Dumnezeu vrea să aducă izbăvirea în întreaga noastră
SCHIMBAREA INTERIOARĂ.
Adesea trecem prin stări în care suntem dezamăgiţi de
noi înşine. Ni se pare că pe ce punem mâna nu reuşim.
Indiferent că este vorba de şcoală, serviciu, sau acasă.
Mai mult, în ceea ce priveşte sentimentele mele. Deşi
mereu îmi propun să fiu mai prietenos, sau bun, să nu
mai ridic vocea atât de repede, în cele din urmă ajung
să mă enervez, să ţip, să reacţioneze în mod violent şi,
este clar, rănesc, uneori pe cele mai dragi fiinţe.
Gândindu-mă mai departe la insuccesele mele, ajung la
ceea ce ţine de religiozitatea mea. Îmi propun adesea să
nu mai păcătuiesc. Îmi propun să mă rog mai mult. Îmi
propun să citesc mai mult Biblia. Dar, adevărul este că
ajung la dezamăgire. Nu reuşesc să face ceea ce mi-am
propus, ba şi mai rău, alunec parcă în cealaltă parte a
pantei.
De unde vine această permanentă dezamăgire care
îmi afectează productivitatea, sentimentele şi chiar
starea spirituală?
Atunci când nu ştim să ne răspundem acestei întrebări
ajungem să ne spunem mereu şi mereu: „Asta e!
Acesta sunt!”
Problema este însă ştim noi ce suntem? Noi spunem
acest lucru făcând referire la faptul că suntem
fatalmente condamnaţi la o viaţă de eşecuri. Dar, este
numai atât?
De unde începe eşecul? Nu cumva este un loc de unde
toate celelalte încep?
Cred că acel loc este relaţia cu Dumnezeu şi eşecul pe
care omul l-a înregistrat încă de la început. Încă de la
început, Adam şi Eva au eşuat în a trăi genul de viaţă
pentru care au fost proiectaţi de Dumnezeu. Acesta este
momentul în care începe îndelunga căutare a omului
după satisfacţie.
În ceea ce priveşte satisfacţia pe plan spiritual noi
considerăm că dacă ne dotăm cu o reţetă spirituală
validă atunci vom avea succes. Astfel, o rugăciune
regulată, post mai mult, Biblia citită. Credem noi
aceasta o să rezolve problema.
Însă chiar aici greşim.
Dumnezeu nu este interesat în viaţa noastră
spirituală. El este interesat în viaţa noastră.
viaţă şi nu numai în acele sectoare pe care vrem noi să i
le dăm.
Izbăvirea.
Izbăvire începe cu conştientizarea stării de început. Ce
a intenţionata Dumnezeu să facă cu noi? Ce s-a
întâmplat între timp. Unde am ajuns? Cum putem fi
reabilitaţi, repuşi pe ruta corectă?
Pavel spune că noi suntem :
  - lucrarea de artă a lui Dumnezeu. –
Sentimentul valorii.
 Am fost făcuţi pentru a cunoaşte unitatea cu
El şi cu cei din jur – Părtăşia
 Co – regent cu El. Umpleţi pământul şi
supuneţi-l a fost porunca Domnului –
Autoritatea.
Sunt tocmai lucrurile care ne lipsesc – sentimentul
semnificaţie, (valorii), părtăşiei (nimeni nu ne înţelege),
autoritatea (nu pot să controlez nimic, sunt la dispoziţia
circumstanţelor).
Infinita speranţă.
Fiecare vârstă spun specialiştii are setul ei de poveşti cu
zâne. Aceasta pentru că toţi dorim ca urâtul să fie
transformat în frumos, sărăcia în bogăţia şi răutatea în
bunătate.
În cele din urmă, este ceea ce spune şi Evanghelia.
Diferenţa dintre Evanghelie şi cartea cu basme este
aceea ce Evanghelia este adevărată.
