Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului -

30 mai

Imparatia lui Dumnezeu. "Ca a Ta este imparatia si puterea si slava in veci. Amin" (Matei 6, 13). Suntem nascuti pentru vesnicie si aspiratia catre vesnicie ne umple viata. Desi Imparatia lui Dumnezeu nu s-a aratat, cu toate ca a trecut mult timp, ea exista de buna seama si trebuie sa asteptam cu rabdare deplina sa biruinta. Dar Hristos a invins transmitand putere de biruinta si madularelor trupului Sau, adica noua. Daca inima noastra razvratita Il va accepta pe Dumnezeu ca Stapan si Indrumator, puterea lui va rodi in noi si, oricat de greu ar putea fi uneori, indreptandu-ne privirea spre Cer, vom invinge. Vom invinge prin Acela care ne-a iubit si, de aceea, toata slava si inchinaciunea i se cuvin doar Lui. 29 mai

Puterea care pe toate le poate. Ci ne izbaveste de cel rau"(Luca 11, 14). Daca veti avea in voi cuvantul lui Dumnezeu, il veti birui pe cel rau" (I Ioan 2, 14), pentru ca Cel care este-n voi e mai mare decat cel care este in lume" (I Ioan 4, 4). Exista o putere care pe toate le poate si care nu ingaduie ca vrajmasul sa ramana in sufletul credincios. Rugaciunea ci ne izbaveste de cel rau", spusa cu sinceritate nu ramane niciodata fara raspuns. Un suflet prea increzator in sine rataceste pe caile de el alese, este lipsit de protectia lui Hristos si, de aceea, este vulnerabil. Biruinta aceasta se obtine nu cu puterea omului, ci cu puterea lui Dumnezeu. Credincios este Domnul, Cel ce va va intari si va va pazi de cel rau" (II Tesaloniceni 3, 3) 28 mai

Sufletul ne este pus la incercare. Si nu ne duce pe noi in ispita"(Luca 11, 4). Cuvantul ispita" are doua sensuri. Cand omul este ispitit de propria sa pofta" (Iacov 1, 14), arata ca nu vietuieste in Duhul lui Hristos, caci cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul, impreuna cu patimile si cu poftele" (Galateni 5, 24). Cand sufletul oamenilor este pus la incercare, Dumnezeu ii incearca pentru a le vedea credinta. Prima incercare a fost cea la care au fost supusi protoparintii nostrii in rai, in privinta pomului cunoasterii binelui si raului. Cand omul si-a tradat locul sau de la picioarele Crucii, sa dedat patimilor si poftelor. Cat acestea sunt vii, supunerea fata de Dumnezeu nu este deplina. De aceea, El trimite incercarea pentru ca rabdarea omului sa se maturizeze. Dar cum El insusi a fost incercat prin ceea ce a patimit, celor ce sunt in incercari poate sa le ajute" (Evrei 2, 18). Si nu va ingadui sa fim pusi la incercare mai mult decat putem duce. Fiind pus la incercare si iesind cu bine din

ea, omul va capata cununa fagaduita de Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. De aceea, si in cele mai marunte probleme, trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne conduca si sa ne pazeasca de tot raul. Asa vom fi puternici in neputinta noastra si in afara oricarei primejdii, cautand sprijin si putere in atotputernicia lui Dumnezeu. Sa punem inceput bun fiecarui lucru din viata cu o rugaciune in care saI cerem ajutor.

27 mai

Impaca-te! Si ne iarta noua pacatele noastre, caci si noi iertam oricui ne-o datoreaza noua"(Luca 11, 2). Ni se va ierta noua in masura in care si noi am iertat. Deseori, chiar daca iertam o ofensa, in adancul sufletului nutrim o oarecare retinere fata de cel ce ne-a ofensat. Sa ne amintim atunci ca Cu masura cu care masurati, cu aceea vi se va masura" (Matei 7, 2). De aceea, lasa totul si mergi mai intai sa te impaci pe deplin si in toate privintele cu toti si dupa aceea revino la Dumnezeu. Numai puterea crucii lui Dumnezeu ne poate izbavi de tinerea de minte a raului, dandu-ne posibilitatea de a ierta asa cum ne iarta Dumnezeu.

26 mai

Adreseaza-te lui Dumnezeu. "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua in fiecare zi"(Luca 11, 3).Hristos S-a aratat compatimitor atat fata de necesitatile sufletesti cat si fata de cele trupesti. Tot ceea ce obtinem, prin El obtinem. Cei care se intristeaza atunci cand oamenii trateaza cu refuz cererea lor de sprijin, ar trebui sa stie ca Lui avem a ne adresa pentru ajutor, direct si simplu, caci inimile oamenilor sunt in mainile Lui si El le inclina spre ajutorarea aproapelui, atunci cand doreste. Si chiar daca ne refuza ceva, El ne da altceva insutit. Nu depindem de nici o conditie exterioara ci doar de vointa lui Dumnezeu-Tatal, de Cuvantul ce iese din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu ne da atat hrana pamanteasca, cat si hrana duhovniceasca care poate da tarie sufletului atunci cand corpul suporta lipsuri. De aceea, inima omului trebuie sa se umple de bucurie, rabdare si recunostinta.

25 mai

Voia lui Dumnezeu. "Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant"(Luca 11, 2). Cautand mai intai voia lui Dumnezeu si implinind-o pe masura luminii data fiecaruia, omul patrunde in Imparatia lui

Dumnezeu si slaveste numele Celui de la Care vine raspunsul pentru toata nevoia. Cel mai bun lucru pe care il poate face un om pe pamant este sa faca voia lui Dumnezeu. Nu uneori, nu superficial, nu in sila, voia lui Dumnezeu nu trebuie implinita cu trista supunere ci cu energia si increderea iubirii devotate. Dar noi punem pe primul loc ceea ce este al nostru, grijile, afacerile si mergem la Dumnezeu doar cand suntem in impas. De aceea, El nu-si gaseste loc in inima noastra si de aici decurge lipsa de finalitate a existentei noastre. Hristos abate privirile oamenilor, care sunt atintite asupra lumii inconjuratoare, indreptandu-le spre Tatal, reasezand ordinea lucrurilor: Dumnezeu pe primul loc. Cand omul accepta din tot sufletul acest adevar, atunci incepe o viata crestina si in sufletul lui apare echilibrul.

24 mai

Rugaciunea Domnului. "Sfinteasca-se numele Tau" (Luca 11, 2). Cinstim numele Sau, al Tatalui nostru ceresc mai presus decat orice nume. Daca ne-am intinat numele noastre, ni le putem spala in numele Tatalui nostru ceresc, caci prin Hristos am dobandit impacare cu Dumnezeu si numele noastre sunt scrise in ceruri" (Luca 20, 10). Prin credinta avem calea deschisa la harul acesta. Vina imparatia Ta" (Luca 11, 2). Ne rugam sa vina imparatia Sa pe acest pamant corupt, in care ne luptam cu propriile noastre patimi, cu ademenirile lumii, unde este atata zgomot, zadarnicie, nedreptate si suferinta, cat si in sufletul nostru, pentru a-l preface, a-l spala si a-l innoi in toate ale sale. 23 mai

Suntem copiii lui Dumnezeu. "Tatal nostru Carele esti in ceruri" (Luca 11, 2). Am fost infiati de Tatal ceresc pentru patimirea lui Hristos. Avem acces nelimitat la Tatal, pentru a-i spune toate necazurile si grijile si a nadajdui in izvorul sau de bunatate. I-ai iubit pe ei asa cum M-ai iubit pe Mine" (Ioana 17, 23). 22 mai

Dumnezeu stie. Providenta vegheaza asupra fiecaruia dintre noi, chiar daca uneori ni se pare ca nimeni nu ne aude si nu ne vede in pustiul pe care uneori il strabatem. Dar, desi ne-am indoit, in timp ce strabateam pustiul, Dumnezeu era nevazut cu noi. Intr-adevar, Domnul era in locul acela si eu nam stiut" (cf. Fac 28, 16) El sadea atunci semintele ce urmau sa rasara pe Pamantul Fagaduintei. Mergand pe Calea Lui, nu te poti rataci, pt. ca El le stie pe toate si iti da tarie. "Caci Domnul Dumnezeul nostru te-a binecuvantat pe tine si tot lucrul mainilor tale" (Deuteronom 2, 7). 21 mai

In lumina lui Hristos. Doar ochii credintei ne pot ajuta sa vedem raza de lumina in intunericul amaraciunilor. De aceea, cele mai intunecate laturi ale vietii noastre sunt si cele mai apte pentru a

descoperi in ele lumina cereasca. Credinta sporeste in momentele cele mai grele, pentru ca lumina apare tocmai atunci cand suntem convinsi ca a disparut definitiv. Credinta este cea care ne da sprijin si speranta in puterea de dincolo de puterea omeneasca. Crucea este cununa slavei noastre. 20 mai

Binecuvantare. Agonisind cele ale lui Dumnezeu, vom putea sa ne ajutam semenii. Vom putea oare sa nu dam si altora din ce am primit? Vom putea sa nu raspundem nenumaratelor nevoi ale oamenilor ? Sa ne amintim ca suntem binecuvantati nu dupa meritele noastre, ci intru Iisus Hristos si, de aceea, din ceea ce primim de la Dumnezeu se cuvine sa dam si noi oamenilor. Compatimirea, iubirea frateasca, smerenia, marinimia, generozitatea trebuie sa mearga mai departe, la fratii nostri care duc lipsa de toate acestea. Sa iubim pentru ca suntem iubiti, sa daruim pentru ca ni se daruieste, sa binecuvantam pentru ca suntem binecuvantati de Dumnezeu. 19 mai

Dulceata si veninul cuvantului. Un singur cuvant cat de bine poate face, precum si ce rau inimaginabil. De multe ori privim cu prea mare usuratate cuvantul ce ne iese din gura. Din dorinta de a face impresie suntem gata sa denaturam adevarul iar efectul acestor cuvinte se poate dovedi mai mare decat am fi putut banui. De aceea, sa avem tot timpul in vedere ca rostul cuvantului este sa binecuvanteze, sa raspandeasca binele, sa se impotriveasca raului, sa se pronunte intru apararea adevarului, sa aduca imbarbatare, alinare, caldura si putere aproapelui. "Limba mic madular este dar cu mari lucruri se faleste" (Iacov 3, 5). 18 mai

Idealul spiritului crestin. Daca aspiratiile noastre ar putea fi satisfacute pe Pamant, dezvoltarea noastra morala s-ar opri. Asa cum foamea este un indiciu de sanatate al unui organism viu, aspiratia spre un ideal, setea duhovniceasca atesta evolutia sufletului nostru. Dorinta pentru o comunicare cat mai deplina cu Dumnezeu, neobosita aspiratie spre mai bine este manifestarea sufletul renascut. Acesta nu poate sa absoarba dintr-o data prisosul de bogatie a Celui Preainalt si, de aceea, inainteaza spre el mereu, se bucura si, potolindu-si setea din belsug, isi sporeste dorinta de a sorbi din nou. Si, adapandu-se sufletul necontenit cu aceasta, Harul devine tot mai cuprinzator si se revarsa din belsug si asupra altora. Nostalgia dupa patria cereasca este idealul spiritului crestin. 17 mai

Iubirea lui Hristos. In iubirea pamanteasca mai exista inca mult egoism, aceasta fiind o iubire in care vrem sa ne regasim pe noi insine. Iubirea pamanteasca se indreapta spre cei care ne atrag prin calitati deosebite, in timp ce iubirea lui Hristos se indreapta spre cel cazut, spre cel ratacitor, spre cel respins. Iubirea crestina este atotcuprinzatoare, universala, starpeste orice urma de egoism, ne

invata sa facem binele nu doar apropiatilor, ci intregii omeniri, chiar si celor cu care nu ne asemanam nicicum, chiar si celor care ne urasc. In iubirea crestina ii numim frati pe toti oamenii din lume. In prietenia frateasca este iubire" (Petru 1, 7). 16 mai

Mahnirea dispare. Exista momente cand si sufletul credincios se mahneste caci se simte apasat de nepasarea semenilor, de esecuri, de neintelegere si de deznadejde. Dar sa invatam sa dam slava lui Dumnezeu, sa nadajduim si mahnirea noastra va disparea. Sa invatam ca orice mahnire pe care o indreptam catre Dumnezeu sa o prefacem in cuvant de lauda. Sa ne ridicam deasupra grijilor si talazurilor si sa tinem minte ca prin ele ni se deschide Calea si ca, deasupra lor, straluceste Lumina si Adevarul Lui. 15 mai

Puterea lui Dumnezeu. Cand tii seama doar de puterea ta, cazi in neputinta. Dar puterea lui Dumnezeu pe toate le ridica. Sa nu va fie frica ca nu sunteti indeajuns de puternici, sa nu va temeti, sa nu va ingrijorati, daca va va incerca, Dumnezeu va va da si puterea de a face fata incercarii. Asteptati in liniste, speranta si supunere sa se faca voia Sa. De aceea, nu va ingrijorati de grija incercarilor prin care s-ar putea sa treceti, atunci cand acestea nici n-au aparut inca. Alungati orice temere cu credinta in Dumnezeu si cu convingerea ca El va va ajuta la nevoie. Infatatsati-va lui Dumnezeu cu toate ale voastre, incredintati-va Lui cu nestirbita credinta ca Lui toate ii sunt cu putinta. Dumnezeu implineste toate trebuintele noastre, dupa bogatia Sa, cu slava" (cf. Filipeni 4, 19). 14 mai

Iubirea si rugaciunea. Pe masura ce inaintam, ne dam seama ca atunci cand am trait doar pentru noi am indurat foame duhovniceasca si cu cat iubim mai mult, cu atat mai mult dorim sa ne desavarsim, cu atat suntem mai fericiti. Fericirea sta in iubire iar aceasta este completa atunci cand ne-am pus sufletul pentru semenii nostri. Mai mare iubire decat aceasta nimeni nu are: sa-si puna cineva viata pentru prietenii sai" (Ioan 15, 13) Cea mai mare bucurie este bucuria duhovniceasca intru Hristos, si anume deplinatatea iubirii. Si cel ce se bucura de iubire se roaga neincetat, fiindca adevarata iubire este prin ea insasi rugaciune. Rugaciunea este relatia cu Dumnezeu, ea se face si la bucurie si la suparare, pentru ca toate cele de la El vin. Tot darul ne vine de Sus, bucuriile si intristarile, toate ne vin de la El. Bucurati-va-ntotdeauna, rugati-va ne-ncetat" (I Tesaloniceni 5, 17-18). De aceea, sa cerem de la Dumnezeu puterea iubirii Sale pentru a gusta din bucuria cea vesnica, sa avem nu numai setea de a ne mantui sufletul nostru, dar si setea de a se mantui toti oamenii. 13 mai

Avertisment. Tot ce exista in noi necurat, rau, pacatos fuge in mod instinctiv din fata lui Dumnezeu. Pe de alta parte, o parte din noi se simte atrasa de El si tinde sa-L imite. Dar sa fim atenti: de indata ce am facut primii pasi pe calea pacatului, ne va fi greu sa mai facem calea intoarsa. De aceea, recunoscandu-ne pacatosenia, sa ne lepadam pentru totdeauna de acel duh al rautatii si sa-L rugam sa ne traga la Sine prin puterea Sa. 12 mai

Rugaciune pentru izvorul iubirii. Starile intermediare sunt dificil de suportat, vechiul a fost depasit iar noul inca nu si-a facut aparitia. Dragostea noastra fata de pacate poate fi inlocuita doar de o noua iubire ce transforma jertfa in izvor de bucurie. Dar aceasta comoara duhovniceasca trebuie ceruta prin rugaciune iar atunci cand o primim duhul raului este izgonit din noi pentru totdeauna si casa noastra devine templu al Duhului lui Dumnezeu.

