Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
)
11/02/2023
( Apocalipsa 3,20 )
Oare de cat timp sta Mantuitorul in afara usii inimii noastre, a familiei
noastre, a comunitatii din care facem parte sau a confesiunii pe care
o marturisim? Cat timp a trecut de la primele batai discrete in
constiinta noastra si, mai ales, oare cat timp va mai asta acolo Iisus,
insistand sa fie primit inauntru?
Cand locuitorii Gadarei L-au izgonit pe Iisus din tinutul lor dupa
vindecarea celor doi demonizati, ei au pus in cumpana porcii si
interesele lor materiale, pe de o parte, si pe Iisus, pe de alta parte. In
ce parte s-a inclinat balanta? In mod sinistru si inexplicabil, ea s-a
inclinat spre turmele de porci, lasandu-L pe Iisus in afara
preocuparilor lor.
Daca insa privim lucrurile mai profund, dintr-o alta perspectiva, toata
aceasta cavalcada de evenimente nefericite din viata omului „dupa
inima lui Dumnezeu” ( vezi 1 Samuel 13,14; Fapte 13,22 up ) a pornit
de la un singur lucru: dispretuirea Cuvantului lui Dumnezeu. Dar cum
a putut David sa dispretuiasca Cuvantul lui Dumnezeu, El care
declarase in Psalmii sai ca acest Cuvant este „o candela pentru
picioarele mele si o lumina pe cararea mea”? ( Psalmul 119,105 )
Cea mai profunda si mai completa profetie mesianica este cea din
Isaia 53. Printre numeroasele detalii pe care ni le ofera in legatura cu
lucrarea, suferintele si moartea lui Mesia, se afla si cel care
zugraveste atitudinea contemporanilor lui Iisus fatza de Persoana Sa:
„Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu
suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fatza de la El si noi
nu L-am bagat in seama.” ( Isaia 53,3 )
Teama de a-I deschide inima lui Iisus si de a-L invita in viata noastra
este oarecum justificata. Omul care tine zavorul inimii sale ferecat, in
pofida batailor insitente, dar delicate ale Mantuitorului ( oare pana
cand? ), stie el ceva. Daca Iisus ar intra inauntru, ar vedea multe
lucruri in neregula. Ar iesi la lumina pacate ascunse la care omul tine
mult, idoli moderni caruia i se inchina, preocupari nesfinte si poate
chiar ipocrizie.
„Dar lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit
ca o pierdere din pricina lui Christos. Ba inca si acum privesc
toate aceste lucruri ca o pierdere fatza de pretul nespus de
mare al cunoasterii lui Christos Iisus, Domnul meu. Pentru El am
pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe
Christos.” ( Filipeni 3,7.8 )
Acum si aici noi putem incepe sa traim viata vesnica, adevarata viata
imbelsugata pe care Iisus este gata sa o ofere celor care Ii deschid
usa inimii. El a spus despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”
( Ioan 14,6 ). Daca El Se afla in afara inimii mele, inseamna ca
mantuirea, adevarul si adevarata viata sunt in afara existentei mele.
Si daca Adevarul este afara, oare ce este inauntru, dincolo de usa
zavorata?
( Apocalipsa 3,20 )
Lori Balogh
: