Sunteți pe pagina 1din 31
Tema: Cultura bizantină.
Tema:
Tema:
Tema: Cultura bizantină.
Cultura bizantină.
Cultura bizantină.
Tema: Cultura bizantină.
 1. Constituirea Constantinopolului şi etapele istorice ale dezvoltării civilizaţiei bizantine.  2. Cultul
 1. Constituirea Constantinopolului şi etapele istorice ale dezvoltării civilizaţiei bizantine.  2. Cultul

1. Constituirea Constantinopolului şi etapele istorice ale dezvoltării civilizaţiei bizantine.

2. Cultul imperial şi sporirea rolului bisericii bizantine.

3. Învățământul, ştiinţa, literatura şi arta bizantină.

1. Constituirea Constantinopolului şi etapele istorice ale dezvoltării civilizaţiei bizantine.

Imperiul Bizantin ocupă un loc aparte, fiind moştenitor al lumii greco-romane şi al Orientului elenistic iar cultura bizantină reprezintă un aliaj irepetabil al tradiţiilor antice şi al culturii străvechi a egiptenilor şi sirienilor, care populau regiunile de est ale imperiului, a popoarelor din Asia Mică şi din Transcaucazia, precum şi a triburilor din Crimeea, a slavilor, ilirilor ş.a.

500 1000 1500 Evanghelizarea slavilor 1054 395 476 1453 Schisma Împărţirea lui Sfârşitul Imperiului
500
1000
1500
Evanghelizarea
slavilor
1054
395
476
1453
Schisma
Împărţirea
lui
Sfârşitul
Imperiului
Roman de Apus
Cucerirea
Constantinopolului de
către turci
Teodosius
Constantin
337
565
Sfârşitul Imperiului Roman de Apus Cucerirea Constantinopolului de către turci Teodosius Constantin 337 565
Sfârşitul Imperiului Roman de Apus Cucerirea Constantinopolului de către turci Teodosius Constantin 337 565
 Imperiul Bizantin a luat naştere după criza din sec. al III-lea atunci când deja

Imperiul Bizantin a luat naştere după criza din sec. al III-lea atunci când deja bazele lumii romane slăbise.

Constantin cel Mare inaugurează în 330 noua capitală a imperiului pe malurile Bosforului - Noua Romă, care după fondator se numeşte Constantinopol.

Are loc divizarea lumii romane în două părţi importante, când împăratul Theodosie cel Mare în anul 395 a împărţit Imperiul Roman în cel de Răsărit şi cel de Apus.

Istoria Imperiu Bizantin se împarte în trei perioade importante:

(330-610)

În

a

caracterul civilizaţiei şi culturii bizantine este prevalent latin în timp ce greaca era limba culturii.

prima

perioadă

istoriei

sale

Imperiul Roman în sec.II D.Chr

Imperiul Roman în sec.II D.Chr

Imperiul Roman în sec.II D.Chr
Imperiul Roman la sfârşitul sec. al V-lea
Imperiul Roman la sfârşitul sec. al V-lea
Imperiul Roman la sfârşitul sec. al V-lea
 A doua perioadă a istoriei bizantine ( 610-1081 ) este epoca clasică a acestei

A doua perioadă a istoriei bizantine (610-1081) este epoca clasică a acestei civilizaţii – care îşi câştigă acum pe deplin un caracter grecesc (incluzând importante contribuţii orientale), un caracter original propriu-zis „bizantin”. În această perioadă se pun şi se consolidează bazele statului bizantin feudal cu accentuate tendinţe de dezvoltare în sens feudal.

Frontierele Imperiului Bizantin între sec.VI - XI

Frontierele Imperiului Bizantin între sec.VI -

XI

Frontierele Imperiului Bizantin între sec.VI - XI
 A treia perioadă ( 1081-1453 ), care durează aproape patru secole, reprezintă o epocă

A treia perioadă (1081-1453), care durează aproape patru secole, reprezintă o epocă de declin progresiv şi general. Pe plan cultural însă, această perioadă cunoaşte o dezvoltare continuă.

Cultul imperial şi sporirea rolului bisericii bizantine.  Imperiul Bizantin este primul stat, care şi

Cultul imperial şi sporirea rolului bisericii bizantine.