11 mai

Lumea lui Dumnezeu si iubirea lui Hristos. Sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoastere" (Efeseni 3, 19). Sa nu spunem ca nu putem crede ceea ce nu putem intelege, pentru ca exista in noi o calitate care depaseste ratiunea, care scapa oricarei explicatii, pe care nicio minte nu o poate cuprinde si care ne deschide sufletul unei intregi lumi pe care vazul mintii nu o poate percepe: lumea lui Dumnezeu si iubirea lui Hristos. Cum si pe ce cai pogoara asupra noastra aceasta nu stim dar simtim asupra noastra aceasta actiune binefacatoare. Lumea Lui ne umple sufletul in mijlocul acestei lumi agitate, pline de galceava, neliniste si desertaciune. Setea noastra de a-L cunoaste pe Hristos demonstreaza ca El este aproape de noi, ca iubirea Lui a pogorat asupra sufletului nostrum pacatos si l-a facut sa se transforme. Si daca omul, in nimicnicia si pacatosenia lui, este obiectul iubirii divine, cum am putea sa nu-L iubim noi pe El ? Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai. 10 mai

Calea supunerii. Renuntarea la noi insine si ajutarea aproapelui ne ajuta sa suportam mai lesne propriile noatre necazuri. Cand un suflet lipsit de un sprijin aparent merge pe calea supunerii fata de vointa lui Dumnezeu, acesta afla minunea dragostei si griji pe care Insusi Dumnezeu i le poarta. Principala noastra grija trebuie sa fie renuntarea la noi insine. Necazurile noatre provin de la prea marea atentie pe care ne-o acordam noua insine. Concentrandu-ne asupra propriilor noastre dificultati si necazuri nu obtinem usurarea pe care ne-o dorim. Insa, daca vom fi atenti la necazurile altora, ajutandu-i sa le suporte mai usor, vom suporta mai lesne supararile noastre. De aceea, foloseste darul daruind mai departe. 9 mai

Duhul blandetii si al iubirii. De cate ori, convinsi ca avem dreptul s-o facem, i-am osandit cu asprime pe semenii nostri, cerand asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu ? Dar mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1, 19-20). De aceea, sa fim zabavnici la manie, sa-i tratam pe cei vinovati cu duhul blandetii, care invinge raul cu puterea iubirii. Sa nu cerem razbunare nici pentru cei pe care-i iubim, aceasta dragoste nu este pe placul lui Dumnezeu, caci din ea lipseste duhul blandetii. Duhul crestinismului este duhul blandetii. 8 mai

Privirea care da in vileag. "Si intorcandu-Se Domnul, a privit spre Petru" (Luca 22, 61). Cand suntem pe punctul de a ne uita fagaduielile, bunele intentii si de a ne abate de la Cale, sa ne amintim privirea plina de repros iubitor cu care Iisus l-a privit pe Petru, cand acesta s-a lepadat de El. Dumnezeiasca privire a Mantuitorului, constiinta ca Ii provocam durere, ne ajuta sa-I ramanem fideli si cand ni se clatina pamantul de sub picioare. 7 mai

In ce consta viata crestinului. Cuvantul lui Dumnezeu este o revelatie si intreaga viata crestina consta in primirea acestei revelatii. Revelatia Sa patrunde in inima prin mijlocirea Duhului Sfant si nu prin cea a trupului si a sangelui, care se razvratesc impotriva Sa. Dar ceea ce vine de la trup si sange este fragil, superficial, schimbator si nerodnic. Credintele care vin de la oameni nu fac sa renasca inima, nu rezista incercarilor, insa ceea ce este descoperit de Dumnezeu este durabil si etern. Cei ce stau pe piatra acestei Revelatii sunt de neclintit si nu pentru ca ar fi ei tari si puternici, ci pt. ca El este puternic si de neinvins. 6 mai

Mijlocitorul. Dumnezeu ne satura prin mijlocitorii Sai. A luat cele sapte paini si doi pesti si, multumind, a frant si le-a dat ucenicilor; iar ucenicii, multimilor" (Matei 15, 36). Mantuitorul a inmultit painile dar nu le-a impartit El multimilor, ci dumnezeiescul dar a ajuns la acestea prin mijlocitorii Sai. Merindele lui Dumnezeu ne sunt oferite cu maini sau in vase pamantesti. In fiecare clipa ne intalnim cu mijlocitori trimisi de Sus, caci intreaga experienta de viata de educa, intr-o forma sau alta, asa cum ne educa, de altfel, si relatiile cu oamenii cu care ni se intersecteaza drumurile. Si noi, smerindu-se, putem fi mijlocitorii lui Dumnezeu, putem hrani un flamand cu painea Lui, putem intari un om cu taria Lui. Insa, pentru ca Dumnezeu sa lucreze prin om, aceste trebuie sa inteleaga in adanc ca nu dispune de propriile sale rezerve, ca trebuie mai intai sa inalte mainile sale spre El si apoi sa le intinda spre aproapele sau, pentru a da acestuia nu ceea ce este al lui, ci ceea ce este al lui Dumnezeu. 5 mai

Vesnicia a inceput. Putem fi in comunicare si comuniune cu Dumnezeu chiar si pe acest Pamant daca ne aducem trupurile ca jertfa vie lui Dumnezeu. Calea egoismului, a pacatului, a desfatarilor si superficialitatii este larga dar nu duce la Dumnezeu. Calea cea noua, a renuntarii le sine si a iubirii aproapelui poate fi grea si, de aceea, poate fi strabatuta doar avand credinta, iubre si nadejde in viata vesnica, in unire cu harul lui Dumnezeu, care ne intareste si ne desavarseste sufletul. Si, daca mergem pe calea Lui nu ne putem rataci pt. ca El merge inaintea noastra dandu-ne har mantuitor. Putem intra in relatie cu Dumnezeu inca din aceasta viata, nu trebuie sa asteptam viata vesnica pentru aceasta. 4 mai

Slava cea vesnica. Slava cereasca copleseste tot restul, toata apasarea si greutatea supararilor, toata povara luptei si suferintei prin care trecem. De aceea, trebuie sa cerem nu schimbarea conditiilor in care ne aflam, ci o noua lumina prin care sa privim si sa vedem aceste conditii. Caci o clipa usoara de necaz trecator ne aduce noua, din prisosinta in prisosinta, vesnica plinatate de slava" (II Corinteni 4, 17). Clipa de necaz trecator aduce slava vesnica daca ne raportam la ea prin Lumina lui Dumnezeu. 3 mai

A fi crestin cu fapta. "Ca am flamanzit si nu Mi-ati dat sa manancbolnav si in temnita si nu M-ati cercetat" (Matei 25, 42-43). Multi dintre noi traim in nepasare fata de semeni, ne facem ca nu auzim sau nu vedem lipsurile acestora si trecem pe langa suferinta omeneasca fara sa o usuram in vreun fel, fara sa-i ajutam pe cei aflati in nevoie. In acest mod, comitem un pacat pentru ceea ce nu am facut desi ar fi trebuit sa facem, caci Hristos este prezent in persoana semenilor nostri care au nevoie de ajutorul nostru. A fi crestin cu fapta inseamna a nu rata prilejurile pe care Dumnezeu ti le da pentru a-ti ajuta semenii. 2 mai

Libertatea renuntarii la sine. Aducandu-ne aminte de dificultatile prin care trec fratii nostri, rugandune pentru ei, luand asupra noastra poverile lor, ne impacam cu noi insine si ne aflam in legatura cu Dumnezeu. Suntem liberi si impacati doar atunci cand uitam de noi insine, atunci cand ne eliberam de povara egoismului, cand devenim copartasi la lucrarea lui Dumnezeu, in slujirea aproapelui prin rugaciune, cu cuvantul si cu fapta. 1 mai

Linistea din toiul furtunii. Oricat de adanc ar fi abisul marii si oricat de puternica furtuna, totul este in regula atata timp cat apa nu a patruns in vas. In timpul furtunii, grija marinarului nu este aceea de a aduce corabia la mal ci de a impiedica apa sa patrunda in ea. Asa si in viata: la mal ne duce Dumnezeu, daca avem grija sa nu ne lasam tulburati de evenimentele neprevazute, de neincredere,

de grijile care ne asediaza zi de zi, de nemultumiri, de enervari, de amaraciuni, de ispite, de incercari. Un om care isi pastreaza pacea, bucuria, buna-dispozitie cand se confrunta cu situatii grele raspandeste in jurul lui lumina, actionand mai sigur ca orice predica, dandu-le celorlalti curaj, avant si ajutandu-i astfel sa-si continuie drumul. 30 aprilie

Rugaciunea de taina. Mereu si oriunde ne-am afla suntem in prezenta lui Dumnezeu. Oriunde sau in singuratatea camarii" noastre sa ne adapam de la izvorul cu apa vie, prin rugaciune. Rugaciunea inseamna relatia personala a omului cu Dumnezeu. Prin rugaciune putem imploram binecuvantarea Sa pentru tot lucrul nostru, pentru ca, luminati de lumina sa, plini de Duhul Sau, sa ne indreptam fara grija spre cele ce le avem de facut si spre incercarile la care am putea fi supusi. De fiecare data cand ne infatisam inaintea lui Dumnezeu, chiar daca si numai pentru cateva clipe, vom primi binecuvantare de Sus. Convorbirea statornica a sufletului cu Dumnezeu ne da acces la tronul Celui Prea Inalt. Constiinta iubirii Sale parintesti ne va ajuta sa trecem peste abisul indoielilor si al pacatului.

29 aprilie

Pocainta. Nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi am venit sa-i chem la pocainta" (Marcu 2, 17) Suntem rascumparati din robia pacatului prin jertfa lui Hristos daca ne invingem cerbicia si impietrirea inimii si, prin cainta si pocainta, acceptam darul Sau de necuprins in cuvinte. Daca intelege acest lucru, omul dobandeste suprema bogatie a lumii si se umple de o fericire pe care nimeni altul nu i-o poate da. Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina" (I Timotei 2, 4) 28 aprilie

Neputinta si putere. Cand ne credem puternici, atunci suntem mai slabi pt. ca, bizuindu-ne pe noi, nu cerem ajutor de Sus. Puternici suntem cand ne recunoastem slabi si nepriceputi si ne adresam lui Dumnezeu, cerandu-I ajutorul pe care El nu ni-l refuza niciodata. Daca ne consideram incapabili pentru a face o munca utila, sa nu ne sustragem cu acest pretext de la cele pe care suntem datori sa le facem, sa nu acceptam sa trandavim, ci sa trecem lucrul nostru in mainile lui Dumnezeu, sa ne patrundem de puterea Lui si El, care poate preschimba incapacitatea noastra omeneasca, ne va indrepta cusururile. "Puterea Mea intru slabiciune se desavarseste" (II Corinteni 12, 9). 27 aprilie

Impreuna-lucratori cu Dumnezeu. Hristos isi savarseste lucrarea si prin oameni si, de aceea, omul este unealta lui Dumnezeu, o unealta constienta si responsabila care trebuie sa Il asculte pentru a-I

indeplini lucrarea. Lucrarea lui Dumnezeu, la care ne cheama sa-I fim colaboratori, este, in primul rand, renasterea si mantuirea sufletelor omenesti. Dar a sadi binele in sufletele oamenilor, a trezi sufletele lor spre trairea duhovniceasca, presupune a avea un suflet si o inima curata. De aceea, sa ne punem talantii la picioarele lui Hristos si sa ne indemnam unii pe altii spre cunoasterea adevarului celui vesnic si spre facerea binelui. Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este cel ce Ma iubeste. Cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu si mai mult decat acestea va face" (Ioan 14, 12). 26 aprilie

O inima noua. Cel ce tinde spre desavarsire nu va da ascultare inimii sale. Inima omului este vicleana, corupta si supusa pacatului. De aceea, prin rugaciune si speranta, sa capatam o inima noua aducando sub ascultarea Sa, pentru ca Dumnezeu sa poata intra in ea. 25 aprilie

Blandete si rabdare. Duhul blandetii ne usureaza viata si ne aduce pace in suflet. Cresterea spirituala a omului se produce treptat, nimeni nu dobandeste experienta vietii indata. Trece timp pana se smereste vointa noastra, pana se topeste impietrirea inimii, pana iritarea se transforma in blandete, pana invatam "paza gurii". Toate la timpul lor. Sa nu ne agitam, sa nu ne vaicarim, sa privim cu detasare insuccesele de parcurs, sa asteptam cu rabdare si calm si asa Dumnezeu ne va face sa rodim. A aduce roade intru rabdare inseamna a ne incredinta Lui. Succesul este la mana lui Dumnezeu, sa ne smerim, sa asteptam cu rabdare, cu speranta si sa privim cu detasare si incredere ceea ce ni se intampla. Rodesc intru rabdare" (Luca 8, 15). 24 aprilie

Varsa la Dumnezeu grija ta. Adesea ne imprastiem in toate directiile, vesnic preocupati si in stare de alarma si, uneori, desi ne straduim sa ne indeplinim obligatiile, lucrurile par sa ne scape printre degete. Povara grijilor ce ne-au fost date sa le purtam este inevitabila dar ea nu trebuie sa ne ia bucuria sau sa ne lipseasca de curaj. De aceea, in loc sa ne agitam, mai bine am incredinta lui Dumnezeu cele ce consideram ca ne depasesc. Duhul blandetii, atitudinea calma, nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, nestramutata supunere fata de vointa Lui ne vor da pacea sufleteasca fara de care nimic nu poate fi dobandit. Bizuindu-ne doar pe fortele noatre, nu vom reusi sa ne ducem indatoririle la bun sfarsit, dar incredintandu-ne iubirii Lui, lucrarea noastra devine opera Sa, caci noi Ii devenim instrumente de lucru. Doar lucrand nedespartiti de Dumnezeu si in relatie cu El, ne vom indeplini cu bine lucrul nostru. Pacea sufleteasca vine din incredintarea greutatilor noastre catre Dumnezeu.

23 aprilie Invatatura catre parinti. In curentul de necredinta care domina astazi, veti intampina nenumarate obstacole daca veti dori sa dati copiilor vostri samanta cuvantului lui Dumnezeu.

Sa nu va tulburati insa. Duceti-va copiii la Dumnezeu de mici pentru a fi ocrotiti de Lumina Lui si pentru a fi inarmati impotriva tuturor incercarilor vietii, ca sa stie unde pot gasi sprijin, pentru a se simti ocrotiti si pentru a se obisnui sa mearga le El in orice moment de amaraciune. Si nu uitati ca sufletele curate ale copiilor Ii sunt cu deosebire apropiate. El ii primeste intotdeauna cu dragoste pe copii si binecuvantarea Lui cea de Sus o pogoara asupra lor. "Si aduceau la El copiii, ca sa Se atinga de ei" (Marcu 10, 13).
22 aprilie

Lumina lui Hristos lumineaza si cele mai intunecate locuri. Fiindca voi sunteti toti fii ai luminiica fii ai luminii sa umblati" (I Tesaloniceni 5, 5; Efeseni 5, 8) Oricat de mare este durerea noastra sau intunericul in jur, sa nu deznadajduim ci sa ne indreptam sufletul spre lumina, sa luam energie prin Lumina lui Hristos si sa o iradiem mai departe prin slujirea semenilor, aducandu-le acestora lumina si caldura iubirii si a alinarii. Hristos cheama sufletele de la intuneric la lumina, iar atunci cand vin la El le face mai puternice, in stare sa iradieze ele insele lumina, lumina din lumina Sa. 21 aprilie

Mantuitorul le intinde mana tuturor. Toti gasesc la El vindecare, iertare si viata vesnica, dar, in acelasi timp, Dumnezeu il mantuie pe om doar daca are acordul acestuia. De aceea se mantuie doar cei atenti la glasul Sau. Roaga-te pentru ceilalti ca sa auda cuvantul lui Dumnezeu, pentru a se metamorfoza. La El, totul este cu putinta. Credinta in El invinge orice deznadejde. 20 aprilie

Trimisii lui Hrisos. Sub chipul fratilor nostri care au nevoie de ajutor, Hristos va primi de la noi tot ceea ce ii vom da Lui din tot sufletul. Primindu-i cu iubire pe cei loviti de soarta Il primim pe Insusi Mantuitorul, care ni se infatiseaza sub acest chip. Astfel dobandim binecuvantare de Sus. Si cel ce va primi un copil ca acesta intru numele Meu pe Mine Ma primeste" (Matei 18, 5). 19 aprilie

Grabeste-te! Lucrul Celui ce M-a trimis trebuie ca Eu sa fac pana este ziua; ca vine noaptea, cand nimeni nu poate sa lucreze" (Ioan 9, 4). Cat de des ni se intampla sa pierdem ocazia de a ne ajuta aproapele. Tarziu, ne dam seama cat de mult am pierdut dezinteresandu-ne de viata oamenilor cu care ne-am aflat in relatie. Poate ca sufletul le-a fost coplesit de durere, fiind apasat de raul lumii, iar fapta noastra le-ar fi putut risipi negura din suflet. Cand ne trezim ca nu mai putem face nimic pentru ei suntem cuprinsi de o neputincioasa durere, ni se strange inima, ne mustra constiinta, ne dam seama de tot ce am fi putut face si n-am facut, ne recunoastem nepasarea, neatentia pe care nu le mai putem drege caci timpul nu-l mai putem intoarce inapoi. Sa nu lasam de azi pe maine, sa ne grabim sa punem suflet in ajutorarea aproapelui. Sa fim sarguiniciosi in a lucra lui Dumnezeu.

