor, întruparea Lui ar fi
Lui, măcar ca mai înainte eram un hulitor, rămas în istorie ca un eveniment impresionant care
un prigonitor și batjocoritor. Dar am însă nouă astăzi nu ne-ar fi folosit la nimic!
căpătat îndurare, pentru că lucram din
Dacă Domnul Isus i-ar fi vindecat pe toții bolnavii din
neștiință, în necredință! Și harul Domnului
generația Lui, dacă i-ar fi îmbogățit pe toți săracii,
nostru s-a înmulțit peste măsură de
dacă i-ar fi împăcat pe toți certații, dacă ar fi
mult împreună cu credința și cu dragostea
mângâiat pe toți necăjiții, dacă ar fi eliberat toți robii,
care este în Hristos Isus. O, adevărat și cu
dacă ar fi îndreptățit pe toți nedreptățiții… dacă ar fi
totul vrednic de primit este cuvântul care
făcut toate aceste lucruri fără să moară pe cruce
zice: Hristos Isus a venit în lume ca să
pentru a realiza mântuirea noastră, întruparea Lui ar fi
mântuiască pe cei păcătoși, dintre care
cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca
Isus Hristos să-și arate
în mine, cel dintâi,
toată îndelunga Lui
răbdare, ca o pildă
celor ce ar crede în El,
în urmă, ca să capete
viața veșnică. A
Împăratului veșniciilor,
a nemuritorului,
nevăzutului și
singurului Dumnezeu
să fie cinstea și slava în
vecii vecilor! Amin” (1
Tim.1:12-17)
Scopul principal al
întrupării Fiului lui
Dumnezeu a fost
mântuirea oamenilor:
“Hristos Isus a venit în
 Luminătorul 12-1, 2014 7

rămas în istorie ca un eveniment impresionant care era pierdut” (Luca 19:10) și declarația aceasta ne
însă nouă astăzi nu ne-ar fi folosit la nimic! încurajează pe toți care suntem preocupați de starea
sufletelor noastre și care ne dorim să petrecem
Dacă Domnul Isus ar fi oprit toate furtunile din viața
veșnicia în cer cu Dumnezeu. Mântuirea este lucrarea
oamenilor, dacă i-ar fi eliberat pe evrei de sub jugul
lui Dumnezeu în umanitate, prin Fiul Său Isus Hristos,
Roman, dacă ar fi făcut toți anii agricoli plini de
și este oferită în dar tuturor oamenilor care cred în
belșug, dacă ar fi ridicat națiunea lui Israel la
Jertfa Domnului Isus!
prosperitatea de pe timpul lui Solomon, dacă ar fi
creat sisteme noi de legislație care să înlesnească Un caz ilustrativ și un exemplu încurajator pentru noi
progresul umanității… dacă ar fi făcut toate aceste astăzi este viața lui Thomas Bilney. Omul acesta s-a
lucruri fără să moară pe cruce pentru a realiza născut în anul 1495, a avut o inteligență sclipitoare, a
mântuirea noastră, întruparea Lui ar fi rămas în istorie studiat Dreptul și Teologia, iar ca recunoaștere a
ca un eveniment impresionant care însă nouă astăzi performanțelor sale academice la vârsta de doar 25
nu ne-ar fi folosit la nimic! de ani i s-a oferit o poziție de Profesor în cadrul
catedrei de Teologie la Cambridge și apoi a fost
Pe de altă parte, din perspectiva umană, dacă îl
ordinat ca Preot. Dar nici studiile academice și nici
chemăm pe Domnul Isus să ne binecuvinteze
cu înțelepciune, să ne ocrotească, să ne
mângîie în necazuri și să ne dăruiască
sănătate… este bine, dar dacă nu-l rugăm
pe Domnul Isus să ne mântuiască sufletul,
întruparea Lui nu și-a atins scopul în viața
noastră și prin urmare, venirea Lui pe
pământ nu ne folosește la nimic!

Sfânta Scriptură clarifică faptul că „Hristos

Isus a venit în lume ca să mântuiască pe
cei păcătoși” (1 Tim.1:15). Pentru aceasta
a venit El din cer. Sărbătoarea nașterii
Domnului Isus nu are în vedere în primul
rând trupul nostru și prezentul nostru, ci
sufletul și veșnicia noastră. Și prin urmare,
obiectivul fiecărui om care sărbătorește
Crăciunul anul acesta ar trebui să fie
mântuirea sufletului! Dacă ești mântuit,
laudă-l pe Dumnezeu cu bucurie și
slujește-L din toată inima; iar dacă încă nu
ai siguranța mântuirii, cere-i Domnului Isus
chiar acum să-ți mântuiască sufletul. Nu
amâna, pentru că s-ar putea să regreți
toată veșnicia!
Domnul Isus a spus despre Sine că “Fiul
omului a venit să caute și să mântuiască ce
 8 Luminătorul 12-1, 2014
apartenența clerică nu i-au putut oferi pacea
sufletească pe care o căuta cu stăruință. Totul s-a
schimbat în ziua când Thomas Bilney a ajuns în
posesia unei copii a Noului Testament tradus de
Erasmus de Roterdam, o traducere din limba Greacă
în limba Latină (o traducere diferită de traducerea
Vulgata). Thomas Bilney a fost captat de frumusețea
textului biblic și fascinat de spiritul Scripturii a citit fără
întrerupere pînă la Întâia Epistolă a lui Pavel către
Timotei. S-a oprit la textul nostru explorativ și a
reflectat la declarația-manifest a apostolului Pavel:
“Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei
păcătoși, dintre care cel dintîi sunt eu…” (vs.15). Cu
ocazia aceasta
și-a notat în
j u r n a l
următoarele
cuvinte: “Inima a
început să-mi
bată mai tare și
pentru prima
dată în viața
mea am realizat
magnitudinea
păcatului meu.
Am simțit o
stare de
d i s p e r a re
lăuntrică pentru
că asupra sufletului meu apăsa un greu simțământ de
vinovăție. Mi-am dat seama că sunt pierdut!”
În starea aceea de meditație cu privire la
spiritualitatea lui (sau mai bine zis lipsa lui de
spiritualitate), Thomas Bilney a fost luminat de Duhul
lui Dumnezeu să înțeleagă faptul că pentru un
păcătos ca el, Isus Hristos a venit din cer cu
mântuire.
Și în jurnalul lui, Thomas Bilney a scris mai departe
următoarele cuvinte: “Descoperirea aceasta mi-a
adus confort sufletesc și pace lăuntrică. Cuvintele
apostolului Pavel mi-au fost mai dulci decît fagurul de
miere și m-au făcut să sar de
bucurie…” Citind Scriptura și cercetat de Duhul
Sfânt, Thomas Bilney a primit darul mântuirii de la
Dumnezeu și viața lui n-a mai fost aceeași. La scurt
timp după convertire, Thomas Bilney a inițiat un grup
de dezbateri teologice la Cambridge, grup care
ulterior avea să inițieze Mișcarea Reformatoare în
Anglia. Thomas Bilney a făcut în generația lui o mare
diferență pentru Dumnezeu și a rămas lîngă
Evanghelie chiar și atunci cînd a fost pus să aleagă
între rugul de foc și altarul bisericii tradiționale. La
doar 36 de ani, acest om cu un potențial extraordinar
a fost ars pe rug pentru că a ales să creadă și să
propovăduiască
Evanghelia
Scripturii în
detrimentul
învățăturii
b i s e r i c i i
tradiționale.
Thomas Bilney a
a v u t
încredințarea că
pentru o
credință pentru
care nu se
merită să mori,
nu se merită nici
să trăiești.
Și totul a pornit de la descoperirea adevărului
proclamat de apostolul Pavel atunci când a spus că
“Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei
păcătoși, dintre care cel dintîi sunt eu.” Declarația
aceasta a avut un efect monumental asupra lui
Thomas Bilney, un efect cu rezonanță veșnică pentru
slava lui Dumnezeu!
Ca și în cazul lui Thomas Bilney, și în viața multora
dintre noi Dumnezeu a adus mântuirea și ne-a
transformat pentru totdeauna. Dumnezeu ne-a
descoperit și nouă că Fiul Său a venit pe pământ cu
scopul expres de a muri pe cruce pentru păcatele
 Luminătorul 12-1, 2014 9

