Totul se reduce la acest pariu al acceptarii, al credintei in Hristos.

*** Dumnezeu este alungat nu n mod voit, direct, f *** Trupuri terorizate de dorin e, de patimi niciodat mplinite, mereu aprinse. *** Trebuie s n elegm c , mai nainte de toate, ve nicia se joac ntre mine fiecare dintre noi i Hristos. *** ...o firav sp rtur n inima de piatr a oric ruia dintre noi, o sp rtur prin care s se furi eze Hristos, s intre o Lumin pe care de mult am uitat-o... *** Nebunia ne ndreapt spre n ine. *** n iad nu sunt cazane puse pe c rbuni aprin i, dar sunt con tiin e care ard, care ne chinuie pentru ceea ce nu am f cut, de i am fi putut face. *** Iubirea este fragila, este straina de forta si constrangere. ...nu intamplarea ne zideste pe noi, ci o Iubire tainica, trista si mult prea delicata. Omul a fost inzestrat cu libertate deplina, uimitor de responsbila. Omul este infinit de liber si nimic nu il constrange catre o anumita fapta, traiectorie in viata sa, impusa de o forta invizibila, fie ea personala sau impersonala. Domnul propune mereu o alternativa. Viata mea se articuleaza intre mine, Dumnezeu si ceilalti oameni. Nimic nu este scris dinainte, ci fiecare dintre noi lucreaza la acceptarea sau la tradarea unui sens oferit de Creatorul tuturor. Horoscopul este negarea, anularea rugaciunii si a libertatii omului. Este adevarat ca Hristos mi-a pregatit pentru acea zi o serie de fapte, de imprejurari de care eu ma voi lovi, spre bucuria sau spr i ne cere s avem grij mai nti de ceilal i, f r a ne p zi pe noi i Hristos, nre i , ci prin ignoran , prin uitare.

durere mea. Dar El apeleaza la libertatea mea, la iubirea mea, la acceptul meu. Eu pot refuza sau pot accepta ceea ce El mi-a oferit. Hristos accepta exact ceea ce tu ai ales. Tu vei ramane in continuare liber sa iti continui drumul ales: fie sate imbunatatesti pe zi ce trece, fie sa te inraiesti, sa sporesti in rele tot mai mult. De fiecare data Domnul iti va oferi noi si noi prilejuri de schimbare a vietii, de fiecare data va incerca sa colaboreze cu tine, dar ca o simpla invitatie. Horoscopul anuleaza interventia lui Dumnezeu si a ingerului pazitor. Omul se naste intr-un cosmos care il influenteaza chiar din clipa nasterii: ii influenteaza structura, comportamentul si mediul interior, dar niciodata libertatea. Cosmosul il ajuta pe om sa se nasca, sa se dezvolte, sa se desfasoare, omul nu este aruncat intr-un univers care nu il influenteaza absolut deloc. In viata nu avem dreptul sa gandim ca exista noroc sau nenoroc: nimic nu se ptrece la intamplare, nimic nu este aleatoriu. Totul este o provocare a lui Dumnezeu la adresa noastra: vom raspunde sau vom ignora chemarea ce ni s-a facut. Invata sa te simti, sa te vezi unic, absolut oriunde si oricand. NU ai voie sa te faci rob al trupului, caci vei ramane fara de stapan dupa moarte; nu ii da tot ce cere, nu il asculta atunci cand pare sa te domine. Pentru aceasta avem postul, rugaciunea si castitatea. *** Cand vei trada sarutul pe care Il poate privi si Hristos, atunci vei trada si tineretea ta. El ti-a daruit persoana care sa te iubeasca si pe care sa o iubesti. Pastreaza acest dar asa cum iti pastrezi si sufletul. Ai grija exact de la inceput... Te invit sa iti pastrezi acea candoare, acea puritate, acea rusine copilareasca care te face sa rosesti atunci cand vezi pur si simplu pacatul la tine sau la cei din jur. Tot El va pastra langa tine persoana pe care o iubesti, ti-o va darui tot mai curata, tot mai buna si cu o iubire tot mai greu de exprimat in cuvinte. *** Tineretea nu ne mai multumeste, ramanem mereu singuri si tot mai nemultumiti. Totul se petrece lent si sigur. Raul a invatat sa nu se grabeasca, deja imita si el virtutea rabdarii. Nu este un pacat sa fii fericit, dar este un pacat sa elimini pe Dumnezeu din ecuatia vietii tale. Ai fost botezat in Numele Sfintei Treimi: cauta sa afli daca acest fapt are vreo consecinta, vreun rost pentru tine. Incearca sa mergi si pe acest drum, sa afli si cam ce ar vrea acest nedorit Hristos.

