Otilia si Felix cuplul adolescent (caracterizare

paralela)
Share:
Otilia si Felix cuplul adolescent (caracterizare paralela)
George Calinescu, personalitate encicplopedica a culturii romane, a fost critic si istoric
literar, poet si estetician, dramaturg si romancier.
Dupa debutul scriitorului ( cu versuri) la Universul literar iar apoi la Sburatorul, Eugen
Lovinescu afirma despre acesta: Domnul Calinescu este mintea cea mai ascutita a
generatiei de astazi. Am credinta ca ma va continua in critica literara , fapt ce se va si
intampla in 1928, Calinescu spunand atunci: S-a ispravit e de neinlaturat sunt critic.
Opera lui lui Calinescu este extrem de variata, de la poezie la cea mai complexa istorie a
literaturii romane (publicata in 1941) caracterizata ca fiinda o monumentala reconstituire
a fenomenului artistic romanesc, capdopera neegalata pana astazi.
In 1932, George Calinescu sustinea idea aparitiei in literatura romana unui roman de
atmosfera moderna, un roman realist, deci respingea teroria sincronizarii literaturii cu
filosofia si psihologia, intr-o epoca cand prima romanul de analiza psihologica, acela de tip
proustian - (Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi).
Aparut in 1938 si comentat, de atunci, intr-o bogata exegeza, romanul Enigma Otiliei, are
ca tema principala viata burgheziei bucurestene de la inceputul decolului XX.
Personajele romanului pot fi prezentate pe scurt, astfel:clanul Giurgiuveanu si clanul Tulea,
intre care se declanseaza un conflict pentru avere, cea de-a doua familie urmarind sa-l
mosteneasca pe batranul Costaghe, fratele Aglaiei. In pofida legaturii de sange raporturile
dintre cei doi sunt reci, tensionate, marcate de suspiciuni reciproce si interesate de aspecte
strict materiale, ajungand la conflicte grave. Chiar Aglaie Tulea isi jigneste fratele, sustinand
ca acesta se senilizase si ca ar fi sustinut o relatie incestuasa cu fiica sa vitrega, Otilia.
Pentru a-i mosteni mai repede averea, aceasta vrea sa-l puna sub stricta supraveghere a
rudelor apropiate, ca sa ii poata controla afacerile. Clanul Tulea reprezinta o familie in care
senilitatea precoce a barbatilor ( Titi, Simion ) se amesteca cu rautatea femeilor (Aglaie si
fetele ei). Romanul devine o tragedie prin moartea prematura a lui mos Costaghe
( provocata intentionat de Stanica Ratiu), prin destramarea iluziilor sentimentale traite de
Felix, prin evolutia deceptionala a Otiliei si prin imbatranirea solitara a mosierului Lodina
Pascalopol, prietenul celor doi orfani ( Felix si Otilia) dar si ocrotitorul permanent al celei din
urma.
Otilia Marculescu reprezinta drama feminitatiidar in acelasi timp este si cel mai
modern personaj al romanului atat prin tehnicile de realizare cat si prin problematica sa
existentiala fiind definita prin felul de a fi, adica prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri.
Pe langa faptul ca este fascinanta si imprevizibila, Otilia are un portret fizic ce sugereaza
trasaturile comportamentului sau. Este deliata, tanara, are farmec, este cocheta,inocenta
dar in acelasi timp matura: (...) un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand
pana la umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare
la mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri (...) .

Otilia este un personaj cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice,

apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori dovedind in mod
surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in
acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, sta ca un copil pe genunchi lui Pascalopol
dar este lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu se
pot casatori.
In fata lui Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna pentru el.
Finalul romanului este decis in privinta destinului ce-l va avea Otilia, modernismul
personajului consta si in faptul ca nimeni nu poate dezlega misterul ce se tese in jurul ei,
Felix impreuna cu Pascalopol, ajungand in finalul romanului la concluzia ca dupa atatia ani,
pentru ei, Otilia nu a ramas decat o enigma.
Mos Costache o iubeste pe Otilica, pe fe-fetita mea, el fiind papa care primeste de la ea
un strop de tinerete, lumina si vioviciune.
Otilia este privita diferit de celelalte personaje ale romanului, astfel rationalul Felix vede in
Otilia o fata admirabila, superioara, pe care n-o inteleg ; Pascalopol o priveste pe Otilia
ca pe femeia in devenire, cu care are rabdare, dar fata de care nu distinge insa ce e patern
si ce e viril in dragostea lui pentru ea. Pentru Stanica Ratiu, Otilia este o femeie cu spirit
practic, care stie ce vrea si cum sa se descurce in viata: desteapta fata. Aglae o
considera o zanatica, o stricata, care suceste capul baietilor din familie, deoarece chiar si
pe fiul acesteia, Titi, reuseste sa-l cucereasca. Atunci cand isi exprima parerea despre Otilia,
autorul introduce in roman si elemente dramatice, Aglaie sustinad un monolog.
Otilia traieste drama singuratatii, toata viata fiind in cautarea fericrii dar pana in final
singura admite ca nu suntem fericiti decat cinci sase ani.
Felix Simaeste definit de Calinescu ca fiind martor si actor, este cel care ne introduce in
atmosfera capitalei din acea vreme, autorul descriind foarte bine snobismul, zgarcenia si
dorinta de parvenire.
Romanul pune in centrul narativ al actinunii formarea personalitatii lui Felix, din acest
motiv putem considera romanul Enigma Otiliei un bildungsroman.
Portretul fizic a lui Felixil ilustreaza foarte bine si pe cel moral: fata ii era juvenila si
prelunga, aproape feminina de unde putem deduce sensibilitatea personajului; cu
suvite mari ...ce-i cadeau de sub sapca, obrazul de culoare maslinie , iar nasul de o
taietura elenica ii dadea un aer voluntar.
Comportamentul, gesturile, atitudinea si faptele contureaza inca de la inceput o fire
rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, cu un spirit de observatie foarte dezvoltat.
Inca de la inceput simte pentru Otilia o simpatie aproape spontana care se transforma in
iubire, fiind chinuit de lupta ce se dadea in adancul sufeltului sau intre a crede barfele
clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste comportamentul
derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine ale fetei, trecerea ei
de la o stare la alta. O data cu plecarea Otiliei la Paris ramane deznadajduit insa nu renunta,
dimpotriva, esecul in dragoste il maturizeaza, pastrand in suflet o iubire inocenta. Este
foarte lucid si realist, intelegend ca intr-o societate degradata moral dragostea nu mai poate
fi un sentiment pur, casatoria fiind o afacere pentru avere, deci pentru supravieturire, el
insusi se casatoreste intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc
de persoane influente.

In relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situandu-se

deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze.
Este ambitios, invata sa faca eforturi pentru a se remarca pe plan profesional, este ferm si
tenace, muncind cu multa perseverenta pentru a deveni un nume in medicina, publicand un
studiu de specialitate intr-o revista franceza/p>
Desi are parte de o dezamagire in ceea ce priveste dragostea, felix este rasplatit
profesional, reusind sa se afirme, devenind o autoritate medicala, casatorindu-se potrivit
ambitiei sale, cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i asigura un statut social
superior.
Cartea trebuia sa se numeasca Parintii Otiliei, autorul schimbandu-i titlul la sugestia
editorului. Tema paternitati (tema principala a romanului) balzaciana este privita din
mai multe unghiuri: pentru Simion este obsesiva, pentru Stanica generatoare de delir
verbal si sentimentalism iar pntru Pascalopol devine unul din cele doua moduri de a o iubi
pe Otilia. Criticul Ov. Crahmalniceanu observa ca toate personajele romanului, inclusiv
Stanica, pot fi parintii Otiliei, in sensul ca ii influenteaza viitorul.

Varianta 14 Relatiile dintre doua personaje intr-o nuvela de Ioan Slavici: Moara cu
noroc
Share:

Bacalaureat 2009: Varianta 14: Relaiile dintre dou personaje dintr-o nuvel de Ioan
Slavici: Moara cu noroc
n literatura romn, nuvela a fost abordat ncepnd cu secolul XIX, n special n perioada
marilor clasici, unele dintre aceste creaii literare fiind adevrate capodopere. Ca specie literar,
nuvela este un text n proz cu un singur fir narativ, un numr restrns de personaje, spaiul i
timpul sunt bine determinate, iar naratorul este n general obiectiv.
n orice nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.
Acest lucru este vizibil i n nuvela realist-psihologic Moara cu noroc a lui Ioan Slavici.
Realismul nuvelei este susinut mai ales de amprenta pe care i-o pune mediul social asupra
comportamentului i caracterului uman, dar i de veridicitatea relaiilor dintre personaje. Astfel
iau natere conflicte puternice de ordin exterior (social) sau interior (psihologic, generat de cel
dinti).
Relaia dintre Ghi, protagonistul nuvelei, i Lic, personaj negativ, ntruchipare a
maleficului, st la baza conflictului exterior al nuvelei. Acetia se afl n opoziie deoarece
provin din dou lumi complet diferite.Ghi provine dintr-o lume condus de legile
buneicuviine, ale onoarei, n care oamenii triesc cu frica lui Dumnezeu; Lic Smdul triete
ntr-o lume guvernat de legi proprii, nescrise, altele dect cele ale statului, o lume a hoilor
protejai, fiind un simbol al degradrii morale. ntlnirea dintre cei doi la Moara cu noroc
nsemn declanarea inevitabil a conflictului.
Cizmarul Ghi, lund n arend hanul Moara cu noroc din dorina de a ctiga cat mai muli
bani, ignornd ndemnul la cumptare al soacrei sale, btrna, mama Anei. Iniial, fericirea pare
s-i surd, ctig bine, nelegerea n familie este deplin, dar toat aceast armonie se

destram odat cu apariia lui Lic Smdul, un om primejdios, cum l numete Ana.
Ptrunderea lui Lic n viaa lui Ghi declaneaz o dram psihologic ce va duce ncet,
dar sigur la degradarea moral a celui din urm.Ghi ar dori s rmn la moar trei ani (ma
pun pe picioare, ncat s pot s lucrez cu zece calfe i s le dau altora de carpit), dar uneori
parc presimte pericol, mai ales atunci cnd Lic ncearc s-l subordoneze. Totui, el crede c
poate gasi o soluie (aceti trei ani atrnau de Lic. Dac se punea bine cu dnsul, putea s-i
mearga de minune, cci oameni ca Lic sunt darnici).
Om al frdelegilor, criminal nrit (faptele fiind mrturisite lui Ghi), Lic Smdul i d
seama c Ghi are un caracter puternic, dar fiind un bun cunosctor de oameni, i simte n
acelai timp slbiciunea: patima catigului de bani. Dorindu-l subordonat, oricnd la ordinele
sale, Lic l implic pe crciumar n frdelegile sale (jefuirea arendaului, uciderea femeii i a
copilului), oferindu-i bani i ncercnd s distrug legtura sufleteasc dintre el i soia sa. De
altfel, Ghi se nstrineaz de familie i de Ana, de team ca ea s nu i descopere implicarea n
afacerile murdare i astfel linitea colibei se distruge, banuielile afectnd relaiile celor doi
soi. Smdul se apropie de Ana, nfisndu-se ntr-o lumin favorabil, grijuliu cu copiii ei.
Ana, ns, i iubete soul, chiar dac acesta i spune la un moment dat c i st n cale.
Lic are n el o inteligen malefic; jocul dublu al lui Ghi (de a trata cu Lic i de a face
marturisiri lui Pintea) eueaz. Ghi e distrus nu doar de patima navuirii, ci i de lipsa de
sinceritate. El este nesincer la procesul lui Lic de la Oradea, nesincer cu Pintea i cu Ana.
ncercarea de a-l inela pe Lic, reinnd o parte din banii schimbai i este fatal. Om lipsit de
scrupule, acesta distruge i frm de umanitate din Ghi, dragostea pentru Ana, determinnd-o
pe aceasta s i se druiasc, atunci cnd e lsat de Pati la discreia poftelor sale. Aceast dram
final e declanat tocmai de dragostea Anei, care nu dorise s l lase pe soul ei singur de Pati.
n cele din urm, Lic l aduce pe Ghi n situaia de a-i ucide soia, iar acesta va muri ucis
de Ru tot din ordinul Smdului.Lic incendiaz crciuma de la Moara cu noroc, dup care
i zdrobete capul ntr-un copac pentru a nu cdea viu n minile jandarmului Pintea.
Moartea lui Ghi este corecia pe care destinul i-o aplic pentru nerespectarea principiului
cumptrii enunat n debutul nuvelei prin cuvintele btrnei, iar cea a lui Lic o pedeaps pe
msura faptelor sale.
Aadar, ca urmare a viziunii moralizatoare a naratorului, cele dou personaje ale nuvelei
Moara cu noroc de Ioan Slavici, ntre care se stabilete o relaie complex i un puternic
conflict, au un sfrit tragic.
Nuvela realist-psihologic Moara cu noroc are o valoare incontestabil, n special datorit
complexitii personajelor puse n situaii dramatice i a relaiilor stabilite ntre acestea,
surprinse cu realism de ctre autor.
Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III Proba scrisa la limba si literatura romana
Varianta 14