noastre! Iar ca răspuns la inițiativa harului lui împreună cu credința și cu dragostea care este în
Dumnezeu, apostolul Pavel aduce o jertfă de Hristos Isus.”
mulțumire și cuvinte de laudă la adresa Mântuitorului: Recunoștință pentru harul oferit la nivel personal. Și
“Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a pentru ca să înțelegem gratitudinea care inunda inima
întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus apostolului Pavel atunci cînd a scris aceste cuvinte,
în slujba Lui, măcar ca mai înainte eram un hulitor, un trebuie să ne aducem aminte că înainte de venirea la
prigonitor și batjocoritor. ă…î A Împăratului veșniciilor, mântuire, Pavel a fost un persecutor brutal al Bisericii
a nemuritorului, Domnului Isus. Cu
nevăzutului și toate că era printre
s i n g u r u l u i cei dintîi în religia
Dumnezeu să fie iudeilor și un
cinstea și slava în fariseu cu vază în
vecii vecilor! Amin” generația lui, era
M â n t u i r e a a n g a j a t î n t r- u n
Domnului Isus ne efort susținut de
îndatorează să persecutare a
medităm la creștinilor.
Recunoștința pe Doctorul Luca, cel
care trebuie să o care a fost
avem pentru Harul b i o g r a f u l
lui Dumnezeu. apostolului Pavel, a
Te x t u l n o s t r u scris următoarele
începe cu mărturia cuvinte cu privire la
apostolului Pavel perioada de
despre harul pe d i n a i n t e a
care Dumnezeu i l- convertirii: “Saul
a dăruit lui (Pavel) sufla încă
personal (vs. amenințarea și
12-14), și prin uciderea împotriva
urmare se cuvinte u c e n i c i l o r
ca în primul rând Domnului. S-a dus
să-i fie adusă lui la marele preot și i-
D u m n e z e u a cerut scrisori
Recunoștință către sinagogile din
pentru Harul oferit la nivel personal. Damasc, ca dacă va găsi pe unii umblând pe Calea
”Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a credinței, atât bărbați, cât și femei, să-i aducă legați
întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus la Ierusalim.” (Fapte 9:1,2)
în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un Înainte de venirea la mântuire, Pavel era un vînător de
prigonitor și batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, creștini, un om religios dar implacabil care sufla
pentru că lucram din neștiință, în necredință! Și harul “amenințare și ucidere împotriva creștinilor.” Înainte
Domnului nostru s-a înmulțit peste măsură de mult de convertire, Pavel a fost un dușman violent al
10 Luminătorul 12-1, 2014

Bisericii Domnului Isus, așa cum recunoaște el însuși Și apostolul Pavel ca și Thomas Bilney a avut
în mărturia dinaintea împăratului Agripa: ”Eu, ce-i încredințarea că pentru o credință pentru care nu se
drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri merită să mori, nu se merită nici să trăiești. Și istoria
împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, și așa am și certifică faptul că în anul 67d.Hr., Pavel a fost
făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți decapitat la Roma, în timpul domniei împăratului
sfinți, căci am primit puterea aceasta de la preoții cei Nero.
mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi Viața lui Thomas Bilney a fost transformată în urma
dădeam și eu votul împotriva lor. I-am pedepsit citirii Cuvântului lui
adesea în toate Dumnezeu, iar viața
sinagogile și îmi lui Pavel a fost înnoită
dădeam toată silința în urma unei
ca să-i fac să experiențe dramatice
hulească. În pornirea cu Domnul Isus.
mea nebună Chiar dacă au făcut
î m p o t r i v a l o r, î i primii pași pe calea
prigoneam până și în credinței mântuitoare
cetățile străine. În în circumstanțe atît
acest scop, m-am de diferite, acești
dus la Damasc, cu mari oameni ai lui
putere și învoire de la Dumnezeu au știut
preoții cei mai de că prin viața care le-a
seamă.” (Fapte mai rămas de trăit în
26:9-11) trup sunt datori să-și
Însă pe drumul arate recunoștința
Damascului, Pavel pentru harul pe care
cel agresiv asemenea l-au primit de la
unui tigru înfuriat a Dumnezeu.
fost întâmpinat de Fără să anticipeze
Isus Hristos – Leul harul de care i s-a
din seminția lui Iuda – făcut parte, apostolul
și viața lui a fost Pavel a înțeles la
transformată pentru întîlnirea cu Domnul
e t e r n i t a t e . Isus că i se oferă
Preocupările lui Pavel două lucruri de mare
n-au mai fost niciodată aceleași din ziua întâlnirii cu preț: mântuirea sufletului și slujirea apostolică. Și
Domnul Isus: din prigonitor crud, Pavel a fost graduat pentru tot restul vieții lui, apostolul Pavel i-a fost
prin har la slujba de evanghelist și predicator al mulțumitor lui Dumnezeu pentru harul acesta:
Evangheliei harului. Pavel a fost rânduit să ajungă cel ”Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a
mai de seamă teolog din istoria milenară a Bisericii, întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus
un apostol pasionat al Domnului Isus și în cele din în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un
urmă martir pentru Hristos. prigonitor și batjocoritor. Dar am căpătat îndurare…”
Recunoștință pentru harul personal: harul de care a
 Luminătorul 12-1, 2014 11