Cantareste bine vesnicia ta si da-o celui care merita, caci nimic nu ai mai pretios! Absolut orice pacat, orice patima a unei persoane afecteaza, loveste, raneste nu doar propria sa fiinta, ci intreg neamul omenesc. Rana mea este rana tuturor oamenilor; daca nu voi plati eu, daca nu voi suferi eu pentru un anume pacat, o va face atunci altcineva in locul meu (desi voi suferi macar pentru tradarea libertatii mele!). ...stiind ca este Cineva care nu se joaca cu viata nimanui... Daca ai vzt ceva si ai continuat sa privesti, atunci inseamna ca ai acceptat. Aceasta este una din regulile vietii. Sanse de indreptare exista pana in ultima clipa a vietii fiecaruia dintre noi. ... nu se face sa scormoneasca ceruri mult prea tacute... *** Asa cum traim, la fel ne sunt si cuvintele: reci, fara sens, nu sunt pornite din inima si nu au un scop vesnic. Hristos ne asteapta pe noi, in toata tacerea si in toata tristetea noastra. Vorbim atat de mult, enorm de mult, incat Dumnezeu nu mai poate, nu mai este lasat sa vorbeasca. Vbim exagerat de mult, dar cand mai incercam sa ne si rugam, nu mai gasim niciun cuvant, nu mai avem puterea sa Ii oferim lui Dumnezeu nici macar acel nevinovat gangurit de copil. Drama omenirii este ca a inlocuit faptele si atitudinile sale; ca exemplu este drama de a tacea cand trebuie sa vorbesti si de a vorbi cand trebuie sa taci. Caderea cheama dupa sine o cadere si mai mare iar virtutea va chema, la randul ei, o virtute si mai mare. Oare unde sta libertatea ta...? Oare ne place sa ne vedem victime ale unui mediu in care oricum ne complacem sa traim pentru ca ne caracterizeaza? Mai fa un pariu cu nebunia si cere-i lui Hristos sa vindece cuvintele tale. Asazao picatura de liniste in viata ta, in inima ta, prin dreptatea si cuvantul curat care poate incepe de la tine. *** ...obiceiurile de sute de ani care ii punctau si ii sfinteau viata... ...nu face sa mai scormoneasca cerurile mult prea tacute...

Desteptaciune, istetimea sufletului atrage dupa sine si istetimea mintii, nasterea demnitatii, a verticalitatii culturale. Persoana care sta inaintea mea, persoana care mi se adreseaza ma afecteaza sufleteste, moral, prin cuvintele lui, credinta sau necredinta lui, prin rautatea sau bunatatea, tristetea sau bucuria lui. ...celui ce are nevoie de darul pe care doar tu il mai poti da... Un cuvant in cadrul Liturghiei poate aduce mila si iertarea lui Dumnezeu. Imi vei reprosa ca prea le leg pe toate de Hristos, de post si de rugaciune? Voi face aceasta mereu, caci am vazut cum traiesc, cum gandesc si cum mor oamenii fara post si fara Liturghie: deplorabil de simplu, de trecator, de neinsemnat. Ai grija de cuvintele tale si te vei mantui! Ai grija de ceea ce spui, de cuvintele pe care le asculti, pe care le accepti si vei descoperi un sens in toate, chiar si un sens vietii tale. Dumnezeu trebuie chemat, strigat, numit numai in stare de rugaciune, nu oricand, oricum si aiurea. Gusturile cu greu se mai potschimba, mai ales atunci cand acestea s-au atrofiat periculos de mult. Sa iti sufoci, sa iti opresti acea placere pe care ti-o ofera si sa faci multa multa liniste in jurul tau. Sa faci iarasi un pariu cu nebunia si sa accepti ca majoritatea greseste; sa fii macar de proba deosebit de cei care te inconjoara. *** am obosit, e un drum atat de greu, vreau sa renunt, nu-mi pasa de nimic, nu am ce pierde. Sufletul meu e ferfenita, nu mi-a mai ramas aproape nimic. Asa simt: simt