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Scrie un eseu de 2 3 pagini despre relatiile dintre doua personaje ale unui text narativ
studiat, apartinand lui Ioan Slavici. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia
personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale
si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin
raportare la doua episoade/ secvente narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.

Varianta 29 Relatiile dintre doua personaje

ale unui text narativ, apartinand lui Liviu
Rebreanu. Ion Pop al Glanetasului si Ana
Share:
Bacalaureat 2009: Varianta 29: Relatiile dintre doua personaje ale unui text narativ
studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu.Ion Pop al Glanetaului si Ana, fiica lui Vasile
Baciu,
Creator al romanului romnesc de tip obiectiv, Liviu Rebreanu public n anul 1920 romanul
Ion" care, l viziunea lui Eugen Lovinescu, noteaz o dat istoric n procesul de obiectivate a
literaturii noastre epice". Pentru iniiatorul modernismului romnesc, romanul Ion" reprezint
o creaie realist care rezolv o problem i curm o controvers", avnd In centru
problematica pmntului, depete spaiul unei proze tradiionale.
Tema romanului este prezentarea lumii satului transilvnean de la nceputul secolului al XXlea, prin intermediul figurii ranului romn. Romanul creeaz tipologii, asemenea doctrinei
realiste, conform creia arta literatura imit realitatea.
Ion reprezint tipul ranului srac, tnr, harnic, care triete ntr-o lume n care pmntul este
valoarea central. Satul n care triete este subordonat problematicii pmntului, ntruct
ranii fr pmnt aparin categoriei srntocilor". Iniial, Ion Pop al Glanetaului este privat
de pmnt din cauza viciilor tatlui su, fiind nevoit s-1 recupereze: Ce-ar fi trebuit s fie
Glanetau, a fost feciorul. Era iute i harnic, ca m-sa. Unde punea el mna, punea i Dumnezeu
mila. Iar pmntul i era drag ca ochii din cap". Astfel, Ion are nevoie de pmnt, devine
victima mrea a fatalitii biologice", aa cum afirm N. Manolescu.
Incadrat n aceeai tipologie a ranului romn, Ana, fiica lui Vasile Baciu, este fat cu
stare, harnic, supus, ruinoas, prototipul femeii de la ar. Spre deosebire de Ion, Ana se