18 aprilie

Curatirea sufletului. Vreau, curateste-ma" (Marcu 1, 41). Necuratia pamanteasca, mazga pacatului intineaza, intuneca, inabusa sufletul omului, face sa se stinga in el scanteia dumnezeiasca. Doar atotputernica iubire a lui Dumnezeu, prin harul Sau, invinge puterea pacatului si, fara sa se scarbeasca de sufletul cazut, patrunde, se salasuieste in el, ii da caldura, viata, il ridica de la pamant. Atunci apare in inima omului setea si foamea duhovniceasca, dorul de patria cereasca si speranta umple sufletul pacatos. Si, putin cate putin, Duhul lui Dumnezeu curata si spala inima omului, o face sa renasca iar sufletul sau, stralucind de bucurie, poate intra in locasul luminii vesnice. 17 aprilie

Martorul Invierii. Desi unele clipe ni s-au parut irosite fara rost, de fapt, de la ele ne-am ales cu un imens folos. Cand viata noastra parea a bate pasul pe loc, fara scop si fara folos, Dumnezeu ne-a purtat pasii, fara sa ne dam seama, pregatindu-ne cruciala cotitura a vietii noastre sufletesti. In timp ce eram cuprinsi de disperare si orbecaiam in bezna, ne slujeau ingerii, scotandu-ne din intuneric la lumina cea fara de seaman a iubirii dumnezeiesti. Multe din cele traite cu durere pe pamant vor aparea in vesnicie intr-o lumina noua, ceea ce am platit candva cu lacrimi urmand sa se prefaca intrun stindard al biruintei ce vesteste viata vesnica. 16 aprilie

Luminatorul lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne serveste drept luminator pe calea vietii. Daca imprejur este intuneric, felinarul acesta ne lumineaza drumul pas cu pas, cat sa vedem micul spatiu din fata noastra, pe care urmeaza sa pasim mai departe. Asa inaintam treptat, in siguranta, desi de jur-imprejur poate fi bezna, zi de zi, pana ce ajungem la locul dorit. Indeplinindu-ne cu smerenie datoria de fiecare zi, fara sa privim departe, preocupandu-ne doar de prezent, capatam intotdeauna destula lumina pentru ziua aceea si, incredintandu-ne Lui Dumnezeu, putem astepta cu rabdare lumina Sa pe care ne-o va da a doua zi. Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele" (Psalmi 118, 105) 15 aprilie

Greutatea crucii. Daca vietile altora ni se par inflorind sub semnul unei fericiri perpetue este pentru ca nu vedem spinii ascunsi sub frunzele celor mai aratosi trandafiri. Noi nu putem judeca cat de grele sunt incercarile trimise asupra altor oameni si, daca am fi in stare sa probam toate crucile, ne-am convinge ca n-am avea forta de a purta niciuna, cu exceptia celei pe care Dumnezeu a ales-o pentru noi, pentru ca El stie de ce cruce avem nevoie si ne-o da pe masura puterii noastre. "Sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze mie" (Matei 16, 26). 14 aprilie

Puterea cuvantului. Limba este un organ mic dar care produce efecte insemnate. Fiind creeat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul a fost inzestrat cu minte si inima, precum si cu o unealta cu care sa se serveasca de ele: cuvantul. Cuvantul este asadar forma prin care se poate exprima sufletul omului. Acesta poate fi folosit pentru a sluji adevarul lui Dumnezeu dar, din pacate, in viata omului, uneori sau deseori, cuvantul se pune in slujba raului, otravind si inflamand totul in jur. Cuvantul rau lucreaza ca vrasmasul ascuns, pe furis, pe nevazute, fiind greu sa te feresti de el. Minciuna, clevetirea, sacrilegiul ranesc, seamana vrajba, otravesc si ucid mai abitir decat sabia.Si mai ingrozitor este cuvantul care, spus chiar si fara rea intentie, din nechibzuinta, raspandeste necredinta, imoralitatea, vulgaritatea si inabusa samanta cuvantului lui Dumnezeu in sufletele receptive ale copiilor si tinerilor. Un asemenea cuvant este ca o otrava latenta care se inmulteste si se dezvolta. De aceea, se intampla sa pacatuim unii fata de altii nu numai prin cuvintele rele rostite dar si prin faptul ca ramanem nepasatori fata de cuvintele rele ale altora. Si cea mai buna cale de a ne infrana cuvantul este sa ne transformam inima. Atunci limba se preface intr-o unealta a vietii care da aproapelui cuvinte de mangaiere, de intarire, de incurajare si ajutor, cuvinte care alina suferintele, care inflacareaza inimile cu lumina credintei, sfintind viata din noi prin binecuvantare si rugaciune. "Moartea si viata sunt in puterea limbii, iar cei ce si-o stapanesc ii vor manca roadele" (Proverbe 18, 22). 13 aprilie

Ingerul de deasupra pietrei. Invierea lui Hristos iradiaza lumina asupra intregului nostru trecut, da durerii noastre o alta semnificatie. Fie ca Dumnezeu sa ne faca pe toti cei a caror inima sta sub apasarea pietrei suferintei sa-l vedem pe ingerul mangaietor, sa vedem deschisa usa sperantei, triumful invierii. "Ingerul Domnului, pogorandu-se din cer si venind a pravalit piatra de la usa si sedea deasupra ei" (Matei 28, 2).

12 aprilie

Renasterea noastra. In viata, omul se poate confrunta cu evenimente inexplicabile, cu incercari care ii sfasie sufletul, cu probleme irezolvabile, cu lovituri imprevizibile, cu enigme care raman nedeslusite. Putea-va omul vreodata sa patrunda caile si intentiile lui Dumnezeu, sa gaseasca cauza si explicatia evenimentelor ? Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui" (Filipeni 3, 10). Dar se intampla ca cea mai vie si adevarata credinta sa se nasca doar din bezna totala, cand ni s-au spulberat toate sperantele si nu mai putem vedea si nici simti nimic in jurul nostru, si deplina incredere in Dumnezeu sa apara din durere, din furtuna, din dezamagire. Asceza trupului, infrangerea trufiei din noi ne fac supusi la legea iubirii si rabdatori in incercari iar indelunga-rabdare ne aduce bucurie duhovniceasca si pace launtrica. Aceasta putere, lucratoare asupra neputintelor noastre ni se da sa indeplinim cele de neindeplinit si sa atingem cele de neatins. Si, in acest fel, Dumnezeu isi vadeste puterea in noi. 11 aprilie

Influenta binelui. Faptele lor ii insotesc" (Apocalipsa 14, 13). Influenta activitatii noastre pamantesti asupra celor din jur se poate extinde mult timp dupa ce noi nu mai suntem, avand o reverberatie si o influenta neprevazuta si infinita. De aceea, o viata consacrata lui Dumnezeu, oricat de modesta ar fi, cea mai smerita lucrare pe ogorul Sau, pornirile pozitive pe care le urmam lasa urme de nesters, timp indelungat si dupa disparitia celor mai neluati in seama lucratori. In acest sens, faptele noastre ne insotesc, ele vin dupa noi". 10 aprilie

Cum sa ne rugam neincetat. Parinte, de voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine" (Matei 22, 42). De ce ar trebui sa ne miram noi, muritorii, fiinte supuse pacatului, ca rugaciunile noastre par sa ramana uneori fara raspuns ? Sa ne amintim ca n-a fost indeplinita nici rugamintea lui Hristos insusi, pornita din inima Sa coplesita de suferinta. Cand ne rugam din adancul sufletului ca El sa ne crute, ni se pare ca suntem gata de orice sacrificiu in afara celui pe care Dumnezeu il doreste de la noi. Dar Dumnezeu, prin dumnezeiescul Sau exemplu, ne-a dat model de rugaciune, ne-a aratat cum putem si cum trebuie sa ne rugam. Iar daca avem impresia ca nu primim raspuns, sa nu ne lasam cuprinsi de amaraciune sau revolta ci sa ne amintim cateva cuvinte care ar trebui sa stea la temelia tuturor gandurilor noastre: Dar nu voia mea, ci voia Ta sa se faca" (Matei 22, 42). 9 aprilie

Curatie si intinare. Murdaria morala acopera intreaga lume, patrunde pretutindeni si noi ne invartim in fiecare zi in rautatea ei. Dar noi, cei credinciosi, suntem chemati sa ramanem curati in mijlocul acestei murdarii. Harul lui Dumnezeu poate savarsi aeasta minune: poate apara sufletul omului de orice necuratie, il poate face sa ramana curat, neatins in mijlocul lumii devorate de vicii. Sub sfanta Sa paza nu ingaduie puterilor intunericului sa-l ia in stapanire. "Toate sunt curate pentru cei curati" (Tit 1, 15).

8 aprilie

Daca se isca furtuna. Imparatia lui Dumnezeu nu se poate inscauna intr-un suflet tulburat. Furtunile sufletesti se isca pe neasteptate si este greu sa le tinem piept. Dar ce determina aparitia lor ? De cele mai multe ori, incepem sa ne enervam din egoism, trufie si mandrie. Vrem ca toata lumea sa ne cedeze, sa fie de acord cu ceea ce spunem, sa ne faca pe plac si orice incercare de a ne contrazice, cel mai mic semn de retinere ne fac sa ne iesim din fire, enervarea sporind, intetindu-se, slutindu-ne sufletul prin clocotul unei furtuni de rautate si intoleranta. Atunci, raul ia in stapanire sufletul omului, pacea si linistea se tulbura, apare discordia si viata pasnica in prietenie se surpa. Ce este de facut in asemenea situatii ? De indata ce incepe furtuna trebuie sa ne indreptam catre chipul cel bland al Mantuitorului, sa luam pilda si tarie de la El pentru a ne smeri pe noi insine si a curma in noi orice

urma de rautate. Invatand de la El, mergand pe urmele Sale, luand de la El exemplu de smerenie si blandete, vom afla ca jugul Sau este usor si cu folos de purtat si ca, devenind si noi smeriti si blanzi, ne vom afla linistea si pacea sufletului nostru. "Fericiti cei blanzi ca aceia vor mosteni pamantul" (Matei 5, 5). 7 aprilie

Sprijin de nadejde. "Si iata, doi barbati vorbeau cu El, acestia erau Moise si Ilie" (Luca 9, 30). Minunata intalnire de pe Muntele Taborului ne arata o mare taina ce nu ne este dezvaluita: si anume, unirea celor pamantesti cu cele ceresti, relatia si legatura noastra intru Hristos cu lumea nevazuta, de la care putem primi lumina cereasca in drumul nostru prin valea intunecoasa a pacatelor omenesti. 6 aprilie

Aripile noastre. Incercarile si obligatiile pe care ni le trimite Dumnezeu au rostul de a ne invata sa ne ridicam deasupra a tot ce este pamantesc. Cand se prefac in aripi, acestea ne pot ridica la cer iar fara ele poate ca am ramane lipiti de pamant. Inaltandu-ne sufleteste, ele devin binecuvantare. De aceea, trebuie sa le primim fara murmur. Sa nu ne ferim de indeplinirea unei datorii, sa nu incercam sa scapam de sarcina ce ni s-a dat de purtat caci astfel pierdem sansa de a ne dezvolta sufleteste. Sarcinile noastre trebuie sa se prefaca in aripile noastre. Iar daca aceste aripi sunt inca plapande, daca au nevoie de curatire de colbul pamantesc ce le ingreuneaza, de protective si intarire, acestea le vom gasi in dragostea lui Dumnezeu desfasurata asemenea unor aripi largi deasupra noastra pentru a ne ajuta sa zburam. "Isi vor improspata puterea, ca vulturii se vor intraripa" (Isaia 40, 31). 5 aprilie

Urmeaza pe Hristos. Mantuitorul ne gaseste oriunde am fi, glasul Lui rasuna pana in strafundul constiintei noastre. Sa ne ridicam si sa-L urmam pe calea ingusta a smereniei si a indatoririlor. In munca noastra zilnica sa-L urmam cu supunere, smerenie, dragoste, cu iubire pentru aproapele, cu hotararea de a-i sluji acestuia, cu uitare si daruire de sine, fara oprire, fara privit in urma. Nu te temme de cele ce ai sa patimesti" (Apocalipsa 2, 10), sa nu te tulbure lupta, obstacolele, sa mergi mana-m mana cu cei dispretuiti si umiliti pentru a raspandi in jurul tau nemuritoarea samanta a binelui si pentru a-ti culege roadele in vesnicie. 4 aprilie

Intarirea credintei. Cat de firava este credinta noastra si cat de dispusi suntem sa ne lepadam de ea. Pentru a tine piep obstacolelor ce pot aparea ne trebuie o credinta puternica si, de aceea, trebuie sa ne-o marturisimi in fiecare zi si in fiecare ceas prin exemplul vietii, prin fapte, prin relatiile cu cei din jur. Sa nu lasam credinta noastra sa scada prin nelucrare, ci sa punem in lucrare toate cele primite de

la Dumnezeu, facandu-le sa sporeasca si sa capete tarie. Dupa faptele noatre ne vor cunoaste: Aceasta-i biruinta care a biruit lumea: credinta noastra" (I Ioan 5, 4). Iar atunci cand simtim indoiala si slabiciune, sa-L rugam pe Dumnezeu Sporeste-ne credinta" (Luca 17, 5), caci credinta aduce ascultare, cunostinta, incredere, curaj. Iar acestea te fac sa capeti experienta, incredere, siguranta, sa simti pamantul ferm si solid sub picioare si sa poti spune, fara ezitare: Stiu in Cine mi-am pus credinta" (II Timotei 1, 12). 3 aprilie

Dumnezeu te va vadi. Pe acestea le-ai facut, iar Eu am tacut" (Psalmi 49, 21). Daca Dumnezeu a tacut si ti-ai inchipuit ca El n-a bagat de seama pacatele tale si ca ele puteau ramane fara urmari este pentru ca, pana la un timp, Dumnezeu ingaduie sa creasca palamida amestecata cu graul, insa vine vremea cand ii aduce aminte omului de tot ce acesta a uitat. Dumnezeu ne vorbeste prin viata si experienta noastra, aratandu-ne cand si cum am pacatuit si cu ce urmnari, caci urmele pacatelor noastre se vad in tot. Totul a inceput banal, ai deprins un obicei urat, la inceput cat un firicel de ata, care mai apoi a crescut cat franghia groasa, legandu-te de maini si de picioare. Caci de-ndata ce nu exista cearta asupra celor ce se grabesc sa faca raul, atunci inima oamenilor se umple de pofta de a face rau" (Eclesiatul 8, 11) Daca Dumnezeu te intreaba despre ce ai facut dar tu intorci capul si megi mai departe, atunci, peste sufletul tau nepasator, Dumnezeu iti va da in vileag pacatele, ca sa te inteleptesti. El vrea si poate sa-ti ierte si sa-ti stearga pacatele, sa-ti dea o inima noua si sa te aseze pe un nou drum in viata. De aceea, sa cadem inaintea Sa cu pocainta si cu inima zdrobita si sa-I dam ascultare, caci El ne spune adevarul. 2 aprilie

