El a murit pentru toţi aleşii lui Dumnezeu, pentru ca aceştia să creadă".

(John Owen)
"Nu toţi sunt mântuiţi prin moartea lui Hristos, dar toţi care sunt
mântuiţi, sunt mântuiţi prin moartea Lui; moartea Lui este suficientă
pentru a-i salva pe toţi, la fel cum soarele este suficient pentru a-i
lumina pe toţi; dar dacă cineva clipeşte (îşi închide ochii!), pe acela
soarele nu-l va lumina" (Henry Smith)

ESTE PENTRU TOŢI

"Misticul Soare al Neprihănirii (a spus sf.Ambrozie) a răsărit pentru toţi, a
venit la toţi, a pătimit şi a înviat din morţi pentru toţi - dar dacă cineva
nu crede în El (în Hristos), acela se lipseşte singur de binele pe care i-l
poate face. Doar dacă unul îşi închide ferestrele pentru a elimina razele
soarelui asta nu înseamnă că soarele nu este pentru toţi". (Isaac
Barrow)

"Dacă El ar ascunde păcatul, sau l-ar ignora, ar greşi. Dacă l-ar fi lăsat
încă asupra noastră, ar fi dus la moartea noastră. De aceea, a trebuit
Isus să ia asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturora, şi astfel să ne
scape, pentru că luându-o asupra Lui, după cum a şi făcut-o în
dragostea şi Legea Lui, înseamnă că dacă acum El trăieşte şi noi vom
trăi împreună cu El, şi cine şi-ar dori mai mult ?" (John Bunyan)

"El nu ne-a judecat după păcatele noastre". De ce nu ne-a judecat Dumnezeu pentru
păcatele noastre? Nu fiindcă l-a judecat pe un Altul pentru ele? Pe un
Altul care a luat păcatele noastre asupra Lui şi despre care s-a spus că
"Dumnezeu l-a pedepsit cu mânia Lui îngrozitoare"? Şi pentru ce l-a
pedepsit, dacă nu pentru păcatele noastre? O, Doamne îndurător, Tu
eşti prea drept să te răzbuni de două ori pentru aceleaşi nelegiuiri şi
fiindcă ţi-ai îndreptat îngrozitoarea mânie asupra Lui, acum nu o vei
mai abate şi asupra noastră, ci pedepsindu-l pe El după fărădelegile
noastre, pe noi, ne vei răsplăti după meritele Sale!!" (Sir Richard
Baker)

ÎNTRUPAREA DOMNULUI ISUS

"Aceasta este minunea şi surpriza ideii şi actului întrupării: că Dumnezeu
putea şi devenea trup; că Dumnezeu intra în această viaţă pe care noi
oamenii o trăim, limitându-se în timp şi spaţiu pentru ca ochii
oamenilor să-l poată vedea şi să nu moară. Doar aşa l-au putut
"vedea" Cel Nevăzut. Creatorul apărea în mijlocul creaţiei Sale într-un
fel în care aceasta să-l poată vedea şi cunoaşte. De aceea, aproape de
încheierea acestei misiuni El a putut spune cu satisfacţie: "Am făcut
cunoscut numele Tău, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6),
fiindcă prin întrupare a putut face acest lucru cu succes". (adaptare
după, Charles Swindoll)
"Fiindcă Hristos este om, el poate ispăşi pentru el şi poate simţi
împreună cu el. Fiindcă Hristos este Dumnezeu, ispăşirea săvârşită de
El are o valoare absolută, iar unirea omului cu Dumnezeu pe care
astfel o realizează, este desăvârşită" (John Blanchard)

"Prin întrupare, El a luat chipul unui rob în timp ce a păstrat chipul lui Dumnezeu.
Este exact ceea ce face posibilă mântuirea noastră şi o realizează"
(William Hendricksen)

