Sunteți pe pagina 1din 6

Proiectul despre credinta

Zeii
In perioada straveche, locuitorii Greciei si ai insulei Creta par
sa fi adorat Pamantul Mama, ca zeita a fecunditatii dar si a
reintoarcerii finale. Din cercetarile savantilor putem spune ca
exista un cult la Cnossos si Pylos si ca era adorata o
divinitate a naturii si a animalelor, Potnia Teron. Apar treptat
date despre zeitati ca Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena,
Ares, Hermes, Dyonisos.

Zeus era zeul suprem al grecilor, parintele zeilor si al


oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuieste pe varful muntelui
Ohmp, varf care era socotit a fi in cer, si tot ca zeu al cerului,
el este stapanul norilor, al ploii, al zapezii, al tunetului si al
fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger in mana. Ca zeu al
luminii, Zeus vede toate, nu-i scapa nimic. El supravegheaza
implinirea justa a angajamentelor, respectarea dreptatii,
implinirea obligatiilor conjugale. El protejeaza familia, fratria,
cetatea. Mitologia a intunecat figura mareata a lui Zeus,
atribuindu-i o seama de aventuri amoroase cu totul imorale.

Hera este personificarea feminina a cerului, in special a


cerului nocturn. Ea este sora si sotie in acelasi timp a lui
Zeus, impartind cu acesta puterea. Este zeita femeilor si a
casatoriei.

Atena (Athena, numita si Palas Athena) este, dintre toate


zeitatile panteonului grecesc, cea mai apropiata de Zeus, ca
una ce este nascuta, fara mama, direct din capul lui si
intrupand o parte din insusirile tatalui sau. Ea conduce
armatele la victorie si tot ea prezideaza la incheierea pacii.
Si Ares este zeul razboiului, dar acesta este un zeu sangeros,
iubind varsarea de sange pentru varsarea de sange insasi.
Atena este inteleapta, prudenta, duce luptele la bun sfarsit,
apoi prezideaza operele din timp de pace: adunarile din

referat.clopotel.ro
agora (piata publica), sedintele senatului etc. Ea protejeaza
munca, meseriile, artele.

Apolo (Apollo) este unul dintre cei mai importanti zei ai


grecilor. Numele sau inseamna soarele „stralucitor". De la
inceput Apolo a fost o zeitate pastorala. In general insa el
este cunoscut ca zeu al poeziei si al artelor.

Artemis este zeita fecunditatii, a castitatii si a iubirii


legitime. Ca sora a lui Apolo impartaseste unele din insusirile
acestuia, ca de exemplu aceea de a feri pe oameni de boli,
dar este in stare si sa provoace epidemiile si sa omoare cu
repeziciune mai ales femei. Identificandu-se cu zeitatile
lunare Hecate si Selene, ea apare ca zeita a luminii nocturne,
zeita care iubeste locurile retrase, intunecoase.

Hermes era socotit zeu al vantului, alcomertului, al


castigului rapid, al artei de a trage profit in dauna altuia. Tot
el este si zeul drumurilor.

Hefaistos este in panteonul grecesc zeul focului, in special


al focului din adancul pamantului. Mai tarziu, in poemele
homerice, apare ca mesterul iscusit care cladeste palatele
zeilor si faureste toate obiectele de confort si de podoaba ale
zeilor; la care, fireste, se foloseste in primul rand focul.

Afrodita, sotia lui Hefaistos, dupa alta versiune sotia lui


Ares, zeul razboiului, este zeita iubirii senzuale.

Poseidon, zeul marilor, fratele Iui Zeus, este de asemenea


una dintre zeitatile importante ale panteonului grecescca si
Atena zeita a intelepciunii .

In lumea subpamanteana locuiau: Hades (fratele lui


Zeus), zeitele Persefona si Hecate.