Mijloc de vindecare. Oamenii au tendinta de a-si trai marile dureri in singuratate dar oricat de mult am vrea sa ne alinam siguri, n-o sa izbutim. Singurul mijloc de a vindeca o inima ranita este sa o indrepti spre Dumnezeu, sa uiti de toate in El, sa-i ajuti pe altii in numele Lui. Incredintandu-I Lui durerile noastre, pornim impreuna cu El in intampinarea suferintelor lumii, ne scufundam in oceanul suferintelor omenesti si acolo ni se va ineca propria noastra durere si ii vom mangaia pe altii prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu" (II Corinteni 1, 4). 1 aprilie

Sa-L primim in inima pe Hristos. Cand din pricina multimii pacatelor omenesti timpurile sunt grele, cand pare a birui intunericul, cand glasul lui Dumnezeu pare a nu mai ajunge la urechile noastre, cand faradelegile nu inceteaza si bezna pare de nepatruns, sa repetam zilnic vie imparatia Ta", inmultind numarul celor care, aflati sub domnia pacatului si a trupului, se inchina lui Hristos cu intreaga fiinta si cu toata viata lor. 31 martie

Eu sunt via, voi mladitele" (Ioan 15, 5) Butucul plantei sustine toate mladitele - chiar si fiecare mugur, oricat de plapand ar fi -, da nastere la mladite tinere, sloboade noi lastari, inmultimdu-se la nesfarsit din fiecare tulpina. In acelasi timp, butucul se curata de mladitele uscate, neroditoare si acestea se ard. Fiecare crestin este o mladita care se nutreste din aceeasi vita, Biserica Sa, crescuta din trupul Sau inviat. Tinandu-ne aproape de butuc", vom creste in El, aducandu-I slava si roada bogata. 30 martie

In viata, totul este milostivire. Un om credincios care cade in deznadejde nesocoteste voia lui Dumnezeu, pentru ca tot ceea i se intampla este numai din mila lui Dumnezeu. Daca unele lucruri nu par milostiviri, ci poveri apasatoare, uneori poate de nesuportat, nu trebuie sa ne vaicarim ci sa ne aducem aminte ca orice stramtorare si truda ne sunt trimise pentru a ne intari in duh si pentru a ne invata ca trebuie sa aducem multumiri pentru toate si, prin aceasta, sa dam lauda. Pentru a patrunde cu credinta dincolo de negura stramtorarii si a descoperi si recunoaste milostivirea, o modalitate ar fi si aceea de a nota intr-un caiet toate milostivirile primite de la Dumnezeu pe care, de obicei, le dam repede uitarii, in loc sa le pastram in inima. Astfel, multumirea adusa lui Dumnezeu pentru toate cate ne vin de la El, aceasta recunostinta constienta ne va usura, ne va inalta sufletul, ne va risipi deznadejdea, ne va alunga indoielile si ne va da avant pe calea vietii. "Multumiti intru toate; caci aceasta este voia lui Dumnezeu" (I Tesaloniceni 5, 18). 29 martie

Cu ajutorul lui Dumnezeu. Caderile au devenit un lucru obisnuit si a nu te ridica a devenit ceva firesc, realitati de fiecare zi, privite cu indiferenta. Daca ai ales sa urmezi o cale crestina poti ajunge adesea sa te infricosezi de piedicile, incercarile, primejdiile prin care ai putea trece si care te-ar putea face sa nu-ti mentii credinta pana la capat. De aceea, la fiecare nevointa, la fiecare pas periculos trebuie sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu si ajutorul lui va veni neintarziat in clipa cand vei avea cea mai mare nevoie de el. Pentru a primi acest ajutor trebuie sa-ti urmezi drumul cu curaj, sa-ti faci datoria, sa nu eziti, sa te rogi cu deplina incredere si, atunci cand vei face voia Lui, ti se va da ajutorul Sau. Menirea data de Dumnezeu omului este ca el sa stea neclintit pe aceasta piatra care este Hristos. 28martie

Sa ne respectam aproapele. Nimeni dintre noi nu traieste pentru sine" (Romani 14, 7). Legea iubirii presupune sa punem interesele altora mai presus de interesele noastre. Prin tot ceea ce facem exercitam o influenta, in bine sau in rau, asupra semenilor nostri si asta are o importanta mult mai mare decat am putea presupune. De aceea, iubirea trebuie sa fie legea intregii noastre vieti, prin ea trebuie sa ne rezolvam toate problemele. Libertatea de actiune trebuie sa ni se opreasca acolo unde am putea pricinui un necaz fratelui nostru (un cuvant urat sau mincinos, o judecata aspra, un exemplu prost, un sfat nechibzuit). Cu mancarea ta nu-l da pierzarii pe acela pentru care a murit Hristos" (Romani 14, 15).

27 martie

Pastele nostru. Caci Hristos, Pastele nostru, S-a jertfit pentru noi" (I Corinteni 5, 7). Neprihanitul Miel al lui Dumnezeu a luat asupra Sa pacatele lumii, dandu-ne astfel fagaduinta fericirii supreme. Noua, celor osteniti, stramtorati, neputinciosi, El ne da hrana, alinare si tarie cu iubirea sa. Prin aceasta Sfanta Taina, pregustam acea clipa cand lupta noastra pamanteasca va ajunge la capat si cand, dupa ce ne vom fi implinit lucrarea ce ni s-a dat, ne vom impartasi de nesfarsita fericire vesnica. Sa ne curatam cu puterea Mantuitorului, Care S-a jertfit pentru noi, si sa traim in dreptate. curatiti-va deci de aluatul cel vechi, ca sa fiti framantura noua" (I Corinteni 5, 7). 26 martie

Dumnezeu nu ne va respinge. In pofida nevredniciei noastre, a nenumaratelor pacate si caderi, putem dobandi viata vesnica, nu fiindca am fi drepti" ci bizuindu-ne pe Cel ce S-a facut dreptar pentru noi, de la Dumnezeu". Nu suntem vrednici nici macar sa adunam firimiturile de la Sfanta Cina dar putem veni la El nu doar o data, pentru totdeauna, ci iar si iar, in fiecare zi, in fiecare ceas, stiind ca nu vom fi respinsi niciodata. El ne ofera Sfantul Sau Trup si Sfantul Sau Sange si astfel ne spala pacatele ca sa fim in El si El cu noi, in veci. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua de apoi" (Ioan 6, 54) 25 martie

Marea nevointa a Maicii Domnului. Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!" (Luca 1, 28) Preasfanta Fecioara Maria este exemplul deplinei supuneri si al nesfarsitei smerenii, de renuntare la sine pana la totala uitare. "Vestea cea buna" ce i s-a adus nu i-a pricinuit nici tulburare, nici trufie, iar ulterior nasterii Mantuitorului o mai vedem doar in templu, la nunta din Cana Galileii iar apoi la picioarele crucii. Tainica fapta de iubire si de jertfire de sine, ascunsa de ochii oamenilor, neinteleasa de oameni, dar mareata prin smerenia ei, sta inaintea lui Dumnezeu infinit mai sus decat oricare alta fapta aflata la vedere, laudata si acceptata de oameni. 24 martie

Sufletul care canta. Sufletul omului este asemenea unei harpe care, cat timp nu se atinge de el mana Creatorului, sau ramane dezacordata, prafuita, muta sau scoate sunete false si stridente. Daca il primim pe Dumnezeu la noi, El curata rugina pacatului de pe strunele sufletului, drege tot ce a fost dezacordat in inima noastra si, atunci, din sufletele noastre astfel primenite vor rasuna cantece de bucurie, de biruinta si de lauda.

23 martie

Sa ne facem placuti aproapelui nostru. Fiecare din noi sa i se faca placut aproapelui sau, in ceea ce este bun, spre zidire" (Romani 15, 2). Iubirea crestina ne invata ca avem datoria de a ne face placuti semenilor nostri. Dar ce inseamna spre zidire" ? Cum si in ce fel sa ne straduim sa ne facem placuti apoapelui ? Spre zidire" inseamna ca trebuie sa ne facem placuti aproapelui nostru nu spre raul lui, ci spre folosul lui. Adevarata iubire zideste si, de aceea, iubirea noastra nu trebuie sa se exprime prin a-i face cuiva pe plac intr-un mod care sai nutreasca egoismul. Viata pamanteasca a Mantutorului ne ofera un exemplu viu de iubire si fermitate: El raspandea in jurul Lui bunatate si blandete dar nu se abatea de la adevar si dreptate. Astfel, oriunde ne-am afla, sa fim o binecuvantare pentru semenii nostri, indulcind tot ce ar putea sa-i doara si cautand mereu prilej de a face bine si, tinand seama de voia lui Dumnezeu cand slujim oamenilor, slujirea noastra le va fi cu adevarat spre bine.
22 martie

Casa parinteasca. In fata casei lui Dumnezeu, unii aleg sa se opreasca in prag, ca cersetorii, si isi unplu cosurile cu firimiturile Sale, caci El nu-i lasa sa plece cu mana goala. Altii aleg sa fie slugi: traiesc in casa Sa, ii fac voia dar, dupa ce si-au terminat lucrul incredintat, merg intr-ale lor si nu raman sa se odihneasca acolo. Iar altii aleg sa fie copiii lui Dumnezeu: ei stau mereu in casa Lui, traiesc in prezenta Lui, stiu ce se afla in inima Lui si stau neincetat pe langa El. Dumnezeu ne ofera tuturor adapostul Sau, in care gasim casa parinteasca: pace si multumire sufleteasca. Acolo aflam liman de nadejde contra ispitelor, ademenirilor, indoielilor si pacatului. Dar a intra acolo este un har ce se da celor ce-l cauta, inimilor ravnitoare.

21 martie

Hristos ajuta. Daca patimim in incercari, daca ne tulbura indoielile, daca ne apasa ganduri de care ne rusinam sau le detestam sa ne amintim ca El insusi a fost incercat prin ceea ce a patimit" (cf. Evrei 2, 18) si ca El n-a venit sa-i cheme pe cei drepti la pocainta, ci pe cei pacatosi" (Matei 9, 13). De aceea, sa ne descarcam sufletul in fata Lui, Singurul care ne poate ajuta pentru ca El insusi a trecut prin incercari. Sa facem aceasta cu zdrobire de inima, cu constiinta pacatului, iubindu-L mult pentru a ne ierta multe. Atunci ne vor disparea indoielile si vom invinge ispitele. 20 martie

Nadejdea este in harul lui Dumnezeu. Harul este in opozitie cu orice merit sau vrednicie personala. Harul lui Dumnezeu care ni se da noua, nevrednicilor, din dragostea si milostivirea sa, ne schimba pe de-a-ntregul, ne alina durerea, ne da forte noi, ne da credinta si iubire. De aceea, sa ne rugam fara ragaz lui Dumnezeu pentru a ne umple intreaga fiinta cu aceste daruri. 19 martie

Samanta cea buna. Chiar daca pe parcursul drumului nostru ajungem sa ne pierdem puterea, sa deznadajduim, sa cadem cu duhul, daca semanam samanta pocaintei si a smereniei, aceasta va creste si va aduce roada la vremea hotarata de Dumnezeu. Cel ce va semana in Duhul cu Duhul va secera viata vesnica" (Galateni 6, 8). 18 martie

Apa cea vie. In viata se aduna nemultumiri, indoieli, aspiratii neimplinite, obligatii dificile, puteri istovite. De aceea, multi dintre oameni sufera de sete spirituala, sunt insetati duhovniceste. Si, de aceea, toti cei care tind spre mai bine si spre tot ce este frumos au de facut un singur lucru: sa se adape de la apa cea vie care potoleste pentru totdeauna setea, Cuvantul lui Dumnezeu. "Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea" (Ioan 7, 37). 17 martie

Sa strigam catre Dumnezeu. Aproape este Domnul de toti cei care-L cheama" (Psalmi 144, 18). De ce sa cauti alinare si sprijin la creatura, cand le poti gasi la Creatorul Insusi ? Cand cautam o raza de lumina fiind cufundati in noianul pacatelor, al indoielilor, din strafundul deznadejdii noastre, din bezna neputintei si a slabiciunii noastre sa-L strigam pe El, neobositi, ziua si noaptea. Caci harul sau poate fi dat fiecaruia, chiar si celui mai slab si mai pacatos. daca vor striga catre MineEu le voi auzi glasul" (Iesire 22, 23). 16 martie

Doua pahare. In Evanghelie se vorbeste de doua pahare. Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele meu, cel ce se varsa pentru voi" (Luca 22, 20). Acest pahar este Legea cea noua a iubirii, pecetluita cu preacurat sangele Sau, varsat pentru pacatele noastre. Parinte, departeaza de la Mine paharul acesta" (Marcu 14, 36). Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca!" (Luca 22, 42). Acest al doilea pahar este paharul suferintei rascumparatoare a Rascumparatorului fara de pacat, care a fost baut pana la fund. Toti crestinii suntem chemati sa devenim partasi la patimele Sale. Cand ne impartasim, preacuratul Sau sange ne spala pacatele si sufletul ni se uneste cu Hristos, ca sa traim cu El, pentru El. Insa viata pentru si in Hristos impune si o anumita suferinta, foc aprins de incercare" trimis de Insusi Hristos cu inima iubitoare si compatimire. 15 martie

Cel ce si-a recapatat vederea Il urmeaza pe Hristos. Cand ni se deschid ochii duhovnicesti catre adevar, sufletul ni se unple de o negraita recunostinta si nu mai putem ramane in bezna, suntem atrasi spre lumina, spre Hristos. Cand Dumnezeu ne lumineaza cu lumina Sa sufletul, sa mergem si noi spre El, sa parasim viata in pacat si intunericul in care am orbecait, fara sa ne inspaimantam de incercari, de greutati, de ispite. Pentru cei care nu-L slabesc din fata ochilor, calea va fi deschisa,

scaldata in lumina, ducand spre limanul de liniste, spre Imparatia vesnicii iubiri. Si indata si-a recapatat vederea si-L urma slavind pe Dumnezeu"(Luca 18, 43). 14 martie

Cand ne impartasim Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru El" (Ioan 6, 56). Hristos se afla intreg in Taina Euharistiei. In acea clipa El este mai aproape de noi si intr-o mai stransa relatie cu noi decat toti cei pe care-i vedem prin preajma. Asa, curatiti de toate cele pamantesti si stricacioase, ne apropiem de Ierusalimul ceresc si de duhurile dreptilor care au dobandit desavarsirea. Caci in fata noastra sta Insusi Hristos. 13 martie

In ce chip putem spori in iubire ? Iubirea vine de sus". Iubirea lui Dumnezeu ne duce spre binele suprem. Viata noatra trebuie sa fie mereu si in toate nutrita de ea, in vorbe si fapte, trebuie sa sporim in ea, sa o facem sa se dezvolte in noi. Dar ce facem daca nu avem in noi sentimentul iubirii ? Sa nu asteptam pana il vom avea ci sa incepem sa facem si fara el cele catre care ne-ar indemna iubirea. Avem deschis intotdeauna drumul ascultarii poruncilor lui Dumnezeu si prin acesta, de cele mai multe ori, se dobandeste iubirea. Pe masura ce ne indeplinim datoria din convingere, se trezeste in noi simtul datoriei. Sa ne slujim aproapele din ascultare catre Dumnezeu, chiar daca ne lipseste iubirea, si asa inima noastra rece se va incalzi, se va inmuia, si iubirea va veni. 12 martie