"Povestea încarnării este o poveste a coborârii şi a înălţării...Mă gândesc la

ideea coborârii jos, jos de tot apoi a înălţării sus, sus de tot. Mă
gândesc la coborârea nu doar în umanitate, ci la acele nouă luni care
preced naşterea umană...şi apoi la coborârea şi mai jos în moartea
trupului de om. Cineva se poate gândi la imaginea unui scufundător,
care se dezbracă de haină după haină, dezgolindu-se, şi zvâcnind în
aer, plonjează în apa verzuie, caldă şi luminată de razele soarelui,
coborând până la apa rece şi întunecată din adânc, la noroiul şi mizeria
de pe fundul mării, dar urcând din nou, cu plămânii goliţi de aer, la apa
caldă şi luminoasă ieşind în cele din urmă în bătaia soarelui ţinând
triumfător în mână obiectul pentru care a sărit în apă. Acest obiect
recuperat este natura umană, însă pe lângă aceasta şi întreaga
creaţie, noul univers" (după C.S.Lewis)

CREDINŢĂ
DESPRE OBIECTUL CREDINŢEI:

"Credinţa nu priveşte la ea însăşi" (Vance Havner)

"Credinţa nu este un act săvârşit o singură dată, ci o neîntreruptă privire

aruncată din inimă, lui Dumnezeu" (A.W.Tozer)

"Credinţa nu are nici o valoare, dacă nu ne leagă de Dumnezeu" (Vance

Havner)

"Nădejdea mea e pusă-n nimic altceva

Decât în al Lui sânge şi-n neprihănirea Sa.
Nu îndrăznesc în nimic să mă bizuiesc,
Decât în al Său Nume dumnezeiesc!
Pe Hristos stau, stânca tare
Oriunde altundeva, sunt nisipuri mişcătoare!" (Edward Mote)

DESPRE NECESITATEA CREDINŢEI:

"A trăi prin credinţă este un lucru mult mai sigur şi mai plăcut decât să
trăieşti după simţuri sau după fapte" (C.H.Spurgeon)

"Credinţa este o încredinţare de sine Marelui Doctor, o lăsare a cazului

nostru în mâinile Lui" (Augustus H.Strong)
Credinţa înseamnă a fi absolut sigur de făgăduinţa lui Dumnezeu şi că
ceea ce aştepţi de la El, se va împlini. Bazarea cuiva pe faptele pe care
le face nu poate să producă decât o iluzie că vor fi suficiente, că ele
vor satisface cumva standardul de sfinţenie la care aspiră, şi că
ascultarea acestuia este uniformă, imaculată. Credinţa este o
"încredere neclintită", o "puternică încredinţare", un "ştiu că", pe când
legalismul înseamnă un "sper că", un "poate", "vom vedea", "voi afla atunci". Cu alte
cuvinte, el reprezintă o năzuinţă deşartă. În vreme de prigoană, legalismul
nu ţine. Odată, un creştin a fost adus în faţa unui tribunal care-i
condamna pe creştini. Acesta le-a spus că în ciuda a tot ceea ce-i
făceau nu puteau să-l clatine fiindcă el credea că dacă îşi încredinţase
viaţa în mâna lui Dumnezeu, El îi va fi credincios în necazul lui. Atunci
judecătorul l-a întrebat: "Crezi oare că cei de teapa ta vor ajunge în slavă, cu
Dumnezeu?" Răspunsul a fost: "Eu, nu cred că! Eu, ştiu sigur că aşa va fi!"
Credinţa nu este un "cred că". Ea este un "ştiu sigur". Credinţa
creştinului este o speranţă transformată în certitudine.

BIETUL PLINIU
Pliniu, guvernatorul Romei în Asia Mică a celui de-al doilea secol după Hristos
a fost atât de stupefiat de creştinii aduşi înaintea lui pentru a fi
judecaţi încât a decis să-i scrie o scrisoare Împăratului Traian pentru a-i
solicita sfatul. Iată ce spune că l-a încurcat şi tulburat atât de mult la
aceşti oameni. Odată un creştin necunoscut a fost adus înaintea lui, iar
Pliniu a început să-l ameniţe spunându-i:
"Te voi exila!"
"Nu poţi s-o faci" a venit răspunsul, "căci toată lumea este Casa Tatălui
meu!"
"Atunci, te voi omorâ!"
"Nu poţi s-o faci", a răspuns creştinul, "fiindcă viaţa mea este ascunsă
împreună cu Hristos în Dumnezeu"
"O să-ţi confisc averea!" a strigat Pliniu
"Nu poţi s-o faci fiindcă averea mea este în ceruri!"
"O să te alung dintre oameni şi nu o să mai ai nici un prieten!" a venit
o ultimă ameninţare.
Şi încă odată răspunsul calm a fost,
"Nu poţi s-o faci fiindcă am un priten nevăzut de care tu nu poţi să mă
desparţi!"
Săracul Pliniu! Ce-a putut să facă necăjitul guvernator cu toată puterea
de a lăsa sau de a lua viaţa oamenilor, de a ameninţa, tortura, şi exila
după bunul plac? Nimic, unui adevărat creştin! Eşti tu intimidat de
oameni şi de trufia lor ? Dacă eşti un creştin, suflarea lor otrăvită nu te
poate atinge. Înaintea ta despoţii şi tiranii sunt dezarmaţi şi şi
neputincioşi!

CREDINŢA ESTE UN DAR:

"Credinţa este un dar de la Dumnezeu. Nu este un merit, un efort personal
sau o strădanie religioasă a omului. De fapt, a confunda credinţa cu cele
menţionate mai sus, indică o bază legalistă a legăturii cu Dumnezeu şi
a vieţii spirituale (dacă mai poate fi una!), şi nu o autentică relaţie cu
Dumnezeu bazată pe credinţă şi pe meritul lui Isus Hristos! O astfel de
"credinţă" este o urâciune şi o amăgire, respinsă de Dumnezeu. Ea este
o ispitire a harului Său îmbelşugat care ne-ar "dărui-o fără plată" în
schimbul acceptării de către noi a neprihănirii lui Hristos în locul
neprihănirii de sine. Este necesară reafirmarea permanentă a acestui
adevăr fundamental, fiindcă omul, în rebeliunea sa împotriva lui
Dumnezeu, rămâne totuşi o fiinţă incurabil religioasă care caută să-şi
satisfacă acest instinct prin a-şi crea propriile divinităţi şi crezuri
compatibile cu acestea. Pe acestea le preferă, negreşit, în favoarea
Dumnezeului Celui Viu, fiindcă aceste marionete îi permit lui să tragă
sforile şi să evite orice constrângere rezultată din vreo obligaţie morală
faţă de ele!"
(Acest pasaj este adaptat şi inspirat după Geoffrey B. Wilson)

"Credinţa îl recunoaşte pe Isus ca fiind Domnul inimilor noastre pe când

legalismul, efortul de sine, întronează eu-l pe tronul inimilor. În
schimbul primirii adevăratei credinţe, în dar, păcătosului i se solicită
renunţarea necondiţionată la orice merite personale şi încetarea
oricărei tentative de a-şi găsi justificare prin fapte... Numai
abandonarea tuturor ideilor preconcepute despre credinţă, poate face
loc credinţei cu care un păcătos se poate, cu adevărat, apropia de
Dumnezeu. "Lumea i-ar oferi lui Dumnezeu, aproape orice, cu excepţia
acestui element strict necesar, al credinţei...fiindcă, "numai
credinţa", este prea umilitoare" (după Frank Gabelein - fost director la
Stony Brook School şi coeditor la cunoscuta revistă "Christianity
Today" )

DESCRIEREA UNUI CREDINCIOS

"Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă
pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu
familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să
meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine
pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea
fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic
atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai
sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a
putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a
păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte
necunoscutul!" (A. W. Tozer)
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

IAD
"Toate drumurile care duc în iad sunt drumuri cu sens unic"
Anonim
"Iadul este adevărul înţeles prea târziu!"
H.G.Adams

"Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi

este transformată în propriu-i chin"
Augustin

"Chiar dacă lacrimile fiecărui păcătos damnat ar fi cât un ocean întreg,

totuşi luate împreună toate aceste oceane nu ar putea vreodată să
stingă măcar o scânteie a focului cel veşnic"
Thomas Brooks

"Cei osândiţi vor sta în iad atâta vreme cât lui Dumnezeu îi este dat să
stea în paradis"
T.Brooks

"Moartea a doua este continuarea morţii spirituale, într-o altă dar nesfârşită
existenţă"
E.G.Robinson

"În iad, chiar şi Evanghelia este o veste proastă"

Anonim

"Acela va avea iadul ca datorie, care nu a primit cerurile în dar"

"Prea târziu!" stă scris pe porţile Iadului.