Grecii au fost un popor compozit, in care au intrat bastinasi


si noi veniti. Peste populatia mai veche a "pelasgilor",
"mediteraneenilor", au venit triburi nomade indo-europene,

referat.clopotel.ro
printre care si aheii. Influentati de civilizatia cretana
("minoica", dupa regele semilegendar Minos), aheii au
intemeiat o civilizatie proprie, cunoscuta sub numele de
civilizatia "aheeana" sau "miceniana". Aceasta este prima
civilizatie greceasca, civilizatia cretana fiind considerata ca
preelenica.

Civilizatia aheeana a fost si ea distrusa de ultimul val de


greci, dorienii, care au venit in Grecia, dupa ionieni si eolieni

Insulele greceşti sunt recunoscute drept locul de naştere al vieţii intelectuale


occidentale. Pentru a înţelege impactul considerabil al civilizaţiei greceşti
asupra tuturor realizărilor culturale viitoare ale Europei, trebuie să ne
întoarcem la perioada primordială a umanităţii, cea mitologică. Mitologia
greacă reprezintă un ansamblu de legende care provin din religia vechii
civilizaţii elene, cu zei creatori, intrigi în Eden şi eroi civilizatori. Aceste
poveşti erau cunoscute de către toţi grecii din antichitate şi, în pofida
scepticismului unor gânditori, le ofereau oamenilor atât ritualuri, cât şi
istorie.

În mitologia greacă zeii panteonului capătă însuşiri omeneşti, însă rămân,


înainte de toate, personificări ale forţelor universului, care acţionează asupra
vieţii şi destinului oamenilor, explicând ceea ce pare inexplicabil într-un
mod raţional. Ei sunt mai mult sau mai puţin schimbători şi, cu toate că
uneori par a avea simţul dreptăţii, sunt adesea meschini sau răzbunători.
Lumea mitologiei greceşti este complexă, plină de monştri, războaie, intrigi
şi zei care intervin în permanenţă. Aceste credinţe pot fi comparate cu modul
în care unii creaţionişti creştini din zilele noastre echivalează literal Biblia cu
istoria lor.

referat.clopotel.ro
Parthenon cca. 480-479 î.Hr.

În zilele noastre mitologia greacă rămâne nu doar sursa unor motive şi


trimiteri literare, dar şi a unor poveşti fermecătoare care continuă să
fascineze. Mitologia greacă rămâne o referinţă culturală importantă mult
timp după ce religia greacă, de care a fost legată, a încetat să se mai practice.
A existat o revoltă creştină de desfigurare sau distrugere a idolilor şi a altor
imagini care reflectau cultul public al zeilor. Creştinismul a înlocuit
păgânismul ca religie oficială a Imperiului Roman în 391, când a fost
declarat unica religie a imperiului. Literatura reprezenta o problemă mai
dificilă pentru creştini, deoarece influenţa mitologiei greceşti nu s-ar fi putut
elimina peste noapte fără distrugerea operelor lui Homer, Theocrit, Vergiliu,
Ovidiu şi a altor autori, valori culturale universale. Chiar si literatura creştină
cea mai entuziastă face adesea trimiteri la mitologia greacă şi romană, tot aşa
cum în scrierile de bază ale religiei creştine regăsim înţelepciunea şi unele
dintre judecăţile filosofilor greci.

Miotologia greacă cuprinde o colecţie de mituri care provin din Grecia


Antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamente
ritualurilor lor şi erau o reprezentare a lumii, cel puţin până la Pitagora.
Această mitologie reprezintă, în mare parte, sursa celei romane. În mitologia
greacă, zeii reprezintă personificările tuturor forţelor universului.
Bunăvoinţa zeilor putea fi câştigată prin sacrificii şi devoţiune, aceştia având
reputaţia de a fi capricioşi. Până şi iubirile lor puteau deveni periculoase.
Lumea mitologiei greceşti este complexă: războaie, intrigi şi zei, toate aceste
elemente ajungând să se încrucişeze la un moment dat.
Este important de reţinut că grecii antici amesctecau evenimentele din

referat.clopotel.ro
mitologia lor cu cele din istorie. De aesmenea, Iliada şi Odiseea sunt
considerate istorice.

