Sunteți pe pagina 1din 12

Jurnalul fericirii

Dumnezeu nu esti infinit, ci adevarat. Dumnezeu nu este Infinitul, ci Adevarul.

Viata este o minune care-ti taie rasuflarea. (Dumnezeu a suflat in fata lui suflare de
viata).

Clipele de suferinta pe care le traim, intocmai ca si cele de placere – daca ne este dat a le
trai - , le traim ca timp absolut, iesit din vremelnicie. Ei, ce-s 6 ceasuri pe cruce, trec!

Cred, Doamne! Ajuta credintei mele!

Sinucidere morala si prin anticipatie; sanatate spirituala

“Va fi razboi. Praf si pulbere….. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu
douazeci de ani.” Pe masura ce ei te lovesc si-ti fac mai mult rau si-ti impun suferinte din
ce in ce mai nedrepte si te incoltesc in locuri mai fara de iesire, tu te inveselesti mai tare,
tu te intaresti, tu intineresti! – Solutia Churchill

Hristos nu e Dumnezeu al neoranduirii si al mastilor.

Sfantul Pavel: ,,Drept aceeaa, nu fiti fara de minte”, ,,Tu fii treaz in toate…”, ,,La rautate
fiti copii, iar la minte fiti oameni mari”

Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea. Ori din dragoste: cum o
fac sfintii si caracterele superioare. Dar si din rusine. O teribila rusine..a fi inselat un om
care se increde in tine. Dupa ce l-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e
teribil de rusine.

,,Crezut-am, pentru aceea am si grait – si noi credem, pentru aceea si graim” - ,,Crezut-
am, pentru aceea am grait”

A vorbi sau a tacea e totuna cu sa traiesti ori sa mori – Brice Parain

,,Asa si eu sa ma tin drept! Sa nu-mi pierd sufletul.” - Paul Claudel


In locul acesta aproape ireal de sinistru aveam sa cunosc cele mai fericite zile din viata
mea. Cat de absolut de fericit am putut fi in camera 34!

,,Omul nu exista decat daca exista Dumnezeu si nemurirea” – Dostoievski

Prietenia sta in a raspunde: te voi ajuta daca pot. De-asa prietenie… Prieten se numeste
omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement adverbial circumstantial
de timp sau de loc sau de mod. Iar Domnului cat ii place sa ne dea numele de prieteni ai
Sai!

,,Caci tot celui ce are I se va da si-I va prisosi, iar de la cel ce n-are si ceea ce are I se va
lua.”

“I trust I make myself obscure” – trag nadejde ca-s greu de inteles – Saint Tomas
More

Nu cred si totusi ma rog. Cred si totusi stiu ca nu cred cu adevarat. Cred de vreme ce-I
spun ,,Doamne” lui Hristos. Si nu cred de vreme ce-l rog sa vina in ajutorul necredintei
mele. (Si cui ii cer sa ma vindece de necredinta? Celui in care urmeaza sa cred!)

Iata, intreaga, dialectica lui mors et vita: intai te inviaza, apoi te omoara: ca sa fii cu
adevarat viu.

Fericirea si linistea nu le putem crea noi singuri, pe cale materiala – si ca ne sunt date de
sus. Inca o dovada a existentei lui Dumnezeu.

Crestinismul e transmutatie, nu a elementelor chimice, a omului. Metanoia (=innoirea


mintii, orientarea fundamentala a vietii, prin care se ajunge pana la indumnezeire).
Aceasta e minunea cea mare a lui Hristos Dumnezeu…

La inceput e Cuvantul, Logosul.


Oamenilor li se harazeste a cuvanta.
Cuvantul se degradeaza in vorba.
Prostia este o ispita.

Nestirea, indobitocirea, trecerea oarba prin viata si printre lucruri, sau trecerea
nepasatoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun, ci si atent: a stiut sa
vada.

Altfel, de ce le-ar spune Domnul oamenilor: acesta este ceasul vostru; ori de ce i-ar
indemna sa vada cu ochii, sa auda cu urechile si sa inteleaga cu inima.

Cuvintele rostite de Mantuitorul pe cruce: ,,Eli, Eli, lama sabahtani?!” (Doamne,


Doamne, de ce m-ai parasit? – ebraica)

Unde e Dumnezeu in opera lui Proust? Nu e la cutare pagina, pentru ca autorii nu sunt
teologi. Nu e nicaieri. E pretutindeni, ca si in lume.

“Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut, ai crezut? Ferciti cei ce n-au vazut si au crezut.” Sa
intelegem ca libertaea e mai presus de orice un act (riscat si nerational) de credinta, deci
un pariu.

“Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului acolo este libertate.”

Daca nu suntem liberi nu suntem vrednici a ne chema – cum ii place lui Hristos sa ne
socoteasca – prietenii Sai.

“Prefer sa cred in Dumnezeu decat sa-L vad in toata slava Sa.” – Paul Valery

Dumnezeu nu este un imens papagal rosu. – Kirkegaard

Leon Bloy: ,,O, Hristoase, care te rogi pentru cei ce te rastignesc si-I rastignesti pe cei ce
te iubesc!”

Ce este omul, care-I cu adevarat conditia umana, cum stau lucrurile cu noi – si ca Hristos
e acolo la doi pasi, ca te vede, ca te-a vazut, ca te-a vazut dintotdeauna – se intelege in
cateva minute. Restul de ani e timp irosit.
La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici sa n-aiba nevoie a ne pedepsi. Isi intoarce
fata de la noi: ceea ce inseamna ca ne retrage harul sau ocrotitor si ne lasa-n voia
intamplarilor si interconexiunilor lumii materiale. Intram sub zodia hazardului si
mecanicei: vai noua!

Sunt cuprins de un dublu si contradictoriu simtamant de pustietate si aglomeratie.

Premonitiile nu sunt intotdeauna valabile. N-am stiut in pragul bombei aceleia puturoase,
interns luminata si prinsa in bifurcat vartej de sforaiala si tacere, ca intr-insa voi gasi
acces la fericire.

Lumina si gol.

Mantuitorul: ,,Daca va voi spune nu veti crede.” Aceasta-i conditia umana. Nu-L
credem. Nu ne credem unii pe altii. Nu vrem, nu putem, nu stim, nu cutezam, nu ne
straduim sa-i credem pe ceilalti. Experientele sunt intransmisibile.

In iudaism, brahmanism si budism faptele raman inregistrate de-a pururi si nu se sterg, pe


cand in crestinism credinta si cainta le desfiinteaza cu totul.

N-am stiut! Traisem ca un dobitoc, ca o vita, ca un orb. La inchisoare, inspre amurg, am


aflat ce-i aia bunatate, buna cuviinta, eroism, demnitate.

Doua mari forte: frica si aristocratia. Frica trebuie invinsa. Nu exista in lume decat un
singur lucru, decat unul: curajul. Iar secretul este sa ne purtam aristocratic. Numai
gentiletea, bunatatea, calmul, purtarile frumoase au haz.

Ruga lui La Hire (tovaras de arme al Ioanei d’Arc): ,,Poarta-Te, Doamne, cu mine cum
m-as purta eu cu Tine daca as fi eu in locul Tau si Tu intr-al meu”.

Tacerea devine un spectacol – Cervantes

Albastrul nu e o culoare, e si el o liniste.


Inteleg mai intai ca in lumea aceasta suntem cu totul parasiti de Dumnezeu si ca aceasta
parasire totodata este si semnul suprem al ,,existentei” si dragostei lui Dumnezeu.
Dumnezeu de aceea ,,se retrage” in chip absolut, ca sa ne ingaduie a fiinta (altminteri
prezenta Lui ar fi echivalenta cu anihilarea noastra), ca sa ne lase o desavarsita libertate si
sa asigure merit (ori mai bine zis sens) deplin indraznetului nostru act de credinta.

Auguste Valentin enunta esentialul cand admite ca, de i s-ar arata, prin imposibil, pe
patul de moarte, cu cea mai perfecta evidenta, ca s-a inselat, ca nu exista supravietuire, ca
nu exista nici chiar Dumnezeu, nu i-ar parea rau ca a crezut; ca chiar s-ar socoti onorat ca
a crezut unele ca acestea, deoarece daca universul este ceva imbecil si vrednic de dispret,
cu atat mai rau pentru univers, de gresit n-a gresit cel ce a gandit ca exista Dumnezeu, ci
greseala este a lui Dumnezeu ca nu exista. Dostoievski: cred ca nu exista nimic mai
frumos, mai adanc, mai imbietor, mai rezonabil, mai barbatesc si mai perfect decat
Hristos, ba mai mult decat atat, daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos este in afara
adevarului si ca de fapt adevarul este in afara lui Hristos, mai bine as ramane atunci
cu Hristos decat cu adevarul.

