Introducere: acei oameni imposibili

”Multi crestini sunt prinsi in capcana..raniti de prieteni, rude si chiar de memnri ai comunitaiti
crestine, ei stau in spatele unor ziduri de animozitate si manie adanc inradacinata. …”- p9 ei
asteapta ziua in care li se va face dreptate…pana atunci nu sunt interesati de iertare si
reconciliere.
Dumnezeu are un cuvant atat pentru raniti, cat si pentru cei care ransec, adica cei care aduc
durere in vietile altora, insa sunt profund convinsi de dreptatea cauzei lor.
”Daca nu ne vedem propriile esecuri, nu vom fi in stare sa facem fata esecurilor altora in mod
corect si biblic.
Cartea de fata aduce convingerea ca oricare ar fi rana de care suferi, prin harul lui Cristos, poti
beneficia de vinedecare completa atunci cand lasi amaraciunea in mainile sale si cauti
reconcilierea.
Capt. 1 genata cu ofense amestecae ale diavolului.

Ce nu ierti , dai mai departe

Cele mai dureroase ofense sunt cele cauzate de cei mai apropiati oameni, dar nu uita ca
ofensele si direrea pe care ele o produc in relatiile noastre sunt incercarea lui Satan de a ne
lega de pacat. Ele pot fi promisiuni nerespectate, increderea inselata, repsingerea ersonala,
acuzatiile nderepte, sau abuzul.
Desi ele cauzeaza o reala suferinta. Trecuie sa credem in harul si puterea vinecatoarea ale lui
Dumnezeu.
cap. 2 puterea de orbire a unei ofense

<tot asa, amaraciunea noastra se revarsa in ceelalte relatii, indiferent cat de hotarati am fi sa o
tinem inchisa intro singura incapere a sufletului nostru. actiunea de a hrani o ofensa ne orbeste
literalmente in fata propiriilor greseli, ne obliga sa avem relatii deformate si ne denatureaza
imaginea de sine.> p, 27
oamenii raniti vor construi ziduri de aparare in jurul lor, iar accesul in interior va fi permis doar
persoanelor care le validează si confirma resentimentele. De asemenea, oamenii raniti
emotional sunt foarte critici la adresa altora, dar nu vad barna din ochii lor. Condusi de mandrie,
acestia cauta adesea razbunarea ;i distrugerea. durearea lor le devine un idol, iar amaraciunea
si resentimentele pot inlocui afectiunea si devotamentul pentru Dumnezeu.
<Vorbiti cu niste oameni ofensati, iar ei isi vor varsa resentimentele in fata oricui este dispus sa
le asculte. veti crede ca ofensa a avut lor ieri, luna trecuta sau anul trecut. dar, surprinzator ,
jignirea a avut lor acum 20 de ani, insa rana este constant deschisa, se discuta mereu despre
ea sau este folosita constant drept scuza pentru un lucru sau altul.< p. 39
Relatia cu Dumnezeu ajunge sa fie lasata pe locul doi, iar ofensa devine motivatia sau scuza
pentru orice comportament.

cap 3. il cunosti pe cain, distrugatorul?

>distrugatorii se gasesc peste tot...Surprinzator, unii sunt fermecatori, gata sa ajutesi au o
prezenta placuta. dar cand au ocazia, mai ales. daca simt sau au impresia ca le este atacata
imaginea sau autoritatea - vor distrugepe oricine le sta in cale. ei sunt obsedati de autoprotectie
si vor manipula , ameninta si distorsiona lucruruiel, dar cu toate acestea, nu se vor simti
vinovati. > p44
Obsesia pentru rana pe care o porti in suflet, sentimentul de a te simti respins poate duce la o
atitudine ca a lui Cain. produce orbire fata de ranile pe care le produce altora, in timp ce simte
mila doar pentru sine. este mereu victima. Convins de propria dreptate, refuza sfaturile, si
totodata refuza sa isi asme responsabilitatea pentru propiile greseli.
?putem fi distrugatori priin cuvinte, atitudini sau spiritul nostru critic trebuie sa fii onest pentru a
realiza cat de greu le e altora sa traiasca impreuna cu voi. ? p. 54