"Dumnezeu nu are decât un iad şi este al acelora pentru care păcatul a fost în
mod obişnuit, un rai pe acest pământ!"
Thomas Brooks

"Ieşire" nu este un cuvânt aflat în vocabularul iadului.

Robert G.Lee

"Şi tu vei fi un credincios într-o bună (?!) zi. Dacă niciodată nu ai crezut
pe pământ, vei crede pentru totdeauna în iad!"
B. North

"Iadul poate fi o locuinţă. Dar cu siguranţă, nu va fi un loc de odihnă"

Thomas Watson

"Oamenii nu se află în iad fiindcă Dumnezeu este mâniat pe ei. Ei se află

în mânie şi-n întuneric, fiindcă ei i-au făcut luminii, care se revarsă fără
încetare de la Dumnezeu, ceea ce i-a făcut omul care şi-a scos singur
ochii!"
William Law
"Dacă îmi este teamă de păcat, nu trebuie să-mi fie teamă de iad"
Rowland Hill

"Ştiţi ce face Cerul să fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. Dar ştiţi ce

face Iadul să fie Iad? Este separarea de Dumnezeu!"
R.B.Kuiper

"Cei pierduţi, vor suferi veşnic satisfacerea dreptăţii divine, însă

niciodată nu o vor satisface"
John Murray

"Acelora care sunt pentru Dumnezeu nişte păcătoşi incorigibili (încăpăţânaţi),

Dumnezeu le va fi un Judecător implacabil (încăpăţânat)"
Matthew Henry

"În iad, păcătosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodată"

T.Watson

"Iadul va fi răsplată aceluia care nu a primit Cerul în dar".

Anonim
"Ziua Judecăţii de Apoi este îndepărtată. Ziua Judecăţii tale, este
aproape!"

EXEMPLU
O fată i-a spus odată unui pastor: "Când spuneţi că toţi oamenii sunt
fraţi sper că nu vreţi să spuneţi ca fratele meu!"

BISERICĂ
"Reacţia pe care Biserica nu ar trebui să o producă în comunitatea ei
este indiferenţa. Dumnezeu nu a rânduit Biserica pentru a fi un frigider
în care să se păstreze o pietate perisabilă. El a dorit-o să fie un incubator
din care să iasă convertiţi! A avea o biserică are rost doar în vederea
evanghelizării restului lumii!"

"Biserica este singura organizaţie omenească care există doar pentru

beneficiul ne-membrilor ei, evidenţiind prin aceasta adevărul că
misiunea stă la baza existenţei bisericii". (William Temple)
10 DEOSEBIRI PROFUNDE DINTRE LEGE ŞI HAR
Legea ne desparte de, ne îndepărtează şi ne izolează de Dumnezeu
Harul ne apropie de Dumnezeu, ne uneşte cu El şi ne alipeşte la El
Legea ne obligă să privim la noi înşine
Harul ne îndeamnă să privim la Dumnezeu
Legea ne obligă să recunoaştem că suntem neputincioşi şi neajutoraţi
Harul ne face să ne încredem în ceea ce Dumnezeu poate şi este
dispus să facă
Legea ne face preocupaţi de sine
Harul ne preocupă cu Dumnezeu
Legea ne arată că suntem păcătoşi, nelegiuiţi şi pierduţi
Harul ne descoperă că Dumnezeu este plin de îndurare şi de o
dragoste salvatoare
Legea îţi spune: FĂ!
Harul îţi spune: FĂCUT!
Legea ne oferă nelinişte, insatisfacţie, nesiguranţă
Harul ne oferă încheiere, odihnă şi siguranţă
Legea ne spune să ne temem
Harul ne spune să nădăjduim
Legea ne osândeşte şi pretinde pedepsă, fără milă
Harul aduce mântuire şi oferă îndurare
Legea se aşteaptă la perfecţiune din partea noastră
Harul ne oferă perfecţiunea lui Hristos în schimbul imperfecţiunii
noastre

