Contracepția, sarcina și avortul

PARTEA 1

"Carnea și inima pot să mi se prăpădească, dar Dumnezeu este stânca inimii mele și partea mea de
moștenire pe vecie."
(Psalmi 73:26 NTR)

"Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar
că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți
mântuiți)."
(Efeseni 2:4-5 VDCC)

"Ci Dumnezeu este Acela care judecă! El distruge mândria oricărui om; şi tot El îl înalţă!"
(Psalmii 75:7 BVA2015)

"Dar Dumnezeu..." Această expresie se regăsește în forme diferite de sute de ori în Biblie. A înțelege
aceste două cuvinte, așa cum sunt folosite în Scriptură ne ajută să înțelegem Evanghelia. Ce e drept, cu
ajutorul Duhului Sfânt.

"Dar Dumnezeu ..." Doar două cuvinte, dar caută să înțelegi utilizarea lor în Scriptură și nu vei mai fi la
fel. Dacă înțelegeți aceste două cuvinte luate împreună, ele îți vor salva sufletul. Dacă îți amintești să
trăiești zi după zi prin ele, viața ta va fi complet schimbată.

"Pe partea opusă expresiei "Dar Dumnezeu... ", apar în Scriptura cele mai cumplite atrocități umane
caracterizate prin nesupunerea și rebeliunea creației lui Dumnezeu. La opusul acestei expresie, ne aflăm
în tărâmul lipsei de speranță, întunericului și moarte. Dar în dreptul acestor cuvinte și în urma lor, cititorul
Bibliei va găsi nădejdea, lumina și viața.
Această expresie marchează întotdeauna intervenția divină, voia Sa pentru noi, recompensa promisă celor
care ascultă de El. În dreptul ei, povestea Bibliei devine una de Har, neprihănire și dreptate. De fapt, ea
este folosită pentru a descrie activitatea lui Dumnezeu în aproape fiecare poveste mare de mântuire în
Scripturi. Este expresia perfectă pentru evidențierea harului lui Dumnezeu pe fundalul întunecat al
păcatului uman.
"Dar Dumnezeu", arată neobositele intervenții ale lui Dumnezeu pline de milă, în istoria omenirii. Ea ne
învață că Dumnezeu nu așteaptă ca noi să venim la El. Dar El, făcând primul pas, acționează mai întâi, să
ne facă viețile mai bune prin binecuvântările pe care ni le dă și pe care din păcate am ajuns să privim ca
pe un drept al nostru, un lucru firesc, sau o banalitate.
Această expresie ne învață de asemenea ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu nu ar mai acționa. Scriptura ne
arată în plus că, fără Harul lui Dumnezeu intervenind, fără acest "dar Dumnezeu" enunțat în toată
Scriptura, lumea ar fi complet pierdută în păcat și sub judecata.
 În afara de aceste două cuvinte sunt faptele firii pământești, sunt nelegiuirea, poftele nesăbuite, prăpăd și
pierzare. Dincolo de această expresie regăsim, preacurvia, necurăția, patima, pofta rea, lăcomia,
desfrânarea, homosexualitatea, defăimarea, hrăpărețiile, închinarea la idoli (Statui, iconițele, moaștele,
crucifixe, icoane, simboluri, imagini de bărbați sau femei, filozof, om politic, copil, Papa, guru, actor,
cântăreț, îngeri sau sfinți, eroi de desene animate, Fecioara, lăcomia, propriul trup sau trupul altuia pe care
îl ridicăm în slăvi, sex, filme și cărți pornografice, activități practicate în mod obsesiv cum ar fi munca,
sport,... muzica, cinema, moto, masina, casa, mancarea ..., vicii: alcool, droguri, etc ...), vrăjitoria, vrăjbile,
zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibarea,
și multe alte lucruri de genul acesta. Dar prin ele, trăind la lumina acestor două cuvinte (dar Dumnezeu...),
accesăm la Tronul divin. Cu ele descoperim dragostea lui Dumnezeu care și-a dat Fiul ca noi să avem
viața. Din belșug! În ele primim Roada Duhului, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,
credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor, credința, nădejdea și dragostea. Cuvântul Său ni le descoperă.
Credința ni le oferă prin Harul Său. Nădejdea ni le întărește. Iar dragostea ne ajută să rămânem în El.
Pentru că despărțiți de El nu putem face nimic, El este totul, restul fiind zadarnic., "Căci noi n-am adus
nimic în lume, și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea." (1 Timotei 6:7 VDCC)

Dar Dumnezeu... ne-a onorat dându-ne liberul arbitru, capacitatea de a lua propriile noastre decizii. Nici
Dumnezeu, nici soarta nu predetermină ceea ce facem.
De la crearea omului, i-a dat posibilitatea de a alege, pentru că aici era un prealabil indispensabil pentru
relația de dragoste pe care a vrut să stabilească cu creatura Sa, căci o dragoste silită, preprogramată, nu
mai este o iubire. Așa că niciodată nu a intenționat să facă din creația Lui o marionetă din care să tragă
sforile. Dovada clară a dragostei Sale nemărginită, implacabilă.

Avem așadar libertatea de a alege să-L urmăm pe El, sau să trăim fără El.

A. Dar Dumnezeu... ne-a dat înțelepciunea.

"Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala
cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?"
(Luca 14:28 VDCC)

Acest verset este extras dintr-o pildă a lui Isus [Luca 14:26-35], unde Mântuitorul nostru apelează la
înțelepciunea noastră. Scos din contextul sau ne lasă să înțelegem că ne putem folosi înțelepciunea în
afara de El. Însă, nu. Totul trece prin El. El trebuie să fie Partenerul, Asociatul, Sfătuitorul în toate.

La fel ca în cazul vindecăriilor divine, fără aportul medicinei umane, intrăm cu subiectul de regulare,
controlul nașterilor de către Dumnezeu pe un teren alunecos, într-o zonă sensibilă. Părerile sunt împărțite,
dar îmi voi preciza gândirea spunând că în ambele cazuri cred, cu tărie, că Dumnezeu poate, atunci când
există credința. Una fără îndoieli. Una fermă, infailibilă.

Când credem cu adevărat, Dumnezeu ne arată întotdeauna că Cuvântul Său este adevărat și se împlinește
cu fidelitate. Căci Dumnezeu este fidel. Există ce e drept, o mulțime de suferințe pe această cale, dar nu
din cauza Domnului, ci din pricina Diavolului care vrea să semene îndoiala la fiecare pas. Cred că fiecare
cuplu ar trebui să vorbească cu Dumnezeu în loc să se angajeze în practici inventate de om care, de
asemenea, dăunează sănătatea femeilor.

Cunosc mai multe familii de creștini numeroase, cu venituri modeste care însă, prin Harul lui Dumnezeu
nu duc lipsă de nimic, pentru că și-au pus nădejdea în El. La polul opus însă, sunt acele familii care
trăiesc în afara Credinței sau cu una slabă, și care nu reușesc să facă față nevoilor lor. Aceste ultimele
familii sunt cele de la care pornește justificarea planificării nașterilor, printre altele, căci mai presus găsim
un indemn al cărnii, - egoismul.

Apărătorii ideie de planificarea nașterilor după principiile umane, care apelează la un raționament de
necredincioși cu toate că sunt creștini, își susțin ideea folosind printre alte versete din Biblia, și cel din
pilda citat mai sus, - dar scos din contextul său - pentru a-și întări ideea cum că Dumnezeu ne-a cerut să
ne folosim înțelepciunea. De acord. Însă, nu și acceptând ideea de contracepție introdusă în gândirea lor.

Și ce se întâmplă atunci când, în ciuda planificării noastre și după toate metodele de contracepție folosite,
un copil este conceput? Ce facem? Recurgem la avort?

Îl omorâm?

V-ați întrebat vreodată: "de ce mii și mii de avorturi într-o eră așa-zisă de libertate sexuală și de naștere
controlată?"
Cum de nu am ajuns la nivelul zero al avortului, cu toată contracepția noastră?
O altă realitate este că nici un contraceptiv nu este 100% fiabil. Există întotdeauna o marjă care ne scapă,
și care ține de... natura? Șansa, norocul, întâmplare? Sau Însuși Dumnezeu?

"În mintea lui omul își întocmește calea, dar DOMNUL îi îndrumă pașii."
(Proverbe 16:9 NTR)

Cum își justifică alegațiile? Citez: "Având în vedere sfaturile pe care ni le oferă Biblia, inclusiv acela de
planificare familială și cel de a subveni propriilor nevoii, se dovedește că controlul nașterilor este permisă,
și chiar încurajată."

Decidem. Fie! Planificăm. De acord! Dar, de aici până la împrumutarea scuzelor, justificărilor și
motivațiilor noastre criminale lui Dumnezeu, este o cale lungă. Iar eu nu mai sunt de acord.

Provoc pe orice să găsească aceste aberați în Cuvântul lui Dumnezeu. Cumva, acei oameni care mint
copiii lui Dumnezeu va trebui într-o zi să răspundă pentru iresponsabilitatea lor.
 "Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte."
(Proverbe 14:12 NTR)

Orice persoană așa-zisă creștină, care dezvoltă idei non-biblice, este o persoană religioasă și, prin urmare,
non-creștină. Impunitatea, imoralitatea și necurăția nu pot fi asociate cu Dumnezeu care este Pur.
Așadar, o mulțime de oameni religioși, acceptă ideea de contracepția emițând totuși câteva obiecții...

Dar Dumnezeu... spune:

"Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta! Recunoaște-L în toate
căile tale, și El îți va netezi cărările. Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la
rău!"
(Proverbe 3:5-7 VDCC)

Dat fiind faptul că scriu acest articol dintr-o perspectivă biblică, Biblia este autoritatea de care mă inspir.
Dar, chiar și independent de acest punct de vedere, chiar dacă nu credem în Dumnezeu, trebuie totuși să
răspundem la întrebările următoare, logice: "Un fat, sau chiar un embrion la stadiul de concepție, este sau
nu o ființă umană în primele stadii de dezvoltare? Suntem sau nu în prezența unei vieți omenești de la
început? Putem oare ucide cu impunitate un om doar pentru că unii au decis că este... "legal"?" Chiar și
cuvântul "fat" este un cuvânt latin care înseamnă "flăcău mic".

Biblia interzice oare contracepția?

B. Contracepția

Biblia nu oferă detalii în privință contracepției și cuvântul în sine nu se regăsește în Scriptura. Totuși, la
fel ca toate lucrurile din viața noastră, acest domeniu este unul care ne cere înțelepciunea, deoarece
procreația face parte din responsabilitatea cuplului. Animalele au un instinct de reproducere ... Ființa
umană este o ființă autonomă, își gestionează viața și este responsabilă pentru acțiunile sale.

Viața vine de la Dumnezeu, dar omul este cel care practică actul de a procrea.

Poate că am putea adapta la acest domeniu, pilda lui Isus de mai devreme despre omul care se așează
pentru a socoti cheltuielile înainte de a construi. Credința nu este inconștiența sau lejeritatea vinovată.
Câți bărbați impun sarcinilor repetate nevestele lor doar pentru că nu-și pot controla dorințele. Nu despre
asta este vorba.

Numai în gândirea, dragostea față de partenerul de viață și înțelepciunea, vom găsi răspunsurile corecte la
modul în care ar trebui să ne gestionăm sexualitatea în viața de căsătorie.
Dar, înțelepciunea vine de la Dumnezeu.

"Fiul meu, păstrează cuvintele mele și strânge la tine îndrumările mele! Păstrează îndrumările
mele și vei trăi; păzește învățătura mea ca pe lumina ochilor! Leagă-le la degete, scrie-le pe tăblița
inimii tale! Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea!“ și numește priceperea rudenia ta,"
(Proverbe 7:1-4 NTR)

"„Oamenilor, către voi strig și spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea! O, nesăbuiților,
înțelegeți prudența; proștilor, înțelegeți priceperea! Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi
voi deschide buzele ca să spun ce este drept! Căci gura mea rostește adevărul, iar nelegiuirea este o
urâciune pentru buzele mele. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau
sucit în ele. Toate sunt clare pentru cel priceput și corecte pentru cei ce au găsit cunoștința. Primiți
îndrumarea mea în loc de argint și alegeți cunoștința în schimbul aurului ales, căci înțelepciunea
este mai prețioasă decât mărgăritarele și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea. Eu,
înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și chibzuința. Frica de
DOMNUL te face să urăști răul. Iată ce urăsc eu: mândria și aroganța, calea rea și gura care
vorbește lucruri stricate."
(Proverbe 8:4-13 NTR)

"Părăsiți căile nesăbuite și veți trăi! Umblați pe calea priceperii!“ „Frica de DOMNUL este
începutul înțelepciunii, și cunoașterea Celui Sfânt este pricepere."
(Proverbe 9:6, 10 NTR)

"Înțelepciunea se odihnește în mintea celui priceput și chiar printre proști se lasă cunoscută."
(Proverbe 14:33 NTR)

Unele Biserici, au ajuns să clasifice păcatul. Avem așadar:

- Păcatele personale uşoare
- Păcatele personale grele (Păcate capitale, Păcate împotriva Duhului Sfânt, Păcate strigătoare la cer...)
- Alte păcate...
Parcă visez... Poate să-mi spună cineva unde scrie o astfel de clasificare în Cuvântul lui Dumnezeu?

Dar Dumnezeu... În afară de hula împotriva Duhului Sfânt săvârșită în mod conștient care nu poate fi
iertată, spune că un păcat, indiferent de "gravitatea" sa după criteriile umane este un păcat. Condamnarea
în ochiii Lui Dumnezeu este aceeași fie că fur un ou, îmi înșel soția, omor un om sau un regiment. Însă
Dumnezeu, în dragostea Sa nemărginită, le șterge pe toate în aceeași măsură când ne pocăim.
 Așa cum am stabilit noi, formele atenuate ale păcatului, am decis tot noi, care sunt cele ușoare ale
contracepției. Dumnezeu nu a zis nimic, dar noi am hotărât exact ca în cazul crăciunul ce a vrut să spună
prin tăcerea Sa.

Ce spun ei?
Ei spun, citez: "Contracepția este permisă atunci când urmează și respectă ciclul de viață. În schimb, când
aceasta împiedică implantarea ovulului fertilizat, numit zigot, în pântecele femeii, devine un păcat grav,
deoarece distrugem o viață deja formată..."
Tot ei adaugă: "Pilula este autorizată, dar nu și "pilula de a două zi", care împiedică ovulul fertilizat să-și
continue drumul spre uter."

Spuneți-mi un lucru, pentru că eu nu mai înțeleg nimic. Cine oare a autorizat aceste lucruri? Unde au citit
asta? Unde este scris în Cuvântul lui Dumnezeu?
Eu personal, nu am văzut așa ceva niciunde în Scriptura, dar mă rog...

Prostul, dacă nu-i fudul, parcă n-ar fi prost destul...

Să nu credeți că se opresc așa ușor. Ei continuă spunând:

"Biblia nu ne indică o metodă precisă în materie de contracepție. Metodele moderne fiind necunoscute
când Biblia a fost scrisă."
Vă reamintesc că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Iar "Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!"
(Evrei 13:8 VDCC). Deci Dumnezeu nu poate fi învechit.
În conformitate cu ceea ce spun aceste persoane, dacă Biblia ar fi fost scrisă în zilele noastre, Domnul ne-
ar fi dat cu siguranță niște instrucțiuni clare, cu privire la... "cele mai bune practici" criminale ... scuzele
mele, contraceptive.
Parcă îl și văd pe apostolul Pavel, în "epistola sa către creștini moderni", prezentându-ne pilulele și
metodele contraceptive autorizate de Dumnezeu. Câte prostie!!!
Pentru acești evoluați, avortul în mod cert trebuie evitat, proscris. Ăla e păcat! Lui Dumnezeu nu-i place.
E ucidere de om.
Dar nu e tot. Alte metode de contraceptie de asemenea, nu sunt recomandate, deoarece sunt similare cu
avortul; căci permit fertilizării să aibă loc, iar apoi împiedică embrionul uman să se dezvolte. Așadar,
aceste metode sunt contrare învățăturilor biblice, care ne interzic să eliminăm viața umană. Din nou, avem
de-a face cu un păcat!!! Buuun!

Totuși !!!
Acel "dumnezeu modern", parcă se hotărăște să le dea o soluție. Și aici, intrăm în domeniul "S.F."
"Prin urmare, este recomandabil să fim bine informați cu privire la metoda adoptată." Și unde ne
informăm? De la medici. Și ăștia trebuie să ne prescrie metoda contraceptive care nu ucide copilul. Este
cea destinată să prevină ovulația. Și aici, intrăm în legalitatea. Nu vom păcătui. Și de ce? Pentru că, nu
omorâm pe nimeni. Iar Dumnezeu, fericit, ne umple de binecuvântări.
Vom vedea mai târziu că lucrurile stau cu totul altfel!!!

Et voilà !!!
Si iată că avem aici o mostră modernă a "gândirii divine..." Să ne ferească Dumnezeu!

Metode contraceptive hormonale

Pentru muritorii de rând, contracepția chimică previne ovulația, evitând astfel fertilizarea: prin urmare,
nici o ființă umană nu este concepută, deci nu are loc niciun avort; dimpotrivă, am putea chiar spune c-am
redus numărul de avorturi prin pastila. Pentru promotorii acestor practici, efectele secundare și
mortalitatea induse de "pilula" sunt minime, neglijabile, presa nu contenește în a-l repeta. Contracepția
chimică este așadar văzută ca un rău mai mic, adaptat lumii moderne.
Acestea sunt de fapt credințe simpliste, care sunt răspândite prin exprimare în chip lapidar a aceeași idee;
nu sunt decât niște sloganuri, repetate la nesfârșit indivizilor de mici.
Realitatea însă, este diferită. De fapt, metodele contraceptive chimice au avut mereu un efect abortiv, mai
tot timpul disimulat.
Nici unul dintre modurile de acțiune ale produselor utilizate de aceste metode nu este de 100% fiabil.
Variază în funcție de oameni, alimentele pe care le ingera și bolile și tratamentele la care sunt supuse. În
consecință, o femeie, utilizând una dintre aceste metode, nu va știe niciodată dacă face avort sau nu.

