Curs de Ucenicie

UN CURS
DE
UCENICIE
Cel mai valoros

lucru pe care îl
are un creștin
este relația sa cu
Dumnezeu, care
începe cu o
hotărâre
autentică de a-L
urma pe Isus
Hristos prin
credință și
continuă prin o
viață dedicată lui
Dumnezeu și
lucrării Lui. Acest
curs de ucenicie
te va ajuta să Îl
cunoști mai bine
pe Dumnezeu, să
devii sigur pentru
destinul tău și să
te bucuri deplin
de integrarea în
Sunt hotărât familia iubitoare
a lui Dumnezeu,
SĂ ASCULT DE DUMNEZEU
care este biserica
locală.
Sunt hotărât
UN CURS DE UCENICIE DEDICAT TUTUROR

DORITORILOR DE A CUNOAȘTE MAI ÎNDEAPROAPE ȘI
MAI PROFUND DESPRE DUMNEZEU ȘI BISERICA SA
Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com
1
Sunt hotărât
REVENIREA
DOMNULUI ISUS
BOTEZUL CINA DOMNULUI
BIBLIARUGĂCIUNEA BISERICA SLUJIREA
CREDINȚA POCĂINȚA MÂNTUIREA
DUMNEZEU
2
Sunt hotărât
DUMNEZEU
”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
Dumnezeu S-a revelat pe Sine în multe rânduri și deferitor oameni, iar ei au fost
inspirați să scrie aceste revelații, astfel a luat ființă Biblia.
Domnul Isus a venit pe pământ să Îl descopere pe Dumnezeu, vorbindu-ne direct.
Orice abatere de la aceste prerogative ne va conduce pe o cale greșită în
cunoașterea lui Dumnezeu (mai multe la lecția despre Biblie).
Dumnezeu este:
Chiar din start, fără dovezi anticipative, Biblia începe cu ideea că Dumnezeu
există, trecând direct la relatarea lucrărilor Sale.
Unul dintre numele ce Îl definesc pe Dumnezeu este ”Yahwe”, care tradus din
limba ebraica ar fi ”Eu Sunt Cel Ce Sunt”. De menționat ca tot acest nume, doar că
în limba greacă (”Ego Eimi”), l-a folosit și Domnul Isus referindu-Se la Sine.
Dumnezeu Se descoperă celor ce Îl caută sincer și sunt marcați de convingerea că
El există.
”Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de
Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.”
(Evrei 11:6)
Dumnezeu este suveran.

El deține supremație universală, este în controlul complet al tuturor lucrurilor și
dispune după bunăvoia Sa orice schimbare.
”Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile”
(Psalm 135:6)
Totuși ființele umane nu se supun lui Dumnezeu fără implicarea rațiunii sau
voinței. Ele au liber-arbitru, fapt pentru care sunt deplin responsabile de alegerile și
acțiunile din viața lor.
Dumnezeu este triunic.

Există un singur Dumnezeu și natura lui este indivizibilă (Deut. 6:4, 1Tim. 2:5). În
același timp, toată scriptura ne prezintă pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ca fiind
Dumnezeu deopotrivă. Inițial, doctrina trinității a fost formulată astfel:
”ομουσια εν τρεις υποστασεις ”, ceea ce înseamnă ”o natură (esență) în trei
3
Sunt hotărât
ipostase (persoane)”. Creația lui Dumnezeu îi reflectă trinitatea, deoarece El a

alcătuit spațiul din 3 dimensiuni: lungime, lățime, înălțime; 3 sensuri de scurgere a
timpul: trecut, prezent, viitor și materia se regăsește la fel in 3 stări de agregare:
solidă, lichidă, gazoasă.
Chiar și omul, fiind creat după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, a fost plăsmuit
din 3 elemente constitutive: trup, suflet și duh.
Isus este Dumnezeu (Tit 2:13, Evr. 1:8-9, 1In. 5:20). Duhul Sfânt este Dumnezeu
(FA. 5:3-4, 2Cor. 3:17).
Dumnezeu este veșnic.

El nu are un început și nici sfârșit al existenței Sale.
Dumnezeu a creat timpul și nu este limitat sau supus legilor timpului (1Tim 6:16),
dar îi cunoaște tot parcursul.
”Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din
veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!„ (Ps 90:2)
Dumnezeu este atotputernic.

El a creat tot ce există prin cuvântul Său din nimic (ex nihelo).
Referindu-se la conservarea și transformarea energiei, încă în antichitate învățatul
Democrit afirma ca nimic nu apare din neant și nu dispare în neant. Dumnezeu este
singurul care poate sfida această lege si crea ceva din nimic. Toate lucrurile sunt cu
putinţă la Dumnezeu." (Marcu 10:27)
”Când a fost Avram în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis:
"Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Umblă înaintea Mea şi fii fără prihană.” (Gen.
17:1)
Dumnezeu este omniprezent.

Orice corp material poate fi localizat în spațiu, dar nu putem spune același lucru
despre Dumnezeu. David afirmă că cerurile și cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde
(1Împ. 8:27), sugerând astfel că El este concomitent în spațiu și în afara lui.
”Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? - zice Domnul. Nu umplu Eu
cerurile şi pământul? - zice Domnul. ” (Ier. 23:24)
Dumnezeu este atotștiutor.

Dumnezeu cunoaște toate lucrurile cu desăvârșire din veșnicie (Is. 46:10). El
posedă cunoașterea perfecta, în toată complexitatea ei, este obiectiv și e imposibil
să-I ascundem ceva.
4
Sunt hotărât
Faptul că Dumnezeu știe ce va fi în viitor, faptul că El este suveran și omnipotent

nu anulează responsabilitatea omului pentru deciziile pe care le ia, sub pretextul ca
a acționat ”precum i-a fost dat de sus”.
”Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor
Aceluia cu care avem a face.” (Evr 4:13)
Dumnezeu este sfânt.

Acest atribut se referă la maiestatea Sa și la perfecta Sa puritate morală. Nu este
absolut nici un păcat sau gând murdar în Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să
păcătuiască. El a stabilit ce este păcătos. Standardul de sfințenie este însuși
Dumnezeu. Ceea ce nu corespunde cu voia lui Dumnezeu, este păcat. El dorește să
fim sfinți așa cum El este sfânt.
”Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea
voastră.” (1Pt. 1:15)
Dumnezeu este credincios.

Orice promisiune făcută de Dumnezeu se va împlini. Credincioșia Lui garantează
acest lucru. Nădejdea vieții veșnice se bazează pe credincioșia lui Dumnezeu și
știm că El își onorează promisiunile întotdeauna.
”Să știi, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un
Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea pana la al miilea neam de
oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui.” (Deut. 7:9)
Dumnezeu este just.

El a stabilit un cod de legi prin care îi învață pe oameni ce este corect și ce este
greșit din perspectiva Lui, răsplătind și binecuvântând pe cei credincioși (Mat.
25:21) și tot așa, pedepsind și condamnând pe cei păcătoși (Rom. 2:8). Dumnezeu
acționează întotdeauna conform legilor Sale, care sunt de fapt o expresie perfectă a
naturii Lui și nu-și încalcă niciodată cuvântul.
”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este
viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 6:23)
Dumnezeu este bun.

O calitate distinctivă a lui Dumnezeu este bunătatea. El este bun atât cu cei ce-L
iubesc, cât și cu cei ce-l urăsc (Mat. 5:45). Manifestarea perfectă a bunătății lui
Dumnezeu față de toți oamenii este în Harul Său, care este oferit chiar și celor ce
nu-l merită (Tit 2:11). Dumnezeu are milă față de cei ce sunt în suferințe și nevoi și
este îndelung răbdător cu cei ce greșesc, acordându-le noi șanse de corijare.
5
Sunt hotărât
”Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi
tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii,
îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te
îndeamnă la pocăinţă?” (Rom. 2:3-4)
Dumnezeu este iubitor.

Dragostea lui Dumnezeu poate fi recunoscută în creația Sa, în legile naturii, în
istoria omenirii și în viața personală a fiecăruia dintre noi. Dar cea mai grăitoare
manifestare a iubirii supreme o întâlnim la Cruce. Isus Hristos, prin sacrificiul Sau
ne dovedește ferm și indubitabil că Dumnezeu ne iubește.
”Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă
păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Rom. 5:8)
Fiind copleșiți de puterea și amploarea iubirii lui Dumnezeu, arătată prin viața și
moartea lui Isus Hristos, noi, la rândul nostru, Îi răspundem cu dragoste. În această
reciprocitate primim iertare și izbăvire de păcatele noastre.
Mai mult decât atât, a-L iubi pe Dumnezeu devine o prerogativă creștină, o
porunca care ne-a fost lăsată pe paginile Scripturii, caci doar așa putem ajunge la
mântuire și viață veșnică.
”Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău şi cu tot cugetul tău." Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare
poruncă.” (Mat. 22:37-38)
Știm că Îl iubim pe Dumnezeu, dacă ascultăm de poruncile Lui (In. 14:15). Și acest
fapt se poate deduce ușor din felul în care trăim, căci obiceiurile de viață sunt
reflecții ale interiorului nostru, adică ale mentalității și convingerilor noastre (1In.
2:5).
”Şi dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care
trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început.”. (2In. 1:6)
Știm că Îl iubim pe Dumnezeu, dacă-i iubim pe frații noștri spirituali (1In.5:1).