pustiu, pustiu, un vant care usuca... M-au cuprins bratele unei disperari ce creste treptat, dar eu o ascund, o disperare ce creste si pana la urma va izbucni ca un vulcan... De cate ori nu vrea Hristos sa ii adune pe oameni la caldura Iubirii Sale si a Mangaierii Sale? De mii de ori pe zi ne ofera dragostea Lui, dar preferam sa ramanem tot mai pustii, tot mai orbi, ignorand Adevarul, ignorand Dragostea... Poate doar tristetea de care nu ai cum fugi te va indemna sa cauti mai mult, sa rascolesti lumea nu dupa un Graal legendar, ci dupa sufletul tau, dupa mantuirea ta... Nu are nimic ca tu construiesti un castel pe malul marii! Hristos va opri valurile exact acolo unde incepe castelul tau! El nu darama fericirea nimanui! Sa nu iti darami tu singur castelul prin pacate, prin tradarea iubirii si a cinstei, prin lepadarea de Dumnezeu. Nu iti va cere sa fi construit o centrala atomo-electrica, ci un castel de nisip, adica

viata ta. Minunine le face El, nu ni le cere noua. Tu inarmeaza-te cu rabdare, cu rugaciune si cu o tristete imuna la nesimtirea, ironia si ignoranta acestei lumi... Hristos s-a nascut intr-o pestera: se poate naste si intr-un castel de nisip... *** Ne infundam in materie, o iubim cu disperare si Il inlocuim pe Dumnezeu cu o nemernica sticla de Coca Cola... Pe Hristos Il ai dupa gat, il cari o viata intreaga pe umeri, Il porti oriunde ai merge. Aici situatie este simpla: te invoiesti sa Il iei dupa tine sau ba! Si nu te astepta sa Il vezi de la inceput in toata iubirea si in toata bunatatea Lui! In aceasta lume, El este plin de bube si de rani, plin de suferinte, chiar respingator la vedere. Pe Hristos Il tii in spinare, pana cand simti ca mai ai un pic si cazi. Cu El risti totul. Risti chiar sa iti ratezi si viata. ...smerenie, umilinta si chiar micime... Dumnezeu este bun, iar a fi fara El inseamna a fi ne-bun, adica a fi singur, a fi cu cei care nu ne apartin sau cu bucuriile pe care le-am furat din mana Lui... El exista si atat! Il accepti asa cum accepti propria ta persoana. La urma urmelor, tu esti sigur ca existi? Priviti cu atentie, cu discernamant, dincolo de lucruri si situatii; cautati vesnicia in aceasta viata mult prea scurta si mult prea efemera. ...se mai ridica cate un om care are curajul sa spuna ca Hristos exista. El moare cu aceasta afirmatie pe buze si in inima. Nici daca s-ar face, ca prin minune, ziua de patru sute de ore, tot nu am gasi clipa pe care sa o oferim Domnului. Ce ai tu de la tine insuti, ca sa iti permiti sa iti judeci singur faptele, gandindu-te doar la tine insuti? Esti tu propriul tau Dumnezeu? Gandeste-te macar la cel de langa tine, caci nu exista in aceasta lume o fapta care sa nu afecteze macar inca o alta persoana in afara de tine. Cantareste faptele tale dupa roadele ce le lasa in urma. Si nu le cantari pe fiinta ta, caci exista riscul de a nu fi pe deplin obiectiv. Pacatul este o incercare de a umple un gol (Simone Weil)

