Sunt MINUNILE Dovada că Dumnezeu este Prezent?

- Rasputin
La 9 februarie 2003, revista The Washington Times publica scandalul care zguduia
biserica ortodoxă rusă, amenințând-o cu o schismă. Motivul? Presiunea din partea
unor clerici și laici pentru canonizarea unui erou al neamului rus. Sfântul? Nimeni
altul decât Grigory Rasputin. Încă din anii 1990, grupuri de revizionști în căutarea
identității naționale au reușit, prin cărți, articole de ziar și broșuri, să producă o
mișcare de oarecare amploare în favoarea canonizării lui Rasputin. Deja icoane
purtând chipul „călugărului-diavol” erau venerate de oameni din popor.
Inchide

Considerat de contemporani drept sfânt și deopotrivă, un nemernic viclean,

minunile cât și moravurile auto-proclamatului călugăr sunt documentate în detaliu.
Plecat din Siberia într-un lung pelerinaj, fostul hoț de cai, Rasputin, reușește prin
abilitățile sale de hipnotizator și ocultist să impresioneze nobili și chiar înalte fețe
bisericești. Cu recomandări alese, ajunge în 1905 în Petersburg. Familia imperială,
care tocmai pierduse serviciile spiritistului francez Philippe, află de prezența
„sfântului” și îi solicită o întrevedere. Un an mai târziu, în 1906, țarina Alexandra,
disperată, îl roagă pe Rasputin să-i vindece băiețelul grav bolnav de hemofilie.
Instantaneu, miracolul are loc! Convinsă de puterile sale supranaturale, țarina îi
oferă un apartament în anexele palatului.

Amețit de atâta cinste, Rasputin își etalează fără menajamente cucernicia, cât și
virilitatea. O mulțime de femei de toate rangurile sunt cucerite de doctrina lui: că
doar păcătuind mai întâi, poți apoi să obții iertare… Și îi cad în brațe. Faima lui
stârnește invidii.

Scandalul de la restaurantul Yar, din 15 aprilie 1915, declanșează oprobiul public.

Beat criță, Rasputin se dedă la incredibile obscenități și agresează doamne din
înalta societate. Reclamațiile duse la palat însă, nu impresionează cuplul imperial.
Doar: micuțul Alexei depinde de puterile sale mistice.

Din toamna anului 1915, odată cu plecarea țarului Nicolae II pe front, Rasputin se
dezlănțuie: la sfatul său, se destituie și se numesc miniștri. Faptul acesta determină
un grup de aristocrați să pună la cale asasinatul. La 17 decembrie 1916, după cum
el însuși prezisese, Rasputin este otrăvit, împușcat și aruncat în Neva.

Istoria – oricât de obiectivă – pentru cei emoționali n-are relevanță.

Mișcarea pro-„Grigorie cel nou” mă pune pe gânduri. Ceva grav viciază logica
petenților. În primă instanță, găsesc că e superstiția notorie, cum că supranaturalul
și minunile sunt adevăratul semn al profetului… în ciuda faptului că Isus
avertizează împotriva făcătorilor de minuni ce lucrează cu puterea diavolului.

Mai grav, însă, mi se pare a fi confuzia care se inoculează în mintea celor naivi cu
privire la natura lui Dumnezeu și a religiei creștine. Ioan, apostolul, scria: „Prin
aceasta se cunosce copiii lui Dumnezeu de copiii diavolului: oricine nu trăiește în
neprihănire nu este de la Dumnezeu” (1 Ioan 3:10).