TOtusi, exista speranta in harul lui Dumnezeu. el ne cheama sa controlam pacatul, si sa nu ne

lasam noi controlati de el.
in al doilea rand, vindecarea se primeste prin iertarea sangelui lui Isus care s a varsat pentru
noi.
?cand cineva te abordeaza si ti spune> stii ca m ai ranit cu adevarat, nu i negati sentimentele.
de aici incepe adevarata reconciliere.? p 56

familii in razboi. cand increderea esueaza

/exista momente cand trebuei sa ne umilim. pentru a depasi auto-justificarea. … atunci cand
suntem dispusi sa ne confruntam cu partea noastra de vina dintro cearta, indiferent de cat de
minora este (in ochii nostri), de obicei gestul rupe bariera si incepe procesul de reconciliere.
Umilinta noastra este deseori podul pe care ceilalti vor trece pentru a extinde reconciliearea in
vietile tuturor.!/ p. 59

familia este locul celor mai profunde relatii de cele mai multe ori, dat tot aici conflictele pot
provoca efecte devastatoare.
Biblia ofera exemplul relaitiei rupte dintre Iacov si Esau, relatie care a fost in final restabilita prin
puterea lui Dumnezeu.
Uneori, reconcilierea necesită un gest de bunavointa autentica, umilinta inaintea lui Dumnezeu
si inainte adversarului

scripturile sunt foarte clare in privinta nevoii noastre de a ne impaca cu cei pe care i am ofensat.
inchinarea autentica inaintea lui Dumnezeu e posibila doar dupa ce am indreptat relele facute
importiva celorlalti, dupa cum ne arata matei 5. 23. de asemena, nu putem astepta iertarea lui
dumnezeu pentru noi daca nu iertam si noi pe cei ce ne gresesc. sa fim gata sa oferim iertare
arata celor din jur lucrarea lui Hristos in noi.
desi neincredera poate impiedica reconcilierea totala. prin harul sau, dumneeu poate face
aceasta lucrarea completa in viata oricarui om, indiferent cat de dificila ar fi situatia. dar suntem
oare gata sa facem ceea ce ne cerea Dumnezeu pentru a ajunge acolo?
Trebuie sa tinem minte> cu cat ne impacam mai deplin cu Dumnezeu, cu atat mai multe vrem
sa ne impăcam cu ceilalti, indiferent de costuri. p. 72

capitolul 5. sluite inselatoare

aruncatorii de sluite sunt oamenii care sunt condusi de invidie si gelozie, fiind hotarat sa iti faca
rau, chiar pana la a te distruge. in aparenta, ei sunt buni, chiar blanzi. Pentru ei, aparențele sunt
foarte importante, fiind imdragostiți de propria lor persoană, în timp ce îi dosprețuiesc pe ceilalți.
”Dacă ar fi să numesc doar un motiv pentru care oamenii buni devin răi, acesta este că eșuează
în a recunoaște dreptul de proprietate pe care îl are Dumnezeu asupra ămpărăției, vocației,
resurselor, abilităților lor i mai presus de orice, asupra vieților lor. Insistența cu care ei declară
că sunt stăpâni, și nu administratori, îi determină să-i distrugă pe alții în încercarea de a proteja
ceea ce cred că e al lor.” p. 82

Cum ne putem apara in fata acestor oameni?

Primul lucru e sa te feresti de ei. In al doilea rand, nu deveni tu insuti un aruncator de sulite.
Autorul ne provoca sa ne analizam pentru a vedea daca nu cumva se afla ceva din apucaturile
lui Saul si in inimile noastre. Iata intrebarile la care suntem chemati sa reflectam:
Sunt invidios pe aceia care au mai multa influenta si resurse?
Cum as reactiona daca cineva din biserica mi-ar cere sa ma retrag din lucrarea in care sunt
implicat?
Imi doresc eu vreodata ca o persoana sa si-o primeasca pt ceva ce a facut sau a spus impotria
mea - sau impotriva unui prieten de-al meu?
Fac cunoscute altora nedreptatile care mi-au fost facute, sperand ca voi fi compatimit sau
incercand sa il pun pe celalalt in lumina proasta?
Nu este nevoie sa aruncam sulite daca ne incredem in dumnezeu
Totodata, Dumnezeu vrea ca noi sa experimentam suferinta pentru a roduce in noi o zdrobire
autentica…acest proces asigura asemanarea c u Dumnezeu si deprendenta de el.
“Lucrarea pe care o face Dumnezeu in noi in perioada de asteptare e de obicei mult mai
importanta decat lucrul in sine pe care-l asteptam” - p. 91

“Nu poti ajunge la reconciliere cu un aruncator de sulite, dar ei au multe sa ne invete despre noi
insine si despre DUmnezeu”. P 93

