Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cu regret, se întâmplă că nici chiar copiii, prin puritatea lor, nu pot fi feriți de la această
stare, demonul putând poseda și sufletul unui copil. Cel mai des cauza acestei stări o
reprezintă „păcatele părinților„, când copilul crește de mic într-o atmosferă de necredință
și imoralitate a celor mai în vârstă. Așa și se întâmplase și cu acest copil, despre care ne
relatează Evanghelia din această duminică, un copil care pătimește rău, căci adesea cade
în foc și adesea în apă.
Tatăl acestui copil nefericit spre deosebire de mulți alții care îi cer ajutor Mântuitorului,
nu dă dovadă nici de cea mai mică credință. Desigur, el se adresează inițial apostolilor,
iar apoi și lui Hristos Însăși cu rugămintea ca fiul său să fie vindecat, dar de parcă doar
pentru a-și face datoria de părinte și pentru ca să fie împăcat cu propria conștiință – „de
poti face ceva, ajuta-ne” (Mc. 9, 22) îi spune el Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeului
Atotputernic.
De ce a apostolii, care deja primise de la Hristos darul vindecării, nu au putut să-l ajute și
pe acest copil posedat de demoni? Condiția de bază pentru ca să se întâmple o minune, o
vindecare, este conlucrarea a două puteri: cea a harului divin și cea a credinței fierbinți a
celui în suferință sau a apropiaților săi. Astfel, apostolii, nu au reușit să-l vindece pe
băiat, căci în loc de credință, tatăl a dat dovadă doar de scepticism. Cu atât mai mult nu
putea crede nici tânărul, pentru că era sub puterea duhului rău. Susținut de această
necredință, demonul a putut cu ușurință să aducă la zero eforturile depuse de apostoli,
pentru că la acel moment și credința lor nu era suficient de puternică.
Doar Mântuitorul reușește să alunge demonul ce-l chinuia pe copil. El apelează la tatăl
acestuia „De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede” (Мc. 9, 23), de parcă
trezindu-l la realitate și arătându-i că doar credința sa îi poate salva fiul de la această
cumplită suferință. Și inima tatălui nu a putut să nu răspundă la acest îndemn, strigând
tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (Мc. 9, 24)
Duhurile rele sunt mereu în căutrea celor pe care îi pot înrobi și ține în stăpânire printr-o
mulțime de patimi și păcate. Și astăzi ele caută punctele slabe ale fiecăruia dintre noi,
pentru ca la momentul potrivit să poată stăpâni sufletul împătimit… Acest neam de
demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mt. 17, 21).
Rugăciunea și postul! Postul și rugăciunea sunt precum două aripi la o pasăre ce zboară,
ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Și pe aceste aripi ne putem și noi ridica din păcatele
noastre și ne slobozi de puterea celui rău.