ncadreaz n categoria ranilor nstrii fiind fgduit de tatl ei lui George Bulbuc,
deoarece: Ea, fat cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau". Ana devine un centru deinteres
pentru Ion, pentru c pmnturile lui Vasile Baciu reprezint pentru Ion un mijloc de a-i ctiga
demnitatea n sat i de a-i contura identitatea.
Tema cuplului este ilustrat n acest roman prin intermediul celor dou personaje, aflate n
raport de subordonare reciproc: Ion este subordonat Anei n numele pmntului, iar Ana este
subordonat lui Ion n numele iubirii. Ascultndu-i glasul pmntului", care i macin continuu
fiina, Ion se cstorete cu Ana, fr s-o iubeasc, pentru c sufletul Iui era destinat Florici,
ceea ce nate un puternic conflict interior: Nu-i fusese drag Ana i nici acum nu-i ddea
seama bine dac i-e drag. Iubise pe Florica... dar Florica e mai srac dect dnsul, iar Ana
avea locuri i case i vite mai multe".
Pmntul devine inta suprem a aciunilor sale, iar iubirea pentru Florica trece pe locul al
doilea. Pentru Ion, pmntul este totul: obiect al muncii sale, mijloc de a obine demnitatea n
sat, scop al aciunilor sale, mijloc de a obine demnitatea n sat, scop al aciunilor sale,
posibilitatea de a-i recupera identitatea, un mod de a-i nltura frustrrile. De asemenea,
glasul pmntului" devine din ce n ce mai puternic, astfel nct acesta ptrundea nvalnic n
sufletul flcului, ca o chemare, copleindu-l. Se simea mic i slab, ct un vierme pe care-1
calci n picioare sau ca o frunz pe care vntul o vltorete cum i place". Pmntul d sens
existenei lui, dar intensitatea dorinei sale de a avea pmnt este exagerat, devine o obsesie
care l acapareaz, asemenea unei porniri instinctuale: II cuprinse o poft slbatec s
mbrieze huma, s o crmpoeasc n srutri. ntinse minile spre brazdele drepte,
zgrunuroase i umede.. Mirosul acru, proaspt i rcoritor i aprindea sngele". Pmnturile
sunt pentru el nite ibovnice credincioase" care l ajut s-o uite pe-Florica i s-o distrug pe
Ana.
Dac Ion i recapt identitatea pe msur ce obine pmnturile, Ana i-o pierde. Fiind
predestinat unei existene tragice, Ana triete n numele iubirii, spernd c va primi vreodat
dragostea lui Ion.
Autorul o surprinde n trei ipostaze: cea de fiic a lui Vasile Baciu, cea de soie a lui Ion, cea de
mam. Firav, cu o slbiciune interioar continu, fr personalitate, Ana accept att
reprourile aprige ale tatlui su, ct i umilina din partea lui Ion. Treptat, se nstrineaz de
familie, fiind tot timpul ngndurat, repetndu-i cu supunere bocetul: norocul meu, norocul
meu...". Ajunge s simt totul mult intens, s-i contientizeze destinul i s fie stpnit de o
sil grea pentru tot ceea ce o nconjura", iar copilul i se pare o povar. i apare n minte obsesiv
imaginea lui Avram, crciumarul satului care se spnzurase, ceea ce reprezint pentru ea un
pretext ce-i declaneaz decizia final. Alege s se sinucid, episod descris minuios de prozator.
In viziunea lui G. Clinescu, pentru personajul principal din romanul omonim scris de L.
Rebreanu, femeia reprezint dou brae de lucru, o zestre i o productoare de copii". Moartea
Anei, anuleaz obsesia pentru pmnt. Chiar dac i pierde familia, Ion se simte puternic,
mndru, nvingtor. In schimb, Ana este nvins att de cinismul lui Ion, ct i de propria
slbiciune, mplinindu-i scopul, Ion revine Ia glasul iubirii" i, n cele din urm, este nvins
de iubire. Astfel, situaia final a personajului este dramatic, chiar surprinztoare, ntruct
personajul este condus toat viaa de glasul pmntului", dar moare n numele glasului iubirii".
In acest roman, L. Rebreanu a creat un personaj contradictoriu, care, n lupta sa pentru
pmnt, a dat dovad de o cruzime ce nu-i poate fi iertat. Dac pentru G. Clinescu Ion nu e
ns dect o brut, creia iretenia i ine loc de deteptciune", n viziunea Iui E. Lovinescu Ion
este expresia instinctului de stpnire a pmntului, n slujba cruia o inteligen ascuit, o

cazuistic strns, o viclenie procedural i, cu deosebire, o voin imens: nimic nu-i

rezist...", fiind un personaj controversat, complex, supus dezumanizrii.