Imperiul Bizantin este primul stat, care şi-a fondat existenţa politică pe principii creştine şi a susţinut ideea imperiul este o emanaţie a voinţei divine, iar împăratul este alesul lui Dumnezeu şi omologul său pe pământ.

În Bizanţ cultul imperial e o adevărată religie, cu sanctuar propriu, ceremonii şi solemnităţi religioase. Administraţia depindea direct de împărat ca şi justiţia, finanţele, armata şi Biserica. Împăratul numea ori destituia toţi funcţionarii care depuneau jurământ de credinţă.

Instituţia bisericii a fost implicată în Bizanţ în toate domeniile şi aspectele societăţii, iar instituţiile laice au colaborat permanent cu cele religioase.

La 27 decembrie 537, împăratul Justinian şi soţia sa Theodora inaugurează la Constantinopol biserica Sfânta
La 27 decembrie 537, împăratul Justinian şi soţia sa Theodora inaugurează la Constantinopol biserica Sfânta
La 27 decembrie 537, împăratul Justinian şi soţia sa Theodora inaugurează la Constantinopol biserica Sfânta
La 27 decembrie 537, împăratul Justinian
şi soţia sa Theodora inaugurează la
Constantinopol
biserica Sfânta Sofia.
Oraşul cunoştea atunci apogeul său,
având circa un milion de locuitori.
Principala inovaţie constă în coupola
centrală situată la 55 metri înălţime.
Planul este aproape pătrat. În interior se
înscrie într-o cruce greacă. Biserica,
ridicată între anii 532-537 de către
Anthemius din Tralles şi Isidor din Milet,
măsura 77 metri lungime şi 71,70 metri
lăţime. Biserica a inspirat arhitecţii
occidentali din evul mediu. După 1453,
când turcii au cucerit Constatinopolul,
biserica a fost transformată în moschee.
Astăzi este muzeu.

Voinţa de a răspândi credinţa

 Care sunt popoarele evanghelizate ? Convertirea lui Vladimir din Kiev « Trimişii lui Vladimir
Care sunt popoarele evanghelizate ?
Convertirea lui Vladimir din Kiev
«
Trimişii lui Vladimir sosiră la Constantinopol
şi
se duseră la împărat. Împăratul, după ce i-a
primit, trimise vorbă patriarhului: “au venit la noi
ruşi pentru a studia credinţa noastră;
pregăteşte biserica Sfânta Sofia şi preoţii astfel
încât ei să vadă gloria Dumnezeului nostru.”
Apoi împăratul merse cu ruşii în biserică. Ei au
fost uluiţi şi se minunară mult de ceea ce au
văzut.”
Trimişii se reîntorc pe lângă prinţul Vladimir
« La Kiev, Vladimir puse de distruse idolii
(vechii zei) în bucăţi iar pe alţii îi aruncă în foc.
A doua zi, el se duse cu preoţii şi împărăteasa
pe malurile Niprului(fluviu din Rusia), unde un
mare număr de oameni se adunase. El coborî
în apă urmat de ceilalţi iar preoţii îi boteză.
După ce poporul a fost botezat, Vladimir
porunci să se construiască biserici şi le stabili
chiar în locurile unde fuseseră idolii.”
 După Cronica lui Nestor, sec.al XII-lea.
Cum se efectuează evanghelizarea? Chiril evanghelizează pe moravi Ratislav, prinţ al moravilor (popor slav din

Cum se efectuează evanghelizarea?

Cum se efectuează evanghelizarea? Chiril evanghelizează pe moravi Ratislav, prinţ al moravilor (popor slav din Europa
Chiril evanghelizează pe moravi Ratislav, prinţ al moravilor (popor slav din Europa centrală) trimise mesageri

Chiril evanghelizează pe moravi

Ratislav, prinţ al moravilor (popor slav din Europa centrală) trimise mesageri pe lângă împăratul Mihail (împărat bizantin). Ei îi spuseră acestuia: “Poporul nostru a renunţat la vechii zei păgâni şi urmează legea creştină. Dar noi nu avem preoţi pentru a ne învăţa adevărată credinţă în limba noastră.” Împăratul porunci lui Chiril să plece în Moravia(Cehia de azi). Dumnezeu îi apăru şi apoi el a creat un alfabet şi scrise cuvintele Evangheliei. După ce a sosit în Moravia, Ratislav l-a primit cu onoruri şi îi încredinţă elevi pentru a-i instrui. Chiril traduse Evangheliile în limba slavă. Papa de la Roma îl încurajă în opera sa şi trimise preoţi pentru a-l ajuta la evanghelizare.