In concluzie, contracepția chimice și intrauterine (sterilet) au, de asemenea, un efect abortiv. Pilula la fel
ca plasturii contraceptivi are două efecte ca să împiedice sarcina: un prim efect care previne fertilizarea,
dar care nu este infailibil, și un al doilea efect care împiedică implantarea embrionului deja fecundat.
Aceste avorturi invizibile apar în mod regulat în viața unei femei care ia pilula. Și, cu cât sunt reduse în
ele dozele de hormoni cu cât proporția efectului abortiv este mare. Dacă luăm în considerare faptul că
embrionul este o persoană umană cu o demnitate inviolabilă, săvârșim o crimă.
Așadar contracepția ucide cu sau fără știința noastră. Iar o femeie activă sexual, adeptă acestor practici,
poate ajunge la 5 - 7 omoruri într-o perioadă scurtă de timp. Și aici, vorbim despre un "serial killer". O
criminală în serie, care trăiește în libertate!

C. Ce spune Biblia despre contracepția?

Domnul nu vorbește. Nu spune nimic în această problemă. Din moment ce rămâne tăcut în privința
contracepției, iată-ne cufundați într-o lume de mister, la fel ca în "X-Files", unde adevărul s-ar afla în altă
parte ... Așa că vom căuta în rațiunea noastră, apoi prin sucire și răsucire a Scripturilor, le vom
contorsiona astfel încât să mimeze gândirea noastră limitată.
Biblia dă întotdeauna o indicație clară a gândirii lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu spune nimic
despre un anumit subiect. Dumnezeu nu minte, nici nu se poate contrazice.
 Biblia ne comunică gândurile Domnului în toate domeniile vieții noastre. De aceea, trebuie să căutăm
întotdeauna să cunoaștem părerea lui Dumnezeu prin Cuvântul Său.
Biblia vorbește despre toate problemele pe care le poți întâlni în viață. Dacă nu găsești nimic, mai caută.
Pentru că, întotdeauna există un principiu, o ilustrare directă! Învățătura Bibliei cu privire la acest subiect
este clară. Trebuie doar s-o căutăm cu sinceritate și onestitate.

Veți observa un lucru în Biblie, sau în experiența zilnică cu Dumnezeu: tăcerile lui Dumnezeu ne arată
uneori o evidență ... Căci dacă Dumnezeu condamnă crima, nu poate în același timp aproba uciderea
planificată, organizată, sprijinită și legalizată a fetușilor prin mijloace diverse și variate ... Noi trebuie să
fim sinceri în ceea ce ne privește pe noi înșine, cât și față de Dumnezeu.
Când Dumnezeu ne dă un ordin prin cuvântul său, este clar că nu-și va schimba gândirea. Dar când vrem
să auzim altceva, ceea ce vrem să facem, ce ne convine nouă, nerespectând o poruncă, ieșim din voia
perfectă a lui Dumnezeu vom cădea în voia noastră permisivă, cu toate consecințele de rigoare. Profetul
Balaam, fiul risipitor sau nașterea lui Ismael nu sunt decât câteva exemple .... Să ne lăsăm călăuziți
întotdeauna de Dumnezeu, ca să nu ne bizuim pe inteligența noastră.

De exemplu, Biblia nu pomenește nimic despre Crăciun sau comemorarea zilei de naștere a lui Isus, dar
spune clar că nu agreează astfel de lucruri. De asemenea, Dumnezeu nu spune nimic despre contracepția,
dar prețuiește viața și condamnă orice fel de omor.

Aș mai adăuga ceva. Aceia care pretind că s-au inspirat din Biblie când mint sau fac rău, nu-L reprezintă
pe Dumnezeu.

Ce spune așadar Dumnezeu despre copiii?

Iată câteva versete care ne revelează perspectiva lui Dumnezeu asupra copiilor.
- Copiii sunt un dar de la Dumnezeu (Geneza 4:1; Geneza 33:5).
- Sunt o moștenire oferită de Dumnezeu (Psalmul 127:3-5).
- Ei sunt o binecuvântare de la Dumnezeu (Luca 1:42).
- Copiii sunt cununa bătrânilor (Proverbe 17:6).
- Dumnezeu binecuvântează femeile sterpe, dându-le copii (Psalmul 113:9; Geneza 21:1-3; 25:21-22;
30:1-2; 1 Samuel 1:6-8; Luca 1:7, 24- 25).
- Dumnezeu modelează copiii în pântece (Psalmul 139:13-16).
- Dumnezeu cunoaște copiii înainte de nașterea lor (Ieremia 1:5; Galateni 1:15).

Este important să luăm în considerare felul în care Dumnezeu îi vede pe copiii, nu modul în care lumea le
percepe.
"Bebelușii nu sunt acele ființe mici, drăgălașe și dulci așa cum le priviți! Ei fac pipi se murdăresc, se
îmbolnăvesc și costă foarte scump!"
(The Perils of Puberty - Primejdiile Pubertății, Rocky Mountain Planned Parenthood, 1974.)

Dar nu este, de asemenea, cazul unora dintre persoanele în vârstă și handicapați?

"Bebelușii sunt tare gălăgioși, miros urât și costă mult. Chiar vreți unul!"
(Planned Parenthood of Minnesota/South Dakota, newspaper ad, Burnsville/Lakeville San Current, 16
octobre 1996).

Așa am ajuns după decenii de discursuri asemănătoare, să desconsiderăm viața. Este trist, este grav!

A pretinde că, fiindcă Dumnezeu nu vorbește și nici nu condamnă în mod explicit contracepția este o
modalitate de a tolera unor forme de contracepție este o atitudine permisivă foarte umană, prin care ne
punem cuvintele în gura Domnului, făcându-l să spună ceea ce nu a zis niciodată. Dacă El nu
menționează această practică în Cuvântul Său, este de la sine înțeles că nu vrea să știe nimic despre ea.
Domnul nu vorbește despre Crăciun, dar noi credem că îl onorăm pe El, bucurându-ne de practici păgâne
care ne satisfac carnea. Dacă nu există nici o mențiune despre contracepția în Scriptură, este clar că
Dumnezeu nu o tolerează.

Căci Cuvântul ne spune: "Să nu ucizi". (Exodul 20:13)

"Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa
judecății.” Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății..
...
Ați auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurvești.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o
femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.
(Matei 5:21-28 VDCC)

Isus se referă aici la o năzuință, fără acțiune. La o gândire fără înfăptuire, la o poftă, simplă răvnire,
intenție fără realizare. La un gând vinovat, totuși !!!
Contracepția este făcută cu gândul declarat de a nu procrea. Deci...

"Cine închide ochii ca să se dedea la gânduri stricate, cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul."
(Proverbe 16:30 VDCC)
 "Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și El cântărește toate cărările lui. Cel
rău va fi prins de înseși nelegiuirile lui și va fi legat cu funiile păcatului lui."
(Proverbe 5:21-22 NTR)

"Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,"

(Proverbe 6:12 VDCC)

"Păzește-te de sentințe greșite și nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu oricum nu-l
voi considera drept pe cel vinovat."
(Exodul 23:7 NTR)

"Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile
care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la
rău, martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați."
(Proverbe 6:16-19 VDCC)

"Ochii DOMNULUI sunt în orice loc, supraveghindu-i atât pe cei răi, cât și pe cei buni."
(Proverbe 15:3 NTR)

Dumnezeu cunoaște intențiile inimilor, mai ales ale celor ce se grăbesc să verse sângele.

"Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina,
întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune! Vai de cei ce
se socotesc înțelepți și se cred pricepuți!"
(Isaia 5:20-21 VDCC)

Copiii lui Israel au căzut în practici similare, atunci când s-au îndepărtat de căile lui Dumnezeu.

"Picioarele lor aleargă spre rău și se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri
nelegiuite, prăpădul și nimicirea sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii, și în căile lor nu este
dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaște pacea. – De aceea, hotărârea de
izbăvire este departe de noi, și mântuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina, și iată întunericul;
lucirea, și umblăm în negură!"
(Isaia 59:7-9 VDCC)
Astăzi, în multe domenii, facerea de rău devenit un bine este la modă. Oamenii se străduiesc să găsească
motive bune pentru a transforma întunericul în lumină.

Omului i-a fost poruncit de Dumnezeu să "Fiți roditori și înmulțiți-vă!" (Geneza 1:28), iar căsătoria a
fost instituită de Dumnezeu pentru a crea un mediu stabil pentru a avea și crește copii. În societatea
noastră, copiii sunt adesea considerați ca o povară care incomodează. Sunt văzuți ca o piedică în calea
carierei și a realizărilor financiare, și vă "marjinalizează". Adeseori, folosirea contraceptivelor se bazează
pe egoism.

Oamenii nu mai știu cât de prețioasă este viața. Ei nu mai știu nici măcar ce exigențe are Dumnezeu în
materie de viața sexuală. A existat o perioadă în care părinții își iubea copiii și-ar fi dat viața pentru ei.
Astăzi, preferă să-i sacrifice pe altarul zeului plăcerii, pentru a evita problemele. Statisticile arată că 51 la
63% din avorturi sunt săvârșite de femeile necăsătorite. Dat fiind faptul că aceste ființe nu sunt angajate în
legăturile căsătoriei, de cele mai multe ori copiii lor nu sunt doriți. femeile necăsătorite fac avort de șase
ori mai mult decât avortă femeile căsătorite. Motivul este clar: sunt mai puțin stimulate să se investească
în educația unui copil, și, prin urmare, își respectă mai puțin viața.