La fel cum uleiul nu se amestecă cu apa tot aşa nici harul lui Dumnezeu nu se
poate amesteca cu Legea. Nu încercaţi să o faceţi! După cum ne-o
demonstrează realitatea peisajului nostru religios, dintr-o astfel de
combinaţie s-au născut "monştrii"!! (după, Dale Ratzlaff, Sabbath in
Crisis)

PĂCATUL
"Prin a îngădui un singur păcat în viaţa noastră ne dezarmăm singuri şi
ne lipsim de apărarea (protecţiei) conştiinţei noastre împotriva altora.
Cel ce poate să-şi sfideze conştiinţa pentru unul singur nu poate pleda
nevinovat faţă de un altul, pentru că dacă nu este speriat de
Dumnezeu (în conştiinţa lui) din cauza unuia singur, nu va fi nici de
celelalte. "Cum aş putea să fac asta şi să păcătuiesc împotriva lui
Dumnezeu?" a spus Iosif atunci când i s-a oferit nu numai să se culce
cu nevasta lui Potifar ci şi să mintă! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel
de importantă ca şi a 7-a!" (William Gurnall)

"La fel cum omul poate fi ucis înecat cu o muscă cum ar fi sfâşiat de un leu, tot
aşa şi un păcat mic poate trimite sufletul în iad cum ar face-o un păcat
mare" (Daniel Cawdray)

Reputabilul Richard Baxter a schiţat acest imaginar dialog care ar trebui

purtat cu diavolul:
Diavolul: "Dar, nu e vorba decât de un păcat, restul vieţii tale este bun şi
sfânt! Haide, fă-l!"
Răspuns: "Dacă un om este un ucigaş, sau un trădător, îl vei ierta
fiindcă restul vieţii lui este bun, dar totuşi este acuzat doar de un
singur păcat ? ... "Cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură
poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10). Într-adevăr, Dumnezeu
judecă după simţirile inimii, după caracteristica principală a vieţii
cuiva...dar inima şi viaţa cuiva este păcătoasă, pământească şi carnală
chiar dacă ea se caracterizează printr-un singur păcat grosolan! De ce?
Pentru că chiar dacă are un singur idol, omul acela este un idolatru,
chiar dacă are o nevastă şi mai ţine o curvă, omul acela este un
preacurvar. Dacă l-ai iubi pe Dumnezeu ai renunţa la păcatul tău, dar
dacă iubeşti un singur păcat mai mult decât pe Dumnezeu, atunci
întreaga ta viaţă este caracterizată de acesta"

COMENTARIUL PURITANULUI EZEKIEL HOPKINS:

"Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se
face vinovat de toate" (Iacov 2:10), spune că încălcarea unei porunci
înseamnă şi încălcarea celorlalte, dar nu este echivalentul încălcării lor,
fiindcă sunt mulţi care poate fură, dar nu ucid, mulţi care ucid dar nu
comit adulterul, pentru că încălcarea unei singure porunci înseamnă
sfidarea autorităţii pe care o are fiecare şi prin care au fost date toate
poruncile. Deoarece autoritatea marelui Dumnezeu este una şi aceeaşi
în toate aceste legi, cel ce încalcă una dintre ele nesocoteşte această
autoritate şi, evident, declară că nu le respectă nici pe celelalte"

"Un păcat nu rămâne singur atunci când este justificat"

"Un singur păcat se dublează atunci îi luăm apărarea"

"Scuzând un păcat ne vom face vinovaţi de două" (adaptări după Henry

Smith)