Relatia dintre incipit si final intr-o nuvela: Moara cu

noroc de Ioan Slavici
Share:
Bacalaureat 2009: Varianta 11: Relaia dintre incipit i final ntr-o nuvel: Moara
cu noroc de Ioan Slavici
Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii (ntre povestire i roman), cu o
acune riguros construit, cu un conflict puternic, punnd n eviden personaje complexe
bine individualizate.
n literatura romn nuvela a aprut n perioada paoptist, fiind singura specie de
ficiune acceptat unanim n epoca romantic (1840-1880). n acea perioad nuvela avea
caracter istoric (Alexandru Lpuneanu). Mai trziu, n anul 1881, a fost inclus n
volumul Novele din popor al lui Slavici, nuvela Moara cu noroc.
Moara cu noroc prezint (alturi de celelalte nuvele ale lui Slavici) monografic viaa
satului ardelenesc n cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea, momentul ptrunderii
influenelor capitaliste. n toate nuvelele lui Slavici conflictul pornete de la nclcarea unor
norme etice i de aceea teza moralizatoare strbate ntreaga sa oper. Spre deosebire de
nuvela Comoara cu aceeai tem, n care personajul reuete s contientizeze c patima
banului pune stpnire pe sufletul su i astfel renun la comoara pe care o gsise, Ghi,
protagonistul nuvelei Moara cu noroc, e irecuperabil din punct de vedere moral,
accentund latura realist a operei.
Titlul nuvelei poate fi considerat o antifraz (nu e cu noroc). Semnificaia negativ a
acestuia se accentueaz pe parcursul desfurrii aciunii, dar i prin relaia cu o credin
popular conform creia o moar prsit e bntuit de spirite rele.
Tema nuvelei este degradarea moral sub influena banului sau, cu alte cuvinte,
consecinele nefaste pe care banul le are asupra sufletului omenesc.
Discursul narativ este ncadrat de vorbele btrnei care, din aceast perspectiv, devine
personaj-reflector, i purttorul de cuvnt al naratorului.
Incipitul conine replica btrnei, mama Anei, i reprezint morala de factur popular
demonstrat n nuvel: Omul s fie mulmit cu srcia sa, cci dac e vorba, nu bogaia,
ci linitea sa l face fericit. Acest capitol preia funciile prologului, prefigurnd tema i
conflictul dominant, validate prin motive anticipative (drumul erpuiete la stnga i la
dreapta- semn al oscilrii lui Ghi ntre dragostea pentru familie, respectiv respectarea
moralei, i patima pentru bani care pune stpnire pe el; locurile sunt aride- nu cresc
dect ciulinii- anticipare a destinului tragic al lui Ghi, pentru care moara se dovedete un
loc nefast; n deprtare se zrete o pdure ars n jurul creia roiesc nite corbi- simbol al
morii; n apropiere de moar sunt cinci cruci- semn c oamenii i-au prsit credina i c
i pot pierde viaa n acele locuri rele) . Astfel, prin aceste motive anticipative, incipitul este
de tip captatio benevolentiae, adic pregtete cititorul pentru ce urmeaz.
Conflictul iniial este unul exterior, de natur social i economic, reprezentat prin Lic
Smdul, eful porcarilor din zona, om avut care stpnete ntreaga zon, i Ghi, un
cizmar cinstit care vine la moar pentru binele familiei. Generat de primul, conflictul interior
este ntre dorina lui Ghi de a rmne un om cinstit, care i respect familia, i dorina de
nestvilit de a acumula bani.
Nelinitea se instaleaz la prima apariie a lui Lic la han. Confruntarea dintre cei doi

ilustreaz lupta dintre omul cinstit care binecuvnteaz locurile i spiritul malefic al lui Lic.
Acceptnd condiiile impuse de Lic de a-i spune cine trece, cine zice i cine ce face,
primind nsemnele porcilor si i acceptnd s primeasc n schimbul banilor nite grsuni
furai, Ghi nu mai are cale de ntoarcere i ateapt urmtorul pas al lui Lic. Pentru a i
se opune i ia anumite msuri care se dovedesc inutile ( 2 pistoale, o slug nou, nite
cini). Cu ultimele semne ale moralitii, Ghi face efortul de a renuna la ctigul necinstit
i de a-l trda pe Lic. Comite ns dou greeli: nu i mrturisete lui Pintea c o parte din
banii pe care i schimba i rmnea lui i o folosete pe Ana drept momeal pentru a-l
surprinde pe Lic la han cu dovezile asupra lui (banii din erpar). Recunoscnd c a greit,
dar c nu o poate lsa pe Ana n urma lui, Ghi i njunghie soia cu gndul de a se
sinucide apoi.
Opera este clasic prin rigoare, structura simetric, cu aciune gradat n cele 17
capitole. Personajul este construit cu mijloace tradiionale (din exterior prin raportare la
medii, la fapte i la alte personaje), dar preponderente sunt mijloacele proyei analitice,
respectiv: prezentarea confluctului interior, folosirea stilului indirect liber (autorul red
presupusele gnduri ale personajelor fr a folosi vorba de tip dicendi), a monologului i a
dialogului.
Ultimul capitol, finalul, are valoare de epilog, subliniind ideea principal a operei i se
afl n relaie de simetrie cu incipitul. Finalul este unul nchis, destinele personajelor
sunt trasate. n spiritul moralist al lui Slavici, cei care s-au dat cu rul trebuie s
plteasc acest lucru prin moarte, iar cei nevinovai scap; n preajma Patelui, btrna i
copiii pleac n ora, n lipsa lor producndu-se tragedia. Locurile se purific prin foc, iar
personajul reflector vin s ncheie moralizator, spunnd c aa le-a fost dat.
Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizeaz simetria incipit+final, care
sugereaz ciclicitatea vieii. Aceast construcie simetric pune n eviden caracterul
moraliyator al operei, conflictul evideniind nclcarea unei norme morale care nu poate
rmne nepedepsit. Astfel, din relaia incipit - final putem deduce concepia scriitorului
potrivit creia legile morale persist asupra existenei umane.
Slavici este un adept al lui Confucius i, conform ideilor acestuia, aplic n Moara cu noroc
principalele virtui morale analizate de filosoful chinez : sinceritatea, cinstea, cumptarea,
opera devenind o pledoarie pentru echilibrul moral; scriitorul romn este astfel un autor pe
deplin sntos n concepie. (M. Eminescu)
Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III Proba scrisa la limba si literatura romana
Varianta 11
CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre relatia dintre incipit si final intr-o
nuvela studiata.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
- prezentarea a patru componente de structura si/ sau de compozitie a nuvelei
pentru
care ai optat (de exemplu: tema, viziune despre lume, constructia subiectului,
particularitati ale compozitiei, perspectiva narativa, tehnici narative, secventa
narativa,
episod, relatii temporale si spatiale, personaj, modalitati de caracterizare
a personajului
etc.);
- ilustrarea trasaturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales;
- comentarea particularitatilor constructiei finalului in textul narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre semnificatia/ semnificatiile relatiei
dintre
incipitul si finalul nuvelei alese.

" ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE , INTAIA NOAPTE DE RAZBOI" de Camil

Petrescu

ELA SI STEFAN GHEORGHIDIU - RELATIE DOUA PERSONAJE ROMAN AL

EXPERIENTEI - ROMAN PSIHOLOGIC
Adept al modernismului lovinescian , Camil Petrescu -18941957--,este cel care fundamenteaza principiul sincronismului , contribuind la
sincronizarea literaturii romane cu cea europeana, aducand noi principii estetice ca
autenticitate , substantialitate , relativism si prin crearea personajului intelectual lucid
si analitic .In Ultima noapte de dragoste ,intaia noapte de razboi Camil Petrescu
surprinde drama intelectualului lucid , insetat de absolutul sentimentului de iubire ,
dominat de incertitudini , care se salveaza prin constientizarea unei drame mai
puternice , aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd , vazut ca
iminenta a mortii .Evolutia cuplului din acest roman subiectiv se face cunoscuta doar
prin reflectarea ei subiectiva in ochii lui Stefan Gheorghidiu , eroul-narator. Astfel ,
perspectiva narativa este unica , eroul-narator relatand la persoana I experientele pe
care viata I le prilejuieste : experienta iubirii si experienta razboiului . Perspectiva
unica si situarea eului in centrul relatarii confera autenticitate acesteia , confirmand
un deziderat afirmat explicit de Camil Petrescu in conferinta Noua structura si opera
lui Marcel Proust : Sa nu descriu decat ceea ce vad , ceea ce aud , ceea ce
inregistreaza simturile mele , ceea ce gandesc eu . Perspectiva subiectiva este deci
necesara in masura in care trairile sufletesti si sinuozitatile unui spirit sunt unice ,
personale si irepetabile .
Romanul este alcatuit din doua parti , corespunzatoare celor doua experiente
prin titlu . Experienta iubirii , surpirnsa in prima parte , este actualizata prin
rememorare , in timp ce experienta razboiului este consemnata imediat , sub forma
unui jurnal de front . In fapt , prima parte debuteaza cu un artificiu compozitional
continut de primul capitol , La Piatra Craiului in munte : aflat intr-o concentrare pe
Valea Prahovei , Stefan Gheorghidiu asista la o discutie intre ofiteri , pe marginea
fidelitatii in iubire si a drepturilor de viata si de moarte ale partenerilor unul asupra
celuilalt .Discutia declanseaza amintirile eroului , din perioada petrecuta alaturi de Ela
.
Relatia dintre aceste doua pesonaje este evidentiata performant prin
diegeza integrata celor doua parti ale romanului. Stefan Gheorghidiu este student la
Filosofie , lipsit de mijloace materiale deosebite , deoarece tatal sau isi risipise
averea in initiative culturale perdante . In facultate el o cunoaste pe Ela , de care nu
se indragosteste de prima data , deoarece prefera fetele oachese , iar Ela era blonda .
Cu toate acestea , fiind considerate una dintre cele mai frumoase fete ale Facultatii
de Litere , si datorita insistentelor acesteia , intre cei doi se infiripa o relatie , pusa la
inceput sub semnul orgoliului , orgoliul a construit baza viitoarei mele iubiri , mai