Instituția căsătoriei însăși, stabilită de Dumnezeu este călcată în picioare, din moment ce noi trăim într-o
"epocă modernă".

În Galateni 5:19, Pavel descrie multiplele fațete ale vieții păcatului. Una dintre aceste fațete se numește
preacurvia și desfrânarea, sau imoralitatea. Această descriere se regăsește de cinci ori în scrierile lui Pavel,
care ô menționează de fiecare dată în primul rând, la fel ca în 1 Corinteni 6:9 și Coloseni 3:5. În
societățile grecești și romane, preacurvia și desfrânare erau larg răspândite, la fel ca și acum de fel.
Creștinismul a introdus un nou concept, cel de castitate sau de puritate. Corpul unui creștin este templul
Domnului, al Duhului Sfânt. El este Cel care dă creștinilor puterea de a trăi în puritatea, și să nu mai
trăiască la fel ca păgânii care nu cred în Dumnezeu, sau care au adoptat practicii religioase perverse.

Când unii pretind că Biblia nu interzice contracepția, aș zice să înceteze să se lase induși în eroare și
seduși.

Contracepția prin definiție, este opusul concepției. Dacă Domnul încurajează viața, concepția, nu s-ar
contrazice permițând în același timp contracepția. Mai ales că simpla intenție unei crime este o urâciune
în fața Sa.

Contracepția este în teorie o practică care ne permite să evităm, să ne ferim de o posibilă sarcină. Practic,
este intenția de a nimici orice formă de viață, de a omorî orice ființă care ar putea fi concepută după un act
sexual. Este așadar un avort, o ucidere de om.
Contracepția este omuciderea egoistă și vicleană, fățarnică a celor pe care le-am fi putut iubi.

Deci, am stabilit în mod clar că, contracepția este sub toate aspectele sale, o alta formă de pruncucidere.
Acum putem vorbi despre avort, care este, la fel ca sora ei mai mică, tot pruncucidere dar mai "obraznică",
fără perdea, pe față.

Iar faptul că această practică este privită într-o mulțime de țări ca fiind "normală", nu ar trebui să ne
surprindă când știm cine este Prințul acestei Lumii, și pe cine slujesc cei care ne conduc.

Contracepția, sarcina și avortul

PARTEA 2

Avortul

"Avortul este crima legală a celor ce am fi putut iubi."

Dumnezeu a zis lui Noé după Potopul:

"Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om
după chipul Lui."
(Geneza 9:6 VDCC)

Dumnezeu insistă asupra faptului că omul este unic. Valorează cu mult mai mult decât un animal.

"Avortul reprezintă oprirea sarcinii prin orice mijloace, înainte ca fătul să fie suficient dezvoltat pentru a
supravieţui. (O.M.S. - Organizaţia Mondială a Sănătăţii)
Avortul a fost, este şi va fi întotdeauna o pruncucidere, indiferent de momentul în care este efectuat, în
prima zi (prin intermediul contracepţiei abortive), la 2 săptămâni (contracepţie şi sterilet), la 2-3 luni (prin
avort chirurgical, legal) sau mai târziu (avort terapeutic), fie că este viabil, fie că nu este încă viabil în
afara uterului;
Prin avort, curmăm viaţa unui om însufleţit de Dumnezeu încă din momentul concepţiei."

Cei care distrug un fetus distrug o viață umană. Ei iau o decizie morală pe care numai Dumnezeu o poate
lua. Dumnezeu acordă valoarea cea mai mare și cea mai mare sfințenie vieții umane, iar El nu ia cu
ușurință vărsarea de sânge nevinovat. Și-a dat Fiul pentru omul!
Astăzi folosim termenii de "embrion" si "fetus" pentru a descrie, în limbaj științific, dezvoltarea timpurie
a unei ființe umane. Acești termeni nu au fost folosite pentru a sugera că ne referim la altceva decât la o
viață umană, chiar dacă este adevărat că alții folosesc acești termeni pentru a le aplica și animalelor.
Din momentul concepției sale, embrionul este o ființă umană. Faptul că nu este încă conștient nu are
nimic de-a face cu elementele care alcătuiesc o ființă umană. Când cineva leșină și pierde cunoștința, nu
mai este o ființă umană? Atunci când dormim, încetăm oare să mai fim oameni?
 Atunci când hotărâm să reducem un copil la starea unui țesut celular, devalorizăm viața umană. Dacă
considerăm că un fetus nu este o ființă umană, depreciăm valoarea unei vieți omenești. Dacă decidem să
ucidem o ființă care nu poate decide pentru sine, care nu se poate apăra, am putea de asemenea, în alte
împrejurări, să facem același lucru. Dacă nu mai acordăm nici o valoare morală vieții umane, ieșim din
omenirea și devenim niște animale care se manifestă prin violență. Ne întoarcem la legea junglei, unde
supraviețuiesc numai cei mai puternici. Este mai conform umanității să-i ajute pe cei mai slabi și lipsiți de
apărare. Aceasta este ceea ce distinge oamenii de animale.

În 1936, Curtea Supremă din Germania a hotărât că evreii nu erau "persoane", iar Holocaustul a urmat. În
1856, Curtea Supremă a Statelor Unite a decretat ca negrii nu erau "oameni" și sclavia s-a dezvoltat, s-a
extins, și un întreg continent a fost prădat, iar familiile dezbinate. Curților Supreme ale statelor criminale
din lumea întreagă au decis pe rând că un fetus nu este o "persoană", iar holocaustul avortului a urmat. Și
continuă să se întâmple chiar și astăzi.

Dacă pierdeți respectul pentru viața, veți pierde respectul pentru omenirea. Toată omenirea este făcută
după chipul lui Dumnezeu. Genul uman are potențialul de a reflecta și de a demonstra natura divină.
Toate crizele din societatea noastră, toate omorurile, crime și furturi, sunt consecința faptului că ne-am
pierdut respectul pentru ceea ce a dat Dumnezeu. Dumnezeu a imprimat anumite reguli morale în inima
omului. Dar, conștiința noastră a fost împietrită de egoismul nostru.

Cine poate lua locul lui Dumnezeu, pentru a decide că, înainte de un anumit stadiu de dezvoltare, copilul
în creștere în pântecele mamei sale nu este încă o ființă umană? Micuțul embrion se dezvoltă de la
concepție. Dacă există creștere și dezvoltare, înseamnă că există viața. Viața este prezentă din momentul
conceperii. Este un fapt. Știința a dovedit că există viața umană în fetusul din momentul concepției.
A spune că un fetus poate muri implică faptul că el a fost întâi în viață. Mama copilului nu face nimic
decât să-l hrănească, ca să-l țină în viață.

Unii, cu toate acestea, cred că fătul nu devine un copil decât la naștere. Nu este oare un mare miracol, să
se mute de la stadiu de "speță umană" la cel de copil doar prin simplu fapt că a părăsit sânul mamei? Dacă
gândim astfel, la scoaterea forțată a fetusului prin avort, nu am putea spune că am scos de asemenea un
bebeluș? Sau faptul că plânge la naștere, aducându-ne aminte de suferințele la care îi supunem pe semenii
noștri, face din el un om pe când "fetusul" ucis nu plânge?

"Studiile imunologice au demonstrat cu o certitudine absolută că, atunci când un embrion se fixează pe
peretele uterului, opt zile după concepția, mecanismele de apărare ale mamei, in special globulele albe din
sânge, simt că această creatură care se instalează este un intrus care trebuie expulzat. Se produce atunci un
atac imunologic masiv impotriva embrionului ... Dar, datorită unui sistem de apărare ingenios și
extraordinar de eficient, embrionul reușește să respingă acest atac ... Astfel, chiar la stadiul de minge
microscopice, acest "corp" mic poate recunoaște "eul" său din "non-eu" ". (Bernard Nathanson, The
Abortion Papers : Inside the Abortion Mentality (Dosar cu privire la avort: Intelegerea mentalității
avortului), pagina 150, 1983).
A admite că ucidem "ceva", constă în a recunoaște că acel "ceva" este în viață.

Drepturile femeilor
 Ne convine să zicem că "femeia este singura în măsură să decidă pentru ea însăși în tot ceea ce privește
corpul său."

Un copil are reacțiile unei ființe vie în uter. Îi este foame, mănâncă, face exerciții mișcându-se și lovind
cu piciorul. Dar, depinde de cea care îl poartă și care îi protejează creșterea. Când cineva lovește o femeie
gravidă, dacă copilul moare, ei o numesc foarte bine crimă. De ce? Dar când distrugem în mod deliberat
același copil, nu mai este o crimă... E un avort. De fapt, singurul lucru care se schimbă este permisiunea
dată de către mamă. Dar o crimă este o crimă. Este recomandat femeilor gravide să nu bea, nici să nu-și
administreze anumite medicamente, deoarece acest lucru ar putea afecta dezvoltarea copilului. Unele
femei gravide alcoolice sau consumatoare de droguri au fost inculpate pentru abuzuri asupra copiilor, din
cauza efectelor dăunătoare asupra copilului, înainte și după nașterea lui.