De ce trebuie examinate inimile şi conştiinţele ? Nu trebuie examinate

şi faptele?
"Este deosebit de important să-ţi cercetezi păcatele spiritului tău, ale inimii şi
ale minţii tale. La fel cum păcatele conducătorilor sunt mai mari decât
ale oamenilor de rând, păcatele inimii sunt mai mari decât ale trupului,
fiindcă ea este cea care-i determină comportamentul. De asemenea,
este foarte important să te examinezi pe sine pentru a-ţi descoperi
păcatele inimii deoarece dintre toate păcatele, acestea se maschează
cel mai uşor, urmările lor sunt mult mai grave, fac mai puţin zgomot, şi
asemenea otravei, efectul lor este mai puternic asupra capului deşi
durerea ei este percepută mai mult în burtă. Nu

este ceea ce un guvern uman face când e vorba de înaltă trădare? Îi

caută să-i judece pe cei ce au instigat-o nu doar pe cei ce au săvârşit-
o. De aceea, şi tu nu urmări atât de mult poftele mădularelor care se
războiesc cu sufletul tău, cât gândurile stricate ale inimii care le oferă
acestora prilejul de a fi satisfăcute. Poftele care se războiesc în
mădularele voastre nu sunt decât instrumentele păcatului. Găseşte
puterea care se foloseşte de ele şi principiul care le stârneşte. De
"înalta trădare" a legilor lui Dumnezeu, inima ta este mai vinovată
decât trupul tău!" (Thomas Goodwin)

Cu cine să ne comparăm? Avem un model?

"După chipul şi asemănarea cui a fost creat sufleteşte omul? Dacă după
Dumnezeu, atunci El este standardul după care trebuie să se compare
şi nu după alte creaturi!" John Shaw

De ce? Fiindcă..
"Examinarea de sine este o inchiziţie spirituală înfiinţată în inima omului"
(Thomas Watson)

Să ne grăbim să o facem. De ce?

"Examinarea de sine îl va ajuta pe creştinul căzut şi sângerând, să-şi vindece
rana cât este proaspătă şi înainte ca să se cicatrizeze" (George
Swinnock)

"Pasărea este omorâtă cu uşurinţă cât timp este în ou, dar odată ce a
scos ciocul şi a învăţat să zboare, o putem omorâ doar dacă o prindem.
La fel, judecându-ne singuri şi cercetându-ne adesea vom putea să
stârpim păcatul înainte de a prinde rădăcini în suflet" (George
Swinnock)

Cu ce folos?
"Examinarea de sine este poteca bătătorită ce duce la desăvârşire" (William
Secker)

Ajutorul Lui este necesar!

Psalmul 139:23-24
"Cercetează-Mă, Dumnezeule şi cunoaşte-Mi inima! Încearcă-Mă şi
cunoaşte-Mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea
veşniciei!"

"Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit

înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face" (Evrei 4:13)

"Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Nu este

nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac
fărădelegea. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să
tragă pe un om la judecată înaintea Lui" (Iov 34:21-23)

"Descoperă-ţi acum singur păcatul pentru ca mai târziu să nu-ţi arate

Dumnezeu ruşinea la toată lumea!"

"Noi ar trebui să ne asigurăm ca, asemenea preoţilor lui Israel care aveau
scris "Sfinţenie Domnului" pe mitrele lor, să avem scris numele Lui în
inimile noastre. Este o mare diferenţă între cei care cercetează Biblia
pentru a descoperi dacă numele lor este scris în Cartea Vieţii şi cei
care după ce au aflat-o, o cercetează pentru a afla dacă în inimile lor
stă scris numele Domnului!"
"Biserica care nu evanghelizează, se fosilizează!" (A.W.Pink)

Spurgeon a spus că, "cel ce este cu adevărat mântuit nu se va mulţumi să

meargă singur în ceruri!"