Dovezile practice ale acestei iubiri sunt următoarele:
- Nu le cauzăm din rea-voință nici un prejudiciu (Rom 13:10);
- Nu suntem nepăsători față de starea lor (1In. 3:17);
- Le suportam greșelile și imperfecțiunile cu îngăduință (1Pt. 4:8);
- Îi iubim chiar și atunci când ne displace ceva la ei (Evr. 13:1);
6
Sunt hotărât
- Atașamentul nostru este benevol, nu forțat (Rom. 12:9);

- Nu le lezăm sentimentele (Rom. 14:15);
- Reacționam cu receptivitate la nevoile lor (Evr. 6:10).
Actele de iubire la adresa fraților (Biserica lui Dumnezeu) dovedesc în mod
indirect dragostea noastră față de Hristos și față de însuși Dumnezeu.
”Noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi. Dacă zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu",
şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-
l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Şi aceasta este
porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său.”
(1In. 4:19-21)
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
7
Sunt hotărât
REVENIREA
DOMNULUI ISUS
DUMNEZEU
8
Sunt hotărât
CREDINȚA
Şi credinţa este o încredere neclintită în
lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare
despre lucrurile care nu se văd (Evrei 11:1).
O parte de oameni presupun că ar putea exista un Dumnezeu de la care provine totul.

Altă parte de oameni cred că există o putere supremă în univers.
Iar, o altă parte de oameni cred că nu există Dumnezeu.
Nici una din aceste persoane nu este plăcută lui Dumnezeu, căci: unii presupun, dar nu sunt
convinși; alții cred, dar nu știu în ce cred; și alții cred, dar nu în ce trebuie să creadă.
”Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de
Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și ___________________________________”
(Evrei 11:6).
Dumnezeu privește cu plăcere nu către cei ce presupun, sau cei ce admit existența Lui, ci către
cei ce ”au o puternică încredințare și o încredere neclintită” (Evrei 11:1). Totodată, însăși
credința nu este suficientă de la sine, căci ceea ce face diferența este obiectul credinței. Isus
Hristos a spus în Ioan 14:1: ”Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine”.
Deci, credința adevărată nu este o presupunere, ci o încredințare. Credința adevărată nu este o
încredințare oarbă (nu știi în ce crezi), ci una rațională și conștientă. Credința adevărată se naște
din cunoașterea revelației lui Dumnezeu (Ioan 20:31, Romani 10:17) și totodată credința
adevărată este limitată de revelația lui Dumnezeu. Credința adevărată nu este doar un gând
mental, căci ea funcționează ca un catalizator pentru acțiuni și fapte.
De ce anume credința?
Dumnezeu este o ființă spirituală, căci este scris că ”Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24), iar omul
este o ființă biologico-spirituală, căci este scris că ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna
pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7).
Deci, Dumnezeu este o ființă spirituală dintr-o lume spirituală, iar omul este o ființă biologico-
spirituală dintr-o lume materială.
Omul interacționează cu lumea materială prin intermediul simțurilor sale (văzul, simțul,
mirosul, auzul și gustul), însă cu lumea spirituală nu poate interacționa prin simțuri.
Pentru a interacționa cu lumea spirituală, omul are nevoie de credință. Credința este
unica metodă de interacțiune cu Dumnezeu, atât timp cât omul este incorporat în corpul
omenesc și lumea materială.
Dumnezeu, din lumea sa spirituală, interacționează cu omul în lumea sa materială prin
revelații. Cu alte cuvinte, Dumnezeu intervine în lumea materială și se descoperă pe Sine
oamenilor, lăsându-se astfel cunoscut de către oameni. Această cunoștință (Romani
9
Sunt hotărât
10:17) trebuie să dea naștere la credință, căci credința este singura metodă de
interacționare cu Dumnezeu.
De ce unii nu cred?
Deși credința este un dar al lui Dumnezeu, ea nu apare de la sine și nu este dat necondiționat la
toată lumea. Pentru ca să apară credința este necesar să se producă două lucruri: cunoașterea
și acceptarea. Nu se știe exact care ar e soarta celor ce nu au ajuns să cunoască Adevărul. Însă
este clar că acei ce au cunoscut și au respins Adevărul, nu pot primi darul credinței.
În primul rând, Dumnezeu s-a revelat pe Sine în Cuvântul Său. Ca să se nască credința în
inima omului, omul trebuie să ajungă la cunoașterea acestei revelații, ”căci credința vine
în urma auzirii cuvântului lui Dumnezeu” Romani 10:17. De aceea biserica
evanghelizează, răspândește Evanghelia și motivează oamenii să citească Scriptura, căci
dacă nu vor cunoaște, nu au cum să creadă.
În al doilea rând, e nevoie să aibă loc acceptarea. Cu alte cuvinte este implicată voința
benevolă a omului. După ce a cunoscut Evanghelia (Cuvântul revelat), omul trebuie să
accepte revelația lui Dumnezeu ca Adevăr. Rezultatul cunoașterii și acceptării volitive în
viața omului se naște credința. Nerecunoașterea, ignorarea sau respingerea revelației lui
Dumnezeu îi lasă pe oameni fără credință și fără folos (Evrei 4:2), ”dar tuturor celor ce L-
au primit, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12).
Care e credința adevărată?
Uneori oamenii spun ”credință”, dar au în vedere religia. Alteori, spun ”credința”, dar au în
vedere mărturisirea de credință (doctrinele). Și doar uneori prin cuvântul ”credința” se referă la
încrederea personală din inima omului. Oricare din acestea poate fi greșită. Abordarea corectă
în această situație ar fi ordinea prioritară: credința din inimă, apoi setul de doctrine și doar la
urmă să avem în vedere religia.
Credința adevărată este credința, care conține fapte (Iacov 2:17-26). Dacă credința nu
este un catalizator de ascultare de Dumnezeu, atunci credința dată este o credință
moartă. Credința adevărată este o încredere personală din inimă, însă nu poate rămâne
ascunsă în interior, pentru că ea se va exterioriza numaidecât prin ascultare și supunere
de Dumnezeu.
Credința adevărată este credința biblică. Credința adevărată presupune studierea

aprofundată a revelației lui Dumnezeu (Scripturile) și conformarea concepțiilor, părerilor
și convingerilor personale la învățăturile (doctrinele) biblice corecte.
Credința adevărată (ca religie) este credința care întrunește criteriile de mai sus:
adevărul și faptele, care reies din credință. Religii sunt multe. De unde să știi care e
adevărată? Răspunsul este simplu: acea religie care are doctrine corecte și viața de zi cu
zi corespunde cu învățăturile biblice. Orice altă religie, care are învățătura corectă, dar
10
Sunt hotărât
nu are faptele credinței este greșită. Oricare religie care are învățăturile greșite
(neconforme cu Scriptura) este o religie greșită.
De ce ar trebui să cred?
1. În primul rând, fiecare om ar trebui să creadă, pentru că este o poruncă directă a lui
Dumnezeu către fiecare om (1Ioan 3:23).
Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi să ne

iubim unii pe alții, cum ne-a poruncit El.
2. În al doilea rând, fiecare om trebuie să creadă în Dumnezeu, pentru ca să scape de

consecințele păcatului, iazul de foc și de mânia lui Dumnezeu etc. (Ioan 3:36).
”... cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne
peste el."
3. În al treilea rând, fiecare om, trebuie să creadă în Dumnezeu, pentru ca să capete

iertarea păcatelor și viața veșnică (Ioan 3:36).
”Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea
viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el."
Ce să fac eu cu credința mea?

1. Crește-ți credința...
a. Despre omul necredincios se poate spune că este fără credință (Evrei 4:2), sau că
este încă închis pentru credință (Galateni 3:23).
b. Atunci când omul necredincios aude Cuvântul lui Dumnezeu și-l acceptă, la el
apare credința în Dumnezeu și în Cuvântul Lui, prin care devine mântuit (Romani
10:17, Galateni 3:25).
c. Cel care a crezut și a devenit mântuit încă mai este slab în credință (Romani
4:19), sau are încă puțină credință și urmează a fi ucenicizat ca să crească în
credință (Matei 17:20).
d. Credinciosul trebuie să aibă grijă ca să citească Scriptura, să se roage continuu și
să frecventeze regulat adunările bisericii ca să-și primească creșterea și
susținerea prin alți credincioși și ca să crească în credință (2Corinteni 10:15).
11
Sunt hotărât
e. Studiind Scriptura, stăruind în rugăciune, întreținând părtășia cu frații și

implicându-se în slujire, credinciosul va ajunge să fie mare în credință (Luca 7:9).
f. Continuând tot așa, credinciosul va avea și parte de multe necazuri, dificultăți și
suferințe, dar tocmai aceasta îl va întări în credință (Fapte 16:5, 1Tesaloniceni
3:2).
g. Credinciosul trebuie să păstreze și să dezvolte relația sa cu Dumnezeu cât mai
bine ca atunci când vor veni ispitele cele grele și necazurile vieții, el să rămână
tare și neclintit în credință (2Corinteni 1:24, 1Petru 5:9, Coloseni 1:23).
h. În toate zilele vieții sale credinciosul va tinde în continu să ajungă să aibă o
credința desăvârşită (1Corinteni 13:2, Evrei 10:22, Luca 2:22).
2. Protejează-ți credința...
Fiecare credincios trebuie să vegheze asupra credinței sale. Credinciosul se află în
pericolul ieșirii din credință în tot timpul vieții sale, iată de ce trebuie să fie conștient și
atent, ca să nu i se întâmple sau să aibă următoarele lucruri:
a. răsturnarea de credința prin îndoială (2Timotei 2:18);
b. căderea din credinţă prin trăirea în păcat permanent (1Timotei 1:19;4:1;5:8);
c. lepădarea de credinţă prin renunțare de a se conforma adevărului (2Tes. 2:3);
d. rătăcirea de la credinţă prin devierea de la învățăturile (doctrinele) adevărate
(1Timotei 6:10;6:21).
3. Mărturisește-ți credința...
Credinciosul are responsabilitatea de a rămâne în credință și a întreprinde toate
lucrurile necesare ca să crească în credință, făcând următoarele lucruri:
a. luptă pentru credinţă prin promovarea a ceea ce crezi (Iuda 1:3);
b. păzește credinţa argumentând și explicând adevărul (2Timotei 4:7);
c. păstrează credinţa nelăsând loc pentru îndoieli (1Timotei 1:19);
d. stăruie în credinţă fiind preocupat de ea (Fapte 14:22);
e. să fie sănătos în credinţă trăind în neprihănire (Tit 1:13,2:2);
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
12
Sunt hotărât
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
REVENIREA
DOMNULUI ISUS
DUMNEZEU
13
Sunt hotărât
14
Sunt hotărât
POCĂIȚI-VĂ!
___________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________ (FA 2:38).
Credința și pocăința noastră este cel mai bun răspuns la dragostea lui Dumnezeu
”Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă
răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2Pt 3:9).
Dumnezeu a făcut posibilă mântuirea tuturor oamenilor prin jertfa Domnului Isus Hristos.
Mântuirea subânțelege iertarea de păcate și îndreptățirea păcătosului în fața lui Dumnezeu
datorită jertfei lui Isus Hristos. Totuși, Dumnezeu nu va mântui pe nimeni cu forța, ci va
mântui doar pe cel ce acceptă acest har (darul mântuirii). Prin credință și pocăință noi
manifestăm dorința noastră de a fi mântuiți, iar Dumnezeu garantează că va mântui pe
oricine crede și se întoarce la El cu pocăință.
I. Dumnezeu așteaptă ca noi să ne pocăim.

A. Dumnezeu poruncește fiecărui om să se pocăiască de păcatele lui –
”Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor
oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (FA 17:30).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
B. Isus Hristos a venit pe pământ ca să cheme la pocăință pe toți oamenii –
”N-am venit să chem la pocăința pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.” (Luca 5:32).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
C. Duhul Sfânt mustră și judecă păcatul și îndeamnă la pocăință –
”... El va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.”
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
D. Ucenicii lui Isus au propovăduit în continuu pocăința și întoarcerea la Dumnezeu –
”Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința” (Marcu 6:12).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
II. Ce este pocăința?

A. Recunoaşterea păcatului. Dacă nu admitem că suntem păcătoși, atunci nici
Dumnezeu nu ne poate veni în ajutor. Oricât de buni am încerca să fim, oricum știm
în inima noastră că avem o tendință spre păcat și că păcătuim mereu. Mândria noastră
15
Sunt hotărât
ne împiedică să recunoaștem că suntem păcătoși. Dar, atât timp cât o sa negăm

adevărul spus de Dumnezeu, nu vom avea nici o șansă ca să fim mântuiți.
”Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Rom 3:23).
B. Regretarea păcatului. Datorită naturii sale păcătoase, omul se complace cu păcatul
din viața lui. Dar, când aude cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl cercetează și
crează un simț de vină pentru păcatele comise. Nu trebuie să ignorăm vocea Duhului
Sfânt, nici nu trebuie să căutăm îndreptățiri superficiale pentru ceea ce ni se
întâmplă, ci să regretăm starea păcătoasă în care ne aflăm.
”Luati seama la voi insiva! Daca fratele tau pacatuieste impotriva ta, mustra-l! Si
daca-i pare rau, iarta-l!” (Luc.17:3).
C. Renunţarea la păcat. Pentreu a fi iertat, nu este suficient să îți pară rău că ești păcătos,
dar mai trebuie să îți ceri iertare, căci iertarea poate fi acordată doar atunci când are
loc cererea de iertare. Pentu o pocăință autentică, nu este suficient doar să
recunoaștem și să regretăm păcatul, dar trebuie să aibă loc și o renunțare la păcat.
”Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toata Iudeea și la
Neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de
pocăința lor” (FA 26:20).
Exemplul unei rugăciuni de pocăință:

Dumnezeu Atotputernic, În Numele Domnului Isus Hristos vin înaintea Ta şi îţi mulţumesc
pentru că mi-ai dat viaţă. Îţi mulţumesc pentru Fiul Tău, Domnul Isus Hristos care s-a
jertfit la crucea de la Golgota pentru păcatele mele. Te rog să-mi ierţi toate păcatele mele.
Doresc să mă supun total voii Tale şi să trăiesc pentru restul vieţii în deplină ascultare de
Cuvântul Tău. Te rog sa-mi dai Duhul Tău cel Sfânt ca să pot trăi o viaţă sfântă şi
neprihănită. Ajută-mi să fiu un bun copil al Tău în toate zilele vieţii mele şi să le spun
tuturor oamenilor despre mântuirea Ta. Îţi mulţumesc că m-ai primit şi că mi-ai dat
privilegiul să fiu copilul tău şi să fiu mântuit. Fii slăvit în veci! Amin.
Ori te pocăiești ori vei muri –

”________________________________________________________________”
(Luca 13:3,5).
Scrie-ți personal rugăciunea ta de pocăință:
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Aleluia!!! Se bucură tot cerul cînd un păcătos se pocăiește –

”___________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
________________________________________________________” (Luca 15:7).
16
Sunt hotărât
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
BIBLIA RUGĂCIUNEA BISERICA SLUJIRE
hrană spiritualăpărtășie cu Dumnezeu ascultare de porunc
părtășie cu frații
CREDINȚA POCĂINȚA MÎNTUIREA
ISUS
17
Sunt hotărât
O MÂNTUIRE SIGURĂ
”Adevărat, adevărat îți spun, că, ____________________________________________

(din apă și din Duh), nu poate vedea (să intre în) Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3,5).
_________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
_______________________________________________________________(2Cor. 1:10)
Dumnezeu – înfăptuitorul mântuirii noastre!
I. JUSTIFICAREA
A. Condiția de a accede în Împărăția lui Dumnezeu este nașterea din nou. Această
condiție nu poate să o împlinească nici un om, ci doar Dumenzeu care ne justifică
prin nașterea din Duh. Credința și pocăința noastră sunt niște precondiții pe care le
cere Dumnezeu, iar nașterea din nou este acțiunea lui Dumnezeu, pe care o face ca
răspuns la credința și pocăința noastră. Nașterea din nou are loc în momentul când
Dumnezeu Duhul Sfânt intră în inima noastră, pentru că am crezut și ne-am pocăit.
Astfel, Dumnezeu ne naște din Duh.
”El ne-a mîntuit, nu pentru faptele____________________________________, ci
pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înoirea făcută de Duhul
Sfânt” (Tit 3:5).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
B. Născut din Dumnezeu. A fi născut din apă înseamnă să te naști fizic.

”_______________________________________________________” (Ioan 3:6).
Fiecare om născut vreodată s-a născut din femeie, fiind format în apă. A fi născut din
Duh înseamnă să te naști spiritual.
”_______________________________________________________” (Ioan 3:6). Ca
să ne naștem din Duh, e necesar să credem în Isus Hristos și să ne pocăim, iar ca
rezultat imediat, Dumnezeu ne naşte din Sine dându-ne o viață nouă.
”Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu;” (1In. 5:1).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
II. SFINȚIREA
A. Nașterea din nou ne pune pe noi într-o relaţie perfectă (neprihănită) cu Dumnezeu. În
viaţa noastră de mai departe ca credincioși trebuie să menținem această relație,
făcând ceea ce este placut Lui. De altfel, vom fi în pericolul să ne depărtăm de
Dumnezeu (Ioan 8:29).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
18
Sunt hotărât
B. În viaţa de creştin avem de luptat împotriva firii noastre pămînteşti, împotriva

Diavolului şi împotriva lumii. Puterea suficientă pentru a cîştiga aceste lupte o
primim din Duhul Sfânt (Rom. 8:13,37). Astfel, felul nostru de trai va fi la fel ca al
lui Isus.
”___________________________________________________________________
_____________________________________________________” (1In. 2:6).
C. Sfinţirea este procesul prin care starea noastră morală este adusă în conformitate cu
statutul legal pe care îl avem înaintea lui Dumnezeu.
”Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor
pe care Dumnezeu Și l-a cîștigat ca să fie al Lui...” (1Petru 2:9).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
III. GLORIFICAREA
A. După cum spune apostolul Pavel în Rom 8:29-30 sfîrşitul credincioşilor este
proslăvirea. Dumnezeu îi va duce în glorie pe toţi cei ce au fost mântuiţi şi au
continuat să trăiască ca Hristos. Ceea ce ne aşteaptă acolo, este un secret încă, pe care
Dumnezeu îl ţine pentru cei ce vor ajunge acolo (1Cor 13:8-13).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
B. Să păstrăm credința, răbdând pînă la capăt (Evr. 10:35-39). Vor fi multiple încercări
și situații când credința noastră va fi testată. Dar, să știm că numai dacă ne păstrăm
credința în Domnul Isus Hristos vom fi mîntuiți.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
C. Să păstrăm curat Cuvîntul Domnului (2Petru 2:1, 3:16). Noi credem și umblăm în
viața aceasta îndreptîndu-ne după Cuvântul lui Dumnezeu, care este standardul
nostru. Abaterile de la ceea ce este scris ne poate afecta dramatic prezentul și viitorul,
de aceea vom păstra curat Cuvântul lui Dumnezeu și vom face tot posibilul să îl
împlinim.
”Oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea” (1In. 5:4).
”______________________________________________________________________
__________________________________________________” (1In. 2:29).
”Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește” (1In. 3:9, 5:18).
19
Sunt hotărât
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
hrană spiritualăpărtășie cu Dumnezeu ascultare de porunci
ISUS
20
Sunt hotărât
BIBLIA
” Toată Scriptura este insuflată
de Dumnezeu ...” (2Timotei 3:16).
Isus…a început de la Moise și de la

toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile,
ce era cu privire la El (Luca 24:27).
Mulți citesc Biblia, dar nu toți ajung la aceleași concluzii. Când citim Biblia trebuie să ne ținem
de regulile și principiile pe care Dumnezeu ni le-a dat, ca să interpretăm corect Biblia.
 Regula de bază pentru înțelegerea corectă a Scripturii este interpretarea istorico-
gramaticală sau literală. Înțelegem ceea ce e scris așa cum e scris și în contextul în care a
fost scris. Scoaterea din context sau spiritualizarea textului sunt premise pentru a da greș.
 Mulți ignoră regula de aur a prescrierii/descrierii și ajung la învățături și practici, care
parcă sunt din Biblie, dar de fapt sunt greșite. O prescriere devine poruncă pentru
credincioși, pe când o descriere rămâne doar un fapt relatat și un posibil exemplu care nu
are un aspect imperativ pentru viața de credință.
 O altă regulă este supremația Adevărului Scripturii față de părerile, presupunerile,
concepte filosofice, teoriile științifice, legende și asumări (Coloseni 2:8).
I. Condiţii esenţiale pentru înțelegerea Scripturii. Credinţa este condiţia esenţială pentru a
înţelege cu adevărat Cuvîntul lui Dumnezeu. O persoană care citeşte fără credinţă, poate să
înţeleagă careva adevăruri revelate, dar nu se poate aştepta să înțeleagă pe totul.
A. Regenerarea este o condiție evidentă, deoarece, un necredincios nu înţelege lucrurile