Faptuirea binelui e maxima cea mai egoista pentru ca singura ea da linistea si impacarea
cu sine; buna purtare si colectionarea de fapte bune sunt acel unic al nostru avut de care
putem oricand dispune; asadar se cuvine a face bine cat mai e timp, inaine de a ajunge la
starea in care nu mai ramane decat a fi.

Dumnezeu e cu desavarsire absent in lume, dar e si cu desavarsire prezent


inlauntrul nostru – Kierkegaard

Arta e nostalgia lui Dumnezeu.

Credinta in Dumnezeu: acceptarea adevarului si lepadarea iluziilor. Pune accentul pe


smerenie, pe renuntarea la inchipuiri.

Situatia crestinului e la fel de paradoxala ca a lui Don Quijote. E om si i se cere sa fie


Dumnezeu. A fost creat curat si e murdar, si trebuie doar sa se intoarca la ceea ce a fost
menit a fi. Altfel spus, el trebuie sa lupte pentru a deveni ceea ce este.
Patriarhul Atenagora: De ce ii este omului de astazi foame? De iubire si de sens.

Lumina ma inconjoara din toate partile, e o fericire totala si inlatura totul; sunt scaldat in
lumina orbitoare, plutesc in lumina, sunt in lumina si exult.

Existentialistii au aici dreptate: de vreme ce avem constiinta binelui pe care-l facem,


constiinta il compromite iremediabil. Constiinta e nimicitoare, exclude candoarea,
savarsirea senina si nevinovata a binelui. Ea spurca orice actiune eleganta.

Dragostea trupeasca nu-i oare si ea biata contrafacere a dragostei divine?

Ce inseamna credinta? Incredere in Domnul desi lumea e rea, in ciuda nedreptatii, in


pofida josniciei, cu toate ca de pretutindeni nu vin decat semnale negative.

Neincrederea e ucigatoare ca si pruncuciderea; desfiinteaza ca om pe cel [asupra] caruia


este manifestata. Omul insusi, faurit de Dumnezeu, isi transforma pe aproape sau in
persoana – printr-un act creator secund (,,co-nastere”) – datorita increderii pe care i-o
arata – Claudel. Purtand aproapelui dragoste si acordandu-I incredere, face din el o
Persoana, altceva decat un individ.

Descartes: Toate greutatile provin din faptul ca-ti lipseste curajul.

Dumnezeu sta dincolo de notiunile noastre de bine si rau.

Marile adevaruri absolute nu le putem sti: suntem inlauntrul sistemului, nu putem nici
face constatari absolute, nici avea certitudini. Ce putem avea? Doar intuitii, banuieli,
credinte – Michelson Morley

Neiertarea de sine inseamna neincrederea in bunatatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat omul dupa chipul sau, iar omul i-a intors serviciul. Celui care ne-a
creat dupa chipul si asemanarea Sa ii platim cu aceeasi moneda, inchipuindu-ni-L dupa
chipul si asemanarea noastra: atat de rai si neiertatori incat nu ne vine a crede ca
Dumnezeu poate ierta cu desavarsire orice.
Trebuie sa avem mintea aspra si inima blanda.

“Cuvantul lui D-zeu s-a intrupat pentru ca eu sa fiu atat de mult D-zeu pe cat a fost el
om” – Sf. Grigore din Nazianz

Crestinul e cel care nu traieste nici in trecut, nici in viitor, ci numai in prezent. Trecutul
nu-l apasa, viitorul nu-l ingrijoreaza.

Ceea ce D-zeu faureste nu-s niste martori care-I demonstreaza propria-I glorie, ci fiinte
care se bucura de ea cum se bucura si El si care, participand la fiinta sa, participa totodata
la beautitudinea lui. Asadar nu pentru El, ci pentru noi isi cauta Dumnezeu gloria; nu
pentru a o dobandi, caci o are, nici pentru a o creste, caci este dinainte perfecta, cu pentru
a ne-o impartasi. – Etienne Gilson

Binele fiind de esenta divina, voitorii de bine dau dovada – e un punct asupra caruia
trebuie sa dam dreptate diavolului – de mare cutezanta si chiar de trufie.