Un sfant face cate cinci mii de metanii in fiecare noapte ca tu, la limita nebuniei, sa nu intri in iad; isi chinuieste trupul strigand, cersind in locul tau mila lui Hristos. Caci si pentru a pacatui avem nevoie de ceilalti, caci asa a zidit Dumnezeu pe om: sa nu poata exista de unul singur. Tu, singur fiind, nu ai mai gasi rostul vietii... Avem o sete supraumana de infinit, de Dumnezeu... Daca tu, ca parinte, ajungi sa iti lasi copilul in mila si mainile lui Hristos, atunci vei primi nu doar propria mantuire, ci un sfant sau macar un om de o valoare vesnica. Hristos este drept, este cinstit, chiar mai mult decat atat. Ii dai un copil si iti da un drept care sa te treaca prin durerile si ranile acestei lumi, dincolo de lacrimile inevitabile ale acestei vieti. Cauta macar un singur prieten care sa nu fie un segment al uriasei turme care te inconjoara. Macar un prieten in preajma caruia sa simti ca nu esti cel mai mare si cel mai tare, ci o faptura plapanda intr-un imens univers. Azi, ca sa ramai om, ai nevoie fie de un dram de sfintenie, fie de un dram de nebunie. Si nu uita o regula: daca nu exista in jurul tau nimeni care sa iti respinga faptele sau modul de a gandi, atunci iti pot garanta ca viata ta nu e buna, nu e crestina. ...raul ce ne imbratiseaza ca un rau ce ne amorteste si ne adoarme in vise dintre cele mai frumoase si mai optimiste... Ce valoare pui tu pe tine insuti? Te-ai cantarit macar o data si te pretuiesti macar cat un fir de nisip care, asezat intr- anumita scoica, va deveni in timp o nestemata de mare valoare? Sau esti o simpla frunza pe care vanturile acestei vieti o poarta ici-colo, pana ce o furtuna o va dobori, o va lipi de pamant unde va putrezi, impreuna cu celelalte mii si mii de frunze care au aceeasi drama? Valoarea nu o vei gasi aiurea, ci exact in inima si in viata ta. Sa traiesti cu siguranta ca Poetul acestui univers ti-a dat si tie o rima, un sens, pe care trebuie sa le descoperi... Tinerii de azi ca trec prin existenta, prin adolescenta, absolut fara niciun ideal, fara niciun vis care are sanse sa se implineasca... Ma refer la visele care se zidesc pe realitate, asa absurda cum e ea. Tu ai viata in mainile tale. Opreste-te, ramai macar pentru un timp singur si pune-ti intrebarea capitala: de ce traiesc eu? Aici sta cheia valorii tale! Ce s-ar fi intamplat daca si Hristos s-ar fi conformat legilor si oamenilor timpului in care a trait pe acest Pamant? De aceea imi permit sa te indemn la nonconformism; acest pas este primul si unicul absolut necesar in descoperirea propriei tale valori. Nonconformist nu inseamna a fi obraznic si stupid, ci un copil care sfideaza balaurii acestei vieti cu un simplu bat. Singura ta lege sa fie Hristos; restul este desertaciunea desertaciunilor.

Sa inveti demnitatea, curajul, dar impletite cu rabdare si cu ingaduinta fata de slabiciunile oamenilor... Doar rugaciunea va ramane vesnic cu noi. Omul este singura fiinta vesnica, singura care poate duce valorile sale dincolo de mormant. Cauta sa accepti Vesnicia in viata si in timpul tau, ca si Vesnicia sa accepte viata si timpul tau in cadrele ei. Cucereste-ti inima, caci nimic nu este mai greu. Stapaneste-ti instinctul si vei castiga un razboi aproape imposibil. Fii drept intr-o lume stramba, fii demn intr-o lume ipocrita si fatarnica, cauta sa pastrezi pe Hristos intr-o lume care se leapada tot mai fatis de El. Nu cauta sa mantuiesti tu lumea, ci sa te mantuiesti doar pe tine insuti. Asta nu inseamna egoism, ci doar infruntarea adevarului, a realitatii in toata duritatea ei. Doar Hristos te poate face vesnic, asa cum fierul care stand mereu in foc nu doar ca isi va pastra nealterate calitatile, dar in veac nu va rugini. Omul ce are pe Dumnezeu ca pe Cel ce in tacerea si in linistea Lui ii spune ca din vesnicie il iubeste si pentru vesnicie il iubeste. Nu-L cauta aiurea la mii de ani lumina sau in biserici in care oricum nu mergi; El este in ceea ce inca tu mai