Duhului. (1Cor. 2:6-16; 2Cor. 5:15-18) „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin
Duhul Său ... dar un om firesc nu acceptă lucrurile Duhului; pentru că ele sunt o
nebunie pentru el, şi el nu le poate înţelege, ______________________
_____________________________________________ (1Corinteni 2:10-12, 14-16).
Trebuie să-L ai pe El, ca să înţelegi lucrurile lui Dumnezeu.
B. Dedicarea. Cunoașterea și trăirea Cuvântului lui Dumenzeu este o altă condiție

esențială pentru a înțelege corect Scriptura. Credinciosul trebuie să aibă încredere în
Scriptură. Credinţa ne predispune să descoperim adevăratul înţeles biblic pe care
autorul l-a intenţionat, și nici într-un caz să nu atribuim textului ceea ce noi dorim să
înţelegem. „___________________________________________________
_________________________________________________________” (Ioan 7:17).
Totodată, cititorul Bibliei trebuie să fie determinat să asculte (împlinească) Cuvîntul
dacă vrea să-l înţeleagă.
C. Rugăciunea crează o atmosferă unica, în care deplina înţelegere a intenției lui

Dumnezeu pusă în Scriptură poate să ajungă clară.
„______________________________________________
21
Sunt hotărât
_____________________________________________________” (Psalm 119:125).

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care
dă tuturor cu mâna largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată” (Iac 1:5). Ca să înțelegi
Cuvântul Lui, e nevoie de o inimă ascultătoare, care caută activ înțelepciune de sus.
D. Cunoașterea limbii de studiu. Vorbirea (graiul) și scrisul împreună formează limba.

Fiecare limbă are regulile ei de funcționare. Cunoașterea și folosirea acestor reguli de
către vorbitorii aceleiași limbi îi va face să se înțeleagă unul pe altul. Este important
să știi ce este propoziție și frază, ca să pui accentul corect pe propoziția principală din
frază. Este important să cunoști genurile literale și cum se interpretează fiecare în
parte etc.
II. Principiile biblice de interpretare.

Dumnezeu ne-a dat unele instrucțiuni pentru înțelegerea precisă şi corectă ale acelor
lucruri, pe care El le-a avut în vedere.
_______________________________________________
_________________________________________________________________________
A. Interpretarea necondiţionată – nu depinde de faţa omului „De aceea şi Eu vă voi
face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, _____________________
____________________________________________________________________
_________________________________” (Mal. 2:9). Cînd interpretăm Scriptura nu
trebuie să fim condiţionaţi de cineva sau de ceva, care să condiționeze oarecum felul
în care o înțelegem (Evr. 5:11). Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie compromis sau
modificat, ca să ne convină nouă, ci acceptat așa cum ne învață Duhul Sfânt.
B. Interpretarea integrală – „_____________________________________________

____________________________________________________________________
__________________”. (1Tes. 5:20-21). Când se face un studiu pe o anumită temă,
personaj sau doctrină nu lăsa neobservată nici măcar o iotă care vorbeşte despre acel
lucru. Pentru ca să fim siguri de un adevăr autentic, trebuie să studiem și să
interpretăm textele biblice integral, deplin şi nicidecum parţial.
C. Interpretarea prin corelare – un text lămureşte pe altul „_____________________

____________________________________________________________________
_____________________________” (2Pt. 1:20). Este necesar de făcut interpretarea
textului, cu ajutorul altor versete din Biblie unde se găseşte acest cuvânt sau text.
Corelarea se face cu alte texte care arată clar că se vorbeşte despre acelaş lucru.
D. Diversitatea metodelor de interpretare – nu toate textele se interpretează în acelaş

fel „ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte despre lucrurile acestea. ___________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
_____________________________________” (2Pt. 3:16). Există o diversitate de
genuri literare, figuri de stil şi stiluri de scrieri, care nu pot şi nu trebuie să fie
interpretate toate la fel.
22
Sunt hotărât
E. Interpretarea centrată la Hristos – scopul final al revelației lui Dumnezeu în Biblie

este Hristos „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică,
dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (In. 5:39), de aceea tot ceea ce studiem noi
în Scriptură, trebuie să Îl aibă în vedere pe Isus Hristos
„___________________________________________________________________
________________________________________________” (Luca 24:27,44).
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
__
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
ISUS
23
Sunt hotărât
24
Sunt hotărât
RUGĂCIUNEA
Iată, dar, cum trebuie să vă rugați:
"_____________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
__________________________________________________________. Amin!" (Matei 6:9-13).
I. Ce este Rugăciunea?
- Rugăciunea este principalul lucru, care inițiază și întreține o relație bună cu
Dumnezeu. Rugăciunea este tot atât de necesară pentru viaţa spirituală, precum aerul
pentru viaţa naturală. De aceea, spunem că rugăciunea e respirația sufletului.
- Măsoară-ţi dragostea pentru Dumnezeu după dorința de a te ruga. Rugăciunea nu
este doar o rostire de cuvinte învățate și repetate de fiecare dată și nici nu este o
repetare de formule, ci este o adresare către Dumnezeu. Isus a spus: ”Când vă rugați
să nu bolborosiți aceleași cuvinte” (Matei 6:7), sau să spunem cuvinte pe care nu le
înțelegem (1Cor. 14:19).
- Prin rugăciune noi ne exprimăm mulţumirile noastre, credinţa noastră, dragostea
noastră, speranţele noastre cu Dumnezeu şi primim de la El răspunsuri, asigurare,
călăuzire, pace, tărie, putere, revelaţie despre cine este El şi ce vrea să facă. (Matei
7:7-8; Ioan 16:13; Filipeni 4:6-7; Efeseni 1:17-18).
II. De ce să ne rugăm?
A. Ne rugăm pentru că îl iubim pe Dumnezeu. După cum un bărbat şi o femeie care
sînt îndrăgostiţi doresc să fie împreună şi să comunice, tot aşa şi noi - dacă Îl iubim
pe Dummnezeu - vom dori să fim cu El şi să avem părtăşie cu El.
B. Ne rugăm deoarece depindem de Dumnezeu. Prin rugăciune primim mîngîierea,
puterea şi toate celelalte resurse de care avem nevoie în viaţă - atît din punct de
vedere material, cît şi spiritual.
C. Avem nevoie să ne rugăm pentru a căpăta putere să ne împotrivim ispitei. ”Vegheaţi
şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26:41). Multe păcate apar în viața
noastră datorită lipsei de rugăciune.
D. Trebuie să ne rugăm pentru că Dumnezeu ne porunceşte aceasta. ”Stăruiţi în
rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2). ”El le-a spus o pildă, ca să
le arate că trebuie să se roage neîncetat și să nu se lase” (Luca 18:1). Dumnezeu ne
porunceşte să ne rugăm: ”Rugaţi-vă neîncetat” (1Tesaloniceni 5:17).
III. Cum să ne rugăm?

Multe rugăciuni nu ajung niciodată la Dumnezeu (Luca 18:11). Pentru ca Dumnezeu să ne
asculte rugăciunea nostră, mai întâi trebuie să dispară păcatul, care este un perete de
despărțire între noi și Dumnezeu. Așa că, dacă este păcat în viața noastră, Dumnezeu nu
poate să audă rugăciunea noastră. Singurul mod prin care putem strica acest perete (șterge
păcatul nostru) este Isus. El va șterge orice păcat, atunci cînd noi venim cu pocăință și Îl
rugăm să ne ierte (Isaia 59:2), și dacă ne rugăm cu stăruință lui Dumnezeu ”Mare putere
are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.” (Iac.5:16).
25
Sunt hotărât
IV. Felurite rugăciuni:

A. Prin rugăciunea de mărturisire, noi spunem personal lui Dumnezeu păcatul nostru.
Astfel noi recunoaștem păcatul, ne exprimăm regretul pentru păcat și ne cerem
iertare pentru ce am făcut sau nu am făcut ceea ce ar fi trebuit să facem. Aceasta este
necesar pentru a restabili comuniunea cu Dumnezeu.
B. La timpul de închinare, noi ne proșternem total (din inimă) în fața lui Dumnezeu și
exprimăm dragostea și admirația noastră pentru El. ”Dumnezeu caută pe cel ce se
închină în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23). Închinarea reprezintă o supunere și predare
voluntară și totală faţă de Dumnezeu.
C. Mulţumirile – Dumnezeu merită să-I mulţumim, pentru tot ceea ce a făcut El pentru
noi. Îi putem mulţumi lui Dumnezeu, atât pentru binecuvîntările pe care le-am văzut,
cît şi pentru cele pe care nu le-am primit încă. Este corect și bine să-I dăm mulţumiri
mereu, Celui de la care vin toate lucrurile bune (1Tes. 5:18).
D. Lauda – afirmă lucruri frumoase la adresa lui Dumnezeu, atît despre caracterul Său
(cine este El), cît şi despre acţiunile Lui. Lauda este totdeauna plină de veselie și
fericire. Lauda poate să se exprime prin cîntece, exclamări, etc. dar toate acestea
trebuie făcute total conștient ca fiind exprimarea fericirii noastre pentru ceea ce a
făcut Dumnezeu și nu o satisfacere firească a trupului.
E. Rugăciunea de cerere – înseamnă să-I ceri lui Dumnezeu lucruri pe care le doreşti.
”Cereţi şi ve-ţi primi” (Matei 7:7). Dar să nu uităm că orice lucru pe care îl cerem,
trebuie să fie după voia lui Dumnezeu. Isus ne-a învățat în rugăciunea ”Tatăl nostru”
– ”facă-se voia Ta” și așa a și practicat să se roage în grădina Ghetsemani: ”...totuși,
nu voia Mea, ci Voia Ta”.
F. Rugăciunea de mijlocire este axată pe nevoile altora şi pe înaintarea intereselor lui
Dumnezeu în lume. Când mijlocim, noi nu ne concentrăm în rugăciune pentru
persoana proprie, ci pentru ceilalţi.
V. Rugați-vă: rămânând în Hristos şi în Cuvânt - Ioan 15:7; cu credinţă - Matei 21:22, Ioan
14;13, Marcu 11:24; cu iertare - Marcu 11:25; cu pasiune - Iacov 5:16; pentru slava lui
Dumnezeu – 1Corinteni 10:31, Matei 6:13, Iacov 4:3; cu smerenie - Matei 6:5, 2Cronici
7:14; în numele lui Isus - Ioan 14:13; cu insistență - Luca 18:2; fără încetare –
1Tesaloniceni 5:17,18; în legătură cu toate lucrurile - Filipeni 4:6,7.
Cînd ne rugăm împreună cu alții, noi sfârșim rugăciunea prin cuvîntul ”Amin”, ceea
ce înseamnă – Adevărat, sau așa să fie. Și cel ce înțelege și este de acord cu
rugăciunea noastră, spune și el ”Amin”, unindu-se astfel la rugăciunea noastră (1Cor.
14:16).
Astfel, cînd mai mulți credincioși se unesc la cererea noastră, rugăciunea devine mai
puternică (Matei 18:19).
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
26
Sunt hotărât
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
ISUS
27
Sunt hotărât
BISERICA lui Dumnezeu
„Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile
Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16:18).
Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten,
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________:
Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! (1Corinteni 1:1-3).
I. Definirea Bisericii.
A. Cuvîntul „Biserică” are o folosinţă multilaterală în zilele noastre – clădire, cult, grup
mic de credincioşi, se referă la creştini în general, serviciu divin. Dar, în limba greacă
[εκκλησια] se referă la o adunare de oameni. În perioada cînd trăia Isus Hristos pe
pământ, cuvântul ”Eklesia” descria o întrunire a locuitorilor adunaţi ca să discute
afacerile de stat.
În Noul Testament, Isus utilizează acest cuvânt cu pronumele posesiv „Biserica
Mea”. Grupul meu de oameni chemaţi de o parte. Deci o biserica adevărată este o
adunare de credincioşi, care aparțin lui Isus.
B. „Biserica lui Hristos” este un organism, nu o organizaţie. Ea este mai mult decît o
instituţie socială. Biserica este un organism viu format din barbați și femei care au
fost mântuiți de Dumnezeu și chemați să slujească.
C. „Biserica” este unitatea celor din cer şi de pe pămînt ce s-au împăcat cu Dumnezeu
prin Isus Hristos. Biserica locală este o manifestare vizibilă a celei universale (FA
9:31; Ef 1:22-23, 3:10,21, 5:23,25,27).
II. Imagini biblice ale Bisericii.

A. Biserica – Popor a lui Dumnezeu (2Cor 6:16; Tit 2:14; 1Pt 2:9; Ap 21:3). În
Vechiul Testament Dumnezeu alege un om prin care crează o naţiune, într-un sens
Dumnezeu face acelaş lucru şi în Noul Testament. Credincioşii Noului Testament au
şi ei semnul tăierii împrejur, numai că acesta e de natură spirituală. Rom 9:6-8 – nu
apartenenţa etnică e factorul decisiv, ci credinţa vie în Dumnezeu determină faptul
dacă cineva face sau nu parte din poporul lui Dumnezeu (Col 3:11-12).
B. Biserica – Trup a lui Hristos (Ef 1:22-23,4:11-12; Col 1:18; 1Cor 12:27). Această
se referă la Biserica locală şi universală. Hristos e capul trupului și are toată
autoritatea asupra Bisericii. Totodată credinţa creştină nu se reduce doar la relaţia
personală cu Hristos, ci implică și relaţia dintre credincioşi. Credincioşii au nevoie
unul de altul şi trăiesc în unitate (1Cor 1:10; 12:12-13).
C. Biserica – Templul Duhului Sfânt (1Cor 3:16; 6:19; Ef 2:21-22). Biserica a luat
naştere la Rusalii. Duhul Sfânt e acel ce dă putere (FA 1:8) și înzestrează cu daruri
credincioşii (1Cor 14:12) pentru ca fiecare să-și poată împlini rolul său în Biserică.
Biserica ca Templul Duhului Sfânt scoate în evidenţa prezenţa lui Dumnezeu în
mijlocul bisericii şi este sursa de putere şi existenţa a bisericii.
28
Sunt hotărât
Îţi scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curând la tine. Dar, dacă voi zăbovi,
să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu,
care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului.
III. Membria în biserica locală.
A. Forma de conducere a bisericii este congregațională. Adunarea generală a membrilor

este nivelul superior în vederea luării de decizii. Consiliul pastoral poartă grija de
fiecare membru din biserică pentru care și răspund în fața lui Dumnezeu. Păstorul
îngrijește de membrii bisericiiîi ajută să crească spiritual și se implice în slujiri,
conduce și reprezintă biserica în activitatea ei zilnică.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
B. Membru în biserica locală sunt cei ce au crezut, s-au pocăit, au fost ucenicizați și
botezați în biserica locală, sau dacă cu pace și înțelegere își mută membria de la o
altă biserică locală.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
C. În biserica lui Dumnezeu toată ordinea se face în concordanță cu prevederile lui

Dumnezeu în Scriptură. Pentru un mod de viață necorespunzător cu Scriptura,
membrul bisericii poate fi pus la observație, pentru un termen oarecare, în care se iau
măsurile necesare pentru ridicarea credinciosului. Dacă nu există pocăință și
schimbări vizibile în viața celui pus la observație, poate fi aplicată și măsura de
excludere din lista membrilor de biserică. Iar reabilitarea celor excluși este făcută cu
mare grijă și sub autoritatea lui Dumnezeu, pentru cel ce se întoarce cu pocăință.
”________________________________________________________________________
____________________________________________________________” (1Cor. 14:33).
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
29
Sunt hotărât
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
ISUS
30
Sunt hotărât
SLUJIND lui Dumnezeu

„Dacă Îmi slujeste cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu.
Dacă Îmi slujeste cineva, Tatăl îl va cinsti” (Ioan 12:26).
”____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
________________________________________________________________” (Matei 20:26-
27)
I. De ce să slujim Domnului?
A. Noi am fost mântuiți, pentru ca să-I slujim lui Dumnezeu (1Tes. 1:9, Evr. 9:14). Este
corect că Domnul Isus Hristos ne-a mântuit de la păcatele noastre și moartea veșnică,
dar mai este un lucru important, și anume ne-a mântuit pentru ceva – adică pentru ca
să slujim Lui.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
B. Fiecare creștin are porunca de a sluji Domnului (Rom. 12:11). Cu toate că Domnul
dorește să-I slujim Lui din dragoste și respect, El nu ne lasă doar cu opțiunea de a
sluji, ci ne poruncește să fim activi în Împărăția Sa.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
C. Cine se dedică în slujba oamenilor sau unei cauze, crezând că îl slujește pe

Dumnezeu, se poate ușor înșela (Ioan 16:2, Rom. 16:18). Nu orice faptă bună este u
slujbă pentru Dumnezeu. În contrast cu faptele bune – care sunt împlinirea poruncilor
lui Dumnezeu, mai există și fapte rele, pe care cu toții le știm – încălcarea poruncilor
lui Dumnezeu. Totodată între acestea se situiază faptele moarte – care sunt faptele
bune făcute dintr-un motiv greșit. A face o slujbă Domnului nu este suficient să faci
o faptă bună, dar să ai și o inimă curată.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
II. Cum să slujim lui Dumnezeu?

A. Temeți-vă de Domnul și slujiți-I cu scumpătate și credincioșie (Iosua 24:14).
B. Slujește-I cu toată inima și cu un suflet binevoitor (1Cronici 28:9).
C. Slujiți Domnului cu bucurie, veniți cu veselie înaintea Lui (Psalmul 100:2).
D. Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești (Matei 4:10).
E. Să slujim Domnului bine (Col. 4:17), din dragoste (Gal. 5:13), cu insistență
(2Cor.4:1), cu smerenie (F.A. 20:19), fără compromitere (2Tim. 1:3), fără a defaima
(2Cor. 6:3), nu de silă sau pentru cîștig (1Pet. 5:2), cu seriozitate (2Tim. 4:5), cu
devotament total (Matei 6:24) și până la capăt (F.A. 20:24, Rom. 12:7).
31
Sunt hotărât
Cînd vom sluji pe Domnul în felul acesta, atunci El va lucra prin slujba noastră (F.A.
21:19), vom fi plăcuți lui Lui și cinstiți de oameni (Rom. 14.18).
III. Cu ce să slujești Domnului?