Raul poate sa-l faca oricine, cat de nevolnic ar fi. Binele insa e numai pentru sufletele tari
si firile calite.

Dezarmanta fraza a unui episcop francez: In materie de umilinta crestina, desfid orice
concurenta?

“Nu cuiele si piroanele, ci dragostea l-a tinut pe Hristos tintuit pe cruce.” – Sfanta Clarisa

Dumnezeu Creatorul, Atotfacatorul si Atottiitorul, Marele Anonim al lui Blaga, Marele


Ceasornicar al lui Voltaire, Marele Arhitect al francmasonilor.

Contrariul pacatului nu e virtutea, contrariul pacatului e libertatea – Kirkegaard.

O temps, suspends ton vol – O, timp, opreste-ti zborul…

Credinta ne ajuta, ne intareste, ne inalta, ne bucura, dar nu tine locul insusirilor si


calitatilor omenesti.
Singurul pericol care-l paste pe un om deznadajduit, cand infrunta ura ori dispretul, este
de a se induiosa asupra propriei sale soarte – lectie practica de crestinism, adica de curaj
– Georges Bernanos

Putem sti ce nu este Dumnezeu, dar nu putem sti ce este. Nu este deznadejde. Nu este
teroare. Nu este tarana care galgaie in gatlej; nu este haraitul intunecat al lesinului care ne
duce la neant prin neant. – Vladimir Nabokov – spusele Sf. Augustin

,,La ce bun sa ai totul, daca n-ai suflet?”

Dumnezeu nu e infinitul. El e adevarul.

Dumnezeu a creat lumea inocenta, fara de rau. Dar pe om l-a creat liber, adica liber
de a crea raul, de a-l introduce in lume. – Dostoievski

Introducerea raului in lume, ca principiu activ, este un act de creatie, analog actului
divin. Satana il ispitea pe Adam soptindu-I ,,Veti fi ca D-zeu”. Graind astfel Satana
nu a mintit pe de-a-ntregul: faptura, timp de o clipa, a devenit divina; a creat
paralel cu divinitatea: raul. Care a contaminat lumea.

SalvadorDali: Singura diferenta dintre un nebun si mine este ca eu nu sunt


nebun.

,,Fiti realisti, cereti imposibilul!”

D-zeu: ,,Nici eu nu te osandesc.”

Spovedaniile unui pelerin rus – parintele Chiricuta

Mai bine sa te inseli decat sa nu faci nimic – Goebbels

Cine nu risca, pierde totul – Fouche

Dumnezeu, atotstiutor, are prestiinta reactiilor si purtarilor noastre, dar nu ne sileste sa


reactionam si sa ne purtam intr-un anume fel. Avem, neincetat, optiuni.
,,Tu, ateu? Aida de, esti mult prea vesel!” – Dostoievski in ,,Adolescentul”

Luca: ,,Imparatia lui Dumnezeu nu va veni in chip vazut si nici nu vor zice: Iat-o aici sau
acolo. Caci, iata, imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru.”

Ma rog, desi ma indoiesc, desi prin urmare nu cred in mod absolut, cred! Aceasta e
credinta: depasirea punctului critic al dialecticii. …..Daca merg mai departe, daca ma rog,
daca nu mi-e frica sa cred, inseamna ca risc, pariez, ma avant, sar in gol, optez –
indraznesc. Exact ca in regula statornicita de insusi Domnul: indrazniti! (act de curaj!!!)

Rau facem cu totii ca nu citim mai mult din istoria religiilor, din lucrarile lui Eliade. Am
afla cu totii ca sacrificiul e o constanta a istoriei si un imbold al omului. Fara de sensul
sacrificial suntem lipsiti de uneltele constructiei.

Totul se plateste. Domnul a platit pret; ne-a rascumparat. Plata ori jertfa e o lege a lumii,
de neinlaturat.

Oricine are dreptul la fericire, dar nimeni n-are dreptul s-o intemeieze pe nenorocirea
altuia, pe batjocorirea sau nedreptatirea altuia. – Dostoievski

Curajos este omul care stie doar el cat ii este de frica.

Cine va bea sangele Meu si va manca trupul Meu, Eu voi fi cu el: dar sangele care a
curs de pe cruce si trupul sfartecat prin rastignire.