După o mărturie a unui însoţitor al lui Chiril, sec.al IX-lea

3. Învățământul, ştiinţa, literatura şi arta bizantină.  Bizantinii manifestau o stimă deosebită faţă
3. Învățământul, ştiinţa, literatura şi arta bizantină.  Bizantinii manifestau o stimă deosebită faţă

3. Învățământul, ştiinţa, literatura şi arta bizantină.

ştiinţa, literatura şi arta bizantină.  Bizantinii manifestau o stimă deosebită faţă de

Bizantinii manifestau o stimă deosebită faţă de orice instruire, cunoaştere şi ştiinţă. Şcolile erau atât laice cât şi mânăstireşti, cele din urmă destinate viitorilor călugări. Ştiinţa, literatura, artele erau cultivate de înalţi demnitari ai statului, episcopi, patriarhi, împăraţi.

În şcolile primare, începând de la vârsta de 7 ani, copiii învăţau să scrie, să citească şi să socotească. Durata studiilor era de 2-3 ani. În şcolile de nivel mediu, unde durata studiilor era 8-10 ani, erau pregătiţi viitorii funcţionari administrativi.

După vârsta de 20 ani tinerii se puteau înscrie la Universitatea din Constantinopol sau la o altă şcoală superioară de stat din oraşele Imperiului, precum Roma, Atena, Siracuza, Cezareea, Alexandria etc.

Bizantinii au folosit percepţia antică a ştiinţei ca o cunoaştere pur abstractă, experimentală şi aplicată. Dezvoltarea ştiinţelor naturii, matematicii şi astronomiei era subordonată necesităţilor vieţii practice, meşteşugarilor, navigației maritime, comerţului, artei militare, agriculturii.

 Literatură bizantină s-a axat pe diferite forme de imn religios, pe lirica religioasă, pe

Literatură bizantină s-a axat pe diferite forme de imn religios, pe lirica religioasă, pe mistică şi pe literatura despre vieţile sfinţilor, literatura istorică.

(490-555) - opera „Istoria

Procopius

din

Cezareea

secretă”.

Constantin al VII-lea Porfirogenetul a scris un tratat despre ceremonii în care descrie scene şi obiceiuri de la curte.

Ana Comnena (1083-1153), a scris o capodoperă a literaturii bizantine Alexida

Romanos Melodul a compus imnuri, rugăciuni acompaniate de muzică şi cântate în cadrul liturghiei.

Literatura istorică era scrisă de un mare număr de autori (Procopius, M. Psellios, Ana Comnena).

Operele autorilor bizantini în sec. XIV-XV sunt cunoscute de un număr tot mai mare de ţări şi popoare. Literatura populară este reprezentată printr-un număr mare de opere talentate ca: fabule, satire, cântece şi poezii de dragoste, "bocete" triste pentru ţinuturile ocupate de turci şi pentru regina oraşelor - Constantinopol.

 În evoluția artei bizantine se identifică trei mari etape:  - „epoca de aur”

În evoluția artei bizantine se identifică trei mari etape:

- „epoca de aur” din timpul domniei lui Iustinian,

- perioada iconoclastă,

- epoca de după cruciada din 1204, până în 1453, data căderii Constantinopolului.

Marile creaţii sunt arhitectura religioasă, mozaicul şi icoana.