Iubirea cauta binele. Iubirea acopera multime de pacate" (I Petru 4, 8). Toti avem lipsuri si viata si chiar si relatiile noastre de familie ar deveni insuportabile si imposibile daca nu ne-am purta cu blandete fata de lipsurile altora. Toata arta vietuirii in comun consta in blandetea si amabilitatea cu care stim sa atenuam defectele altora. Iubirea cauta fata luminoasa a omului. In sufletul fiecaruia exista o samanta de bine, raul insusi fiind, uneori, o denaturare a acelui bine aflat in germen. Iubirea crede in bine, il cauta peste tot si ii place sa il gaseasca oriunde si oricand. Iubirea este intelegatoare si compatimitoare, gaseste scuze si cauta sa acopere neimplinirile altora, ii iarta si pe cei cu inima impietrita. Cea mai grea situatie in care se poate gasi cel ce iubeste este sa scuze lipsa de iubire a altora, sa-l ierte pe cel care nu stie sa ierte. Cea mai minunata priveliste este cea a iubirii care se smereste pe sine pana la a acoperi lipsa de iubire a celuilalt. Pentru a avea insa aceasta neclintita iubire, trebuie sa ne amintim ca ea nu vine de la noi, ci de la El si cu cat vom trai mai aproape de izvor, cu atat mai mult si mai statornic vom putea sorbi din apele lui. 11 martie

Sa ne vindecam prin pocainta. Faceti-i pocaintei roade vrednice de ea" (Luca 3, 8). Pocainta in vorbe este o pocainta fara roade cu care desori ne inselam pe noi insine. Daca ne dezicem de pacate si apoi

revenim la cele dinainte, inima impietrete tot mai mult si El nu ne va putea vindeca ranile pe care le tinem ascunse de El. Pocainta, postul, rugaciunea, marturisirea, impartasirea cu Sfintele Taine savarsite cu evlavie trebuie sa rodeasca in sufletul nostru astfel incat sa nu mai repetam pacatele, pentru ca El sa ne poata vindeca. Intoarceti-va, copii razvratiti si Eu voi vindeca neascultarea voastra". (Ieremia 3, 22). 10 martie

Inainte de orice, roaga-te ! Mai puternica decat toate sa fie hotararea de a face voia lui Dumnezeu. Sa nu intreprindem nimic inainte de a ne indrepta sufletul catre Dumnezeu, rugaciunea sa ne stea la temelia fiecarui lucru si a fiecarui cuvant. Cand avem de luat o hotarare sa ne indreptam gandul spre Dumnezeu si, indiferent catre ce ne-ar indrepta dorintele noastre, sa ne intrebam mai intai care este vointa lui Dumnezeu, fiind gata sa renuntam la vointa noastra, daca trebuie. Asa putem spera ca faptele si cuvintele noastre vor aduce roade pentru vesnicie. 9 martie

Sa deschidem ochii duhovnicesti. Sa ne intoarcem fata de la cele pamantesti si sa privim spre Dumnezeu cel rastignit Care ne cheamna din abisul suferintei spre inaltimea cea de neatins a slavei Sale. Sa chemam Duhul Sfant sa ne arate de ce avem nevoie si pentru ce sa ne rugam. "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14, 6). Dumnezeu stia ca nu putem gasi singuri Calea spre El si, de aceea, L-a trimis pe Fiul Sau sa ne conduca si sa ne invete. El ne conduce pe cai vazute si nevazute, aratandu-i fiecaruia dintre noi ce cale sa urmeze. Tot ce intalnim in cale vine de la Dumnezeu, este cu ingaduinta Lui si spre folosul nostru. De aceea, trebuie sa primim totul cu dragoste si incredere. Daca vom tine deschisi ochii cei duhovnicesti, vom fi uimiti de grija ce ni se poarta la fiecare pas si minunile iubirii sale ni se vor arata in fiecare zi, pana si in lucrurile cele mai marunte. Vom vedea infinita milostivire cu care Dumnezeu ne conduce pasii, ne pazeste, ne invata si ne intelepteste. 8 martie

Spre vindecarea sufletului. Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele" (din Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul). Dumnezeu nu ne lasa in pace", El nu inceteaza a lucra tot timpul, caci pacea in care omul se complace il abrutizeaza si il face sa nu mai poata primi cuvantul Sau. De aceea, supararile care ne fac sa ne simtim neputinciosi nu sunt altceva decat plugul cu care Dumnezeu intoarce brazda in ogorul inimii noastre pentru a-l face, prin zdrobirea inimii si recunpasterea pacatelor, bun sa primeasca samanta cea vie, cuvantul lui Dumnezeu. De aceea, sa nu ne privim pacatele cu usurinta fiindca, pentru ele, Fiul lui Dumnezeu a fost pironit pe cruce. Si tot Hristos a tinut post de patruzeci de zile pentru pacatele noastre. Sa ne amintim deci ca postul a fost pus pentru ca oamenii sa-si aduca aminte de Dumnezeu, sa se smereasca, sa-si recunoasca pacatele, sa le marturiseasca si sa se lepede de ele. 7 martie

La Dumnezeu gasim alinare. In clipele de adanca durere, cuvintele omenesti sunt neputincioase si alinare putem gasi doar la Mantuitorul, caruia toate suferintele omenesti ii sunt de inteles si care, in viata Sa pamanteasca i-a alinat pe cei aflati in suferinta. Eu, chiar Eu sunt cel ce te alina" (Isaia 51, 12). 6 martie

Predica vie. Suntem neobositi atunci cand ne osandim aproapele dar foarte binevoitori fata de noi insine. Atunci cand nu indeplinim in fapt acele reguli pe care cautam sa le impunem, gresim atat impotriva legii pe care suntem chemati s-o slujim dar ii si ducem in ispita pe fratii nostri. Dar, cand prin propriul nostru exemplu ii aducem la Dumnezeu pe fratii nostri cazuti, atunci viata noastra devine o predica vie. Asadar, sa ne intoarcem deci privirea spre noi, sa ne judecam fara mila viciile si scaderile si atunci vom fi "feriti de orice rau" (I Tesaloniceni 5, 22) caci "Dumnezeu le sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har" (Iacov 4, 6). 5 martie

Sa ne continuam drumul cu staruinta. Primul pas poate fi greu dar, uneori, si mai greu este sa pastram aceeasi cadenta de-a lungul intregului drum. Desi incepem bine, cu avant, se poate intampla uneori ca bunele noastre intentii sa ramana neduse la capat. De aceea, sa nu uitam ca trebuie sa ne continuam drumul, ca trebuie sa ne miscam mereu inainte, in fiecare zi si in fiecare ceas, oricate piedici s-ar ivi in cale, avand o singura tinta si cu deplina incredere ca El va face pentru noi tot ceea ce noi nu avem puterea sa facem. In acest fel se va vedea ca, in mod nevazut, Duhul lui Dumnezeu lucreaza in noi. 4 martie

Suntem chemati sa postim. Postul bineplacut lui Dumnezeu inseamna apropierea si unirea sufletului cu Dumnezeu. Acest post inseamna a cauta fata lui Dumnezeu, a avea o convorbire de taina cu Dumnezeu. Acesta este postul lui Moise, postul unei apropiate relatii cu Dumnezeu, al unei impreuna-vorbiri de taina cu El, postul apropiatei intalniri cu Dumnezeu, in care sufletul sau a primit, in taina, putere si har pentru toata viata sa. Si a stat Moise inaintea Domnului patruzeci de zile si patruzeci de nopti" (Iesire 34, 38). 3 martie

In cine ti-ai pus credinta? Dorinta de a-l vedea pe Iisus ar putea sta la baza unei schimbari radicale in viata noastra. Ce loc ocupa Mantuitorul in inima ta ? Se simte in tine Duhul lui Hristos ? Esti gata sa dai ajutor oricui, sa incurajezi pe oricine, sa mangai, sa fii bland, sa uiti de tine, sa mergi cu toti pe care ti-i trimite Dumnezeu, supunandu-te voii Lui si nu voii tale ?

2 martie

Legatura desavarsirii. Fiti buni, fiti buni, fiti buni. Iubirea cauta in oameni binele si deplange raul cautand sa-l indrepte, nu sa-l condamne. Evitati raul produs de cuvantul aspru si atitudinea rece. Compasiune, smerenie, blandete, indelunga-rabdare. imbracati-va intru iubire, care este legatura desavarsirii" (Coloseni 3, 12, 14). Stiind ca, uneori, chiar si numai caldura unui cuvant bun il poate face pe om sa vada din nou lumina, iubindu-i pe oameni, sa ne purtam cu ei asa cum am vrea sa se poarte ei cu noi. Ci fiti buni intre voi, milostivi, iertandu-va unul altuia, asa cum si Dumnezeu v-a iertat voua intru Hristos" (Efeseni 4, 32). 1 martie

Lumina invinge intunericul. "Lumina intru intuneric lumineaza si intunericul nu a cuprins-o" (Ioan 1, 5). Este de ajuns sa se aprinda o singura luminita pentru ca lumina sa se raspandeasca. In vremuri de restriste, cand pacatul, ura, neincrederea, vrajba, minciuna aduc o bezna ce pare de nepatruns, cand parem neputinciosi in fata intunericului, sa nu cadem prada gandurilor negre, ci sa ne transformam pe noi insine intr-o lumina de adevar si bunatate. Si asa se va aprinde si in altii scanteia dumnezeiasca. Caci o singura scanteie poate aprinde o sumedenie de focuri. 29 februarie

Prezenta lui Dumnezeu. "Intr-adevar Domnul este in locul acesta si eu n-am stiut-o !" (Facere 28, 16). Dumnezeu este si acolo unde nu ne-ar fi trecut prin gand sa-L cautam, chiar si acolo unde ne-a dus pacatul, in locul de surghiun si de singuratate. El nu ne va parasi atata timp cat vom veni la El si ii vom face altar in inimile noastre. 28 februarie

Unicul bine. Adevaratul sens al vietii, supremul, unicul si adevaratul bine, singurul care ne face liberi, consta in a trai pentru altii. Caile dreptilor intocmai ca lumina lumineaza, merg inainte si lumina raspandesc, pana-n plinul zilei" (Proverbe 4, 18). Vrem sa primim binecuvantare ? Sa impartim cu altii tot ce am primit. Vrem sa fim binecuvantare pentru aproapele nostru, vrem sa fim transmitatori ai binecuvantarii Sale ? Atunci, sa-L urmam pe Dumnezeu, sa dam tot ce avem si asa vom fi izvor de apa vie, caci numai cei binecuvantati de Dumnezeu pot fi o binecuvantare pentru altii. Si Dumnezeu ne va da nadejde, rabdare, putere ca sa mergem inainte cu credinta si nu "cu vedere", iar la timpul nimerit El ne va implini toate cele lipsa. Caci pe cel care si-a intarit inima intru Dumnezeu, Dumnezeu il ia sub sfanta sa paza, ca sa nu se mai teama de uneltiri, caci lui toate i se lucreaza spre bine". (Romani 8, 28) 27 februarie

Mostenirea pe care am primit-o. Iubirea ce am primit-o de sus in dar este mostenirea noastra, pamantul duhovnicesc pe care trebuie sa-l lucram pentru a-l face sa aduca roada. Sa ne lasam cuprinsi de aceasta iubire si vom afla liniste, ne vom indestula sufletul pe deplin. 26 februarie

Sensul suferintei. Intr-adevar, eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu au nicio insemnatate fata de marirea care ni se va descoperi" (Romani 8, 18). Cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice (cf. Corinteni 4, 18) Cand ni se va arata ceea ce acum cunoastem doar in parte, vom vedea legatura dintre suferintele prin care am trecut si tinta la care am ajuns. Atunci ii vom multumi lui Dumnezeu ca ne-a iubit intr-atat incat nu ne-a dat cele pe care I le-am cerut din nestiinta. Vom intelege atunci ca ceea ce a facut sa ne doara in viata a determinat poate inlauntrul nostru o schimbare ce ne-a scapat de marea primejdie ce ne ameninta sufletul. Si atunci vom binecuvanta acea incercare. Bine-mi este mie ca m-ai smerit, ca sa pot invata indreptarile Tale" (Psalmi 118, 71). Sa ne traim viata prin credinta si nu prin vedere, cu rabdatoare nadejde, masurand iubirea lui Dumnezeu nu cu masura incercarilor prin care trecem, ci prin masura crucii lui Iisus Hristos. 25 februarie

"Domnul ii sprijina pe toti cei ce cad si-i ridica pe toti cei prabusiti (Psalmi 144, 14)". Sa ne rugam Celui care este Iubirea cea vesnica sa faca lumina in bezna sufletelor noastre pacatoase pentru a ajunge sa iubim toate cate au fost facute de El. Sa ne rugam sa ne dechida ochii nostri duhovnicesti, pentru ca adevarul atotcuprinzator al poruncilor Sale sa ne patrunda pana-n strafundul mintii si al simtirii si astfel, innoindu-ne, sa ne aduca la El, la viata cea vesnica. 24 februarie

Nicio rugaciune nu ramane fara raspuns. Se poate intampla in viata sufleteasca ca momentele de bucurie duhovniceasca, cand atotputernicia si glasul lui Dumnezeu se arata si se aude din plin, sa alterneze cu cele de disperare, cand Il chemam pe Dumnezeu dar nu primim raspuns si cand pare ca cuvantul Sau a a amutit. Aceste momente greu de suportat ne sunt trimise ca niste mari examene" menite sa ne incerce credinta. Caci, chiar daca Dumnezeu nu ne raspunde" indata, daca vom astepta cu credinta si cu rabdare, El ne va vorbi cand va veni ceasul sa ne vorbeasca, si raspunsul il vom primi, neindoielnic, cand vom avea cea mai mare trebuinta de el. 23 februarie

Razboiul nevazut. Desi nu suntem sfinti, desi nu ne-a fost atribuita o slujire speciala, totusi tuturor ne-a fost adresata chemarea catre intalnirea cu Dumnezeu. Prin Iisus Hristos, Tatal ne-a deschis posibilitatea de a ajunge la El. Mantuitorul ne-a dat porunca sa postim. Postul si rugaciunea sunt

strans legate intre ele, se completeaza unul pe altul, in lupta cu metehnele noastre morale, persistente si incapatanate. Incercarile fiind nesfarsite, sa fim si noi statornici in lupta cu acel soi de demoni care nu iese decat numai prin rugaciune si prin post" (Marcu 17, 21). 22 februarie

Plangandu-i pe nepasatori. Lumea se lipseste de Cel care a rascumparat-o. Oamenii care traiesc dupa trup" si numai pentru lumea aceasta" sunt orbi duhovniceste, stau sub povara pacatului nesters si a refuzului de a se cai, nu vor si nu pot sa vada iubirea dumnezeiasca vadita in rascumpararea lumii. Daca suferi vazand atatia crestini doar cu numele, cheama-i la Hristos Cel viu cu vorba smerita, cu exemplul tau, printr-o viata inchinata Lui. Si cand vor ajunge sa-si dea seama de starea lor, Duhul Sfant le va deschide ochii cei dinauntru si sufletul lor zdrobit va privi spre Dumnezeu. 21 februarie

Toata grija voastra lasati-I-o lui Dumnezeu, caci El are grija de voi" (I Petru 5, 7). Sa aducem in fata lui Dumnezeu toate grijile vietii care, repetandu-se ajung sa ne aduca la disperare, toate oprelistile, incidentele neplacute si tot ceea ce nu putem rezolva. El, care ne-a izbavit de suferinte si de pacate, poate purta pentru noi orice povara si pe toate poate sa le savarseasca. 20 februarie

Ridica-te si mergi. Ti-ai pierdut speranta, te vaieti, te uiti in jur sau in tine insuti si vezi doar necredinta, ura, tradare, dezamagire, esecuri, singuratate si alean ? Dar priveste in sus, spre Cel ce tia primit si pretuit munca cinstita si care iti stie si numarul pasilor. El te va scoate din starea in care te aflii, dandu-ti curaj, incredintandu-ti noi ascultari, facandu-te sa intelegi ceea ce disperarea ta te-a facut sa nu mai poti vedea. Nu pierde vremea tanguindu-te, ci treci la treaba cu ravna si hotarare, intorcandu-ti privirea de la persoana ta si de la treburile tale. Cum te va mangaia Dumnezeu ? Chemandu-te la o noua slujire, la o noua ascultare, facandu-te sa lucrezi in folosul tau si pentru slava Sa. 19 februarie

Mangaierea noastra prisoseste prin Hristos" (II Corinteni 1, 5). Mangaierea oamenilor este neputincioasa si superficiala, ei nu pot patrunde in durerea altuia, care le ramane straina. Dar nu-i condamna pentru lipsa lor de intelegere ci, facand abstractie de oameni, indreapta-te catre Atotputernicul Mangaietor caci El te cunoaste si te iubeste, El sufera alaturi de tine, te invata sa astepti cu rabdare si iti preface suferinta in bucurie. In acest fel, vei inceta sa-ti mai plangi de mila si vei voi sa alini si tu suferinta altuia, cu acea alinare cu care te-a alinat Dumnezeu pe tine. 18 februarie

Vei trai cu adevarat cand iti vei pune viata la dispozitia Celui care ti-a dat-o. Astfel am urat viata; caci fapta savarsita sub soare mi-a fost rautate asupra-mi" (Ecclesiastul 2, 17). Nu exista om care sa nu fi cedat ispitei de a repeta aceste cuvinte, intrebandu-se daca merita sa traiasca si pentru ce anume. Pentru a se tot invarti in aceasta valtoare a ispitei si a pacatului, pentru a-si adauga suspinul la o lume aflata in vesnica suferinta ? Unii poate ca si-au dat seama cat de neadevarate sunt aceste cuvinte, caci toate murdariile si ticalosiile care se intampla au rolul de a ne crea o repulsie fata de lume, desi crestinul nu trebuie sa urasca viata. Desi viata poate fi uneori imperfecta, sumbra sau cruda, ea trebuie iubita ca fiind supremul dar de la Dumnezeu. Un dar din care fiecare poate invata lectia vietii": aceea ca viata este arena" in care suntem chemati sa luptam pentru bine, impotriva raului, un camp de lupta pe care poti lupta pentru Hristos si impotriva pacatului. Se cuvine deci sa nu irosim viata, sa nu blestemam ceea ce Dumnezeu a binecuvantat, sa tragem folos din ea, sa-I intoarcem Creatorului darul pe care ni l-a dat. A iubi viata inseamna nu sa cautam in ea ceea ce ar putea ea sa ne dea, ci sa ne gandim la ceea ce am putea noi sa-i oferim. A ne iubi viata nu inseamna sa o iubim la modul egoist, ci de dragul lui Dumnezeu, gandindu-ne la ce folos am putea aduce prin ea altora. 17 februarie

Despre falsa evlavie. Dumnezeu se straduieste necontenit sa indeparteze privirea si inima noastra de lumea pacatului si sa le indrepte spre cer iar, noi, in schimb, aducem pe pamant lucruri ce se cuvin facute in numele lui Dumnezeu, intinandu-le din cauza trufiei, facandu-le in vazul lumii, pentru a obtine slava de la oameni. Milostenii, rugaciuni, post facute in mod formal, cu fatarnicie, pentru a ne slavi cu slava pamanteasca. Dar Dumnezeu vede in adancul sufletului fiecaruia, le vede pe cele ascunse, vede pacatele ascunse, vede rugaciunea neputincioasa, vede postul cel dinlauntru al inimilor noastre, ne cunoaste in taina" si, daca vom depasi evlavia de fatada, El ne va raspunde si ni Se va descoperi tot in taina. Tatal, Care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare" (Matei 6, 18). 16 februarie

Inima nu se poate imparti in doua. Unii oameni cauta sa obtina profit fie dintr-o parte, fie din alta, fara sa se decida de a cui parte sunt. Sunt sovaielnici si isi impart in doua inima, viata, stradaniile, dandu-I lui Dumnezeu doar o parte din acestea. Dar este cu neputinta sa-ti intemeiezi viata pe El si sa-ti masori faptele si deciziile cu etalonul duhului lumii acesteia". Tinand seama de cuvantul lui Dumnezeu doar din cand in cand acestia se clatina intre doua drumuri si traiesc o primejdioasa viata dubla. Dumnezeu trebuie sa ocupe in viata noastra primul loc sau niciununul caci nu putem sluji in acelasi timp la doi stapani, nu putem merge schiopatand din amandoua gleznele" (III Regi 18, 21). 15 februarie

Sa traim in pace.In primele timpuri ale crestinismului duhul unitatii si al iubirii domneau intre cei care L-au urmat pe Hristos. In ziua de azi, discutiile referitoare la credinta, parerile diferite in unele din

cele ale credintei isca cel mai adesea vrajba, nascandu-se adversitate si disensiuni tocmai intre cei care ar trebui sa se uneasca sub semnul ei. De aceea, sa ne amintim ca roada adevarului lui Hristos este iubirea si sa ne pastram intotdeauna duhul blandetii, singurul prin care putem convinge si invinge. Exista un unic Dumnezeu pentru toti si o singura credinta comuna care ar trebui sa-i adune pe oameni, pentru a trai in dragoste frateasca reciproca, sa-i faca sa se simta una cu inima si cu sufletul. Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una" (Faptele Apostolilor 4, 32) 14 februarie

Sa nu-l lasam flamand pe aproapele nostru. Sa fim atenti la amanunte, sa aratam compasiune semenilor nostri aflati in suferinta, chiar daca noi nu avem ce le da ca sa le nutreasca trupul si sufletul. Il va nutri Dumnezeu in locul nostru. Sa-I incredintam Lui modestele noastre rezerve si El le va inmulti cu prisosinta. Dati-le voi sa manance" (Marcu 6, 37) El, Datatorul, apeleaza la noi ca la niste instrumente ale Sale, prin care sa se aduca mangaiere si indestulare in toate. 13 februarie

Adevarata cale. Eu sunt usa. De va intra cineva prin Mine se va mantui" (Ioan 10, 9). Oamenilor le plac lucrurile noi si, in special cei tineri se satura sa li se repete aceleasi lucruri. Doar ca goana dupa inedit este urmata, de obicei, de ratacirea unui drum vechi dar sigur, fiindca are la temelie cuvantul lui Dumnezeu, de ruperea radacinilor, de o viata superficiala, ca o frunza purtata de vant, care se poate termina in dezamagire si disperare. Pe de alta parte, repetarea acelorasi povete aduce folos celor ce le sunt adresate. Pentru ca Adevarul este unul, Dumnezeu este Unul si Rascumpararea este una. Crestinul nu se poate plictisi reauzind si recitind despre cele unice, neschimbate si vesnice, mai ales ca, la fiecare repetare, va fi uimit sa descopere noutati" in lucruri peste care trecuse fara sa le ia in seama. Avem o singura cale pe care trebuie sa mergem: cea care merge cu El si care duce la El. Iar pe aceasta cale putem intalni cele mai diverse experiente, descoperiri minunate, izvoare vii si o lumina care nu se stinge niciodata. 12 februarie

Sa cautam pacea si sa o urmam. Dumnezeu ne vrea facatori de pace, noi insa staruim in galceava si distrugere. Osandim fara mila in aproapele pacate pe care le acceptam in noi ca pe niste lucruri firesti. Daca vom privim la roadele urii care bantuie printre noi, ne vom ingrozi. Presiunea rautatii, amarul si inversunarea judecatilor omenesti lucreaza pagubitor asupra tuturor sufletelor. Daca insa suntem crestini adevarati ne vom teme sa nu-L intristam pe Hristos, care a venit sa ne adune la Sine pe cei de aproape si pe cei de departe, sa smereasca cu crucea Sa orice vrajba, sa le invinga cu cele de sus pe cele de jos. Si asta va face sa stinga in noi toate nemultumirile personale si sa triumfe asupra tuturor galcevilor care ne otravesc viata si inimile acest indemn: "Sa cautam pacea si sa o urmam" (cf. I Petru 3, 11). 11 februarie

Esti liber. "Daca Fiul va va face liberi, cu adevarat liberi veti fi" (Ioan 8, 36) Suntem robi prin insasi firea noastra dar Dumnezeu, in milostivirea Sa, ne-a rascumparat cu pretul sangelui Sau. Tot ce avem de facut este sa pazim legile Lui, eliberandu-ne astfel de pacat si de ispite. Dar nu oamenii, si nici bogatiile lumii, si nici repetarea formulei "sunt liber" ne scot de sub aservirea si prinsoarea pacatului, ci indeplinirea vointei lui Dumnezeu. Si ne vine mai usor sa ne supunem Legii dumnezeiesti atunci cand inima ne este larga, iar experienta arata ca atunci cand indeplinim o "ascultare", inima ni se largeste chiar prin aceasta. Iar cand inima ni se deschide, respiram liber, mersul este fara osteneala si putem privi limpede si fara teama inainte. Caci fiind liberi, ne putem supune ascultarii usor si cu bucurie, ramanem in El si astfel aducem roada. Putem face lucrul nostru, caci s-a savarsit in noi lucrarea lui Dumnezeu. 10 februarie

Ridica-te ! Dumnezeu vrea sa ne ridice de la cele pamantesti, la cele ceresti. Insasi viata noastra poate fi privita ca o scara, pe care a coborat Fiul lui Dumnezeupana la treapta cea mai de jos, pentru a ne ridica si a ne duce la Dumnezeu, uneori pe o poteca presarata cu spini, dar binecuvantata, fiindca poarta urma pasilor Lui. Omul nu se poate elibera singur de pacat si de trup, pentru a se smulge din valtoarea ispitelor si incercarilor si a se avanta spre inaltimi. Doar mana in mana cu Cel ce deschide drum, sufletului nostru poate aspira catre cer. 9 februarie

Ajutorul lui Dumnezeu. Ajutorul primit de la oameni este intotdeauna limitat pentru ca oamenii nu ajung sa inteleaga in profunzime nevoile fratilor lor si, chiar daca le-ar intelege, n-ar avea mijloace pentru a oferi un ajutor veritabil. Dumnezu ne da insa, atunci cand cerem cu sinceritate, o valoare si o putere fara seaman: pacea cea "intru Hristos Iisus" (Filipeni 4, 6-7) de nepatruns si de neclintit, pentru a ne pazi si apara inimile noastre in suferinta de tulburarea cugetului.Aceasta ne umple intreaga fiinta, caci sufletul nostru a tanjit dupa ea, ne aduce in starea de a ne impaca cu toti si cu toate si de a face fata oricaror imprejurari. Atunci, fiind capabil sa renunte de bunavoie la toate cele pe care le-ar putea avea dar nu le are, chiar si atunci cand se afla in suferinta, sufletul merge "din puterein putere" (Psalmi 83, 5-7), preaslavindu-L pe Dumnezeu, 8 februarie

Sa respingem minciuna. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul" (Efeseni 4, 25). Pare-se ca sufletul omului, chiar daca a suferit o schimbare, nu se poate lepada usor si dintr-odata de miniciuna, pe care o poarta ca pe o haina de toate zilele. Ne inselam unii pe altii folosind vorbe goale si vorbe de prisos, in pofida constiintei noastre si chiar a cuvantului lui Dumnezeu. Ne multumim cel mai adesea sa facem gesturi si demersuri de o corectitudine aproximatica si denaturam adevarul cu spusele noastre. Totusi, daca vrem sa fim poporul lui Dumnezeu, ar trebui ca mereu si in toate sa nu

ne ingaduim duplicitatea, ci sa punem adevarul la temelia gandurilor noastre spre a ne conduce fiecare pas pe care il facem in viata. 7 februarie

Ce-i trebuie omului. "Un lucru trebuie" (Luca 10, 42). Deseori cautam vreme indelungata ceva de care sa ne legam cu inima. Inima noastra bate cand intr-o usa, cand in alta, fara a-si gasi liman: intrun loc gaseste durere, in altul pacat, in altul deradere si, tot asa, ramane pustie si indurerata. Pana cand, in cautarile, zbuciumul si stradaniile sale, va afla ca de un singur lucru nu se poate lipsi: relatia cu Dumnezeu. Sufletul care a aflat aceasta inceteaza sa mai flamanzeasca ci se satura pe deplin, fara sa mai intinda mana sa ceara de la lume sau sa alunece spre pacat, caci avand puterea Duhului, inima impietrita si intinata se preface intr-o inima curata, renascuta de Dumnezeu. Cine s-a imbogatit cu aceasta poate aduce marturie ca era singurul lucru de care avea nevoie.

6 februarie

Tine-te aproape de Conducatorul ceresc. Nascutul din femeie e om cu viata scurta si plina de necazuri" (Iov 14, 1). Tot ce gasim scris despre vremea lui Iov se confirma si in zilele noastre. Viata noastra este agitata si plina de desertaciuni, ne sufocam de treburi, nu ne pricepem sa ne chivernisim timpul, ne grabim, alergam in disperare catre ceva, undeva, in toate directiile, molipsindu-i si pe cei mai calmi dintre noi. Doar atunci cand, datorita dezamagirilor si sfarselii sufletesti, se convinge de zadarnicia multora dintre faptele sale, omul intelege ca un singur pas facut spre cetatea cereasca ii este mult mai de folos decat o suta de pasi facuti pe drumul desertaciunilor si samavolniciilor omenesti. Atunci pricepe talcul cuvintelor linistea si nadejdea este cetatea voastra", inceteaza sa se mai grabeasca si invata ca nu este de ajuns sa iti alegi un drum, ci trebuie si sa-l urmezi. Mergand cu pas sigur, egal constant, fara a-L slabi din ochi pe Conducatorul ceresc, va vedea ca nu va exista graba, nu vor exista opriri, va fi numai ascultare si roadele pe care le aduce aceasta. 5 februarie

Dumnezeu ne sta alaturi. Cand simtim ca totul se surpa in jurul nostru, cand totul pare intunecat si fara nicio perspectiva de limpezire, o grea dezamgire si o tulburare launtrica ne incearca. In acele momente nu-L mai vedem pe El care merge cu noi, caci fiind apasati de tristete, ne vedem de durerea noastra si nu mai avem ochi pentru El. Asa cum Apostolii erau tristi mergand spre Emaus, asa si noi nu-L recunoatem pe Cel ce merge impreuna cu noi. In acele momente, desi nu-L recunoastem ca fiind langa noi, noi trebuie sa-I spunem, sa-I marturisim de ce suntem tristi. Si, facand aceasta, Il vom auzi din nou cum Se adreseaza sufletului nostru, vom incepe treptat sa ne luminam la chip, intristarea se va transforma in bucurie si, in aceasta incredere, ne vom gasi pacea. 4 februarie

Sa mergem la El. "Veniti cu Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni!" (Matei 11, 28) Nu se va gasi niciun om care sa nu aiba nevoie de aceste cuvinte, mai devreme sau mai tarziu. Ele ne sunt adresate noua, tuturor. Fericirea pamanteasca, visurile, sperantele cedeaza mult prea repede locul deziluiziilor si uratului, cand ni se pare ca impartasim cu lumea intreaga o imensa suferinta universala. Si atunci, dupa multe emotii si alarme, ar putea sa apara o deznadejde in care sa ni se para ca nu mai avem nimic de asteptat de la viata, ca o nepasare fata de tot si de toate. Unora mai necredinciosi, ce se simte oboisiti si impovarati, le va lipsi chiar si puterea sau hotararea de a se urni din loc si de a merge catre Dumnezeu. Dar pentru cei credinciosi, carora cerurile le sunt deschise, insusi Cuvantul Sau le da putere. Cuvantul Lui, care emana atata iubire, atata dorinta de a ajuta, ii trage pe acestia spre Sine, le da acestora putere sa se ridice si sa porneasca spre El, pentru a gasi in El mangaiere, intarire si vesnica odihna sufleteasca. 3 februarie