Nu numai ca trebuie sa ne inaltam pe noi, ci si scanteia divina din noi trebuie s-o
aprindem.

Totul nu e sa invingi, totul e sa lupti pana la capat. De ne este dat sa cadem, sa fie-n zori.

,,Cred intru Tine, dar ma rog Tie intareste credinta mea. Te iubesc, dar ma rog Tie
sporeste dragostea mea…”

Daca deminitatea individuala a omului s-a pierdut fara urma, efectul nu e rezultat al
barbariei, ori o ignoranta, o cruzime stupida, ci un mod de a fi al civilizatiei industriale.
Organizarea industriala este rezultatul unei conceptii transcedentale al carei sediu nu se
afla in individ, ci in colectivitate. In cele din urma totul tine de pretul de cost…

Nu de aripi are nevoie spiritul omenesc, ci de plumb. – Bacon

,,Daca vrei sa-mi urmezi Mie, iesi din tine” – D-zeu

Intreaba. Cere. Bate. Indrazneste. Nu te teme. Nu te spaimanta. Staruie.


Navaleste. Fii treaz. Fii intreg la minte.

Tortura fara unelte, prin asezarea fata-n fata, in vid, a doua entitati: omul si timpul pur.
Tortura prin timp. Omul si Timpul, nimic altceva: umple-l!

A-L iubi pe Dumnezeu e totuna cu a te simti cufundat in totalitatea vietii – Hegel

“Desigur ca nu faptele iti vor aduce cerurile, dar credinta si faptele merg laolalta si-ti
urmeaza pas cu pas ori, de nu, nu credem ce spunem, si doar credem ca avem credinta.” –
Tersteegen, Calea adevarului

“Nu din fapte. Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune.”

“Ce folos fratilor, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate
sa mantuiasca?” – Epist. Sf. Apost. Iacov

,,Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.”

Credinta atrage inevitabil dupa sine faptele bune.

,,Orice lucrati, lucrati din toata inima ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni.”

Malraux: ,,Totul e semin. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa


adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu.”

Kirkegaard: ,,Omul care traieste in vremelnicie isi inchipuie si crede ca la rugaciune


esentialul, scopul silintei lui este ca Dumnezeu aude ceea ce el il roaga. Si totusi, in
vesnicul inteles al adevarului e tocmai pe dos: rugaciunea nu are temei in adevar cand
Dumnezeu aude ceea ce e rugat sa implineasca, ea are temei cand cel ce se roaga nu
inceteaza de a se ruga pana ce ajunge a fi el insusi cel care aude ce vrea Dumnezeu.”

Acolo unde nu exista (inca nu exista ori nu mai exista) stiinta binelui si raului, stapaneste
bunatatea pura a lui Dumnezeu si a primelor zile ale creatiunii.

Evanghelia: Celui ce n-are (n-are credinta, nadejde, fapte bune, rost pe lume) si
putinul pe care-l are (si nu-l rodeste) i se va lua.

“Oricine injoseste inseamna ca e josnic.”

Cine se rusineaza sa marturiseasca pe Hristos va fi rusinat la Judecata. Hristos e


Adevarul.

Suntem chemati a nu ne pierde in vagi si marete planuri si deziderate, ci a da ajutoare


practice, la nevoie, celui de langa noi.

Spiritul nu poate sufla decat acolo unde e libertate si unde virtutea iese din libera alegere.
(Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos.)

“Frica e blestemul omului.” – Dostoievski

Crucea: simbolul interferentei cerului cu pamantul, al spiritului cu materia: O imago


mundi.

Dumnezeu poate orice dar nu vrea orice, nu vrea raul, vrea doar binele, este binele.

Contrariul pacatului e libertatea. – Kirkegaard

Verbul a face piere, e ca si cum nici n-ar fi fost vreodata. Ramane insa, in toata groaznica
lui plinatate si semnificatie, verbul a fi – el si nimic altceva.

Fericiti cei ce pot intampina pe a fi si pot intra in imparatia lui multumiti fiind de felul in
care si-au incheiat relatiile cu a face.
Celui care are (are credinta si fapte bune) i se va mai da. I se restituie mai mult decat a
venit sa ceara. Dar si invers: celui ce nu are (nu are credinta si fapte bune) i se ia si
putinul ce i se pare ca ar avea.