avut atîta nevoie i-a fost acordat datorită îndurării lui vreodată pe pământ; pentru zeci de milioane de
Dumnezeu (vs.13). oameni de-a lungul celor două milenii creștine.
Dincolo de raportul experienței personale cu Harul lui Dumnezeu este oferit fără restricții pentru
Mântuitorul, apostolul Pavel prezintă harul pe care mântuirea fiecăruia care crede. Izvorul harului divin
Dumnezeu dorește să-l ofere tuturor oamenilor: harul este nesecat și poate atinge toate sufletele din
universal pus la dispoziția oricărui om care crede în generația noastră: “harul Domnului s-a înmulțit peste
Fiul lui Dumnezeu: “…harul Domnului nostru s-a măsură de mult…” Aceasta este Vestea Bună a
înmulțit peste măsură de mult împreună cu credința și Crăciunului: niciunul din noi nu putem cădea atît de
cu dragostea care este în Hristos Isus. O, adevărat și adînc în păcat încît harul lui Dumnezeu să nu ne
cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: poată ajunge!
“Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei Fie dar sărăbătoarea aceasta a Crăciunului
păcătoși” Sărbătoarea
dintre care cel Recunoștinței
dintâi sunt eu. pentru harul
Dar am lui Dumnezeu
c ă p ă t a t oferit prin
îndurare, Domnul Isus
pentru ca Isus Hristos! Cu
Hristos să-și inimile pline
arate în mine, de mulțumire
cel dintâi, pentru darul
t o a t ă credinței
îndelunga Lui mântuitoare,
răbdare, ca o s ă
pildă celor ce proclamăm și
ar crede în El, noi împreună
în urmă, ca să cu sfântul
capete viața apostol Pavel
veșnică.” (vs. cuvintele
14-16) glorioase care
Recunoștință pentru Harul universal extins de concluzionează pericopa noastră de studiu: “A
Dumnezeu tuturor păcătoșilor, nu doar pentru Pavel Împăratului veșniciilor, a nemuritorului, nevăzutului și
ci și pentru mine și pentru tine, iubite cititor! Oricine singurului Dumnezeu să fie cinstea și slava în vecii
crede în Domnul Isus primește în dar mântuirea de la vecilor! Amin.” ▲
Dumnezeu (vs.16). În scurgerea veacurilor,
Dumnezeu a avut har mântuitor pentru tot felul de
păcătoși: pentru îndrăcitul din Gadara (Luca 8);
pentru vameșii trădători de neam (Matei și Zacheu);
pentru femeia samariteancă ce trăia în adulter (Ioan
4); pentru John Newton – afaceristul ce vindea sclavi
fără nici o remușcare sufletească; pentru C.S.Lewis –
unul din cei mai înverșunați sceptici care a trăit
 Maturizarea ucenicilor
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)

În capitolele 4 și 5 din 1 Tesaloniceni, „Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă
Ucenicie

apostolul Pavel ilustrează preocuparea purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi,
părintească pentru copiii lui în credință, vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus,
dorind să-i vadă crescând sănătoși în să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta“ (1 Tes. 4:1).
două domenii:  în sfințire și în speranța „Dragostea“, care măsoară participarea noastră la
pentru viitor (nădejde). Oricât ar părea sfințirea lucrată de Duhul lui Dumnezeu, trebuia să
de paradoxal, ambele domenii implică o crească în ei spre desăvârșire:
relație cu … moartea. Sfințirea este „Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă
creșterea noastră în asemănarea cu scriem; căci voi singuri aţi fost învăţaţi de Dumnezeu
Dumnezeu prin mortificarea firii noastre …Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în
pământești (Rom. 8:13; Gal. 6:8; Efes. ea“ (1 Tesal. 4:9-10).
4:22; Col. 3:5), iar nădejdea este cea Convertirea este un eveniment care se
mai plăcută punte peste moartea fizică. produce într-o clipă, însă sfințirea este un proces care
durează toată viața! Înainte de a ajunge în cer, cei din
Sfințirea Tesalonic aveau nevoie să iasă din obiceiurile
Sfințirea este transformarea vieții prin păguboase pe care le deprinseseră în societatea
creșterea în asemănare cu Dumnezeu. Ea măsoară
gradul în care ieșim de sub puterea păcatului și
intrăm sub autoritatea vitală a Duhului Sfânt.
Apostolul a văzut foarte clar că cei din Tesalonic,
născuți ca oameni în mediul corupt al societății
grecești, trebuie să părăsească felul lor deșert de
viețuire pe care l-au moștenit de la părinții lor pentru a
trăi la înălțimea standardelor divine. Probabil că cea
mai „contemporană“ definiție a procesului de sfințire
este „calea spre excelență“. Dumnezeu ne iubește
așa cum ne găsește, dar ne iubește prea mult ca să
ne lase așa cum ne găsește! El vrea să ne scoată din
lumea de dărâmături și eșecuri ale păcatului și să ne
facă părtași desăvârșirii Lui. Cel mai important verb
din prima parte a capitolului patru este „să sporiți“. grecească.
Nu este suficient că cei din Tesalonic au început bine.
Mai este destul loc pentru creștere, pentru excelență. Etica familiei creștine
Pavel nu obosește să le repete în scris ceea ce le Prima schimbare de caracter și
spusese deja prin viu grai când fusese la ei: comportament în convertiții din Tesalonic trebuia să
înceapă cu cărămida de bază a societății, familia.
 Luminătorul 12-1, 2014 13

„Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat dela noi cum să vă socotit a fi în cer, și tot ca zeu al cerului, el este
purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa şi faceţi, stăpânul norilor, al ploii, al zăpezii, al tunetului și al
vă rugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger în mână. Ca
să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta. Ştiţi, în zeu al luminii, Zeus vede toate, nu-i scapă nimic. El
adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus. Voia supraveghează împlinirea justă a angajamentelor,
lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de respectarea dreptății, împlinirea obligațiilor conjugale.
curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul El protejează familia, patria, cetatea. Mitologia a
în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca întunecat figura măreață a lui Zeus, atribuindu-i o
Neamurile, cari nu cunosc pe Dumnezeu“ (1 Tes. seamă de aventuri
4:1-5). amoroase cu totul
Grecii duceau o viață destrăbălată plină de abuzuri imorale.
carnale, după chipul și asemănarea „zeilor“ la care se Hera este
închinau. Olimpul lor era plin de „năluci“ care p e r s o n i fi c a r e a
personificau pornirile păcatelor din trupurile lor. Bahus feminină a cerului, în
era zeul beției, Diana și Afrodita patronau vânătoarea special a cerului
și sexul. Iată o scurtă descriere a sistemului religios al nocturn. Ea este
g r e c i l o r, p r e l u a t ă p r i n I n t e r n e t d e p e soră și soție în
CreștinOrtodox.ro: același timp a lui
„În perioada străveche, locuitorii Greciei și ai insulei Zeus, împărțind cu
Creta par să fi adorat Pământul Mamă, ca zeiță a acesta puterea. Este
fecundității dar și a reîntoarcerii finale. Din cercetările zeița femeilor și a
savanților putem spune că exista un cult la Cnossos căsătoriei.
și Pylos și că era adorată o divinitate a naturii și a A t e n a
animalelor, Potnia Teron. Apar treptat date despre (Athena, numită și Palas Athena) este, dintre toate
zeități ca Zeus, zeitățile panteonului grecesc, cea mai apropiată de
H e r a , Zeus, ca una ce este născută, fără mamă, direct din
Poseidon, capul lui și întrupând o parte din însușirile tatălui sau.
D e m e t e r, Ea conduce
Atena, Ares, armatele la
H e r m e s , victorie și tot
Dyonisos. ea prezidează
Zeus era la încheierea
zeul suprem al păcii. Și Ares
g re c i l o r, este zeul
părintele zeilor războiului, dar
și al oamenilor. acesta este un
Ca zeu al zeu sângeros,
cerului, el i u b i n d
locuiește pe v ă r s a re a d e
vârful muntelui sânge pentru
Olimp, vârf v ă r s a re a d e
care era sânge însăși.
14 Luminătorul 12-1, 2014

Atena este înțeleaptă, prudentă, duce luptele la al vântului, al

bun sfârșit, apoi prezidează operele din timp de comerțului, al
pace: adunările din agora (piața publică), ședințele câștigului rapid, al
senatului etc. Ea protejează munca, meseriile, artei de a trage profit
artele. în dauna altuia. Tot el

Apolo (Apollo) este unul dintre cei mai este și zeul drumurilor.
importanți zei ai grecilor. Numele său înseamnă
Hefaistos este în
soarele „strălucitor”. De la început Apolo a fost o panteonul grecesc
zeitate pastorală. În general însă el este cunoscut zeul focului, în special
ca zeu al al focului din adâncul
poeziei și al pământului. Mai
artelor. târziu, în poemele

homerice, apare ca
Artemis este meșterul iscusit care
z e i ț a clădește palatele
fecundității, a zeilor și făurește toate
castității și a obiectele de confort și de podoabă ale zeilor; la care,
iubirii legitime. Ca firește, se folosește în primul rând focul.
soră a lui Apolo
Afrodita, soția lui Hefaistos, după altă versiune
împărtășește soția lui Ares, zeul războiului, este zeița iubirii
unele din senzuale.
î n s u ș i r i l e

acestuia, ca de Poseidon,
exemplu aceea z e u l
de a feri pe m ă r i l o r,
oameni de boli, dar este în stare și să provoace fratele lui
epidemiile și să Z e u s ,
omoare cu este de
repeziciune mai
ales femei.
asemenea
Identificându-
una dintre zeitățile importante ale panteonului
se cu zeitățile
grecesc ca și Atena zeiță a înțelepciunii.
lunare Hecate
În lumea
și Selene, ea
subpământeană
apare ca zeiță a
locuiau: Hades
l u m i n i i
(fratele lui Zeus),
nocturne, zeiță
zeițele Persefona și
c a re i u b e ș t e
Hecate.
locurile retrase,

În secolele al
întunecoase.
Vll-lea și al Vl-lea î.