Ni se spune că o femeie ar trebui să aibă controlul asupra corpului său, și este adevărat. Dar corpul acela
mic în creștere în corpul ei nu este al ei! Celulele, cromozomi si genele copilului sunt toți diferiți d-ai ei.
Chiar si sexul este uneori diferit.
Fătul produce un hormon protector, care împiedică corpul mamei sale să-l vadă ca țesut străin și să-l
respingă. Fătul constituie o viață a parte, separată de cea a mamei sale. Ea îl poartă și hrănește, așa cum va
continua să aibă grijă de el după nașterea sa. Copilul nu ar supraviețui dacă ar fi fost complet abandonat
după naștere. În mod similar, fătul nu ar supraviețui dacă nu ar mai fi hrănit în sânul mamei sale.
Avortul nu privește drepturile mamei, ci pe cele ale copilului, un om nevinovat care nu are nimic de spus!
Lichidăm pe cineva care nu este în măsură să reziste celor care doresc să-l elimine, din motive greșite, sau
egoiste.

Invaliditatea și handicap

Unii justifică avortul copiilor cu deformați sau cu handicap. Calitățile sau abilitățile nu sunt cele care
determină persoana umană. Calitatea unei vieții omenești contează atât de puțin pentru noi încât să luăm
hotărârea de a elimina o ființă care nu corespunde exigențelor noastre? Statistic, doar 1% dintre femeile
care recurg la avort îl fac pentru că li s-au arătat că copilul lor era deformat sau cu handicap.

Dacă dorim să nu lăsăm în viața decât copiii în perfectă stare, unde vom pune limita? Cum definim
handicapul iremediabil, sau retardul mintal fatal? Cât de departe trebuie să ajungă o dizabilitate ca să
curmăm viața a celui care o posedă ?

Mai mult decât atât, dacă eliminăm bebelușii cu dizabilități, nu vom sfârși oare prin a face același lucru
pentru adulți? Ce se va întâmpla dacă suferă un accident care produce un handicap grav, sau îmbătrânind
își văd funcțiile vitale reduse la maxim? Eliminarea lor ar putea fi pus pe același nivel ca și avortul! Dacă
spunem că o ființă nu este umană decât atunci când organismul ei funcționează 100%, cei diminuați prin
accidente, boală sau vârstă înaintată prin urmare, nu mai trebuie să fie considerați ca ființe umane! Unde
vom pune limita, și cine va decide?

Ce ucide cel mai mult? Războiul sau avortul?

 Deplângem războaiele, și le plângem victimele. Numai că, fie că pierdem soldați pe frunte într-o țară
străină, pe tărâmuri îndepărtate sau copii în sânul mamelor, este exact același lucru. Sunt cu toți cetățenii
aceleiași țări, victimele războaielor în care numai locul este diferit. În cazul avortului, lupta are loc în
burta mamei. Dacă aceasta poate accepta ideea de a-și ucide copilul nenăscut, dușmanul vieții este cel
care a câștigat. Nu are importanță faptul că alegem un glonț, gaz, sau alte mijloace pentru a curma o viață.
Ceea ce contează este finalitatea pe care o căutăm. Moartea este moartea, fie că apare după câteva
secunde, minute sau ore, la 6 zile, 6 săptămâni, la 5 luni, un an sau 80 de ani.

În fiecare an, se estimează la 46 de milioane, numărul de copii uciși prin avort legal în lume, iar la peste
un miliard, numărul total de avorturi legale efectuate în lume de la sfârșitul celui de al doilea război
mondial încoace, odată cu legalizăriile.
Această cifră este mai mare decât cea a tuturor oamenilor morți în toate războaiele din lume, între 1900 și
2000. Aproximativ 231 milioane de oameni au fost "uciși ca urmare a unei decizii umane în acel secol.
4 milioane de decese în Congo Belgian între 1900 și 1908. În jur de 15 milioane de decese în primul
război mondial. Războiul civil din Rusia (1918-1922) a ucis mai mult de 12,5 milioane de oameni.
Revoluția mexicană (1909-1916) a produs 1 milion de morți. Genocidul armean (1915-1916) a curmat
viața a 1,2 milioane de indivizi. Războiul civil spaniol (1936-1939) a cosit 600.000 de suflete și al doilea
război mondial a provocat el singur între 65 și 75 de milioane de decese.

Între 2001-2010, victimele conflictelor pe cât de intolerabile și dramatice pe cât au fost ele, nu se ridică
decât la cel mult un milion de decese in total. 2001-2010: Irak (200.000), Darfur (200.000- 300.000),
Afganistan (100.000), Congo (100.000, până la 200.000), alte conflicte și tulburări (100.000).
Adăugând la cifrei de 231 milioane din secolul trecut tuturor celor căzuți în conflictele timpurie cele mai
mortale din lume, și extrapolând pentru a estima numărul total de victime, numărul de copii uciși de la
legalizarea (1950-1960) până-n astăzi este încă mai mare decât cei uciși de conflictele armate, din primul
secol până în 2016.
China (755-763), 13 milioane. Cuceririle mongole - Asia, Europa de Est, Orientul Mijlociu (1207-1472),
30 milioane. Cuceririle Timur-e-Lang - Orientul Mijlociu, India, Asia Centrală, Rusia (1369-1405), 15
milioane. Cucerirea dinastiei Ming de către dinastiei Qing (Manchu) - China (1616-1662), 25 milioane.
Războaiele lui Napoléon - Europa, Atlantic, Pacific și Oceanul Indian (1803-1815), 3,5 milioane.
Rebeliunea din Taiping - China (1851-1864), 20 milioane. Revolta Dungannon - China (1862-1877), 8
milioane.

Putem spune că principala cauză de deces în lume astăzi este reprezentat de avorturi. Nu este cancer (8,2
milioane de decese pe an), sau bolile cardiovasculare (17,5 milioane de decese), sau SIDA (1,5 milioane).
Nu sunt accidente (5 milioane de morți), nici sinuciderile (804 000 de decese), nici crimele (468 000 de
decese).
Malaria omoară 1,2 milioane pe an, și TBC încă mai puțin (900.000 de decese). Nu este diareea (1,5
milioane de decese).

Fiecare dintre aceste decese este o tragedie, pentru că de fiecare dată, o ființă umană moare.
Din moment ce ne bazăm pe educație sau pe legii pentru a preveni omorurile, ar fi trebuit să facem același
lucru în privința avortului. Dar, nu!
Cum drepturile omului reprezintă acel cadru principial, etic şi juridic care dă, într-o democraţie,
legitimitate deciziilor şi raportării noastre la lume şi la semeni, ele sunt reperul dreptății și a justiției. În
acest caz însă nu! Guvernanții au instituit o lege contra natură: "Dreptul la omor". Au împachetat-o și
îmbrăcat-o sub denumirea de "dreptul femeie de a dispune de propriul corp", în numele căreia se poate
ucide în voie. Doar că, acea ființa mică din pântecele criminalelor nu este corpul lor. "Corpul meu,
Decizia mea". De ce nu-mi dă parlamentul dreptul de a-mi ucide musafiri? În casa mea? "Casa mea,
Dreptul meu" E același lucru. Pentru că-s oameni? Ăla mic, nu-i om?

Dreptul fiecărei femei de a dispune în mod liber de corpul său.

De la acel drept, unde am ajuns?

Dreptul la contracepție, la avort ...
Legile Neuwirth (1967), Simone Veil (1975), iar apoi Aubry (2001), au fost piatra de temelie a
emancipării femeilor. Astăzi, fiecare femeie poate dispune liber de corpul său și are accesul liber și
anonim, chiar și minorele, la contracepție și avort.

Emanciparea femeilor

Ea a început să devină o realitate în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când femeia a început să-și
ceară drepturile, aceleași ca cele ale bărbaților la toate nivelurile. Drepturile obținute treptat, la trecerea
anilor. Femeia își obținea astfel "libertatea". Acum, face ce vrea, în numele libertății și egalității, are
aceleași drepturi ca și bărbații, ea este un cetățean, există și face astfel încât să se înțeleagă acest lucru.
Totuși, această libertate are oare sensul pe care îl știm, sau nu este nimic mai mult decât dezmăț?
Emanciparea femeii nu este cumva doar o expresie frumoasă care ascunde exploatarea lor? Cu siguranță
s-a întâmplat o schimbare în viziunea femeii, dar această schimbare nu a fost în avantajul ei.
"Emanciparea" femeilor în numele libertății și a drepturilor populației feminine a fost un potir otrăvit.
Aceasta a marcat începutul exploatării și a prostituției. Ea a făcut sexul mai "accesibil".
Ei spun, citez: "O societate care nu recunoaşte acest drept recuză dreptul fundamental de a dispune de
propriul corp provocând astfel grave probleme şi injusteţi. Dramele şi abuzurile comise asupra femeilor
care doreau să facă avort ar trebui să fie un reper tragic de pe urma căruia să fie trase învăţăminte când ne
pronunţăm azi asupra temei."
Dacă nu ne-am mai împerechea precum animalele, nu s-ar mai "monta" pe nimeni cu riscul de a o
fecunda. Dacă Legile lui Dumnezeu erau respectate, nu s-ar fi discutat niciodată despre această problemă.
Ceea ce se discută și se apără aici, este o problemă falsă. Realitatea este alta. Perversiunea societății,
nimicirea moralei, moralității prin distrugerea celulei familială cu ajutorul banalizării actului sexual,
promovat cu emanciparea femeilor. Aici este nodul. Se încearcă soluționarea unor consecințe,
consecințele unor probleme create intenționat. Morala, Credința. Vrem să smulgem pomul din fața casei.
În loc să ne atacăm rădăcinilor, dăm jos frunzele suflând pe ele. "Cineva" într-o zi, a decis să aducă
societatea noastră la punctul actual. Familia stă la baza societății. Distruge-o. Morala influențează viața de
familie. Nimicește-o. Creștinismul este sarea Pământului. Poluează-l. Ce obții după? "Ordo ab chao":
ordinea se naște din haos.