6. Creștinii în sala de judecată

Traăim intro cultură care ne învață să ne cerem drepturile cu orice preț. Din nefericire, în
biserică am preluat aceași atitudine promovată de cultură, lăsând la o parte îndemnurile
Scripturii și dovedind încă odată că Bibila nu reprezintă autoritatea în viața noastră cu privire la
lucrurile care contează cu adevărat. Nădejdea noastră trebuie să fie în ceruri, iar biblia ne
învață că e un privilegiu să pierdem în lumea aceasta de dragul lui Hristos. ”În cel edin urma,
dacă credem cu adevărat că totul îi aparține lui Dumnezeu, întrebarea care rămâne este: Mă
încred eu cu adevărat în Dumnezeu sau doar spun că mă încred?”
”Dreptatea refuzată pe pământ are mare răsplată în Ceruri dacă este suferită de dragul lui
Cristos” - p. 103

”Când suntem chemați să suferim pe nedrept, instinctul noastru natrual nu este să îi mulțumim
lui Dumnezeu pentru aceasta; însă aceasta ar trebui să facem.” p. 103

Atunci când suferim o nedreptate, urmăm calea lui Hristos care a suferit pe nedrept. De fapt,
autrul ne amintește că ”nu a existat un rău mai mare suferit pe nedrept, decât moartea lui
Cristos. El a primit suferința din mâinile propriului lui popor - o nedreptate atît de nesăbuită și
venală, încât oricine ar fi sprijinit o răzbunare și o apărare a lui Cristos. Cu toate acestea, El i se
supune pentru un scop mai înalt- gloria lui Dumnezeu. Când renunți la drepturile tale și te supui
planului lui Dumnezeu, te aliniezi speiritului lui Isus - spiritul supunerii unile și al sacrificiului.” -
104

În al doilea rînd, îi dăm lui Dumnezeu o oportunitate de a-și arăta harul în viețile noastre.
In final, putem arăta credința noastră întro altă lume. Toate lucrurile sunt descoperite în fața lui
Dumnezeu și el va răsplăti fiecăruia. De acea, să ne amintim că ”pământul nu este arbitrul final
al binelui și al răului” - 109.

Așa că, să lăsăm răzbunarea și să extindem și asupra altora harul care ne-a fost arătît nouă.

7. De la amărăciune la binecuvîntare

Amărăciunea păstrată în inima nu va rămâne acolo…ea va ieși în afară, și îi va prinde și pe alții

în ea.
Iosif ne este dat ca model al iertării absolute. Avea multe motive să trăiască plin de amărăciune
dar în schimb el a devenit un model al iertării și al vinedecării. Autorul sugerează cinci moduri în
care Iosif a răspuns trecuturlui său dureros, găsind eliberare fatî de rănile nedreptăților suferite.
Mai întâi a ales să trăiască în viitor, nu în trecut.
”Poate nu te-ai gândit la asta înainte, dar Dumnezeu are puterea de a ne face roditori în țara
suferinței noastre- exact în momentul în care durerea noastră este cea mai adâncă și viitroul
nostru cel mai lipsit de speranță. Dumnezeu nu ar fi îngîdiut niciodată suferința prin care trecem,
dacă nu ar fi intenționat ca aceasta să aducă roadă….. Nu putem ajunge acolo unde trebuie să
ajungem, decât dacă suntem dispuși să ne îndepărtăm de puterea amintirilor treutului și să
privim spre rodierea pe care Dumnezeu o poate obține în noi în zilele care ne stau în față - chiar
acolo, în țara suferinței noastre. - p. 120-121

În al doilea rînd, alege să îi eliberezi pe aceia care te-au rănit.

Apoi, să ne amintim că Dumnee este ”Prezent în nedreptate” . trecutul nostru dureros trebuie
acceptat ca parte a planului bun al lui Dumnezeu
Să alegem să ii binecuvântăm pe cei care ne-au greșit. Această acțiune are puterea de a te
alibera
În final, să nu ne răzbunăm, aceastasta este sarcina lui Dumnezeu care va indrepta toate
lucrurile.