Hermes
Hr. a luat un mare
era socotit zeu
avânt cultul eroilor,
 Luminătorul 12-1, 2014
care erau fie personaje omenești îndumnezeite, fie zei
decăzuți. Ei erau socotiți în general ca fiind născuți
din căsătoria între un zeu și o pământeancă sau un
pământean și o zeiță. Majoritatea eroilor proveneau
din personalități istorice de mare însemnătate,
strămoși care au întemeiat o colonie ori au adus
importante servicii cetății și a căror amintire a luat cu
vremea înfățișarea unei apoteoze. Unii dintre eroi
Nevestele grecilor mai erau numite și
ajungeau să fie asimilați întru totul cu zeii.
Cel mai cunoscut este eroul Prometeu, care la
origine a fost un zeu al focului. Prometeu fură focul
din fierăria lui Hefaistos și-l aduce oamenilor. Pentru
toate acestea, Zeus îl pedepsește să stea încătușat
de o stâncă în Caucaz și un vultur să-i mănânce zilnic
ficatul, care creștea la loc în timpul nopții. Mitul
prometeic a fructificat o întreagă literatură în
antichitate și în epocile modernă și contemporană,
Prometeu devenind simbolul eroului care se sacrifică
pentru binele omenirii.
Dacă plasați tesalonicenii pe fundalul acesta
Dintre ceilalți eroi amintim pe Teseu, care a
omorât Minotaurul – monstru căruia atenienii trebuiau
să-i sacrifice din nouă în nouă ani câte șapte tineri și
șapte fecioare  - pe Ahile, pe Menelau, pe Diomede,
O altă prioritate a fost scoaterea creștinilor din
etc.“
După cum se poate vedea, grecii și-au
inventat patroni supranaturali care să le justifice viciile.
Familiile lor erau neafectate de libertinajul sexual
pentru că instauraseră un sistem social care să le dea
stabilitate. Nevestele puteau fi schimbate în mod
„civilizat“, iar întreținerea amantelor era ceva foarte
15
public și la modă. Iată ce ne spune Demostenes
despre reglementarea raporturilor sexuale în Grecia
timpului său:
„Noi plătim prostituate pentru plăcere, ținem amante
pentru satisfacerea nevoilor de fiecare zi ale trupului și
avem soții pentru nașterea de copii și pentru buna
administrare a casei“.
„matroane“ („femei de frunte“ în Faptele Apostolilor
17:4). Trecute de vârsta medie și neglijate de bărbații
lor, ele se revanșau prin influența mare în treburile
obștei și prin întreținerea unor relații păcătoase cu
„campionii“ jocurilor sportive de atunci. O matroană
rămasă văduvă își cumpăra uneori un soț tânăr sărac.
După moartea ei, soțul trecut de floarea vârstei își lua
o nevastă tânără,  ș.a.m.d. Seneca  a scris: „Femeile
se mărită ca să divorțeze și divorțează ca să se
mărite“. Castitatea era aproape o virtute moartă.
veți înțelege foarte repede de ce le-a scris Pavel ceea
ce le-a scris și de ce sfințirea trupului și a familiei era
așa de prioritară.
Etica muncii și a comerțului
obiceiurile corupte legate de muncă și de comerț.
Grecii erau campionii comerțului mondial. Aceasta n-
ar fi fost rău, dacă n-ar fi însemnat și că profitul lor
era derivat dintr-un sistem de necinste și camătă.
Pavel le repetă ceea ce le spusese deja: relațiile dintre
ei trebuiau să fie de-acum de o cu totul altă natură:
„Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în
treburi faţă de fratele său; pentrucă Domnul
pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v’am
spus şi v’am adeverit. Căci Dumnezeu nu ne -a
chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine
nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un
om, ci pe Dumnezeu, care v’a dat şi Duhul Său cel
sfînt“ (1 Tes. 4:6-8).
Ca să poată supraviețui neîntinați de „sistem“,
convertiții la creștinism sunt îndemnați să se
considere intrați într-o familie de „frați“ și „surori“, care
16
pot să-și înființeze o viață comunitară distinctă și
separată de cea coruptă:
Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi
nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi
de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii, şi iubiţi în
adevăr pe toţi fraţii, cari sunt în toată Macedonia. Dar
vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea. Să
căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi, şi să
lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel
să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară, şi să n-aveţi
trebuinţă de nimeni“ (1 Tes. 4:9-12).
Realitatea acestei „societăți noi“ s-a
generalizat pretutindeni pe unde au apărut biserici.
Așa cum vom vedea însă, unii din convertiții creștini
„N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la
din Tesalonic, înțelegând greșit venirea Domnului,
p r o fi t a u d e v i a ț a
comunitară, nu
munceau și se ocupau
„cu nimicuri“.
Îndeletnicirea era foarte
„la modă“ în Grecia.
Pavel va vedea la Atena
că „… toţi Atenienii şi
străinii, cari stăteau în
Atena, nu-şi petreceau
vremea cu nimic altceva
decât să spună sau să
Spre deosebire
asculte ceva nou“ (Fapte 17:14).
Grecii trăiau numai pentru „plăcere“, fie ea la
nivelul trupului, fie ea la nivelul sufletului. Ei credeeau
că munca, mai ales munca fizică, era degradantă și
trebuia repartizată cu precădere sclavilor. Evreii, pe
de altă parte, educați prin prevederile Vechiului
Testament vedeau munca drept o parte intrinsecă a
vieții, o asemănare cu Dumnezeu în responsabilitate,
preocupare și pasiuni, o îndeletnicire virtuoasă și plină
de satisfacții.
Când l-a făcut pe Adam, cel dintâi om,
Dumnezeu nu l-a pus să-și dea doctoratul în filosofie
cu o dizertație despre diferența dintre bine și rău, ci l-
a așezat în Eden ca să fie grădinar. Toate activitățile
legate de muncă din Scripturile evreiești erau la fel de
Luminătorul 12-1, 2014
meritorii, fie ele fizice sau intelectuale, fără deosebire.
Apostolul Pavel caută să introducă acest fel de
gândire și în tânăra biserică din Tesalonic. El le spune
că ținta lor trebuie să nu mai depindă de nimeni din
afară. Orice creștin sănătos trebuie să se întrețină
singur și să fie gata să dea ajutor celor din jur care nu
o pot face. Tema aceasta va fi reluată de apostol în
cea de a doua scrisoare către tesaloniceni (2 Tes.
3:6-14). Principiul va fi amintit apoi tuturor celorlalte
biserici născute în contextul social grecesc:
„Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze
cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui
lipsit“ (Efes. 4:28).
hainele cuiva. Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat
pentru trebuinţele mele şi
ale celor ce erau cu mine.
În toate privinţele v-am dat
o pildă, şi v-am arătat că,
lucrând astfel, trebuie să
ajutaţi pe cei slabi, şi să vă
aduceţi aminte de cuvintele
Domnului Isus, care însuş a
zis: „Este mai ferice să dai
decât să primeşti“ (Fapte
20:33-35).
de religia și filosofia greacă, creștinismul a ridicat
munca la rang de virtute duhovnicească. Clădind pe
Vechul Testament, apostolii au spus pretutindeni că
munca este îndeletnicirea pe care o pregătise
Dumnezeu pentru om încă dinaintea „căderii“. Lumea
trebuie văzută drept „ogorul“ lui Dumnezeu, iar orice
activitate trebuie făcută „ca pentru Domnul“, fie că
este făcută cu vorba sau cu fapta“ (Col. 3:23). Este
interesant că expresia atribuită Domnului Isus: „Este
mai ferice să dai decât să primeşti“ nu apare nicăieri
în textul celor patru Evanghelii. Ea este o dovadă că
în lumea de atunci mai circulau încă fragmente din
predicile rostite de Domnul Isus, iar apostolul Pavel
avea cunoștință despre ele. ▲
Început de slujire
Florian Guler (Golgotha RBC, Detroit)

moartea, rănirea și tămăduirea,

dărâmarea și zidirea, îmbrățișarea și
Instalarea lui Ștefan Ghinescu ca și pastor la
depărtarea, lepădarea și păstrarea,
Golgotha Romanian Baptist Church din Warren
plantarea și smulgerea, iubitul și
Michigan s-a făptuit duminică 17 noiembrie 2013.
urâtul, războiul și pacea, tăcerea și
Regia evenimantului a fost minimală, s-a
vorbirea.
cântat bine și mult, dirijarea cântărilor, cât și