În Europa (UE-27) se produce un avort la fiecare 27 de secunde, aproape 1,2 milioane de avorturi pe an.
Una din cinci sarcini se termina cu un avort (18,5%).
OMS estimează că din cele aproximativ 210 milioane de sarcini care au loc în fiecare an la nivel mondial
(cifre 2008), în jur de 80 de milioane dintre ele sunt nedorite, sau 40%.
Deplângem aproximativ 47 000 de decese de femei (180.000 în 1992)), direct legate de aceste avorturi, 5
milioane de femei cu complicații după actul, cum ar fi hemoragii sau septicemii.
Din numărul anual de 46 milioane, aproape 25 de milioane de avorturi sunt efectuate în mod ilegal în
condiții primejdioase.

Pentru cine bate clopoțelul?

În America, mai mult de 165.000 de avorturi sunt efectuate în fiecare an, în al doilea și al treilea
trimestru de sarcină. 90.000 pe embrioni cu vârste cuprinse între 13 și 15 săptămâni, 60.000 pe bebeluși
de la 16 la 20 de săptămâni, 15.000 pe fetuși de la 21 la 25 de săptămâni și 600 prunci de peste 26 de
săptămâni (adică de la a șasea lună de sarcină).
În țările dezvoltate, 39 din 1000 de femei fac avort în fiecare an, față de 34 din 1000 în țările în curs de
dezvoltare.
În Africa, aproximativ 680 de femei din 100.000 mor ca urmare a unui avort.
România deține cea mai mare rată a avorturilor din lume.
Canada are una dintre cele mai mici rate de mortalitate post-avort, cu 1 deces la 1 milion de avorturi.
38% dintre cele 210 milioane de sarcini care au loc în fiecare an la nivel mondial nu sunt dorite, iar 22%
dintre ele sfârșesc cu un avort, adică 46 milioane de avorturi anual! Legal. Dacă adăugăm avorturile
provocate de contraceptivele, putem ușor dubla, chiar tripla cifra.

Europa de Vest are cea mai mare rata de sarcini nedorite și avorturilor din lume: 90 de avorturi la 1 000
de femei putând concepe un copil.

Este o veritabilă epidemie la nivel mondial!

Pe data de 25 aprilie 2014, guvernul chinez a aprobat un amendament la Codul Penal care definește o
pedeapsă de la 3 la 10 ani de închisoare pentru cei care ucid "mănâncă sau vând cu bună știință", carnea
provenind de la 420 de specii in prezent pe calea de dispariție pe teritoriul Chinei (ursi panda, anumite
specii de maimuțe, ursi negri și pangolini din Asia,..).

Franța a ratificat mai multe tratate în ceea ce privește protecția vieții animalelor, inclusiv Memorandumul
de înțelegere privind protecția și bunăstarea animalelor care rezultă din Tratatul de la Amsterdam din 2
octombrie 1997 sau al articolului 13 din tratatul de la Lisabona din 13 decembrie 2007. Dar, în primul
rând, prin adoptarea Legii din 10 iulie 1976 privind protecția naturii, legiuitorul a recunoscut
sensibilitatea animalelor și a instituit protecția lor juridică prin intermediul articolului său 9 acum istoric.
Primul alineat al articolului L214-3 este clar: "Este interzisă aplicarea relelor tratamente animalelor
domestice, sălbatice domesticite sau ținute în captivitate."
Dar este permis să se facă pruncilor.

În 2045, un nou articol 515-14 din Codul civil a precizat: "Animalele sunt ființe vii înzestrate cu
sensibilitate. Sub rezerva legilor care le protejează, animalele sunt supuse regimului de proprietate. "
Copiii sunt cu siguranță, ființe lipsite de sensibilitate.

Articolul 521-1 din Codul penal pedepsește cu doi ani închisoare și cu amendă de 30.000 € "Faptul public
sau nu, de a exercita abuzuri fizice grave sau de natură sexuale, sau comite un act de cruzime față de un
animal de companie, domesticit sau ținut în captivitate "
Dar putem îi putem lichida in mod deliberat pe copiii.

Astăzi, există o amendă de la 500 $ pentru cei care distrug un ou de vultur régal, pentru că astfel făcând,
se omoară un embrion de vultur. Adică... embrionul de vultur este un vultur în devenire, iar cel de om,
doar un țesut. Ce chestie!...

Mii de persoane militează impotriva cercetărilor medicale efectuate pe animale. Dorim să salvăm balenele,
copacii, oceanele noastre. Totuși, distrugem o generație de ființe umane care s-ar fi putut bucura de toate
aceste lucruri.
Pedepsim pe toți cei care distrug mediul sau speciile pe cale de dispariție, dar am putea pune în curând
omenirea pe lista speciilor pe cale de dispariție, dacă vom continua să avortam în acest ritm! Cât de multe
specii au fost practic eliminate, pentru a fi pe lista speciilor pe cale de dispariție!

Adopția

În prezent, există doar un singur copil pentru adoptare la 40 de cupluri care doresc să adopte unul. Peste
două milioane de persoane doresc să adopte un copil și să-i dea dragostea pe care refuză mama și să-i
ofere. De fapt, nu există în realitate niciun copil pe care nimeni nu l-ar vrea. Poate fi respins de propria
mamă, dar există mulți oameni care doresc să-l adopte și să-l prețuiască.
Numărul de adopții internaționale ale copiilor în lume, a crescut de la aproximativ 2.500 pe an în anii
1950 și 1960, la mai mult de 40.000 pe an, la mijlocul anilor 2000. În urmă cu 10 de ani, se numărau
aproximativ 40.000 de adopții internaționale de copii în fiecare an în întreaga lume. Numărul anual a
scăzut însă cu aproape două treimi din 2004. A trecut de la 42.194 la 15.188, între 2004 și 2013 în cele
zece țări care adoptă cel mai mult. O scădere de 64%. Această scădere bruscă a numărului de adopții la
nivel mondial are mai multe explicații, însă aceste explicații au un punct în comun : Numărul de cupluri
sau persoane solicitante nu a scăzut, dar numărul minorilor "adoptabili", a scăzut brusc.

De ce acest declin al adopțiilor internaționale?

Această scădere a adopțiilor internaționale are mai multe cauze.
În afară de scăderea mortalității și creșterea nivelului de trăi din țările de origine ale "adoptabili"
internaționali în mod tradițional care a redus numărul de orfani, mai găsim următoarele cauze:
 Pe de o parte, adoptarea pe plan local, național, este din ce în ce mai privilegiat de către statele, care
implementează politicile sociale și familiale încurajând această abordare, astfel încât copiii să nu fie
dezrădăcinați.
Mai mult decât atât, fiecare țară tinde să consolideze condițiile prevăzute pentru adoptatorii, astfel încât
să evite traficul de copii.
În plus, creșterea aderării a statelor la Convenția de la Haga (carta etică pentru protecția copiilor
adoptabili și cooperarea între țări), conduce să se acorde prioritate adoptăriilor interne. Convenția de la
Haga privind protecția copiilor și cooperarea în materia adopției internaționale, semnată de 90 de țări,
afirmă preferința, în interesul superior al copilului, ca copiii să fie adoptați de către rudele familiilor
acestora sau conaționali națională, adopția internațională aplicându-se în ultima instanță. Ceea ce
contribuie la reducerea numărului de adopții internaționale
În cele din urmă, femeile care nu doresc copii recurg din ce în ce mai mult la contracepție și avort.
Un alt element care agravează scăderea numărului copiilor adoptabili pe plan internațional este faptul că
o serie de decizii politice și juridice au fost luate de către anumitor țări care cer, ca cei cărora le
încredințează copiii spre adopție să fie cupluri căsătorite, heterosexuale, așa că, fără homosexualii, altă
plagă ...