Primeste samanta cea buna. Ceea ce va semana omul, aceea va si secera" (Galateni 6, 7). Fiecare om seamana ceva. Cuvintele si faptele noastre sunt seminte raspandite zilnic, care nu se pierd fara urme, ele incoltesc, cresc, se coc si, in final, ajung recolta in hambarul ceresc sau neghina aruncata in foc. Dar oamenilor nu le prea pasa de asta. Seamana raul cu pumnul, inchipuindu-si ca, din ceea ce au semanat, va creste si va rodi, in cele din urma, binele. Dar ochiul lui Dumnezeu vede tot si cuvantul Sau ne avertizeaza: Nu va amagiti; Dumnezeu nu se lasa batjocorit, caci ce va semana omul, aceea va si secera". Daca in sufletul nostru au crescut palamida si maracini, doar samanta cea buna Cuvantul Lui Dumnezeu , daca va patrunde acolo, va putea sa ni-l desteleneasca, sa ni-l aduca la o viata noua, va face sa rodeasca in el mai intai pai, apoi spic, apoi grau deplin" (Marcu 4, 28). Asadar, daca nu vrem sa semanam semintele pacatului si ale stricaciunii si sa iscam astfel furtuna (Pentru ca ei au semanat vant, vor culege furtuna" Osea 8, 7), sa incepem a primi in sufletul nostru cuvantul lui Dumnezeu. 2 februarie

Glasul lui Dumnezeu in toate. Simone, am sa-ti spun ceva" (Luca 7, 40) Dumnezeu ne cunoaste gandul, suferinta, pacatul ascuns, necredinta tainuita, si, desi poate ca nu ne-am adresat Lui direct, El stie ce sa ne spuna, sta de vorba cu fiecare dintre noi si ne spune fiecaruia cuvantul de care avem nevoie. Preocupati de griji, chinuiti de indoieli sau suferinte, ni se intampla uneori sa auzim direct sau indirect glasul lui Dumnezeu. Cand ne apar in minte minunile atotputerniciei dumnezeiesti, atunci simtim ca Dumnezeu are ceva sa ne spuna" si sufletul ni se unple de cereasca lumina. Dumnezeu ne vorbeste in felurite chipuri, prin oameni, prin imprejurari sau direct in inima prin acea inexplicabila voce interioara care se aseamana cu o bataie prietenoasa in usa. "Iata, Eu stau la usa si bat" (Apocalipsa 3, 20). El ne face sa ne trezim prin tot ce ne inconjoara. Daca ne vom astupa urechile sau vom cauta sa inabusim acel glas ceresc, s-ar putea ca El sa amuteasca definitiv pentru noi si, fara El, sufletele ni se vor usca si vor pieri. 1 februarie

Sa aducem roade duhovnicesti. Intru aceasta S-a preamarit Tatal Meu ca voi sa aduceti roada multa" (Ioan 15, 8). Se poate da slava lui Dumnezeu nu doar printr-o moarte martirica sau printr-o lucrare misionara ci si prin belsug de roade duhovnicesti. Prin rugaciune si alte stradanii carora sa ne daruim cu tot sufletul. Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, indelunga-rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blandete, infranare, curatie" (Galateni 5, 22). Conditia obligatorie pentru a da aceste roade este aceea de a sta prinsi de radacina, de a ramane in El, caci sufletul care ramane nealtoit la butasul dumnezeiesc se usuca si zadarnic este sa se astepte de la el a da roade. Eu sunt vita; voi mladitele. Cel ce ramane intru Mine si eu intru El, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5). 31 ianuarie

Nu va ingrijiti de marirea voastra. "Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3, 30). Una din cele mai grele incercari ale omului este aceea de a-si recunoaste micimea in fata unei persoane cu viata morala inalta si sa accepte ca tot ce a fost se va schimba sub actiunea unei noi forte. In special pentru cei aflati intr-o pozitie publica, acestia trebuie sa aiba in vedere in primul rand scopul pe care sunt chemati sa-l slujeasca si sa nu rateze o cauza obsteasca datorita pornirilor meschine si a calculelor personale. Deplina smerenie inseamna sa fim gata mereu sa trecem in umbra, sa ne bucuram de succesul altuia, sa nu ne stea gandul la propria noastra marire. Rugandu-ne sa primim darul renuntarii si uitarii de sine, sa-L preaslavim pe Hristos cu buzele noastre si cu viata noastra, pentru ca noi sa ne micsoram si El sa creasca. 30 ianuarie

In Domnul ne este mantuirea. Nicio opreliste nu ne poate pune la adapost de dreapta judecata a lui Dumnezeu si numai Hristos ne va putea scapa de mania Lui, caci Mielul Care Se va arata atunci in toata marirea Sa ne va judeca toti. Oricat de mult s-ar cazni oamenii sa tagaduiasca adevarul dumnezeiesc, prin necredinta sau prin altceva, va veni o vreme cand el se va vadi si nimeni nu-l va mai putea contesta si cand toate sufletele necredincioase se vor pleca inaintea Sa. 29 ianuarie

Reinsufleteste harul lui Dumnezeu. E pricina pentru care te indemn sa reinsufletesti harul lui Dumnezeu care este in tine" (II Timotei 1, 6). Fiecare om poseda cel putin o calitate pe care trebuie sa si-o dezvolte. Din pacate insa, unii oamani nu intorc talantul primit de la El, fie pentru ca le lipseste ravna de a spori darul, fie din cauza lenei, fie din cauza timiditatii, a modestiei sau a nepasarii. Dar fortele si mijloacele pe care le avem nu trebuie irosite, nu trebuie sa ne complacem in inactivitate. Oricare ar fi acel dar pe care l-am primit, acesta trebuie sporit, trebuie desavarsit neincetat, trebuie folosit spre slujirea lui Dumnezeu. 28 ianuarie

Nu te increde doar in tine. Eu voi fi cu tine" (Iesire 3, 12). Unicul nostru sprijin si singura noastra putere consta in aceasta fagaduinta. Sunt multi care nu-si dau seama ce inseamna sa se avante de capul lor intr-o treaba, bizuindu-se doar pe propriile forte, cunostiinte si bune-intentii, considerand ca se pot descurca singuri si se pot lipsi de ajutorul lui Dumnezeu. Si, nefiind pregatiti pentru asa ceva, neavand chemare de la Dumnezeu pentru acel lucru, se zbat, sufera si, de cele mai multe ori, nu-si dau seama de ce li se intampla asa. Pe astfel de oameni fie ca Dumnezeu sa-i smereasca, sa le infranga cerbicia, pentru a-si recunoasca neputinta si a-si indrepte privirea spre Cel ce i-a smerit pentru a-i inalta cu adevarat, facandu-i sa-si aduca aminte de El, sa se supuna Lui si sa depinda de El. "Fara mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5) a spus Hristos. Nu ne mai ramane de spus decat "da" si "amin". 27 ianuarie

Ce punem la temelie? Si a cazut ploaia si au venit puhoaiele, si-au suflat vanturile si-au izbit in casa aceea, dar ea n-a cazut, fiindca era intemeiata pe stanca" (Matei 7, 25). Ce ganduri stau la temelia noastra ? Sta sufletul nostru pe piatra nestramutata a credintei, gata sa tina piept tuturor incercarilor si ispitelor ? Sau ne-am construit casa pe nisip, expunand-o unei prabusiri catastrofale ? "O alta temelie nu poate nimeni sa puna in afara celei puse, care este Iisus Hristos" (I Corinteni 3, 11). 26 ianuarie

Cand va veni Mesia, ni se vor deschide ochii. Stim ca vine Mesia care se cheama Hristos; cand va veni El, pe toate ni le va spune" (Ioan 4, 25). Viata noastra este plina de evenimente enigmatice, de taine nedeslusite, de neintelegeri care destrama cele mai stranse relatii, de lucruri inexplicabile. Am vrea sa cunoastem mai mult si totusi stim atat de putin, o multime de probleme raman nerezolvate si multe lucruri din propria noastra viata nu le putem intelege. Dar zadarnic cautam asa ceva aici pe pamant, nu vom putea gasi nici macar simple aluzii care sa arunce lumina asupra acestora. Taina vietii noastre, talcul ei, ramane pentru noi ascunsa. Dar aceasta se va schimba odata cu venirea Mantuitorului. Atunci, toate vor capata o explicatie, un raspuns, tacerea ce ne apasa acum se va curma, se vor dezvalui necunoscutele firii omenesti, vom intelege cele ce acum par neintelese sau inutile, cele cu care nu ne putem impaca nicicum, vom intelege sensul suferintei noastre, cauza nedreptatilor si a inegalitatii in "destinul" omului. De aceea, atata timp cat suntem in asteptare, nu trebuie sa ne pierdem vremea cu intrebari fara rost, ci trebuie sa ne preocupam de cele ce se afla la vedere si care nu se vor epuiza cat timp vom trai si care ne pot da puterea sa traim si sa murim intru Hristos, caci cand va veni Mesia" vom vedea cine a lucrat spre bine" (cf. Romani 8, 28). 25 ianuarie

Nu vom muri. Tot cel ce traieste si crede intru Mine, in veac nu va muri." (Ioan 11, 26) Jertfa lui Hristos ne-a izbavit de cel mai cumplit vrajmas, cel nascut din pacate. "Cel din urm vrajma care

va fi nimicit este moartea" (I Corinteni 15, 26). Sufletele noastre nu pot sa piara caci ne-am unit in veci cu Hristos, suntem madulare ale trupului Lui, Ii aparinem iar El nu ne va lsa din mainile Sale si nimic nu ne poate despari de iubirea Lui. Atata timp cat Duhul lui Dumnezeu salasuieste intru noi, viata pe care El ne-a daruit-o nu poate fi despartita de El, Care este izvorul vietii. 24 ianuarie

Desertaciunile lumii acesteia. Aud, dar umbland cu grijile si cu bogatia si cu placerile vietii, se inabusa si nu rodesc." (Luca 8, 14) Fiind expusi influentelor lumii si desertaciunilor vietii, Cuvantul lui Dumnezeu poate fi inabusit de desfatarile trupului, de distractii, de preocupari lumesti si atunci nu mai aducem rod. Nu ne putem ocupa in acelasi timp de imparatia lui Dumnezeu si de imparatia lumii. Si, inevitabil, cand ne ingrijim si ne silim pentru multe, uitam ca "de un singur lucru avem nevoie". (Luca 10, 41-42) Indeosebi oamenii tineri sunt prudenti cand vine vorba de viata crestina, considerand ca aceasta le impune un mod de viata rigid si monoton si le-ar rapi orice bucurie. Aceasta prejudecata ii face pe multi sa se opreasca in fata acestei vieti. "Gustati si vedeti ce bun este Domnul" (Psalmi 33, 9). Cei ce au incercat s-au convins ca nicio desfatare pamanteasca nu se poate asemui cu bucuria, cu pacea si cu deplinatatea vietii pe care Dumnezeu o da celor ce-L iubesc. 23 ianuarie

Sa dea Dumnezeu sa fiu gata. "Sunt gata" (Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3) Apostolului Pavel, viata i se infatisa ca o perpetua nevointa, la care raspundea fara sovaire: "Sunt gata." El era gata de slujire, gata de suferinta, gata sa-si dea viata pentru convingerile sale, gata sa duca la indeplinire totul pentru a face voia lui Dumnezeu, fiind hotarat de a merge in intampinarea datoriei sale cu pretul oricarei suferinte. Sa dea Dumnezeu sa avem parte si noi de o asemenea hotarare: de a-L urma, de a implini neobosit voia Lui, de a-I fi ascultatori, de a nazui cu toata inima spre El, de a ne incredinta sufletul iubirii Sale. 22 ianuarie

Dumnezeu ne vrea desavarsiti. Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra." (I Tesaloniceni 4, 3) Chiar daca sunt credinciosi, unii oameni nu-si dau seama ca o credinta vie ii obliga sa tinda spre desavarsire, ca suprema fericire consta in sfintenie, ca scopul final al jertfei rascumparatoare a Mantuitorului este acela de a-i aduce pe oameni la sfintenie. Acesti oameni se multumesc cu o existenta mediocra, netulburata, fara schimbari radicale, dorindu-si ca toate sa ramana neschimbate si uitand ca Credinta fara fapte este moarta." (Iacov 2, 20). Dar credinta profunda si adevarata, hotararea de a-L urma pe Hristos, trebuie sa ne dea atat izbavire de ispite cat si nesecat izvor de putere duhovniceasca, atat franarea aplecarilor spre pacat cat si fapte de iubire si de jertfire de sine. 21 ianuarie

Oricine poate avea parte de har. Te voi binecuvanta si-ti voi mari numele si tu vei fi izvor de binecuvantare." (Facere 12, 2) Cine a capatat binecuvantarea, acela poate sa o si transmita, caci binecuvantarea nu ii este data omului pentru a o tine doar pentru sine, ci pentru a o transmite si celor din jur. Un asemenea om devine sprijin, ajutor si lumina pentru toti. Aceasta se poate transmite si fara cuvinte, in liniste, fara zarva, in orice mediu, in orice conditii, in pofida oricaror piedici si impotriviri. In fata sa pacatul nu va mai prinde cheag iar pacatosul se va simti tulburat pentru pacatele lui. Sa tinem seama deci ca harul si dragostea lui Dumnezeu nu sunt menite sa ramana zavorate in inima, oamenii au nevoie de ele, acestea pot fi date oricui, chiar si celui mai neputincios care, recunoscandu-si neputinta si pacatosenia, se indreapta spre Izvor si se adapa din el. 20 ianuarie

Sa fim luminatori. Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina Vietii." (Ioan 8, 12) Daca vom avea privirea indreptata mereu spre Lumina, daca vom avea mereu inaintea ochilor chipul lui Hristos, intunericul isi va pierde puterea asupra noastra si sufletul ni se va preface intr-un izvor de lumina si bucurie. Atunci vom raspandi noi insine lumina in vietile altora prin fapte de iubire, de devotement, de caritate si de compasiune fata de semeni. Si aceasta putere a luminii din noi ne va lumina si anii batranetii, ai neputintei si suferintelor, precum si clipa trecerii in cealalta lume. Sa retinem in fiecare zi cate un cuvant din Sfanta Scriptura si atunci pacea si bucuria lui Dumnezeu "care covarseste toata mintea" (Filipeni 4, 7) se va instapani in mintea noastra si vom putea pregusta inca de aici, de pe pamant "vesnice desfatari" (Psalmi 15, 11). 19 ianuarie

Care imi este umbra ? Atunci cand vine Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul din ei."(Faptele Apostolilor 5, 15) Pe vremea Apostolilor, lumea se grabea sa-i caute, fie si numai pentru ca umbra lor sa treaca pe langa ei, pentru ca astfel sa le aduca spor in viata. Tot astfel, fiecare din noi, trecand prin viata, lasa o umbra: viata noastra, prin ea insasi, se reflecta, constient sau involuntar, asupra celor din jur. Influenta noastra lucreaza asupra celor din jur chiar si fara sa ne dam seama, pt. ca atat meritele cat si cusururile omenesti sunt molipsitoare. Chiar si spre capatul vietii, atunci cand nu mai ducem o viata activa, prin insasi existenta noastra ii ajutam sau ii stanjenim pe cei din jur. Intotdeauna, ceva ce nu poate fi definit sau masurat se transmite din fiinta noastra asupra celor din jur. De aceea, trebuie sa ne straduim ca aceasta "proiectie" sa aduca usurare si folos semenilor. Ce fel de umbra lasam fiecare in urma si ce efect are ? Atunci cand sub influenta Duhului Sfant revarsam in jur dragoste si pace (chiar si intr-o intalnire ocazionala sau intr-un banal schimb de cuvinte), fiecare cuvant si fiecare privire ii poate inviora pe apropiatii nostri, transmitandu-le ceea ce Dumnezeu ne da pentru ei. Asa poate lucreze binefacator umbra unui om.