Slujire

Vremile acestea nu sunt
moderarea evenimentului, a fost executată lin și
vremile noastre, nu avem nici o putere
elegant de Octavian Câmpean. Au participat Sorin
a s u p r a l o r, e l e s u n t v r e m i l e
Covaci, pastorul de la First Romanian Baptist Church
Creatorului, singura noastră reacție
din Troy și Simi Timbuc, pastorul de la Biserica
posibilă este atitudinea să colaborăm
penticostală Betezda din Troy și Cornel Drăgoi
sau nu cu ele.
pastorul pensionar de la Golgotha.

Vremile, așa cum sunt date și

Aflăm din Scripturi că sensul adevărat al
îngăduite, se anulează una pe cealaltă
întelepciunii este să ne descoperim limitele proprii.
în aceste rotocoale asemănătoare cu
Trăim într-o lume în care viața este guvernată și
ale vântului; iată ce ne face să realizăm
afectată de evenimente în opoziție totală: nașterea și
deșertăciunea, nonsensul vieții când călătoria noastră
este doar una orizontală,
fără o perspectivă verticală.
În plan personal și
comunitar descoperirea
neputinței și a limitării
noastre în fața vremilor dă
echilibru și umilința
necesară care ne așează
într-o relație „verticală“ cu
Dumnezeu, Absolutul, care
dă sens și scop vieții
noastre.

Comunitatea de
la Golgotha a colaborat cu
„vremea Domnului“ care a
fost îngăduită, și la o lună
de zile după plecarea prin
căsătorie, în alt stat, a lui
Claudiu Handaraic, fr
 18
Ștefan Ghinescu a fost instalat ca și pastor.
„… vi-ii trimitem (fam. Ghinescu) ca pe o
Impreasia care ți-o face Ștefan Ghinescu, la
prima vedere, este aceea a unui pastor neafectat de
poziția lui în comunitatea sfinților, un slujitor cu
vocație. Pentru mine la 62 de ani, în calitatea mea de
enoriaș de-o viață, fr Ghinescu este al doisprezecilea
pastor, și primul care mânuiește și ghitara cu plăcere,
și așadar cântarea.
Claudia, soția pastorului este bine privită în
comunitatea surorilor, dumneaei are un dar și o
atracție care a coagulat și mobilizat cea mai frumoasă
Într-o zi nu vom mai fi în locul unde eram,
parte a noastră.
Ștefan junior ne-a mărturisit cu fața radiind de
bucurie că își doreste zăpadă care i-a lipsit în
California.
Despre Maria nu pot să spun decât că prima
dată când am întâlnit-o am întrebat-o ce face și mi-a
răspuns: „Mi-e frig.“
A ajuns la mine o scrisoare care m-a
emoționat, o scrisoare cu care am salutat fam.
Ghinescu în prima lor duminica în Adunarea noastră.
Din San Leandro un frate „care are harul să poarte
numele lui Pavel“ scrie:
Luminătorul 12-1, 2014
comoară și o binecuvântare de care noi ne-am
bucurat un timp și acum e rândul dumneavoastră să
vă bucurați de ea, iar noi ne vom bucura de bucuria
dumneavoastră. […] am trimis cu ei o parte bună din
noi înșine și credem că aceasta va face ca aceste
două Adunări, care fac parte din Biserica Domnului
Isus, se vor apropia mai mult, se vor cunoaște mai
mult, și Domnul știe ce pot să facă oamenii Lui când
inimle lor se unesc în Domnul.“
nimeni nu își va mai aminti vorbele noastre și nici
talentele noastre, va rămâne în urma noastră doar o
aromă, o mireasmă, aroma care definește cea ce am
fost cu adevarat în relațiile noastre, cum ne-au
perceput semenii noștri.
Ah! dacă am purta mireasma lui Hristos. ▲
Zdrobirea Eu-lui
Victor Kloes (Betania RBC, Los Angeles)

„Ce este omul să Te gândeşti la el?“ (Psalm 8.4) lui Dumnezeu, omul a devenit o ființă
unică în Univers, fiind înzestrat cu
Unica informație ce avem despre originea

Edificare
„rațiune” prin care omul devine o
omului, o avem în cartea numită “Biblia” sau “Sfânta
“personalitate” care poate spune “că
Scriptură”. Desigur că această istorie nu a fost scrisă
Eu sunt …x...”, în contrast cu toate
de martori oculari, pentru că la începutul său omul nu
celelalte ființe care există prin
cunoștea scrisul, iar aceste informații au fost
instinct. Aici este marea greșeală a
transmise „din tată la fiu”, și apoi la timpul potrivit
evoluționiștilor care nu vor să
Dumnezeu a înzestrat anumiți oameni să scrie
recunoască faptul confirmat de
această istorie. Astfel, aceste informații sunt foarte
știință, că materia chiar dacă se
scurte și concise, dar suficiente pentru edificarea
transformă, rămâne tot materie și nu
noastră. Din aceste informații desprindem că omul a
poate deveni spirit. Datorită acestor
fost creat de o ființă Divină, numită “Dumnezeu”, care
calități spirituale omul a devenit o
l-a format pe om din țărâna pământului, apoi i-a suflat
ființă unică și a fost numit „homo
în nări “suflare de viață” și așa omul a devenit un
sapiens”, adică omul rațiunii.
“suflet viu”. Întrucât în Biblie este menționat că omul a
fost creat în asemănarea caracteristicilor spirituale ale Primul om, când a fost așezat pe Terra, adică
pe pământ, a primit
de la Dumnezeu o
poruncă și anume
„să nu se atingă și
să nu mănânce
dintr-un anumit
pom“, care nu era
cu nimic deosebit
de ceilalți pomi,
dar această
poruncă a fost
numai un motiv de
încercare a
simțului de
ascultare al lui
Adam de
Dumnezeu. Este
adevărat că Adam
nu s-a atins de
 20 Luminătorul 12-1, 2014

acest pom, dar a mâncat din rodul acelui pom, oferit
“Eu”-l este cauza multor rele, omul fiind mereu
lui de către consoarta sa, Eva, care a rupt un fruct din nemulțumit de ceea ce este și ce are. Din Eu se nasc
acel pom, l-a gustat și l-a oferit și lui Adam, care fără invidiile, gelozia, mândria, destrăbălarea, distracția și
nici o ezitare a mâncat acel fruct. Prin această toate celelalte rele nedefinite aici. Sfânta Scriptură
gustare, Adam s-a făcut vinovat, acceptând să fie avertizează pe om după cum este scris “Fiecare este
părtaș la neascultarea Evei prin încălcarea poruncii lui robul lucrurilor de care este biruit” (II Petru 2.19).
Dumnezeu. Astfel păcatul a intrat în viața omenirii, Cititorule care este situația ta?
căci păcatul neascultării de Dumnezeu a devenit o

Când poftele “Eu”-lui domină viața omului este
moștenire și toți cei
o tragedie, iar
ce se nasc din
tragediile care ne
Adam sunt din fire
înconjoară ne
păcătoși. De atunci
dovedesc acest
toți oamenii au în
adevăr. Căderea
firea lor o tendință
omului în
spre rău, ei fiind
neascultarea de
s u b i n fl u e n ț a
Dumnezeu a fost și
spiritului rău, numit
este o dureroasă și
diavolul. Cu
tristă realitate.
această tendință
Când Dumnezeu a
oamenii trăiesc sub
creat pe om, a
influența „Eu”-lui
intenționat să aibă
care este supus
un popor care să
păcatului. În aceste
trăiască conform
condițiuni omul
poruncilor sale,
este limitat în ceea
adică o lume fără
ce privește morala
păcat. Dumnezeu,
și de a putea face
conștient fiind de
diferența între bine
existența acelui
și rău. „Eu”-l din
spirit rău numit
om este cauza
diavol, ceea ce
necazurilor din
î n s e a m n ă
viață, căci Adam și
împotrivitor de
Eva după
Dumnezeu, a
neascultarea lor de
pregătit un plan de salvare a omului căzut în păcat și
Dumnezeu au fost izgoniți din frumoasa grădină a
despărțit de El. Acest plan a avut aplicarea prin
Edenului în care ei nu aveau nici o durere și nici o
Domnul Isus Hristos care este învățătorul
grijă. Prin acest fapt avem o lecție de morală prin
creștinismului evanghelic, adică al creștinismului care
care trebuie să înțelegem că orice neascultare de
trăiește învățăturile evangheliei sale. Acest plan de
Dumnezeu are urmări tragice. Dureroasa realitate pe
salvare a omului de urmările păcatului a fost realizat
care omenirea o trăiește astăzi justifică această
prin moartea, învierea și înălțarea sa la cer.
morală.
 Luminătorul 12-1, 2014
Într-una dintre cuvântările sale publice,
Domnul Isus Hristos a zis: “Dacă cineva voiește să
vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea
și să mă urmeze.” Cu alte cuvinte, dacă cineva vrea
să fie un adevărat creștin trebuie să accepte
pocăința, ceea ce înseamnă schimbarea minții.
Pocăința are trei faze: în primul rând, ca răspuns la
dorința de a fi un creștin, conștiința îi amintește
omului de starea sa de păcat și acum începe
procesul de pocăință prin care se recunosc păcatele;
în faza a doua avem regretul pentru păcat; iar în faza
a treia este părăsirea păcatului, fără această fază
n e p u t â n d fi
un creștin
adevărat.
Observăm
că prin
pocăință
„Eu”-l este
desființat și
aici avem
aplicarea
practică a
sfatului
Domnului
Isus când a
zis: „Dacă
c i n e v a
voiește să vină după mine să se lepede de sine.”;
adică, vorbind în termeni evanghelici, „Eu”-l meu este
răstignit, adică omul meu cel vechi, adică cel firesc, a
murit din punct de vedere spiritual. Și acum ce avem
de făcut?
În timpul pocăinței, duhul lui Dumnezeu
coboară în viața omului care încearcă pocăința,
îndemnându-l să privească la salvare, adică la
Domnul Isus și atunci se naște și se dezvoltă credința
În general, omul poartă în sufletul său, o
în făgăduința lui Dumnezeu că prin credință în jertfa
Domnului Isus Hristos avem iertare de păcate. După
aceasta urmează așa numita „naștere din nou”, dar
21
aici nu este vorba de o naștere fizică, ci se vorbește
de o naștere duhovnicească. Dumnezeu, prin duhul
său cel sfânt, ne oferă o viață nouă. Când în sufletul
nostru realizăm pacea cu Dumnezeu atunci primim
viața cea nouă după voia lui Dumnezeu. Omul se
poate apropia de Dumnezeu, dar numai prin credință
în jertfa Domnului Isus, și niciodată prin realizările
noastre. Prin jertfa Sa, Domnul Isus a rezolvat
neplăcuta situație de păcatele omului. Aceasta este
temelia creștinismului evanghelic. În textul din II
Corindeni 5.17, Apostolul Pavel precizează: ”Dacă
este cineva în Hristos este o făptură nouă. Cele vechi
s-au dus, iată
că toate
lucrurile s-au
făcut noi”.
Apoi tot el
mai scrie:
“….trăiesc
dar nu mai
trăiesc eu, ci
H r i s t o s
trăiește în
mine” (Epist.
c ă t r e
Galateni
2 . 2 0 ) .
Aceasta este
adevărata
v i a ț ă
creștină. În continuare evanghelistul Ioan mai spune:
„Dar tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să
devină copii ai lui Dumnezeu” (Evanghelia lui Ioan
12.13). Aici avem descris cel mai înalt nivel de viață
creștină și este normativul de viață creștină. Trebuie
precizat aici că învățătura creștinismului evanghelic
nu este un mit, ci este o realitate care poate schimba
cursul vieții omului spre bine.
dispută cu Dumnezeu privind satisfacerea poftelor
sale, prin care omul încearcă să se justifice de ce
refuză pe Dumnezeu în viața sa. Dar va veni o zi când
 22 Luminătorul 12-1, 2014