Bazilica Sfântul Petru din Roma
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Bazilica Sfântul Petru din Roma
Biserica San Vitale din Ravenna
Biserica San Vitale din Ravenna
Biserica San Vitale din Ravenna
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol
Catedrala Sfânta Sofia din
Constantinopol
Biserica Sfânta Irina - Constantinopol
Biserica Sfânta Irina - Constantinopol
Biserica Sfânta Irina - Constantinopol
Mănăstirea Pantocrator - Constantinopol
Mănăstirea Pantocrator - Constantinopol

Mănăstirea Pantocrator - Constantinopol

Mănăstirea Pantocrator - Constantinopol
Mozaicul şi icoana.  Tehnica pictorială de la care servesc primii artişti bizantini este fresca
Mozaicul şi icoana. 
Mozaicul şi icoana.
Mozaicul şi icoana.  Tehnica pictorială de la care servesc primii artişti bizantini este fresca ,

Tehnica pictorială de la care servesc primii artişti bizantini este fresca, dar aceasta a încetat să placă datorită înfăţişării sale mate şi a lipsei de strălucire. Aşa a devenit necesară înlocuirea picturii cu mozaicul. Cele mai renumite mozaicuri sunt în Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol şi cele din Biserica San Vitale din Ravenna.

Icoana a devenit un element al cultului creştin începând din secolul al VI-lea. Poziţia personajului este întotdeauna frontală, figura sfântului alungită şi plasată pe un fundal auriu. Între secolele XI şi XIX figurile sunt pictate din faţă, în atitudini statice şi cu expresie ascetică. În secolele următoare s-au lucrat icoane în mozaic şi icoane hagiografice (ramură a teologiei care se ocupă cu vieţile sfinţilor): în centru figura unui sfânt, iar în jurul său scene miniaturale din viaţa sa.

Mozaicul din Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol
Mozaicul din Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol
Mozaicul din Biserica Sfânta Sofia
din Constantinopol

Mozaicul din Ravenna reprezentându-l pe Iustinian

Mozaicul din Ravenna reprezentându-l pe Iustinian
Icoana secolului VI
Icoana secolului VI
Icoana secolului VI
Icoanele Brâncovenilor, o caligrafie spirituală despre Dumnezeu (icoană hagiografică)
Icoanele Brâncovenilor, o caligrafie spirituală despre Dumnezeu (icoană hagiografică)
Icoanele Brâncovenilor, o caligrafie spirituală
despre Dumnezeu (icoană hagiografică)
Artele decorative  Manuscrisele aveau scoarțe ferecate în aur și argint aurit cu bogate ornamente

Artele decorative

Manuscrisele aveau scoarțe ferecate în aur și argint aurit cu bogate ornamente în relief. De cele mai multe ori des aplicau pietre scumpe, plăci de ivoriu sau de sidef.

Bizantinii au țesut și covoare cu motive geometrice ori cu elemente stilizate din fauna și flora, de o mare varietate și o mare bogăție de culori.

În arta bizantină, de asemenea, au fost lucrate broderii cu scene religioase după picturi executate de meșteri iscusiți.

Fildeșul s-a folosit pentru obiecte mici de podoaba și de cult.

O mare întrebuințare a avut aurul și argintul, ca și emailul. Ceramica bizantina, evoluată din ornamentica Asiei vestice, a influențat puternic dezvoltarea ceramicii noastre.

Manuscrise medievale
Manuscrise medievale
Manuscrise medievale
Concluzii  Bizanţul a fost calea prin care cunoştinţele antichităţii au fost transmise lumii islamice
Concluzii
Concluzii

Bizanţul a fost calea prin care cunoştinţele antichităţii au fost transmise lumii islamice şi celei renascentiste. Renaşterea nu ar fi înflorit fără mulţimea de savanţi greci care s-au refugiat în Vest după cădera imperiului şi fără preţioasele lor cunoştinţe. Imperiul Bizantin a fost cel care a răspândit creştinismul în Europa, chiar dacă se încerca uneori, -i limiteze influenţa doar la lumea ortodoxă. Misionarii bizantini ortodocşi au creştinat diferite popoare slave şi alte popoare din Europa răsăriteană. Spaţiul acesta spiritual care i- a supraveţuit, în special în Europa de Sud-Est, a fost numit de către N.Iorga „Bizanţ după Bizanţ”, ce defineşte continuitatea unităţii spirituale, sub umbrela creştinismului ortodox.

Bizanţ după Bizanţ ”, ce defineşte continuitatea unităţii spirituale, sub umbrela creştinismului ortodox.