A. Darurile spirituale – identifică care este darul spiritual cu care te-a înzestrat Duhul lui
Dumnezeu și vezi cum poți să îl folosești în biserica locală (1Cor. 12:4-11).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
B. Cunoștințele tale – toată informația de care dispui și toate prieteniile pe care le ai, le
poți folosi pentru a sluji lui Dumnezeu eficient.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
C. Aptitudinile pe care le-ai obținut în timpul vieții, pot și trebuie folosite în slujba lui
Dumnezeu (Romani 6:19).
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
D. Tot ce e al tău, trebuie să slujească Domnului. Folosește timpul, casa, mașina, banii,
etc. pentru ca să slujești lui Dumnezeu.
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
IV. Sfaturi practice:

A. Roagă-te ca Domnul să îți descopere cu ce să slujești.
B. Începe să fii activ în biserica 1Cor.12:2;
C. Găseşte un loc unde vei fi efectiv Efes.4:16;
D. Găseşte oamenii care au nevoie de tine, pe care-i poţi ajuta;
E. Petrece timp căutând să afli de ce este nevoie în biserică și societate;
F. Vino la toate întrunirile bisericii ca să-i cunoşti mai bine pe oameni;
G. Întreabă de păstor și lideri cu ce poți fi de folos;
H. Caută să fii punctual și credincios în lucrurile încredinţate
I. Scrie un lucru care te frământă pe tine? ____________________________________
J. Scrie ce ai vrea să schimbi în jurul tău? ____________________________________
K. Ce ți se primește cel mai bine? ___________________________________________
Mai scump ca orice pe acest pământ este relaţia mea cu DUMNEZEU. Un lucru vizibil prin
care pot să arăt că Îl iubesc pe Dumenezeu este să-L slujesc în biserica Sa și să slujesc pe
aproapele meu cu orice ocazie.
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
32
Sunt hotărât
__________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
ISUS
33
Sunt hotărât
BOTEZUL în apă
I. Ce semnifică botezul?
A. Mărturia unui cuget curat. În Epistola I a lui Petru scrie astfel despre
semnificaţia botezului: ”Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi,
şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti,
_________________________________________________________________
___________________________________________, care stă la dreapta lui
Dumnezeu, după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile.
(1 Petru 3:21-22).
Deci, botezul nu ne mântuie, pentru că nu ne curăţă de păcate, ci este mărturia pe
care o depunem noi în faţa oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu prin care adeverim
că cugetul nostru a fost curăţit prin sângele Domnului Isus în care am crezut.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
B. Identificarea cu moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. În Epistola către

Romani, Apostolul Pavel a scris astfel despre botez: ”Nu ştiţi că toţi câţi am fost
botezaţi în Isus Hristos, ____________________________________________?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru
ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim
o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte
asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a
Lui (Romani 6:3-5).
Deci, prin botez, noi, creştinii, mărturisim că noi am crezut în Domnul Isus
Hristos, ne-am identificat cu moartea şi învierea Mântuitorului, iar de acum viața
noastră transformată este în slujba Sa.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
II. Ce trebuie să ştim înainte să ne botezăm?
A. Credinţa din inimă este condiţia de bază. În cartea Faptele Apostolilor ne este
relatat cum Duhul Sfânt l-a trimis pe Filip să-i predice Evanghelia unui famen
etiopian, care a înţeles şi a primit Vestea Mântuirii. Pe când îşi urmau ei drumul,
au dat peste o apă. Şi famenul a zis:
„_______________________________________________________________?”
Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că
Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Faptele apostolilor 8:36-37).
Noi nu vom boteza pe cineva, care nu crede din toată inima în Isus Hristos și nu a
fost ucenicizat ca să înțeleagă Evanghelia. Așa un ”botezul” va fi doar o scăldare
obișnuită, căci până nu se împlinesc condițiile de mai sus, botezul este deprisos.
34
Sunt hotărât
B. Pocăinţa este o altă condiţie de bază. În ziua Cincizecimii, Apostolul Petru le-a
propovăduit Evanghelia celor adunaţi în Ierusalim: După ce au auzit aceste
cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli:
„Fraţilor, ce să facem?” „_________________”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi
să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi
veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru
copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va
chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Faptele Apostolilor 2:37-39).
Pocăinţa nu este doar regretul pentru păcatele făcute, ci intrarea în Noul Legământ
cu Domnul Isus, este naşterea din nou / naștera dinDumnezeu. Această
transformare în viaţa omului este obligatorie pentru ca să poată primi botezul cu
apă.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
C. Botezul este porunca Domnului Isus. Unii oameni zic că s-au pocăit şi au
încheiat legământ cu Domnul Isus, dar nu se grăbesc să se boteze, de parcă nu ar
lua seama la cuvintele Mântuitorului care, înainte de înălţarea Sa la cer, a spus
ucenicilor:
”_________________________________________________________________
__________________________________________________. (Marcu 16:15-16).
Cine refuză să se boteze, înseamnă că refuză să împlineasc Cuvântul / porunca
Domnului. Astfel de credincios trăiește în neascultare de Dumnezeu, adică trăiește
în păcat, ceea ce pune sub semnul întrebării credința lui.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Dacă zici că ai ales să asculţi de Domnul Isus din toată inima, trebuie să te botezi şi să nu eziți să
faci acest lucru. Apropie-te de pastorul bisericii locale unde ai ales să faci parte din familia lui
Dumnezeu şi spune-i despre dorinţa ta să trăiești în ascultare de Dumnezeu și că vrei să fii
botezat cât mai curând.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
35
Sunt hotărât
VICTORIE
ÎN ÎNCERCĂRI
ISUS
36
Sunt hotărât
CINA DOMNULUI
... în noaptea în care a fost vândut, _________________________. Şi, după ce a mulţumit lui
Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: "Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi;
să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea." Tot astfel, după Cină_____________________ şi a
zis: "Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea
Mea, ori de câte ori veţi bea din el." Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi
din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. (1Corinteni 11:23-26).
Cina Domnului este un obicei, dar nicidecum nu este un lucru obișnuit.
I. Cina Domnului este amintirea morţii lui Isus Hristos. Isus Hristos a murit în locul
nostru, a suferit pedeapsa noastră. Noi facem Cina Domnului spre pomenirea Lui.
A. Is 53:6 – Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
B. In 1:29 – Iată Mielul, care ridică păcatul lumii.
C. 1Pt 2:24 – El a purtat păcatele noastre pe lemn.
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
II. Cina Domnului este pomenirea morții Domnului Isus Hristos. Pentru că omul este
uituc, Isus a instituit cina Domnuluipentru ca să-L aducem din nou și din nou în mintea și
în viaţa noastră.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
III. Cina Domnului este mărturisirea morţii lui Hristos. Cînd participăm la Cina Domnului,
noi vestim moartea Domnului. Oridecîteori facem Cina Domnului, trebuie să și spunem
oamenilor despre jertfa lui Hristos, căci Hristos a murit pentru toți, iar asta înseamnă că și
în locul fiecăruia dintre noi.
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
IV. Cina Domnului este simbolul jertfei substitutivă (înlocuitoare). Hristos a murit în locul
păcătoşilor şi pentru binele lor - „αντι” şi „υπερ”.
A. În Mt 20:28; Mr 10:45 – „αντι” – înseamnă în locul oaminilor – Mat 2:2, 5:22.
B. În In 11:50; 2Cor 5:14-15; Gal 3:13 este folosit „υπερ” – pentru oameni.
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
37
Sunt hotărât
V. Cina Domnului este legământul în sângele lui Isus. În clipa cercetării, noi ne cercetăm
dacă am fost credincioşi legîmântului cu El.
A. El ne iartă şi ne duce în prezenţa Tatălui, atunci când ne mărturisim păcatele.
B. Noi împlinim porucile Lui. Dacă este ceva care arată că nu ai fost credincios
legământului, atunci cereţi iertare şi reînoieşte legământul cu El.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
VI. Cina Domnului este unirea cu Hristos. Ceea ce se petrece la cină trebuie să se petreacă
în fiecare zi din viaţă a credinciosului, de a reînnoi legământul meu cu Domnul, de a mă
hrăni cu Cuvântul/Isus.
A. Boabele de grâu au fost măcinate / zdrobite şi acum alcătuesc pâinea.
B. Boabele din struguri au fost zdrobite pentru ca să facă sucul/vinul.
C. Isus a fost zdrobit pentru păcatele noastre (Isaia 53:5).
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
VII. Pregătirea pentru Cina Domnului – cercetarea.

i. Să ne cercetăm ca să privim în faţă vinovăţia.
ii. Să ne pocăim de vinovăţia noastră.
iii. Şi aşa să participăm la cină, deci participăm, nu ne abţinem.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
VIII. Ce se petrece atunci când particip la Cina Domnului? A mânca ceva înseamnă a
introduce ceva în mine şi a asimila/digera până îmi penetrează tot trupul (la nivel de
celule). În sens spiritual, aceasta se petrece şi la Cina Domnului cu Domnul Isus. Eu Îl
primesc şi îl las ca să mă umple de Sine (în vederea Isaia 6:63).
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
Pâinea şi sucul/vinul nu se transformă în trupul lui Isus, ci sunt elemente vizuale pentru
ajutarea înţelegerii faptului că noi Îl primim în fiinţele noastre, care pătrunde în toată fiinţa
noastră. După cum pâinea și vinul în chip fizic pătrund în organismul nostru și devin parte din
noi (una cu noi), tot așa Isus Hristos în chip spiritual intră în noi și devine parte din noi (una cu
noi).
Ceea ce urmează după Cină este un mod de trai care să corespundă cu viaţa trăită de El în noi.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
38
Sunt hotărât
VICTORIE ÎN ÎNCERCĂRI
Nimeni, când este ispitit, să nu zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu."

_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
VICTORIE
_____________________________________________________________________________
___(Iacov 1:13-15).
ÎN ÎNCERCĂRI
”Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care
este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a
pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1Corinteni 10:13).
Ceea ce nu ne omoară, ne face mai tari. Ispita ne duce în păcat, dar păcatul aduce moartea.
hrană
Totuși, spirituală
Dumnezeu părtășie
ne dă să biruim orice părtășie
cu Dumnezeu
puteri suficiente ispită și să cu frații
trăim.
ascultare de porunci
I. Sursa ispitei este Satana.

A. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Căci Dumnezeu
nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni (Iacov 1:13).
Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu
care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1Petru 5:8).
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
B. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.
i. Ispitele vin prin oameni – _________________________________________
ii. Ispitele vin prin situatie – _________________________________________
iii. Ispitele vin prin un lucru – ________________________________________
iv. Ispitele vin într-un anumit loc – ____________________________________
v. Ispitele vin în gind – _____________________________________________
II.
ISUS
Nu poate să nu vină ispita... ”Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire!
________________________________________________________________________
____________________________________________________________” (Matei 18:7).
A. Dumnezeu a lăsat ca Satana să poată să ne ispitească, pentru că noi suntem ființe
libere și la fiecare ispăită, noi trebuie să facem o alegere: să ascultăm de Domnul
și să-L urmăm pe El, sau să ascultăm de Satan și să ne împlinim poftele.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
39
Sunt hotărât
B. Pe de altă parte, fiecare ispită biruită ne apropie pe noi de caracterul lui Isus
Hristos și ne pregătește pentru cer. Doar cel ce va birui ispitele va primi cununa
vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
III. Vegheați și rugați-vă, și astfel ve-ți birui. Îl iubim pe Dumnezeu? Atunci să luptăm, ca
să biruim orice ispită. Dacă vom birui, atunci vom trăi.
A. Satan se foloseste de pofetele noastre pentru a ne ispiti: pofte sexuale, lăcomia,

mîndria, egoizmul, invidia, etc. Satan ne ispitește atrăgîndu-ne să ne împlinim
poftele, iar cînd pofta s-a activat ca să se împlinească, atunci s-a nascut pacatul,
iar pactul a adus moartea (Iacov 1:12-17). Cu cît mai mult vei încerca să faci ce îți
place (legat de pofte), cu atît mai mult vei fi ispitit.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
B. Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după
lucrurile Duhului este viaţă şi pace ... noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti,
ca să trăim după îndemnurile ei. _______________________________________
__________________________________________________________________
_________________________________________________” (Romani 8:12-13).
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
C. Strîng cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva ta. Isus a putut să
biruie ispitele, pentru că a cunoscut Cuvântul lui Dumenzeu și la momentul
oportun, aceasta te ajută să birui ispita Matei 4:1-11.
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
”Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate
lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15).
Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele
trupului, veţi trăi.
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
40
Sunt hotărât
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
Unele caracteristici ale ucenicului Domnlui Isus Hristos:
 a crezut în El și a fost născut din nou (In. 1:12-13).

 stă ferm pe cuvântul lui Dumnezeu, având convingerile cizilate de Biblie (In. 8:31).
El citește (Ap. 1:3), studiază (F.A. 17:11), memorizează (Ps. 119:11), meditează (Ps.
1:2-3), vorbește / ascultă (Romans 10:17) de Cuvintele lui Dumnezeu.
 iubește pe Dumnezeu mai mult ca orice și oricine (Lc. 14:26). Dragostea de
Dumnezeu întrece cu mult afecțiunea pe care o are față de apropiații săi. Dragostea
față de oameni ar fi ură dacă ar fi comparată cu dragostea de Dumnezeu.
 manifestă dragostea față de toți oamenii și mai ales față de frați (In. 13:35). Această
dragoste (1Cor.13:4-7) și face diferența dintre un creștin religios, rece, dezinteresat și
un creștin plin de viață.
 zilnic se leapădă de sine prin ași supune voința sa voinței lui Dumnezeu (Mat.
16:24). De bună voie se supune lui Dumnezeu luându-și crucea și urmându-L pe
Hristos.
 slujește pe Dumnezeu și aduce roade în umblarea sa cu Hristos (In. 15:8). Având în
fața ochilor imaginea cum Isus le spăla picioarele (In. 13:1-17), ucenicul lui Hristos
va împlini dorințele Lui cu jertfire de sine.
 nu iubește lucrurile din lumea aceasta (Lc. 14:33). Pentru că pasiunea vieții lui este
cauza lui Hristos; el va renunța la ceea ce oferă această lume ca să nu fie distras de la
ce e mai important. Ucenicul lui Isus nu va iubi: banii, bogățiile, slava, faima,
renumele, plăcerile etc. pentru că el le abandonează pe toate acestea de dragul lui
Hristos (Fil. 3:7). Comoara și răsplata lui este în cer (Mat. 6:19-20).
 își investește viața sa în alții făcându-i ucenici ai lui Hristos (Mat. 28:19).
 învață și ascultă în totalitate de Hristos (Lc. 9:35).
 nu se împotrivește când este corectat (Mat. 16:22). Nu caută îndreptățiri, ci este
suficient de onest ca să primească criticile și să se conforme după imaginea lui
Hristos (Rom. 8:29, 1In 2:6).
 se supune și ascultă binevol de Dumnezeu și autorități (Ef. 5:24, Evr. 13:17).
Ascultarea de cuvântul Domnului trebuie să fie imediată și categorică (Lc. 5:4-9).
Cît privește ascultarea de autorități pămîntești (părinți, șefi, autorități civile sau
spirituale), ascultarea trebuie să fie doar în Domnul (F.A. 4: 29) adică, dacă nu
contravine cu ceea ce spune Dumnezeu.
 se smerește și este lipsit de invidie (Philippians 2:3). El se bucură pentru succesul
altora.
 caută să placă mai întâi lui Dumnezeu și apoi oamenilor. Nu caută să fie lăudat, ci să
trăiască viața după placul lui Dumnezeu (2Cor. 5:9).
 iartă pe alții așa cum Isus l-a iertat pe el și nu ezită să ceară iertare, dacă a greșit cu
ceva (Ef. 4:32).
41
Sunt hotărât
Ucenicia (aceste caracteristici ale ucenicului lui Hristos) nu trebuie văzută ca o metodă de
a scăpa de iad, sau o garanție de a ajunge în cer, ci un fel de viață pe deplin devotat pentru
împlinirea voinței lui Dumnezeu. Acestea nu e simplu și nici ușor, dar tocmai așa a trăit Isus
Hristos și cine rămîne în El trebuie să trăiască și el așa cum a trăit Isus Hristos (1In.2:6).
MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ
a bisericii VOCEA ADEVĂRULUI
I. Principiile credinței noastre:

A. În cele principale suntem UNIȚI.
i. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o
singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură
credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care
este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi (Efeseni
4:4-6).
B. În cele secundare suntem LIBERI.
i. Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra
părerilor îndoielnice. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în
picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci
Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. Aşa că fiecare din noi
are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. Încredinţarea pe care
o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se
osândeşte singur în ce găseşte bine (Romani 14:1,4,12,22).
C. În toate arătăm DRAGOSTE.
i. Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată
ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş
avea dragoste, nu sunt nimic (1Cor. 14:2).
II. În ce credem noi? Doctrinele principale:

A. Biblia - Noi credem că Sfânta Scriptură, atât Vechiul cît şi Noul Testament, este
Cuvântul inspirat de Dumnezeu și nu conţine vreo greşeală în scrierile originale;
revelaţia completă a voinţei Sale pentru mântuirea oamenilor; autoritatea Divina
pentru întreaga viaţă şi credinţă creştină (2Tim. 3:16-17; 2Pet. 1:20-21, Ps.
119:105).
B. Dumnezeu - Noi crеdem într-unul Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor, care

este infinit, perfect şi există veșnic în trei persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,
egale între ele și toți trei sunt un Dumnezeu (Geneza 1:1-3, Matei 3:16-17,
Coloseni 1:15-16, 1Petru 1:2).
C. Isus Hristos - Credem că Isus Hristos este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. El

a fost conceput prin Duhul Sfânt şi născut prin fecioara Maria. El a trăit fără să
păcătuiască, și totuși a murit pe cruce pentru păcatele oamenilor după cum
mărturisesc Scripturile, dar a înviat în trup dintre cei morţi şi s-a ridicat la cer
unde stă la dreapta Celui prea înalt având rolul de Mare Preot şi Mijlocitor pentu
credincioși. El se va întoarce curând ca să domnească ca Împăratul împăraților și
42
Sunt hotărât
Domnul domnilor (Luca 1:35, Rom. 1:3-4, 9:4-5, Tit 2:13, Evrei 4:14-15, 1Cor.
15:3-4, F.A. 1:9-11, 1Ioan 2:1).
D. Duhul Sfânt - Credem că lucrarea Duhului Sfânt este de a-L proclama pe

Domnul Isus Hristos, a convinge oamenii de starea păcătoasă în care se găsesc şi
de a conduce pe păcătoşi la credinţă. Duhul Sfânt echipează pe cei ce au crezut,
împărţind daruri spirituale fiecărui credincios, ca să slujiască în Trupul lui
Hristos. Fiecare credincios trebuie să urmeaze zilnic îndemnurile Duhului (Ioan
14:26; 15:26, 16:7-14, 2Cor. 3:17, 1Corinteni 2:12, 3:16, 12:1-11, Efeseni 1:13,
Romani 8:5-9).
E. Omul - Credem că omul a fost creat perfect, după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, dar a căzut în păcat şi este prin urmare separat de Dumnezeu. Omul
este inapt de a soluţiona situația cauzată de păcat, iar în starea sa păcătoasă omul
este în drum spre condamnare veşnică (Geneza 1:27, Isaia 53:6, 59:1-2, Romani
3:23, 5:12, 6:23).
F. Mântuirea - Noi credem că salvarea omului din starea sa păcătoasă este posibilă
doar prin credinţa personala în moartea substituitoare (înlocuitoare) şi învierea
Domnului Isus, fiind regenerat de Duhul Sfânt. Numai cei ce-L primesc pe
Hristos prin credinţă sunt născuţi din nou şi sunt copii ai lui Dumnezeu. Nimeni
nu poate să merite sau să cîștige mîntuirea. Mântuirea este un dar/har acordat de
Dumnezeu (Rom 5:1, 6:23, Efeseni 2:8-9, Ioan 3:16,36, 14:6, Tit 3:5).
G. Biserica - Noi credem că Biserica adevărată (universală) este alcătuită din cei
care au crezut în Domnul Isus Hristos şi au fost regeneraţi (născuţi din nou) de
Duhul Sfânt din toate națiunile, limbile și generațiile. Ei au fost incorporaţi în
Biserică prin botezul cu apă, efectuat în baza credinţei lor; astfel devenind
membri ai Biserici locale (Efeseni 4:1-6, Tit 3:5, Faptele Apostolilor 2:47). Isus
Hristos este Domnul şi Capul Bisericii. Biserica universala se manifestă în
biserica locală, care se conduce în mod autonom; având dreptul de luarea
deciziilor în ce priveşte dirijarea activităţilor sale pentru aşi împlini misiunea sa –
de a se închina lui Dumnezeu, de a consolida (educa) pe cei credincioşi şi de a
evangheliza lumea (Efeseni 1:22-23, Coloseni 1:18).
H. Botezul și cina Domnului - Noi credem că botezul în apă şi Cina Domnului sunt
ordonate de Domnul Isus Hristos şi trebuie îndeplinite de Biserică până la
revenirea Domnului. Ele nu constituie un mijloc de salvare sau iertarea păcatelor
(Matei 28:19-20, 1Corinteni 11:23-26).
I. Revenirea Domnului Isus Hristos - Noi credem că revenirea Domnului nostru

Isus Hristos va fi personală şi iminentă, pentru aşi lua Biserica şi apoi să
instaureze Împărăţia Sa. Atunci, morţii vor învia: cei ce au crezut, vor învia pentru
o binecuvântare şi bucurie eternă cu Domnul, iar cei ce n-au crezut, vor învia
43
Sunt hotărât
pentru o judecată şi o pedeapsă eternă (1Tesaloniceni 4:14-16, 2Corinteni 5:10,

2Tesaloniceni 1:7-9).
Scopurile Bisericii
VOCEA ADEVĂRULUI
„Isus i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua,
asemenea ei, este: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se
cuprind toată Legea şi Proorocii." - marea poruncă (Matei 22:36-40).
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile,

botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i
să păzească tot ce v-am poruncit” - marea trimitere. (Matei 28.19-20).
Scopul pentru care există biserica Vocea Adevărului este bazat pe marea poruncă și pe marea
trimitere. Noi existăm ca și biserică a lui Dumnezeu pentru ca să împlinim aceste scopuri:
I. Să celebreze prezenţa lui Dumnezeu – ÎNCHINARE.
Închinarea este recunoașterea că Dumnezeu este Ființa supremă din care, prin care și
pentru care sunt toate lucrurile.
Fiecare ne raportăm într-un fel sau altul la Dumnezeu. Felul în care fiecare se raportează la
Dumnezeu, arată ce relație are cu Dumenzeu. Închinarea de bună voie și cu smerenie în fața lui
Dumnezeu este cel mai bun mod de a ne exprima dragostea noastră faţă de Dumnezeu (Matei
22:36).
În închinare noi recunoaștem şi mărturisim cine este Dumnezeu pentru noi. El este
Împăratul împăraților, căruia Îi datorăm toată cinstea prin închinare.
Închinarea este o poruncă pentru cel ce crede în Dumnezeu „Domnului să te închini şi doar
lui să-I slujeşti.” (Matei 4:10). În închinare credinciosul îşi exprimă dragostea și admirația sa faţă
de Dumnezeu.
II. Să demonstreze dragostea lui Dumnezeu – SLUJIREA.
Noi existăm ca să demonstrăm dragostea lui Dumnezeu. Pentru a demosntra că Îl iubeşti pe

Dumnezeu trebuie să arăţi că iubeşti oamenii (1Ioan 4:20-21).
Iubirea de oameni nu te lasă indiferent de nevoile, preocupările şi starea lor. Acest fel de
dragoste faţă de ei te va provoca la acţiune pentru ai ajuta, iar aceasta se numeşte slujire.
Isus ar fi putut să se gîndească la tot felul de semne distinctive a ucenicilor Săi. Totuși
semnul distinctiv pentru ucenici Săi, Isus a spus ca este dragostea: „Prin aceasta vor cunoaşte
toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii" (Ioan 13:35). Fiecare
creştin este şi un slujitor. Dacă eşti a lui Isus Hristos, tu eşti slujitorul Lui.
III. Să comunice Cuvântul lui Dumnezeu – EVANGHELIZARE.
44
Sunt hotărât
„Oricine cheamă numele Domnului va fi mîntuit, dar cine poate să-l roage să-i mîntuiască
pe ei dacă ei nu cred în El şi cum pot ei să creadă în El dacă niciodată nu au auzit de El şi cum
vor auzi dacă cineva nu le va spune despre El” (Romani 10:13-14). Deci, vedem că oamenii
ajung să creadă în Isus și sunt mântuiți, prin faptul că cineva le-a comunicat Vestea Bună despre
Isus Hristos. Isus spune într-o pildă: "Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i
să intre, ca să mi se umple casa” (Luca 14:23). Fiindcă, Dumnezeu ne-a poruncitm să spunem la
toată lumea despre El, noi vom merge în toată lumea să spunem oamenilor despre El.
Dumnezeu ne-a încredinţat nouă (mie și ție) această slujbă a împăcării (2Cor.5:17-21).
Înainte de plecarea Sa, Isus a zis: „veţi fi martorii Mei” (Fapte 1:8).
IV. Să incorporeze oamenii lui Dumnezeu în familia Sa – PĂRTĂŞIA.
Prin părtăşie noi ne susținem unul pe altul pe calea credinței „Să veghem unii asupra
altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră cum au
unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie”
(Evrei 10.24-25).
Scopul părtăşiei este unitatea. „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost
chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un
singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care
lucrează prin toţi şi care este în toţi” (Efeseni 4:4-6). „În cele mari (importante) - unitate, în
cele mici (secundare) – diversitate, şi în toate DRAGOSTE”.
V. Să învăţe oamenii lui Dumnezeu – UCENICIE.
Ucenicia înseamnă să ajuți pe cel ce-L caută pe Dumnezeu, să crească în relaţia lui cu
Dumnezeu.
Biblia ne învață că noi să Îl cunoaștem tot mai mult și mai mult pe Dumnezeu, și să
devenim tot mai asemenea lui Isus Hristos. „De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui
Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite” (Evrei 6:1). „...ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa
Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2Petru 3:18).
Cel ce a crezut în Hristos devine un ucenic al lui Hristos. El va primi îngrijire spirituală ca
să ajungă la statura plinătății lui Hristos. „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii,
evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de
slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a
cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui
Hristos” (Efeseni 4:11-13).
Marea Poruncă ne învață să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima şi să iubim pe

aproapele nostru ca pe noi înşine.
Marea Trimitere ne învață să mergem şi să facem ucenici, să botezăm şi să învățăm tot

ce ne-a poruncit Isus.
45
Sunt hotărât
Notițe
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
46
Sunt hotărât
Notițe
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
__________________________________________________________
47

Curs de Ucenicie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs de Ucenicie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UN CURS

Cel mai valoros

UN CURS DE UCENICIE DEDICAT TUTUROR

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

CREDINȚA POCĂINȚA MÂNTUIREA

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

Dumnezeu este suveran.

Dumnezeu este triunic.

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

ipostase (persoane)”. Creația lui Dumnezeu îi reflectă trinitatea, deoarece El a

Dumnezeu este veșnic.

Dumnezeu este atotputernic.

Dumnezeu este omniprezent.

Dumnezeu este atotștiutor.

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

Faptul că Dumnezeu știe ce va fi în viitor, faptul că El este suveran și omnipotent

Dumnezeu este sfânt.

Dumnezeu este credincios.

Dumnezeu este just.

Dumnezeu este bun.

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

Dumnezeu este iubitor.

Știm că Îl iubim pe Dumnezeu, dacă-i iubim pe frații noștri spirituali (1In.5:1).

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

- Atașamentul nostru este benevol, nu forțat (Rom. 12:9);

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

CREDINȚA POCĂINȚA MÂNTUIREA

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

O parte de oameni presupun că ar putea exista un Dumnezeu de la care provine totul.

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

Credința adevărată este credința biblică. Credința adevărată presupune studierea

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi să ne

2. În al doilea rând, fiecare om trebuie să creadă în Dumnezeu, pentru ca să scape de

3. În al treilea rând, fiecare om, trebuie să creadă în Dumnezeu, pentru ca să capete

Ce să fac eu cu credința mea?

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

e. Studiind Scriptura, stăruind în rugăciune, întreținând părtășia cu frații și

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

CREDINȚA POCĂINȚA MÂNTUIREA

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

I. Dumnezeu așteaptă ca noi să ne pocăim.

II. Ce este pocăința?

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

ne împiedică să recunoaștem că suntem păcătoși. Dar, atât timp cât o sa negăm

Exemplul unei rugăciuni de pocăință:

Ori te pocăiești ori vei muri –

Aleluia!!! Se bucură tot cerul cînd un păcătos se pocăiește –

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

CREDINȚA POCĂINȚA MÎNTUIREA

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

”Adevărat, adevărat îți spun, că, ____________________________________________

Dumnezeu – înfăptuitorul mântuirii noastre!

B. Născut din Dumnezeu. A fi născut din apă înseamnă să te naști fizic.

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

B. În viaţa de creştin avem de luptat împotriva firii noastre pămînteşti, împotriva

”Oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea” (1In. 5:4).

”Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește” (1In. 3:9, 5:18).

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

CREDINȚA POCĂINȚA MÎNTUIREA

Biserica Vocea Adevărului, str. Putnei 27, Chișinău RM, bisericava@gmail.com

Isus…a început de la Moise și de la

A. Regenerarea este o condiție evidentă, deoarece, un necredincios nu înţelege lucrurile