”Iertarea este un act de autovindecare; când iertăm, ne facem nouă înșine o favoare”. P. 126

Pretul cel mare al reconcilierii

De ce să căutăm reconcilierea?
În primul rând, trebuie să fim motivați de mărturia noastră în fața lumii. Dragostea este embelma
creștinismului , dar lipsa reconcilierii invalidează restul trăirii noastre.
În al doiela rînd, creștinii urmăresc împăcarea pentru a influența generațiile următoare.
apoi , lipsa reconcilierii slăbete unitatea truluilui lui Hristos. NU în ultimul rând, creștinii împăcați
demonstreaza lumii puterea evangheliei.
”Reconcilierea este înotdeauna un produs al lucrării Duhului Sfânt. - p. 133

Reconcilierea necesită adesea o pregătire a inimii. Atunci când te pregătesti să il confrunți pe

cel care te-a jignit, cercetează mai întâi inima ta, pentru a aduna blândețe, umilintă în
recunoașterea că și eu aș fi putut face aceleași greșeli. apoi , asigura-te că nu ești mânat de
motive egocentrice. In final, trebuie să fii condus de dragoste, cautând binele relației și evitând
bârfa care o va distruge pe cealaltă persoană. De cele mai multe ori, persoana confruntată va fi
surpinsă, nefiind conștinetă de rana pe care a produs-o .
Daca lucrurile nu se rezolva in md privat, Biblia ne învaâtă că pasul următor este să căutm
ajutor, iar în final să aducem problema chiar înainte bisericii, ajungîndu-se chiar la
excomunicarea din partașie a celui care refuză căința. Dar , nu terbuie să ne pierdem niciodată
speranța că împăcarea se va prodice în cele din urmă. Iar atunci când in cele din urma ea se
produce, este un motiv de bucurie și sărbătoare

Cand acorzi cuiva iertarea ta, eliberezi acea persoana, dar acea iertare te poate costa mult!
”Iertarea este butonul care elibereaza puterea lui Dumnezeu si demonstreaza adevarul
Evangheliei.
”Dumnezeu va reanaranja circumstanșele și va darâma barierele în moduri pe care nu le
credem posibile cand ne dorim serios reconcilierea. Reconcilierea ne ajută pe toti să dăm un
sens vieții. Dumnezeu răspunde rugăciunilor pentru reconciliere, pentru că specialitatea lui este
reconcilierea” - p. 144

Cand reconcilierea esueaza

~Atunci cand p[catul este vazut superficial, el este tratat cu superficialitate” - 151

Reconcilierea toatlă este posibila doar atunci cand este prezenta ”iertarea, incredera si
respectul”. In lipsa vreuneia din acestea, putem avea parte in cel mai fericit caz, de o
reconciliere partiala. Iar un unele situatii, acesta este singurul lucru care ne ramane in unele
relații: sa ne acceptam reciproc si ”sa mergem mai departe, chiar fara o relatie apropiata de
incredere”. - p. 150

Chiar daca reconcilierea totala nu e posibilia, este important sa avem o iertare unilaterala
”amaraciunea trebuie sa dispara din vietile noastre…altfel, vietile noastre ramân sub controlul
celor care ne-au facut deja cel mai mare rau.” - 151

Neiertarea noastra arata de fapt o lipsa de incredere in bunatatea si intelepciunea lui Dumnezeu
care ne lasa sa trecem prin momente de cumplita suferinta.
”Iertarea este reunutarea la amaraciune in ciuda suferinței pe care o simti. Nu nega suferinta;
iarta mai degraba chiar acolo, in suferinta.”
”Cand ierti, nu minimalizezi rana, suferinta sau raul. Ceea ce faci este sa le dai drumul in
mainile capabile si iubitoare ale Domnului.” - 153
Atunci cand suntem raniti si cand nu iertam suntem foarte vulnerabili in fata mincinilir celui rau.
dar , pe baza scripturii, autorul ne da trei pasi de urmat pentru a primi eliberarea pe care o ofera
adevarul. Mai intai, sa gasim cuvinte de binecuvantare la adresa persoanei care ne-a jignit. Nu
lasa raul produs sa anuleze lucrurile bune. In al doilea rnad, simte emotiile adversarului tau si
gandeste-te ca si tu ai putea actiona la fel in locul lui. In final, actioneaza intrun mod care
promoveaza armonia si face restaurarea posiblila . rezista ispitei de a te razbuna sau de a barfi.

Amaraciunea si resentimentele ne fac rau numai noua ”amaraciunea este atunci cand bei
otrava si astepti ca dusmanul tau sa moara” - 161 ….ele nu il influeanteaza pe adversarul
naostru. Solutia este sa ii predai lui Crisots dureara ta. ”Numai el are puterea de a te elibera din
inchisoarea resentimentelor. …renunta chir acum. Infaduie ranilor tale sa se cicatrizeze si
incepce din nou sa traiesti. ”-161 esti gata sa renunti la toate?