Conflictele sunt inevitabile. Suntem răniți și rănim la rândul nostru.

Ofensați sau dezamăgiți,

lăsăm amărăciunea să pună stăpânire pe inimile noastre, așteptând ziua în care ni se va face
dreptate. Scopul cărții e de a aduce convingerea că în orice situație te-ai afla, poți beneficia de
vindecare completă atunci când lași durerea în mâinile lui Hristos și cauți reconcilierea.
Primele două capitole ale cărții analizează cauzele și consecințele rănilor pe care le purtăm în
suflet. Următoarea parte prezintă cateva tipare ale conflictelor, iar ultimele 3 capitole caută să
ofere soluții practice pentru a ajunge de la amărăciune la iertare.
(cauze si consecinte)
Rănile pe care le purtăm sunt adesea rezultatul unor promisiuni nerespectate, sau o încredere
înșelată, respingere personală, acuzații nedrepte și abuz. E vorba de relații frânte: în familie,
între prieteni, sau chiar în interiorul comunității creștine. În lipsa iertării, Lutzer ne atenționează
că ”acțiunea de a hrăni o ofensă ne orbește în fața propriilor greșeli și ne obligă să avem
relații deformate”.p, 27
Oamenii răniți vor construi ziduri în jurul lor, căutând mereu validarea resentimentelor
personale. Sunt critici la adresa altora, iar durerea le devine un idol. Relația cu Dumnezeu ajunge
sa fie lăsată pe locul doi, în timp ce ofensa devine scuză pentru orice comportament.
(tipologii)
Cum arată aceste situații? În următoarele capitole, Lutzer ne descrie câteva tipologii.
Mai întâi, îl avem pe Cain distrugatorul. El este obsedat de autoprotectie. Se vede pe sine ca
victimă, in timp ce produce durere in viata altora. Trebuie sa invatam de la el ca adevarata
reconciliere incepe atunci cand ne acceptam vina.
A doua categorie este aceea a dezamăgirilor trăite în familie. Astfel de relații au potențialul de a
produce cele mai mari bucurii, dar și cele mai adânci răni. Avem aici exemplul lui Iacov si
Esau.Uneori, reconcilierea necesită un gest de bunăvoință autentică. Lutzer observă că
”Umilinta noastra este deseori podul pe care ceilalți vor trece pentru a extinde
reconcilierea în viețile tuturor.! p. 59
O a treia situație posibilă este provocată de oamenii descriși ca “aruncatori de sulite”. Asemenea
lui Saul, aceștia sunt conduși de invidie. Reconcilierea cu astfel de oameni e adesea imposibila;
dar, autorul ne provoacă sa ne cercetam daca nu cumva noi insine suntem astfel de aruncatori de
sulite, uitand ca Dumnezeu e stapan peste viata, pozitia si chemarea noastra. Totodata, dacă te
găsești în calea unui astfel de om pentru o vreme, nu uita: “Lucrarea pe care o face Dumnezeu
in noi in perioada de asteptare e de obicei mult mai importanta decat lucrul in sine pe care-
l asteptam” - p. 91
O utlima categorie este cea a nedreptatilor suferite de crestini. ”Dreptatea refuzată pe pamant
are mare raspalta in ceruri dacă este suferită de dragul lui Cristos.” Autorul ne amintește că
”nu a existat un rău mai mare suferit pe nedrept, decât moartea lui Cristos. Cu toate
acestea, El i se supune pentru un scop mai înalt- gloria lui Dumnezeu. ” - 104
(solutii)
Amărăciunea păstrată în inimă nu va rămâne acolo. Ea ” se va revarsa in celelalte relații”, daca
nu alegem calea iertării. Iosif este un model al biruintei. Mai intai, el refuză să traiască in
trecut.”Poate nu te-ai gândit la asta înainte”, observă autorul, ”dar Dumnezeu are puterea de a ne
face roditori în țara suferinței noastre- exact în momentul în care durerea noastră este cea mai
adâncă și viitorul nostru cel mai lipsit de speranță”. - p. 120-121
Apoi, la fel ca Iosif, elibereaza-i pe cei ce te-au rănit, și lasă razbunarea în sarcina Domnului.
”Iertarea este un act de autovindecare”. P. 126
Ce-i drept, reconcilierea are un preț. Ea te poate costa mult, dar, iertarea este mărturia dragostei
noastre în fața lumii. In felul acesta, demonstrezi puterea Evangheliei și a harului. În cuvintele
autorului, ”Reconcilierea este întotdeauna un produs al lucrării Duhului Sfânt. - p. 133In
schimb, lipsa ei invalidează restul trăirii noastre, și slabeste unitatea bisericii, afectând generații
la rând.
Reconcilierea necesită adesea o pregătire a inimii: cercetează-ti mai întâi inima. Fii bland si umil,
recunoscand că ai fi putut face aceleași greșeli. Caută binele relației și evită bârfa.
Dacă lucrurile nu se rezolvă în mod privat, Biblia ne învață să căutăm ajutor, iar în final să
aducem problema chiar înainte bisericii. Să nu ne pierdem niciodată speranța: ”Dumnezeu va
rearanja circumstanțele și va darama barierele în moduri pe care nu le credem posibile
atunci cand ne dorim serios reconcilierea.(...) pentru că specialitatea lui este reconcilierea”
- p. 144
Totusi, s-ar putea sa te afli într-o situatie in care restaurarea relatiei eșuează….ce e de făcut
atunci?
Reconcilierea totală este posibilă doar atunci cand este prezenta ”iertarea, încrederea și
respectul”. În lipsa vreuneia din acestea, este important sa avem totuși, o iertare unilaterală .
Aceasta inseamna ”reunutarea la amaraciune in ciuda suferinței pe care o simti. Nu nega
suferinta; iarta mai degraba chiar acolo, (...) dand drumul (durerii) in mainile capabile si
iubitoare ale Domnului.” - 153
Neiertarea ne face vulnerabili în fața minciunilor diavolului. De aceea, este important să căutăm
eliberarea pe care o oferă adevărul. Autorul ne oferă trei pași de urmat.
Mai intai, sa gasim cuvinte de binecuvantare la adresa persoanei care ne-a jignit. Nu lăsa răul
produs sa anuleze lucrurile bune. In al doilea rand, simte emoțiile adversarului tău. Poate și tu ai
fi acționat la fel in locul lui. In final, caută restaurarea, rezistand ispitei de răzbunare.
În incheiere, Lutzer aduce o ultimă incurajare: ”Ingaduie ranilor tale sa se cicatrizeze si incepce
din nou sa traiesti. ”-161 esti gata sa lași trecutul în urmă?