ADEVĂRUL

NE FACE LIBERI

Pastor Ştefan Radu

 04
EVENIMENTE MONDIALE
PREZISE ÎN BIBLIE (I)
În anul 1981, a fost publicată în Marea
Britanie o carte ciudată, intitulată Fapte
şi invenţii – o carte de greşeli
elementare şi preziceri eronate. Cartea
conţine vestite preziceri greşite, făcute
de-a lungul istoriei umane de unele
personalităţi foarte bine cunoscute.
Inginerul roman Frontinus, care a fost
unul dintre autorii amfiteatrului
Colosseum din Roma, a zis: „Nu mai
există invenţii pentru alte lucrări sau
maşini de război, dezvoltarea lor a atins
limita.”
Iată aprecierea cu privire la telefon,
aparută într-o notă a Uniunii de Vest,
Statele Unite, în 1876: “Acest ‘telefon’
are prea multe neajunsuri ca să fie luat
în considerare în mod serios ca mijloc
de comunicaţie. Acest aparat nu are în
sine nici o valoare pentru noi.”
Fizicianul şi matematicianul englez
William Thomson Kelvin (1824-1907) a
susţinut că “maşinile zburătoare sunt
imposibile, pentru că sunt mai grele
decât aerul”, “radioul nu are viitor”,
“razele X se vor dovedi un eşec.”
Unul dintre profesorii lui Albert
Einstein a zis despre el, în 1895:

“Indiferent ce ar face, acesta nu va

realiza niciodată nimic.”
Dionysius Lardner, savant britanic, în
anul 1823, a zis aşa: “Călătoria cu trenul
la viteze mari nu este posibilă, pentru
că pasagerii, neînstare să respire,
ar muri asfixiaţi.”

TGV
Winston Churchill a zis, spre sfârşitul
Celui de al Doilea Război Mondial, că
“energia atomică poate fi la fel de bună
ca explozibilele noastre actuale, însă e
greu de crezut că ar avea efecte mai
primejdioase.” Fără îndoială că el nu a
mai gândit aşa după august 1945, în
urma bombardamentelor
atomice din Japonia.
În 1985, când locuiam în Germania
Occidentală, citeam un ziar intitulat
“Naţional”. Acel ziar publica în mod
regulat un interviu de 6 întrebări, luat
unor personalităţi eminente.

Una dintre întrebări era: “Credeţi

că Germania va fi reunificată în
timpul vieţii noastre?”
Unul dintre cei întrebaţi a zis: “Nu în
timpul vieţii noastre. Şi nu în
generaţia următoare. Probabil în
generaţia a treia de acum încolo.”

După mai puţin de

5 ani, la 3 octombrie
1990, Germania era
din nou o singură ţară.
Pentru mintea omenească viitorul,
indiferent cât de curând, fie şi numai
peste câteva secunde, este învăluit în
mister.

Când viitorul este prezis cu exactitate,

atunci o inteligenţă supranaturală este
implicată.
Este Dumnezeu. El cunoaşte tot
viitorul, în veşnicie. Dumnezeu vede în
viitor aşa cum vedem noi în prezent, ba
chiar mult mai bine, deoarece pentru El
totul este prezent.

Evenimentele istorice sunt fie hotărâte,

fie îngăduite de Dumnezeu.
Putem fi siguri că numai Dumnezeu
cunoaşte viitorul neajutat de nimeni şi
de nimic. Noi ştim despre viitor numai
atât cât ne spune Dumnezeu.

Prezicerea viitorului în mod cinstit şi

perfect se numeşte profeţie şi reprezintă
una dintre tăriile de bază ale Sfintei
Scripturi.
Punctul de plecare în efortul de a
descifra profeţiile biblice este capitolul
al doilea din cartea profetului Daniel.

Vom studia acest capitol, apoi capitolul

7, deoarece aceste două profeţii sunt
paralele, a doua amplificând-o pe prima
cu informaţii foarte importante.
Nebucadneţar, împăratul
Babilonului, a avut un vis,
pe care l-a uitat. Tot ce ştia
era că a visat şi că visul
acela era foarte interesant.
Nici unul dintre
experţii lui nu i-a
putut spune visul,
de aceea,
împăratul a
ordonat
executarea
înţelepţilor.
Daniel şi prietenii săi, captivi evrei în
Babilon şi slujitori ai viului Dumnezeu,
s-au rugat. Ca rezultat, Dumnezeu i-a
descoperit lui Daniel într-o vedenie
visul împăratului şi tâlcuirea lui.
Daniel s-a dus apoi
degrabă la împărat şi i-a
prezentat atât visul, cât
şi tâlcuirea lui. Să-l
ascultăm pe Daniel.
Daniel 2,31:

„Tu, împărate, te uitai

şi iată că ai văzut un
chip mare.”
Versetul 32:

„Capul chipului
acestuia era de aur
curat; pieptul şi
braţele îi erau de
argint; pântecele şi
coapsele îi erau de
aramă . . .”
Versetul 33:

„. . . fluierele picioarelor,
de fier; picioarele, parte
de fier şi parte de lut.”
Versetul 34:

„Tu te uitai la el şi s-a

dezlipit o piatră, fără
ajutorul vreunei mâini,
a izbit picioarele de fier
şi de lut ale chipului şi
le-a făcut bucăţi.”
Versetul 35:

„. . . şi s-au făcut ca
pleava din arie vara;
le-a luat vântul şi nici
urmă nu s-a mai găsit
din ele.
Dar piatra care
sfărâmase chipul s-a
făcut un munte mare
şi a umplut tot
pământul.”
Versetul 38:

„Tu eşti capul de aur.”

605 în. Hr.  539 în. Hr.

Observaţi, vă rog, că profeţia este
foarte precisă, nu rămâne loc pentru
nici o jonglerie: avem de a face cu
patru imperii universale consecutive,
care încep cu Babilonul.
Versetul 39: „După tine, se va ridica o
altă împărăţie, mai neînsemnată decât
a ta.”

Medo-Persia: 539 în. Hr.  331 în. Hr.

Versetul 39: după tine, „. . . o a
treia împărăţie, care va fi de
aramă şi care va stăpâni peste
tot pământul.”

Grecia: 331 în. Hr.  168 în. Hr.

Al treilea imperiu
a fost Grecia
împreună cu
Macedonia. În
anul 331 în. Hr.,
Alexandru cel
Mare i-a învins pe
perşi la Arbela.
Grecii conduşi de Alexandru
constituiau un efectiv de numai 35.000
de ostaşi, faţă de uriaşa armată
persană a lui Darius al III-lea, cu un
efectiv de 650.000 de ostaşi, de circa
19 ori mai mulţi.
Versetul 40: „Va fi o a patra
împărăţie, tare ca fierul . . .”.
Ultimul imperiu mondial a fost imperiul
roman. În anul 168 în. Hr., romanii au
cucerit Macedonia, parte a imperiului
grecesc, care fusese împărţit în patru
părţi după moartea lui Alexandru.
Astfel, Roma a devenit al patrulea
imperiu mondial, conform visului lui
Nebucadneţar.
ROMA – fluierele picioarelor
din fier:

168 în. Hr.  476 d. Hr.

Versetul 41: „Şi, după cum ai văzut
picioarele şi degetele picioarelor parte
de lut de olar şi parte de fier,
tot aşa şi împărăţia aceasta va fi
împărţită . . .”.
Între 351 şi 476 d. Hr., adică în decurs
de 125 de ani, zece regate barbare
s-au constituit pe teritoriul imperiului
roman de apus şi l-au înlocuit în
întregime.

Din aceste popoare şi regate s-au

format statele actuale ale Europei
Occidentale.
În anul 476 al erei creştine, prinţul
german Odoacru l-a îndepărtat de la
tron pe ultimul împărat roman,
Romulus Augustulus, şi i-a luat locul,
punând astfel capăt existenţei
imperiului roman de apus.
Cele zece regate barbare au fost
următoarele:

vandalii, herulii, ostrogoţii, lombarzii,

alemanii, francii, burgunzii, vizigoţii,
suevii, anglo-saxonii.
Primele trei triburi barbare –
vandalii, herulii şi ostrogoţii – au
fost exterminate, iar cele rămase
reprezintă următoarele naţiuni
actuale:
lombarzii – italienii;
alemanii – germanii;
francii – francezii;
burgunzii – elveţienii;
vizigoţii – spaniolii;
suevii – portughezii;
anglo-saxonii – englezii.
Versetul 43: „Dacă ai văzut fierul
amestecat cu lutul, înseamnă că se
vor amesteca prin legături omeneşti
de căsătorie,
dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după
cum fierul nu se poate uni cu lutul.”
Printre cei care au făcut încercări de
reconstituire a imperiului roman de
apus au fost: Charlemagne, Charles V,
Louis XIV, Napoleon Bonaparte,
Wilhelm II, Adolf Hitler.
Toate aceste încercări, care sfidau
cuvântul profetic şi care au scăldat
Europa în sânge, au eşuat.
O nouă încercare se face în prezent
prin Uniunea Europeană, deşi nu cu
pretenţia de a reface anticul imperiu
roman, ci de a uni statele europene.
Nu toate statele europene fac parte
din această uniune, iar uniunea nu
este nici pe departe chiar aşa de
unită cum şi-ar dori.
Versetul 44: „Dar, în vremea acestor
împăraţi, Dumnezeul cerurilor va
ridica o împărăţie, care nu va fi
nimicită niciodată,
şi care nu va trece sub stăpânirea unui
alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici
toate acele împărăţii şi ea însăşi va
dăinui veşnic.”
Versetul 45: „Aceasta înseamnă
piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-
se din munte, fără ajutorul vreunei
mâini,
şi care a sfărâmat fierul, arama,
lutul, argintul şi aurul.”
Apocalipsa 11,15: „.Împărăţia lumii a
trecut în mâinile Domnului nostru şi
ale Hristosului Său. Şi El va
împărăţi în vecii vecilor.”
În Daniel,
capitolul 7, cele
patru imperii
mondiale sunt
prezentate din
nou, de data
aceasta
simbolizate prin
patru fiare ieşind
din mare.
În Apocalipsa 17,15, ni se precizează:
“Apele pe care le-ai văzut . . . sunt
noroade, gloate, neamuri şi limbi.”
Primul imperiu este descris ca un leu, al
doilea ca un urs, al treilea ca un pardos,
al patrulea ca o fiară teribilă, fără nume.
„După aceea, m-am uitat în vedeniile
mele de noapte şi iată că era o a patra
fiară, nespus de grozav de
înspăimântătoare şi de puternică;
avea nişte dinţi mari de fier, mânca,
sfărâma şi călca în picioare ce mai
rămânea.
Era cu totul deosebită de toate fiarele
de mai înainte și avea zece coarne”
(Daniel 7,7).
„Cele zece coarne înseamnă că din
împărăţia aceasta se vor ridica zece
împăraţi . . .” (Daniel 7,24).
„M-am uitat cu băgare de seamă la
coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit
din mijlocul lor şi dinaintea acestui
corn au fost smulse trei din cele dintâi
coarne” (Daniel 7,8).
„. . . se va deosebi de înaintaşii lui şi
va doborî trei împăraţi” (Daniel 7,24).
„Şi cornul acesta avea nişte ochi, ca
ochii de om, şi o gură care vorbea cu
trufie” (Daniel 7,8).
„El va rosti vorbe de hulă împotriva
Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii
Celui Preaînalt şi se va încumeta să
schimbe vremile şi legea.
Şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp
de o vreme, două vremi şi o jumătate
de vreme” (Daniel 7,25).
În Daniel 7,25, timpul de 1260 de ani de
supremaţie papală, din 538 până în 1798,
când această putere a primit lovitura
mortală prin arestarea papei Pius al
VI-lea, se prezintă astfel: o vreme, două
vremi şi o jumătate de vreme.
O vreme este un an standard ebraic de
360 de zile.

Două vremi înseamnă 720 de zile.

O jumătate de vreme înseamnă 180 de

zile, adică:
360 + 720 + 180 = 1260,
1798 – 538 = 1260.
Iată care sunt caracteristicile acestui
corn, numit cornul cel mic, şi care este
un simbol al papalităţii:
(01) Este o putere de natură politico-
religioasă, apare la rând cu celelalte
coarne.
(02) Îi persecută pe sfinţii Celui Prea
Înalt.
(03) Are autoritate absolută asupra
statelor şi guvernelor timp de 1260 de
ani.
(04) Vorbeşte cu trufie.
(05) Rosteşte vorbe de hulă împotriva
Celui Preaînalt.
(06) Se încumetă să schimbe vremile
şi legea.
În Daniel, capitolul
al doilea, împărăţia
lui Dumnezeu apare
ca o piatră colosală
care nimiceşte
împărăţiile acestei
lumi şi le ia locul
pentru veşnicie.
În Daniel, capitolul al şaptelea, se
vorbeşte în mod detaliat
despre lucrarea de judecată
împotriva cornului celui mic,

a forţelor ostile Atotputernicului,

deznodământul fiind instaurarea
împărăţiei lui Dumnezeu, care este dată
poporului sfinţilor Celui Preaînalt.
Această împărăţie este inaugurată la cea
de a doua venire a Domnului Isus
Hristos.
 ”VIE
ÎMPĂRĂŢIA
TA!”
(Matei 6,10)
TEMA URMĂTOARE:

EVENIMENTE MONDIALE
PREZISE ÎN BIBLIE (II)