Ψ Afrodita � zeiţa frumuseţii

Îi aparţinea fierarului zeilor, şchiopul şi hidosul Hefaistos. Legat de naşterea


ei,
există două variante: fiica lui Zeus şi a Dionei însă, pe de altă parte, se
presupunea şi că s-ar fi născut din valurile mării. În ceea ce priveşte
farmecul şi puterea Afroditei, circulau numeroase legende: un episod
cunoscut este acela al infidelităţii ei faţă de Hefaitos care, descoperind
legătura ei cu Ares, a chemat toţi zeii Olimpului drept martori, surprinzându-
i împreună pe cei doi. Un alt episod este judecata lui Paris: Zeus a poruncit
ca mărul de aur aruncat de Eris, zeiţa vrajbei, şi revendicat în egală măsură
de Hera, Atena şi Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care
o va socoti el mai frumoasă. Cele trei zeiţe s-au înfăţişat în faţa lui Paris şi
au început să-şi laude farmecele, promiţându-i fiecare un dar. Cucerit de
frumuseţea Afroditei şi de darul făgăduit de ea � acela de o lua de soţie pe
cea mai frumoasă muritoare, Helena � Paris i-a dat ei mărul. Alegerea
Afroditei şi răpirea Helenei au constituit originea războiului troian. Cultul ei
era prezent, cu precădere, în insulele Cyprus şi Cythera.

Ψ Ares � zeul războiului


Se număra printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului şi era fiul lui Zeus şi
al
Herei. Cu toate acestea, era dispreţuit de către părinţii săi şi de către ceilalţi
zei, mai ales de către Atena, din cauza caracterului său violent, sângeros. În
numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deţi era
simbolul forţei războinice, brutale.

Ψ Artemis � zeiţa vânătorii

Soră geamănnă cu Apollo, era fiica lui Zeus şi a lui Leto. La început, a avut
aceleaşi
atribute ca şi fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi şi

referat.clopotel.ro
moarte printre muritori. Când Apollo ajunge să fie identificat cu Helios
(Soarele), Artemis e identificată cu Selen (Luna). Mai târziu, Artemis capătă
atribute de zeiţă binefăcătoare: ea era considerată protectoare câmpurilor, a
animalelor şi a vindecărilor miraculoase.

Ψ Atena �zeiţa înţelepciunii

Una dintre cele mai importante zeităţi din mitologia greacă, era fiica lui
Zeua şi a lui
Metis. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea
şi prudenţa lui Metis. Zeiţă războinică, reprezentată cu coif, suliţă şi egida pe
care era zugrăvit capul Gorgonei, Atena a jucat un rol foarte important în
lupta împotriva giganţilor. Era socotită protectoare artelor frumoase, a
meşteşugurilor, a literaturii şi agriculturii, a oricărei acţiuni care presupunea
ingeniozitate şi inţiativă.

Ψ Demetra � protectoarea roadelor pământului

Era fiica lui Cronos şi a Rheei şi aparţinea generaţiei olimpienilor. Demetra a


avut cu
Zeus o singură fiică, pe Persepona. Reîntoarcerea ei pe pământ era însoţită
de venirea primăverii, de renaşterea naturii şi de plinătatea verii. Absenţa ei
era marcată de ariditate, de anotimppul trist al iernii.

Ψ Hera � protectoarea căminului, a căsătoriei

Era soţia �legitimă� a lui Zeus, acest lucru conferindu-i ceva mai multă
siguranţă.
Împărţind tronul, dar nu şi puterea marelui ei stăpân, Hera e adesea înfăţişată
ca o soţie geloasă şi nesăbuit de violentă, care uşor se simte jignită şi nu
pregetă să se răzbune crunt pentru toate infidelităţile săvârşite de soţul ei.
Adeseori, mânia ei se vădeşte capricioasă şi nejustificată.

referat.clopotel.ro