ai dori să ai pe Dumnezeu, dar nu mai poți pentru că Dumnezeu, adică este un dar divin valabil până în
ai ajuns robul poftelor tale. Să nu uităm că zdrobirea veșnicie. Iertarea de păcate nu este numai o teorie
“Eu”- lui este sfârșitul vieții păcătoase, dar marchează doctrinară ci este o realitate în viața creștină
începutul prezenței lui Dumnezeu. Păcatul este acel evanghelică.
rău ce desparte pe om de Dumnezeu, de aceea
Apostolul Pavel subliniază acest adevăr
avem nevoie de iertarea păcatelor noastre. Iertarea
spunând: „ Dacă este cineva în Hristos este o făptură
păcatelor se obține numai prin credință în jertfa de pe
nouă” (II Corinteni 5.17). Aceasta este mărturia vieții
cruce a Domnului Isus. Uneori în perioada pocăinței,
creștine evanghelice care ne asigură mântuirea, iar
sufletul omului este neliniștit pentru că el poartă încă
bucuria și pacea va inunda viața creștinului. Viața
în viața sa puterea de atracție către păcat. Dar nu
creștină evanghelică este o viață ce se dezvoltă
dăm înapoi, ci mergem înainte până avem pace cu
progresiv în funcție de experiențele avute. Viața
Dumnezeu. Unii oameni se consideră că nu sunt
creștină evanghelică nu se ocupă cu făgăduințe, ci cu
păcătoși cu prertenția că ei nu au omorât pe nimeni.
experiența realităților, căci „creștinul umblă prin
De aici rezultă că avem două feluri de păcătoși și
credință și nu prin vedere” (II Corinteni 5.7). Ci#torule,  
anume: sunt păcătoși buni și răi, adică păcătoși
nu   neglija   căci   Dumnezeu   te   cercetează   chiar   prin   acest  
morali și păcătoși imorali; dar cu toții ei sunt tot
ar#col.
păcătoși.
  Acest articol este scurt și descrie viața
Deznădejdea omului este în firea sa
creștină evanghelică, pentru edificarea celor
pământească, dar nădejdea creștină este în Domnul
îndoielnici și acelora împotrivitori ai lui Dumnezeu.
Isus Hristos. Dacă vrem să ne bucurăm de iertarea
păcatelor trebuie ca mai întâi să punem capăt vieții Să ne ajute Dumnezeu să fim ceea ce trebuie
noastre de păcat. Iertarea de păcate este o lucrare a să fim!  ▲
l u i
Poezii
Doru Popescu (Grace RBC, Waterloo)

Isuse Poteca

Gândurile-mi pier în zare, În păienjeniș de gânduri,

Și încremenesc uimit, Caut poteca cea sihastră,
Să-nțeleg iubirea-Ți mare, A vremelniciei sâmburi,

Versuri
M-ai căutat, și n-am pierit. Fură iarăși pacea noastră.

Vântul poartă tainic șoapte, Căci povața din vechime,

Care scurmă al meu suflet, A cuvântului cel sfânt,
Sunt a mele roade coapte? Îndeamnă omul spre bine,
Sună întrebarea-n cuget. Credincioși în legământ.

Blândețea-mi umbrește pașii? Mulți își vor a lor potecă,

Fața Lui în min’ străluce? Chiar dacă la vale-i duc,
Sau din fire sar arcașii, E a lor, și e secretă,
Abătut iar de năluce. Veșnicia, ei n-apuc.

Mă cobor în mine însumi, Peste secoli, văd o urmă,

Și al rugii foc înalț, Glăsuie acum sandala,
Sfințește a mele gânduri, Oamenii-L urmau in turmă,
Râvna Ta, vreau s-o încalț Când trecu-se prin Magdala.

Al iubirii foc de a pururi, Dar poteca, este El,

Ardă-n mine tot cei tină, Doar prin El ai sens vietii,
Să dea ai nădejdii muguri, Firea n-o să vrea de fel,
Ca să umblu fără vină. Să ajungi la pomul vietii.

Peste a lumii secole apuse, Te-am găsit, si ce mă bucur,

Voia-Ți, împlinește profeția, Cind aud al Tău cuvânt,
A harului porți vor fi duse, Eu de fire acum mă scutur,
Ce ne vestește nouă veșnicia. Doar asa, Tu mă faci sfint
 Conducerea Asociației

Președinte - Eusebiu Rusu

Secretar general - Sorin Sabou

Vicepreședinte est - Matei Istudor

Secretar est - Florin Vancea

Vicepreședinte vest - Florin Filip

Secretar vest - Ovidiu Rauca

Vicepreședinte Canada - Mircea

Toma
Președinte Comisia pastorală- Doru
Aninoiu
Președinte Comisia de misiune - Nelu
Pășcuț
Membri: John Bilți, Samuel Stan
Pe sub geamul înghețat
Comisia de Școală duminicală - Aurel Al căsuței mele
Mateescu, Andrei Bulzan, Ștefan /:Trece iar colind curat
Ghinescu
Călător spre stele.:/
Casier misiune: Ion Cotârlă
Casier adm.: Cornel Ciba
Trec păstorii fericiți,
Moșii și părinții
Editor „Luminătorul“ -
/:Domnului ducând smeriți
Sorin Sabou
Aurul credinței.:/
editorluminatorul@gmail.com
Tipar și distribuție - Ioan Știr
Magii trec umili plecați
Peste veacul zării
/:Domnului ducând mișcați
Nu uitați să vă abonați la
Luminătorul! Smirna ascultării.:/

Abonamenul unei reviste costă $30 An de an se duc așa

pe an.
Solii spre Mesia
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
/:Numai din casuța ta
CA 91709 N-a plecat solia.:/
cornel.ciba@gmail.com
Doamne, fă-mi în casă iar
Contribuțiile pentru fondul de misiune
se fac la Ion Cotârlă
Praznic de lumină
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills, /:Ca și de la cer în dar
MI 48306 Solii Tăi să vină.:/
ioncotarla@gmail.com