Despre Ioan 3:16 se spune că versetul conţine cele mai multe SUPERLATIVE
aflate într-un singur verset. Iată câteva dintre ele :
Cel mai mare motiv: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea"
Cel mai mare iubitor: "Dumnezeu"
Cel mai mare gest: "a dat"
Cel mai mare sacrificiu: "pe Fiul Său"
Cel mai mare privilegiu: "oricine crede în El"
Cea mai mare salvare: "să nu piară"
Cea mai simplă condiţie: "a crede"
Cel mai mare dar: "viaţă veşnică"
Cel mai scump cadou: "Isus"
Cel mai nevrednic primitor: "lumea"
ADEVĂRURI CUTREMURĂTOARE DESPRE MOARTE
"Omul poate sfida gravitaţia, dar nu şi groapa"

"Cele două mari certitudini ale vieţii sunt păcatul şi moartea"

"Chiar dacă trăiesc în grupuri, societăţi, mulţimi (împreună), oamenii mor

unul câte unul"

"Moartea nu acceptă, refuzuri" (Euripides)

"Moartea nu acceptă mită" (Benjamin Franklin)

"Chiar din clipa când venim pe lume, începem să o părăsim (să ieşim din ea)"
(D.Martyn Lloyd-Jones)

"Nici chiar Papa nu ne poate acorda o amânare de la moarte" (Moliere)

"A te gândi la moarte este cea mai mare dovadă de realism, căci moartea este
singura certitudine a vieţii" (J.I.Packer)

"A fi familiar cu groapa, înseamnă prudenţă" (C.H.Spurgeon)

"Am fost lut, suntem carne şi vom fi mâncare pentru viermi" (Henry Smith)

"Moartea aşteaptă păcatul, la fel cum munca îşi aşteaptă răsplata"

(Thomas Taylor)

"Moartea nimiceşte totul, în afară de adevăr" (Anon.)

"Toţi oamenii sunt egali în prezenţa morţii" (Publilius Syrus)

"Moartea este MARELE COMUNIST - ne face egali pe toţi!"

"Aşa cum moartea te găseşte, eternitatea te pecetluieşte" (Anon.)

"Moartea pecetluieşte caracterul şi faptele omului, pe veci. Aşa cum îi

găseşte în această lume, vor fi şi în următoarea" (Nathaniel Emmons)

"Dacă nu mori cum trebuie de prima oară, nu poţi întoarce să mori mai
bine, a doua oară" (Robert Murray M'Cheyne)

"Orice moarte este nefirească" (J.I.Packer)

"Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune" (J.Charles Stern)

"Întreaga viaţă, este o pregătire pentru moarte" - CÂT DE BINE NE-AM

PREGĂTIT?

"Filozofia care nu ne învaţă cum să stăpânim moartea, (mai bine zis, cum s-
o primim), nu merită doi bani" (J.I.Packer)

"Cel ce a trăit cum nu trebuie nu va ştii cum să moară"

"Doar cei ce l-au primit (cu credinţă) pe Hristos sunt gata să primească şi
moartea (cu demnitate)" (Anon)

"Să nu fim oare mângâiaţi atunci când ne amintim că moartea nu este

decât rechemarea noastră acasă dintr-un exil, în patria noastră
cerească?" (Jean Calvin)

"Putem fără a greşi, să afirmăm că acela care nu priveşte cu bucurie la

ziua morţii lui şi la ziua învierii lui, nu a avansat deloc în credinţa
Creştină (în şcoala lui Hristos)" (Jean Calvin)

"Fie ca nădejdea pe care o ai a cerurilor, să stăpânească (şi să învingă)

frica ta de moarte. La urma urmei, de ce ţi-ar fi frică să mori, dacă
speri să trăieşti prin moarte?" (W.Gurnall)

"Moartea nu este neaşteptată pentru nici un sfânt; celui ce are tot timpul
masa pregătită, venirea unui oaspete nu este o surpriză" (George
Swinnock)

"Toată viaţa este circumscrisă morţii, dar pentru credincios dincolo de

acest cerc se găseşte o nelimitată sferă a vieţii. Nu trebuie decât ca el
să moară o dată pentru a ieşi din acest cerc şi a nu mai avea de-a face
cu moartea" (James Hamilton)

"Moartea este (vestiarul) o sală de aşteptare, un vestibul, unde ne îmbrăcăm

cu nemurirea" (C.H.Spurgeon)

"Isus a transformat moartea dintr-o cavernă înspăimântătoare, într-o punte ce

duce la glorie" (C.H.Spurgeon)