Niciun copil n-ar trebuit pedepsit cu moartea pe motiv că cineva l-a conceput din... "greșeală" sau a fost
victima unui viol. Chiar dacă concepția s-a făcut în circumstanțe atroce, de ce am pedepsi un copil
nevinovat, din cauza răului făcut mamei sale de către o altă persoană? De fapt, doar 1% dintre femei
declară că au ramas însărcinate ca urmare a unui viol sau incest.
Cele care se trezesc cu o sarcină nedorită și care se simt incapabile să se confrunte cu această problemă și
cu stresul pe care îl provoacă, preferă să ia viața copilului lor, pentru că ei sunt convinse că va fi o sursă
de serioase probleme. Din cauza de dezinformării, mamele consideră avortul ca o opțiune. Copilul este cel
care suferă o pedeapsă atunci, în timp ce mama va suferi consecintele mai tarziu.
Aproape toate avorturi sunt efectuate din motive non-terapeutice. Ele sunt, de obicei, realizate din motive
de comoditate sau din motive economice și sociale. Aproape 1,3 milioane de avorturi sunt efectuate în
fiecare an, deoarece femeile nu doreau o sarcină în acel moment. Iată cele mai frecvente motive invocate
de mamele:
Copilul interferează cu munca lor, studiile sau alte responsabilități (77%). Ele nu își pot permite să aibă
un copil în acel moment din viața lor (66%). Ele doresc să evite să fie mame singure (51%). Nu vor să
aibă probleme cu soții sau partenerii lor (50%). Nu sunt gata să-și exercite această responsabilitate (31%).
Nu doresc să se zile că au avut relații sexuale înainte de căsătorie (31%).
Aproape 30% din avorturi efectuate privesc adolescente începând cu vârsta de 14 ani, și fără
consimțământul părinților lor. Unele mame uneori, au împlinit abia zece ani.
În 1991, numărul copiilor avortați era mai mare decât nașterii. Ce o statistică tristă! Însuși scopul
medicinei este de a salva vieți, nu a le distruge. Jurământul lui Hipocrat a reprezentat conștiința morală
timp de secole. Iar azi, peste 98% din avorturi sunt făcute din motive sociale, doar 2% din motive
medicale, adică atunci când viața mamei sau a copilului a fost în pericol.

Punctul de vedere al lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc care desemnează un "copil" este același cuvânt folosit pentru a descrie copiii uciși pe
ordinea lui Faraon. Acest cuvânt este folosit și în Luca 1:41, 44 pentru a indica copilul care este încă în
uter. În alte pasaje, se referă și la un embrion, un făt, un bebeluș sau un copil mic (Luca 2:12, 2:16, 18:15;
2 Timotei 3:15; Fapte 7 :19; 1 Petru 2:2).
"Căci viața trupului este în sânge; Eu vi l-am dat ca să puteți face ispășire pentru viețile voastre pe
altar; pentru că sângele face ispășire pentru viața cuiva."
(Leviticul 17:11 NTR)

Biblia spune că "viața trupului se află în sânge". Dumnezeu nu face deosebire între un copil care nu s-a
născut încă și nou-născut! Pentru El, ei sunt toți copiii.
"Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El."
(Psalmii 127:3 VDCC)

Trebuie însă să așteptăm nouă luni pentru ca rodul pântecelui să devină o binecuvântare!

"Nu m-ai muls ca laptele? Nu m-ai închegat ca brânza? M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut
cu oase și vine; mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza
Ta."
(Iov 10:10-12 VDCC)

Aceste versete ne arată acțiunea de creație a lui Iov de către Dumnezeu în sânul mamei sale! Dumnezeu
este Cel care l-a îmbrăcat cu piele și carne, care i-a țesut oasele și nervii, și care a format complexitatea
corpului său. Acest lucru ne arată că Dumnezeu este autorul părții materială a ființei noastre, cât și a cea
imateriale. Observăm că Dumnezeu este Cel care l-a vestit de piele. Există o minte umană în corpul
nostru. Fiecare ființă umană este unică și prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Este un dar de la Dumnezeu.
Dumnezeu nu formează o "chestie" non-umană în uter, ci un copil care este un copil de la concepție până
la naștere. Acest copil nu suferă nici o schimbare biologică când părăsește sânul mamei sale!

"Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol, și de departe
îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc, și cunoști toate căile mele. Căci nu-mi ajunge
cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-
Ți pui mâna peste mine. O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea
înaltă ca s-o pot prinde.
(Psalmii 139:1-6 VDCC)

Acest pasaj ne arată că Dumnezeu ne știe gândirea, cunoaște cuvintele noastre, fiecare dintre ele înainte
ca noi să le rostim. El cunoaște perfect identitatea acestor ființe vie pe care le numim noi fetuși.
"Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și
întunericul, ca lumina. Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud
că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul
acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat,
ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în
cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele."
 (Psalmii 139:12-16 VDCC)

Dumnezeu știe de la început care ne va fi sfârșitul, înainte chiar de a crea pe oricare dintre noi. El știe
totul despre noi, înainte de a da-ne viata. "Țesutul în chip ciudat" menționat în acest Psalm se referă la un
embrion.

"Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu,
Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul.
Cine era cu Mine?"
(Isaia 44:24 VDCC)

"Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb?
Oare nu Eu, Domnul?"
(Exodul 4:11 VDCC)

Un copil cu handicap sau infirm este considerat de către Dumnezeu, ca orice altă ființă umană.
Dumnezeu este Cel care permite ca noi să trăim. Din păcate, căderea omului și propriilor noastre păcate
pot afecta dezvoltarea copilului. Dar totuși, Dumnezeu este Cel care permite ca copilul să trăiască și să se
nască.
"Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul zice el
celui ce-l fățuiește: „Ce faci?”, și lucrarea ta zice ea despre tine: „El n-are mâini”? Vai de cine zice
tatălui său: „Pentru ce m-ai născut?”, și mamei sale: „Pentru ce m-ai făcut?” Așa vorbește Domnul,
Sfântul lui Israel și Făcătorul său: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească
pentru copiii Mei și pentru lucrarea mâinilor Mele?
(Isaia 45:9-11 VDCC)

"Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu
toții lucrarea mâinilor Tale."
(Isaia 64:8 VDCC)

Dacă Dumnezeu este Cel care dă viață, oare cine suntem noi să decidem s-o curmăm, mai ales când
această viața se dezvoltă în sânul matern care ar trebui să o protejeze?

"Ferește-te de o învinuire nedreaptă și să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept; căci nu voi ierta
pe cel vinovat."
(Exodul 23:7 VDCC)

A avorta un copil, înseamnă s ucide un om nevinovat.

 "Șase lucruri urăște Domnul și chiar șapte Îi sunt urâte: ochii trufași, limba mincinoasă, mâinile
care varsă sânge nevinovat, inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la
rău, martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stârnește certuri între frați."
(Proverbe 6:16-19 VDCC)

"Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina,
întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață, și dulceața în loc de amărăciune! Vai de cei ce
se socotesc înțelepți și se cred pricepuți!"
(Isaia 5:20-21 VDCC)

"Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui
Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi."
(1 Corinteni 3:17 VDCC)

Dumnezeu poate cere socoteli celor care fac rău altora. Este perfect echitabil în judecățile sale.

Faptul că o ființă umană nu s-a născut încă nu face nici o diferență față de Dumnezeu (Exodul 21:22-25).
Nu face distincție între tinerii și bătrâni. În ceea ce privește copiii, nu găsim în Biblie nimic care poate
justifica uciderea unui nevinovat, dacă încă nu s-a născut.

Pavel a scris în Galateni 1:15:

"Dar, când Dumnezeu – care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul
Său ... "
(Galateni 1:15 VDCC)

Pavel recunoaște Dumnezeu este Cel care a plănuit viața sa din momentul conceperii sale, spre slava
Creatorului său.

Am fost predestinați pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în
ele. (Efeseni 2: 10). Dumnezeu are pentru fiecare dintre noi un plan, iar El vrea ca noi să-l îndeplinim
după bunul plac al voii Sale.

Scriptura este așadar clară în ceea ce privește personalitatea unui copil care nu este născut încă. Sarcina
este o binecuvântare, pentru că este vorba de o viață prețioasă. Fie că este comisă în sânul matern sau nu,
uciderea unui copil este o crimă. Diavolul a venit să ucidă, să fure și să distrugă. Acest lucru este exact
ceea ce se întâmplă în timpul unui avort. Îl omoară pe nevinovatul, fură bucuria pe care mama și copilul l-
ar fi putut avea, și distruge planul pe care Dumnezeu l-a avut pentru acel copil. Distruge chiar câteodată
relația dintre mama și soțul ei, cât și cea pe care va avea cu copiii pe care le-ar putea avea mai târziu.

Solomon a scris în Eclesiastul 1:9-10:

"Ce a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare! Dacă cineva zice:
«Iată un lucru nou!», totuși el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră."
(Ecclesiastul 1:9-10 NTR)

Avortul nu este nou. El este menționat în Vechiul Testament. Primii scriitori creștini s-au confruntat cu
aceeași problemă ca și noi astăzi pentru că au trăit sub dominația romanilor. Ei au folosit aceleași cuvinte
și aceleași argumente pe care le găsim astăzi.

Avortul timpuriu.

Iată ce scria Minucius Felix, in al sau Octavius în 170 d.Hr.: "Sunt femei care folosind poţiuni speciale,
distrug viaţa nenăscută din pântecele lor şi ucid copilul înainte de a-l aduce la lumină. Aceste practici sunt,
fără îndoială, derivate dintr-un obicei stabilit de zeii voștri... ”
Minucius Felix, avocat creștin (c. 200-225), Octavius, cap. 30

În 177, Atenagora Atenianul, care in "Apologia in favoarea crestinilor", combatand luptele de gladiatori,
constată: "Dar noi, socotind că a vedea un om dat la moarte este aproape acelaşi lucru cu a-l ucide, am
abjurat asemenea spectacole. Deci, când noi nici nu ne uităm la aceste lucruri, ca nu cumva să ne facem
vinovaţi sau să ne pângărim, am putea noi oare să dăm oamenii la moarte? Şi atunci când zicem că acele
femei care folosesc droguri pentru a face un avort fac o crimă, şi vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu
pentru avort, pe baza cărui principiu a-m putea noi comite crimă? Pentru că nu se poate ca aceleiaşi
persoană, care priveşte chiar şi fetusul din uter ca o fiinţă creată, şi deci ca un obiect al griji lui Dumnezeu,
când l-a adus la viaţă, să-l ucidă sau să abandoneze un copil, pentru că cei care îl abandonează sunt
consideraţi ca ucigători de copii; sau pe de altă parte, atunci când a fost deja crescut să-l distrugă. Dar în
toate lucrurile noi suntem mereu la fel şi aceeaşi, supunându-ne raţiunii şi nu trecând peste ea." (Solie in
favoarea crestinilor, capitolul XXXV, Creştinii condamnã şi dispreţuiesc orice cruzime).