ai, in inima ta, El este impreuna cu tine. Nimic mai mult. Fii om, fii om bun, fii om vesnic bun; atunci Il vei gasi! Da-I o sansa, dandu-ti tie o sansa! Esti tanar, dar de mult nu mai esti nelinistit. De mult nu mai ai intrebari fara raspuns. De mult timp nu ai cautat sa vezi de ce universul poate exista si fara tine. Tu trebuie sa existi. Trebuie sa ai curajul sa-L provoci pe Hristos, sa ai puterea de a-I da si Lui o sansa. Repet, da-I o sansa si admite in viata ta niste schimbari dificile, dureroase, anacronice si chiar respingatoare. Sa te asezi in genunchi si sa chemi pe Cel ce va veni la tine doar dupa ce va trece de noroiul si de gunoaiele faptelor tale de pana atunci. Nu e usoara rugaciunea, pentru ca sufletul este ca o rana pe care, atunci cand incercam sa ne rugam, Domnul o atinge pentru a o vindeca. Iar aceasta necesita timp, rabdare si vointa. Cine castiga, cine descopera pe Dumnezeu, acela pierde, uita lumea, cu toate bucuriile ei mult prea trecatoare. Este un groaznic pacat sa fii iubit, sa fii dorit nu doar fara sa-ti pese, dar si fara sa stii. Dumnezeu iti va cere aceasta iubire, iti va cere ceea ce ti-a daruit, iti va cere sa fii vesnic. Vindecarea voastra, ca si a mea, sta numai si numai in Hristos Iisus. Restul este moarte. ***

A te schimba pe tine insuti este cea mai dificila sarcina din lume. Cuvintele nu ies din noi in zadar: fiecare cuvant fuge in vesnicia lui Dumnezeu. Liturghia este slujba milei. Noua ne este mial de un Dumnezeu care ramane singur pe o Cruce, iar Lui ii este mila de cei care nu se pot impartasi zilnic, pentru ca au gresit prea mult, au uitat tot mai mult, au ignorat tot mai mult. Oare nu avem noi un Hristos comun, pe care trebuie sa-L marturisim impreuna macar o data pe saptamana? Daca nu esti in stare sa suporti caderile si neputintele aproapelui tau, atunci nici Hristos nu te suporta pe tine, ca ai nebunia de a te considera mai demn, mai bun decat El. Taranul sau necivilizatul tau aproape, care are taria sa stea nespalat nu in baruri, in santuri sau in fata unul TV ci in fata unui altar care imbratiseaza pe toti si pe toate. Obliga-te in a avea rabdare, chiar daca iti va fi exasperant de greu. Trebuie sa renunti la multe ca sa incepi a cauta pe Hristos. Ne-am injugat la o viata care ne leaga de pamantul din care am fost facuti, ne cocoseaza si ne orbeste, ne surzeste, ne face nestiutori spirituali. Omul fara Liturghie nu poate fi vesnic. Liturghia este lupta cu moartea, esre biruinta mortii. Stiu ca mi-a daruit Trupul si Sangele Lui ca acestea sa lucreze, sa aduca si in mine invierea. Hristos este la Liturghie, chiar daca nepasarea inimii mele ma impiedica sa inteleg cu toata fiinta mea acest fapt. Si se cuvine sa fiu acolo, chiar daca aceeasi nepasare ma obliga sa nu pot crede aproape deloc in El. Nu Hristos este de vina ca nu Il vad, desi El este chiar acolo. Nu soarele este de vina ca nu poate fi vazut de un orb. Hristos apeleaza la dramul de credinta si de nebunie de care ti-am mai vorbit. Crestinismul este o nebunie, este o depasire a normalitatii. Liturghia este un pariu cu nebunia. Vezi bine ca nu te indemn la normalitate, la conformism. Iesi din granitele acestei lumi, din masurile ei. Iubirea lui Hristos nu se impiedica de nimeni si de nimic. Daca vei vrea cu adevarat, Il vei gasi si in gaura de sarpe! Inca Il mai avem pe Hristos... Lumea sufleteasca a fiecaruia dintre noi se sfarseste prin abandonarea Sfintei Liturghii.