Domnul Isus a anunţat iminenţa unei noi lumi, o lume
de basm, cum ar spune unii. Împărăţia cerurilor este
aproape! Anunţa Domnul Isus.
Condiţia conectării cu această nouă împărăţie este
bifocală. Spun condiţia, pentru că nu sunt două.
Separându-le şi împlinind numai una din ele nu ajută
cu nimic.
Este o singură condiţie cu două implicaţii:
 Pocăiţi-vă!
 Credeţi în vestea bună!
Sunt cuvinte ce au adus cea mai mare schimbare
în istoria omenirii.
Domnul a venit pentru a alimenta speranţele
omenirii în ceea ce priveşte atingerea acelui potenţial
pe care Dumnezeu la intenţionat încă de la începutul
omenirii.
 Scopul transformării.
Cunoaştem cu toţii tema principală a basmelor
– transformarea.
Copilul îşi doreşte atunci când este mic să
devină, să se transforme în ceva : prinţ, prinţesă,
profesoară.
Este dorinţa adultului care doreşte mai mult de
la el însuşi. Arunci când nu poate, se resemnează, se
droghează sau se revoltă.
Posibilitatea transformării este esenţa
speranţei.
Nu este însă vorba de orice fel de
transformare. Cei mai mulţi dintre noi se referă la
transformarea generată de anumiţi factori externi.
Transformarea de care avem cu toţii nevoie este cea
care vine din interior.
În Noul Testament sunt câţiva termeni care
vorbesc despre transformare:
formarea naturii interioare esenţiale a
unei persoane.
Acesta este termenul pe folosit pentru
descrierea procesului urmat de copilul aflat în
pântecele mamei. Este termenul folosit de Pavel când a
scris Galatenilor.
Galateni4:19
Copilaşii mei, pentru cari iarăş simt durerile naşterii,
pînăce va lua Hristos chip în voi!
Deci şi noi avem această posibilitate a creşterii
şi dezvoltării frumuseţii spirituale şi morale.
a avea aceeaşi formă solidă cu
altcineva.
Creşterea spirituală înseamnă de asemenea
asemănarea cu Hristos. Înseamnă copierea lui.
a transforma din interior spre
exterior. (Omida în fluture)
Când este vorba despre transformare, sunt
câteva lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare:
 Nu fac numai ceea ce ar fi făcut Isus dar şi
vreau să fac aceste lucruri. Mi se par
atrăgătoare.
 Nu doar faclucruri bune, ci devin o persoană
bună.
Deci, Dumnezeu este interesat în întreaga noastră viaţă.
El nu segmentează viaţa noastră în funcţie de
circumstanţe. El doreşte transformarea noastră.
Efeseni 3:22-4:20
22 cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă
desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după
poftele înşelătoare;
23 şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,
24 şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după
chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie
pe care o dă adevărul.
25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi
să spună aproapelui său adevărul``, pentrucă
sîntem mădulare unii altora.
26 ,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi``. Să n'apună soarele
peste mînia voastră,
27 şi să nu daţi prilej diavolului.
28 Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să
lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să
dea celui lipsit.
29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul
bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea
har celor ce-l aud.
30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu,
prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice
strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să
piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-
vă unul pe altul, cum v'a iertat şi Dumnezeu pe voi
în Hristos.
1 ¶ Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea
iubiţi.
2 Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne-a iubit, şi
S'a dat pe Sine pentru noi ,,ca un prinos şi ca o
jertfă de bun miros``, lui Dumnezeu.
3 ¶ Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de
avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se
cuvine unor sfinţi.
4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe
nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt
cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de
mulţămire.
5 Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun
lacom de avere, care este un închinător la idoli,
n'are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi
a lui Dumnezeu.
6 Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din
pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu
peste oamenii neascultători.
7 Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
8 Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în
Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.
9 Căci roada luminii stă în orice bunătate, în
neprihănire şi în adevăr.
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale
întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.