În 210, Tertulian a scris: "Printre instrumentele chirurg, există un cuțit flexibil, care permite deschiderea
uterului și menținerea sa astfel pe parcursul operației. Include de asemenea, o lamă inelară, care permite
disecarea delicată a membrelor copilul in pântecele mamei. Aceasta include, de asemenea la extremitatea
sa, un cârlig care permite extrage întregului făt deodată. Chirurgii au numit acest instrument
"embruosphaktes", ceea ce înseamnă "instrument de ucidere al embrionului". Ei știu (medicii care
efectuează aceste avorturi), cu toții foarte bine că este vorbă de o ființă vie care a fost concepută. Totuși
au avut milă de sărmanul copil, ucigându-l înainte, ca să nu-l tortureze viu. "(sufletul 25).

Același autor a scris, de asemenea, în același an: "La noi, uciderea a fost oprită odată pentru totdeauna.
Nu ne este îngăduit să ucidem nici embrionul în pântecele mamei sale, de vreme ce primeşte sânge spre a
se desăvârşi formarea fiinţei umane. Împiedicarea naşterii unui copil este cea mai scurtă cale de a omorî.
Nu există deosebire între uciderea unui suflet deja născut sau intervenţia care opreşte naşterea. Este vorba
de o fiinţă umană şi de un individ în devenire, pentru că întregul rod este prezent în sămânţă”[Tertulian
(160-240 d.Hr.), Apologia 9:8].

În 228 Ipolit a scris: "Femeile care pretind a fi creștine iau droguri care le fac sterile, sau își strâng foarte
tare burta pentru a expulza copilul conceput. Pentru că refuză, din cauza averii lor și relațiile lor, să poarte
un copil conceput cu un sclav sau o persoană nesemnificativă. vedeți prin urmare, cât de mare este
impietatea celor care predau adulter împreună cu crima! " (Respingerea Tuturor ereziilor).
Augustin adaugă: "Uneori această cruzime trupească sau crudă poftă a trupului merge până la a căuta
producerea sterilităţii şi dacă aceasta eşuează, fetusul conceput în pântec este într-un fel sau altul linşat
sau evacuat, în dorinţa de a distruge descendentul înainte de a prinde viaţă sau dacă deja trăieşte în pântec,
de a-l ucide înainte de a se naşte”.
Augustin, episcop de Hippona (354-430), De Nuptius et Concupiscus (Despre căsătorie şi concupiscenţă)

Deși în antichitate existau practici si ierburi care să oprească sarcina și să o elimine, multe din legile
existente se refereau la avort ca la o crimă. Nu ne va mira astfel faptul că, în jurământul lui Hippocrate se
spune: "nu voi da femeii substante avortive". Cu timpul însă, acest jurământ pe care îl repetă și azi
generațiile de medici, a rămas extrem de relativ și chiar nebăgat în seamă. În istorie și-au făcut apariția
noi mentalități, noi interpretări, noi motivații, noi atitudini, care se consideră realiste și progresiste, în
măsura să considere avortul ca un legitim drept al omului.

"Omul vede doar ceea ce ştie să caute. Dacă nu ştii de existenţa microbilor, de pildă, nu ştii cum să îi
cauţi şi cu atât mai mult nu ştii cum să îi vezi. Prin urmare, în acelaşi mod, dacă omul şi-a închis inima
faţă de Dumnezeu, nu reuşeşte să-L vadă şi de asemenea nu ştie nici care este modul de a se apropia de El.
Urmările unui cult greşit implică, aşa cum subliniază Apostolul Pavel la Romani 1:23-28, pervertirea
puterilor sufleteşti şi alterarea conştiinţei sale. Dacă cineva îmbrăţişează cultura secularizată, nu înţelege
corect care este riscul pe care îl presupune această viziune în sexualitate, în reproducere şi avort. Dacă
omul este corect orientat către Dumnezeu, recunoaşte cu uşurinţă semnificaţia biologică şi morală
fundamentală a zigotului, a noii vieţi umane care se formează prin unirea spermei masculine cu ovarul."

Când Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a săltat în pântecele ei, Cel zamislit in pantecele Mariei, a
fost așadar recunoscut de pruncul Elisabetei. Pruncul din pantecele mamei participă în felul său, la
evenimentele la care participă mama. Ba mai mult, înainte de nașterea, pruncul percepe deja prezența lui
Dumnezeu.

"Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de
bucurie."
(Luca 1:44 VDCC)

Unele femei așa-zise "moderne" joacă rolul de vânător. Ele își trăiesc activ viața sexuală, acceptând chiar
sterilizarea ca să nu rămână gravide. Dar, în general, femeia este cea vânată, abuzată. Femeia nu trebuie
redusă la nivelul de obiect al plăcerii bărbatului, nu trebuie batjocorită și umilită în ceea ce îi este specific,
anume feminitatea si calitatea de mama.
 Demnitatea și sănătatea femeii sunt afectate deopotriva de folosirea pilulelor pe baza de hormoni în
vederea infecunditatii. Efectele nefaste, grave ale acestora nu sunt evidente imediate, dar sunt sigure.
Fiind substante care acționează hormonal asupra trupului femeii, urmările lor sunt nebănuite. Este
impresionantă lista bolilor cauzate, mai curând sau mai târziu femeilor care au utilizat medicamente
avortive sau contraceptive (care, toate, sunt preparate pe baza de hormoni)

Indiferent de poziția ființelor implicate în acest măcel de copii, fie prin intenție (contracepția "non-
abortivă"), fie prin fapte (contracepția, avortul), fie că sunt vânători sau vânați, un adevăr rămâne,
îndepărtarea de legile lui Dumnezeu.

Din moment ce, potrivit Bibliei, un fetus este un o ființă umană cu drepturi inviolabile, avortul este un
păcat și o crimă. Având în vedere că există în contracepția intenția de a ucide, avem de-a face de
asemenea aici, cu un păcat, un omor. Planificarea familială nu se poate face pe baza morții, ci pe prețuirea
vieții, pe sfatul lui Dumnezeu.
Dar acest lucru nu este un păcat de neiertat. Persoana care efectuează un avort, realizând oroarea crimei
sale, poate primi pocăința și iertarea lui Dumnezeu prin ispășirea lui Isus Hristos pe cruce.

"Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de

orice nelegiuire."
(1 Ioan 1:9 VDCC)

Dacă mărturisim păcatele ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU, nu în fața unui om, El este credincios să ne
ierte și să ne curețe de orice nelegiuire.

"Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi
Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu."
(Psalmii 32:5 VDCC)

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii. Dragostea lui Dumnezeu este cea care ne îndeamnă la
pocăință. Numai teama de Dumnezeu și respectul poruncile Sale cu ajutorul Duhului Sfânt ne pot
îndepărta de practicile moderne și depravarea societății. Dumnezeu este dragoste, cert. Dar este de
asemenea un "foc mistuitor și un Dumnezeu gelos" (Deuteronom 4:24 NTR), care "Își păstrează
îndurarea față de mii de generații, iertând nelegiuirea, răzvrătirea și păcatul, dar nu lasă
nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la
a treia și a patra generație .“ (Exodul 34:7 NTR)

"Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și
Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin
mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află
în vreun necaz!"
(2 Corinteni 1:3-4 VDCC)
 Dumnezeu nu vrea să-și arate mânia copiilor Săi, nu vrea să-i pedepsească, ci să-i mângâie pe toți cei
trudiți și împovărați. El vrea să vindece toate inimile distruse. Dumnezeu ne-a spus că, dacă strigăm la El,
El va răspunde.

"Cheamă-Mă în ziua necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!"

(Psalmi 50:15 NTR)

"Cheamă-Mă și-ți voi răspunde! Îți voi aduce la cunoștință lucruri mari, lucruri ascunse, pe care
nu le cunoști."
(Ieremia 33:3 NTR)

Nu ne rămâne decât să ne deschidem inima Tatălui precum psalmistul:

"Doamne, nu mă mustra în mânia Ta și nu mă pedepsi în urgia Ta. Căci săgețile Tale s-au înfipt în
mine, și mâna Ta apasă asupra mea. N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina
mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. Căci fărădelegile mele
se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. Rănile mele miros
greu și sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele. Sunt gârbovit, peste măsură de istovit; toată
ziua umblu plin de întristare. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele și n-a mai rămas
nimic sănătos în carnea mea. Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire; tulburarea inimii mele mă
face să gem."
(Psalmii 38:1-8 VDCC)

Gândiți-vă cu atenție la asta!

Slavă lui Dumnezeu pentru mila și harul Său!

Hervé Martial Ngassu,

ngassu@yahoo.com .