18 ianuarie

Rugaciunea preface raul in bine. "Fiindca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos". (Filipeni 1, 19), Apostolul Pavel vedea in toate un rost bun, se astepta ca necazurile si suferintele sale sa aiba cele mai favorabile urmari. Dar vedem din spusele sale ca mprejurrile, de orice natura ar fi acestea, nu pot duce la nici un rezultat prin ele insele. Ele pot da rezultatul dorit, pot da rod, prin rugaciune, numai atunci cand sunt traite in rugaciune si cu smerenie, si numai avand in ajutor harul lui Dumnezeu. Rugaciunea poate avea efecte miraculoase, deseori ea preface raul in bine, sub influenta ei tristetea se poate preface in bucurie, furtuna in liniste si orice boala poate ajunge sa se vindece. Raspunsul pe care trebuie sa il primeasca rugaciunea este harul lui Dumnezeu, dumnezeiasca "impreuna-lucrare a Duhului" si numai cu aceasta ne va sluji spre mantuire orice lucru ni s-ar intampla. 17 ianuarie

Cuvantul nostru se aude in ceruri. Pentru orice vorba desarta pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12, 36) Unul din numele cu care este numit Iisus Hristos insusi este Cuvantul (vezi Ioan 1, 1). Macar si numai pentru aceasta, si cuvantul nostru ar trebui sa devina sfant, curat si adevarat. Acesta ar trebui sa exprime adevarul, sa fie simplu, sincer, doritor de bine si prisositor in dragoste. Si, in plus, gandul la judecata lui Dumnezeu trebuie sa ne tina limba in frau, caci influenta morala a cuvintelor noastre este foarte mare si un cuvant nelalocul lui, lansat cu usurinta in vant, poate determina evenimente sau poate avea urmari catastrofale. Cuvintele desarte" sunt cele care se nasc dintr-o existenta desarta: cuvinte frivole, glume sau aluzii nelalocul lor, vorbe pline de venin, vatamatoare, acestea pot trece din gura in gura, pot intina oameni si pot provoca rani. De aceea trebuie sa aratam maxima prudenta in utilizarea lor, cunoscand ca ele se aud in ceruri. 16 ianuarie

Sa cunoastem adevarul cu ajutorul Crucii lui Hristos. "Multi vor veni in numele Meu zicand: eu sunt Hristos." (Matei 24, 5) In zilele noastre, multe lucruri ne sunt prezentate ca fiind "ale lui Hristos". Cum am putea recunoaste adevarata credinta, cum am putea sa ne orientam in nenumaratele "scoli"si "doctrine" care urmaresc sa inlocuiasca tot ce am mostenit si a fost recunoscut drept sfant, din vechime ? Intr-un singur fel: cautand semnele rastignirii in orice aparitie. Tot ceea ce nu e patruns de duhul Crucii, tot ceea ce nu poart urmele Mantuitorului rastignit, tot ceea ce contrazice invatatura Evangheliei nu-I poate fi atrubuit lui Hristos, nu-I apartine, nu vine de la Dumnezeu. Crucea lui Hristos este temelia si centrul din care iradiaza lumina pacii, a bucuriei si a sperantei, caci fara moartea pe cruce a Mantuitorului, fara jertfa Sa rascumparatoare, Evanghelia n-ar avea nicio putere. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci puneti duhurile la-ncercare, daca sunt de la Dumnezeu." (I Ioan 4, 1) 15 ianuarie

Pentru Dumnezeu nu exista lucruri neinsemnate. Cei mai multi dintre noi tindem sa facem lucruri marete, umblam dupa slava lumeasca, dorind sa facem totul singuri, neglijand asa-zisele lucruri marunte. Nu ne dam seama ca pot exista lucruri care sa fie marete" doar in aparenta, caci gandurile si aprecierile noastre nu se potrivesc cu gandurile si aprecierile Lui, intentiile noastre nu sunt si intentiile lui Dumnezeu si foarte multe fapte omenesti rasunatoare, chipurile importante, nu pretuiesc nimic in ochii Lui. Sa ne amintim ca cei doi banuti ai vaduvei au fost mai de pret ca toate comorile. De aceea, "Fiecare dupa darul pe care l-a primit, slujiti-va unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu." (I Petru 4, 10). Si sa tinem minte ca slujirea facuta unuia dintre ucenicii Sai, profetilor si vestitorilor Sai, aduce de la El mare rasplata ! 12 ianuarie

Il urmam oare pe Hristos ? Iar Petru l-a urmat de departe." (Matei 26, 58) Petru continua sa il urmeze pe Dumnezeu dar de departe", lasand o considerabila distanta intre el si Invatatorul sau, fapt ce l-a dus in final la renegarea Lui. Noi cum il urmam pe Hristos ? Cu ravna, cu dragoste sau ocupandu-ne de alte lucruri ? Multi dintre noi facem ca Petru: nu-L parasim definitiv, nu devenim necredinciosi dar nici nu stam strans legati de El. Preocupati de treburi, griji sau desfatari, pierdem relatia cu Hristos, apropiindu-ne de El, inertial, doar duminica. Si, atunci cand rugaciunile devin tot mai reci si mai scurte, cand incetam sa mai invatam cuvantul lui Dumnezeu, credinta se atrofiaza si asupra noastra planeaza amenintarea ca maine sa renuntam definitiv la Mantuitorul. Ne dam oare seama cat rau aducem astfel pentru noi insine si pentru altii ? 11 ianuarie

Omul cel tainic din noi. Fiinta cea tainica a inimii." (I Petru 3, 4).

Toti traim o viata dubla.

Suntem, mai intai, asa cum aratam si cum ne vede lumea, dar, in acelasi timp avem si o viata launtrica, tainica, cu care aparem in fata lui Dumnezeu.

Mai mult, cineva a spus ca in fiinta fiecaruia dintre noi sunt patru persoane:

cea pe care o cunoaste lumea;

cea pe care o cunosc rudele si prietenii;

cea pe care noi o cunoastem;

cea pe care o cunoaste doar Dumnezeu.

Aceste patru persoane, in cea mai mare parte, se cunosc foarte putin intre ele.

Omul adevarat nu este cel pe care zic ca il cunosc si il vad ceilalti oameni si nici macar cel ce el insusi crede ca este. Omul adevarat este numai acela pe care il vede si il cunoaste Dumnezeu, omul tainic", strain de orice prefacatorie, orice minciuna si orice cosmetizare".

10 ianuarie

Dumnezeu ne da painea vietii. Venim la Dumnezeu nu pentru ca am putea sa-I aducem inainte credinta puternica, neclintita si o inima plina de nadejde si supunere, ci pentru ca am saracit, pentru ca suferim de foame si de sete. Si atunci, asezandu-ne inima infranta la picioarele Sale, Il chemam sa ne scoata din bezna indoielii si a pacatului, sa spulbere raul din noi, sa umple desertaciunea noastra cu deplinatatea harului Sau. 9 ianuarie

Apele limpezi ale vietii. Asa zice Domnul Dumnezeu Cel ce te-a facut () nu te temeCa Eu le voi da apa celor ce insetati umbla in tinuturi fara apa." (Isaia 44, 2-3). El ne-a facut cu mana Sa si, de aceea, El se arata intelegator fata de toate nevoile noastre: oriunde vor fi insetati, va fi si izvor de apa vie. 8 ianuarie

Nu dormi, suflete al meu. "Intristat de moarte imi este sufletul. Ramaneti aici si privegheati impreuna cu mine." (Matei 26, 38) Mantuitorul insusi a dus lipsa de compasiune, caci ucenicii Sai, din neputinta trupeasca, n-au fost in stare sa Il sustina in cele mai grele clipe cu compasiunea lor. Atunci, oare, ar putea exista cineva care sa ne inteleaga aleanul mai bine decat El ? Si oare chemarea Mantuitorului nu ne este adresata si noua, intr-o oarecare masura ? Mantuitorul S-a inaltat la ceruri dar lucrarea Sa a ramas pe pamant, El ne aude orice soapta si ne aude orice geamat, El nu ne paraseste niciodata si asta face ca viata noastra pamanteasca sa devina ceva solemn si sfant. Sa nu picotim cu sufletul cand vom fi chemati sa facem lucrul Sau, ca sa nu se imputineze sfanta Sa lucrare din pricina neravnei noastre.

7 ianuarie

Bogatie pentru mantuire. Faceti-va prieteni prin bogatia nedreapta, pentru ca atunci cand ea va lipsi, sa va primeasca in corturile cele vesnice." (Luca 16, 9) Nici un cuvant rostit de Mantuitorul nu trebuie sa devina pentru noi piatra de poticnire. O asemenea tulburare nu o putem abate de la noi decat prin rugaciune, pentru ca Dumnezeu sa ne deschida mintea ca sa intelegem Scripturile." (Luca 24, 25) Parabola iconomului nedrept ii pune pe multi in incurcatura. Daca cautam insa sa patrundem sensul acesteia, lucrurile se clarifica. Acolo Mantuitorul nu-l lauda pe iconomul cel viclean ci arata ca "Fii luminii" nu arata aceeasi ravna pentru binele vesnic, pe cata preocupare depune iconomul pentru scopurile sale pamantesti. Desi multi recunosc in vorbe ca numai vesnicia conteaza, grija lor se concentreaza tocmai pe ceea ce este vremelnic, pe binele trecator. Considerand orice bogatie pamanteasca ca fiind nedreapta (banii mai totdeauna devin prilej de ispita si mijloc de savarsire a pacatului), Mantuitorul ne arata singura cale care poate duce spre mantuire si anume sa privim bogatia ca pe un talant, incredintat noua spre folosul aproapelui, despre care ni se va cere sa dam seama. De aceea, sa ne ingrijim de cei aflati in lipsuri, facandu-ne dintre ei prieteni care ne vor primi dincolo cu bucurie, deschizandu-ne usa portile vesnicelor salasuri.

6 ianuarie

Intareste-te in comuniune cu Dumnezeu. Necredinta, renuntarile, caderile ne vin de la faptul ca sufletul nostru inca nu s-a intalnit cu Dumnezeu, inca nu am prmit in noi Duhul Sfant. Caci cand sunt slab, atunci sunt tare." (II Corinteni 12, 10) Sa ne aducem aminte ca puterea Lui in neputinta se desavarseste", sa ne recunoastem neputinta si sa-L lasam pe El insusi sa lucreze in noi si prin noi. Sa fim smeriti, sa nu ne lasam coplesiti de griji in ceea ce facem, sa fim asemenea pruncilor, caci numai asa vom putea primi darurile Duhului Sfant. Numai prin comuniune zi de zi cu Dumnezeu, lasandu-l numai pe El sa ne stapaneasca sufletul, luandu-ne ragaz si cand lucram pentru ca El sa vina la noi, vom putea sa ne luptam cu neputintele, sa nu slabim, sa nu cadem, sa nu pierim pe calea vietii pamantesti. 5 ianuarie

O minunata pilda de rabdare. Cu totii ducem lipsa de rabdare. Cu totii uitam ca un rod rupt inainte de vreme, care n-a ajuns sa se coaca, n-are nici gust, nici valoare. De aceea, cu totii ar trebui sa venim inaintea lui Dumnezeu cu rugaciune. Iar Domnul va va indrepta inimile spre iubirea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos." (II Tesaloniceni 3, 5). In toate imprejurarile vietii Sale pamantesti, Domnul ne-a dat un exemplu de dumnezeiasca rabdare. In Iisus Hristos, rabdarea, ca de altfel toate calitatile sale, sunt de o absoluta perfectiune. Mantuitorul n-a dat niciodata semne de nerabdare, n-a incetat niciodata sa iubeasca, sa binecuvanteze, sa faca bine tuturor si fiecaruia in parte, sa-i invete, n-a slabit in iubirea ce le-o purta desi a vazut ca nici macar ucenicii nu L-au inteles si prin aceasta L-au intristat cu necredinta lor, desi a vazut ca inima invartosata a oamenilor respinge darurile Sale. Fata

in fata cu cei porniti sa-L ucida, Mantuitorul a dat o minunata pilda de smerenie, raspunzand cuvintelor de ocara, invinuirilor si amenintarilor cu dragoste, rugandu-Se pentru aceia. Aceasta statornicie si rabdare apare ca fara de seaman, pentru ca El insusi parea sa nu fi vazut efectele binefacatoare ale iubirii sale, caci El era Semanatorul iar secerisul avea sa se arate mai tarziu. Avand in minte acest exemplu de blanda daruire de Sine in slujba omenirii cazute, sa invatam sa suportam neimplinirile in munca noastra, pastrandu-ne speranta si sa avem grija sa nu facem, grabindu-ne, mai mult rau decat bine. 4 ianuarie

Darul mantuitor al incercarilor. Necazurile si suferintele pot fi intalnite la fiecare pas, nu exista om care sa poata sa le evite. Dar, desi suferinta este un lucru atat de obisnuit, aceasta poarta in ea si o latura tainica. Omul aflat in suferinta isi pune intrebarea de ce", cu privire la scopul si rostul incercarilor la care este supus. Pentru a fi puternici in nadejde, lucrarea rabdarii trebuie sa fie desavarsita, ca sa fiti pe deplin desavarsiti si fara nicio meteahna." Privita asa, semnificatia incercarilor care vin asupra noastra apare intr-o lumina in care nu eram obisnuiti sa o vedem, scopul acestora fiind unul singur, mantuirea sufletului, caci fiecare incercare este un mod prin care Dumnezeu le arata oamenilor cat de puternic si de mantuitor este harul Sau. 3 ianuarie

Izvor de mangaiere si bucurie. Sa nu va intristati precum ceilalti care nu au nadejde." (I Tesaloniceni 4, 13) Suntem obligati sa ne indeplinim menirea ce ni s-a dat aici, pe pamant. Trebuie sa primim cu smerenie si dragoste crucea ce ne-a fost data si s-o purtam cu rabdare. Avem de strabatut un drum lung, suntem chemati sa ne ducem truda pana la capat, inca nu ne-am invrednicit de marea liniste, iam mai ramas datori lui Dumnezeu cu cate ceva. De aceea, trebuie sa ne acceptam cu bucurie povara si sa ne-o ducem constiincios pana la capat. De-abia dupa aceea vom putea sa ne bucuram in ceruri de fericita sarbatoare care nu va avea sfarsit. Si de aceea, nu ne este ingaduit sa ne intristam, ca unii carora nu le-a mai ramas nicio speranta. Noi avem nadejde vie, aparare de toate stramtorarile si toata frica, izvor de mangaiere si pace, caci Mantuitorul ne-a fost trimis noua de sus, pentru a ne face sa ne indepartam de cele pamantesi si sa ne indreptam privirea spre Dumnezeu, acolo unde este comoara noastra si unde trebuie sa cautam mangaiere si bucurie. 2 ianuarie

Fericit este acela care nu se va poticni intru mine." Este tare cu duhul acela ce se preocupa mai mult de Impararia lui Dumnezeu decat de propria lui soarta. Oamenii lauda cuvantul lui Dumnezeu atata timp cat nu le scoate la lumina pacatele. De indata ce sufletul pacatosului se simte atins si dat in vileag, refuzand sa se indreptre, se va revolta si va respinge Evanghelia care l-a scos din parelnica impacare cu sine insusi. De aceea, fericit este cel ce nu cade in ispita, chiar si atunci cand nu-si vede propria izbavire, fericit este cel ce va rabda pana la sfarsit, care sufera si care, la nevoie, isi da viata

pentru adevar. Fericiti sunt si acei smeriti ucenici pe care Dumnezeu ii trimite la cei aflati in stramtoare, pentru a-i sustine si incuraja cu cuvantul neschimbatoarei Sale iubiri. 1 ianuarie

"Doamne, lasa-l si anul acesta." (Luca 13, 6-8) Oare cum am petrecut anul care s-a incheiat ? L-am petrecut fara folos, am batut pasul pe loc, n-am agonisit niciun bine, am stiut sa folosesc prilejurile care mi s-au ivit ca sa savarsesc binele ? Am ajuns sa dau roadele care se asteptau de la mine ? Pentru ca, pe masura ce ma apropii de sfarsit, stiu ca nu-mi mai ramane mult timp pentru a implini voia lui Dumnezeu, cu atat mai mult trebuie sa inteleg sa ma trezesc si sa-mi dau seama ca am multe de schimbat in viata. Uitandu-ma la tot ce mi s-a intamplat pana acum, imi amintesc binefacerile fara de numar cu care m-a coplesit Dumnezeu si, orice m-ar astepta in viitor, stiu ca Dumnezeu imi va indrepta pasii si, de aceea, trec pragul anului care incepe cu deplina nadejde. Ajuta-ma, Doamne, saTi aduc roade, staruind cu toata inima in rabdare si smerenie !