ales ca beneficia de admiratia tuturor : incepusem totusi sa fiu multumit de admiratia

pe care o avea toata lumea pentru mine , fiindca eram atat de patimas iubit de una
dintre cele mai frumoase studente .Astfel , stimul al pasiunii devine vanitatea
masculina . Pasiunea se adanceste in timp iar cei doi intemeiaza un cuplu admirat de
ceilalti . Isi traiesc clipele de intimitate cu daruire , mai ales ca admiratia Elei fata de
Stefan se intalneste fericit cu placerea acesteia de a-si etala cunostintele de filosofie .
Astfel , relatia dintre cei doi se bazeaza si pe un mentor spiritual , care intregeste
implicarea pasionala , afectiva a amandurora . Adept al iubirii unice si absolute ,
Stefan Gheorghidiu descopera in iubire , si mai ales in a fi iubit , ratiunea sa de a fi ,
modul de a se implini pe sine : sa tulburi atat de mistuitor o femeie dorita de toti , sa
fii atat de necesar unei existente , erau sentimente care ma adevereau in jocul intim
al fiintei mele . Fisura dintre cei doi indragostiti se naste in urma aparatiei unei
mosteniri .Tache , unchiul bogat si avar al lui Stefan Gheorghidiu , ii lasa acestuia o
mostenire substantiala , in detrimentul celorlalti mostenitori , care primesc parti mai
reduse .Viata cuplului se schimba semnificativ , acestia participand acum la viata
mondena pe care inainte nu si-o permiteau . Daca Stefan Gheorghidiu nu este de
aceasta viata , Ela descopera in ea voluptati noi , modalitati de asi etala farmecul si
de a-si manifesta cochetaria . Apare astfel o fata a Elei nebanuita de sotul ei si care ii
provoaca acestuia nelinisti si gelozii mai mult sau mai putin intemeiate . In plus ,
oferta de afacere pe care le-o propune Nae , celalalt unchi , de a cumpara o
intreprindere metalurgica , este urmata de repulsia lui Stefan Gheorghidiu fata de
oportunismul acestui tip de activitate , in timp ce Elei ii ofera prilejul de satisfactie ,
ba chiar de flirt cu scop pragmatic : este pusa in situatia de a seduce un important om
de afaceri , fapt care sotului ei ii repugna si caruia i se impotriveste . Orgoliosul
Stefan Gheorghidiu se dovedeste a fi adeptul superioritatii a barbatului , pentu care
femeia este un mijloc de a-si manifesta puterea protectoare : as fi vrut-o mereu
feminina , deasupra discutiilor acestora vulgare si avand nevoie sa fie protejata .
Jocul seductiei , al micilor flirturi generate de oportunitatile intalnirilor mondene
incepe sa se macine orgoliul lui Gheorghidiu , care traieste torturat de gelozie . Ela
in schimb , adopta cu usurinta noul stil de viata , si se simte magulita cand constata
succesul pe care il are pe langa un domn G. , cuceritor cu renume . Intamplarea care
se desfasoara la Odobesti , de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena , prilejuieste
o criza grava in relatia de cuplu . Relatia se desfasoara acum prin succesive
acumulari de tensiune , despartiri si impacari . Intr-o astfel de criza , pentru a se
razbuna pe Ela , Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care sotia il gaseste in
pat . Alta data el revine acasa pe neasteptate si nu o gaseste pe Ela , care apare a
doua zi dimineata . Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta si sa accepte cererea
de divort amiabil . Impacarea survine dupa ce Stefan Gheorghidiu gaseste o
scrisoare a verisoarei sale , Anisoara , care o invita pe Ela la ea peste noapte , tocmai
in data in care el nu o gaseste acasa. Concentrat pe front pentru executarea unor

lucrari militare si aflat la Piatra Craiului , Stefan Gheorghidiu traieste framantat de

gelozie , covins ca Ela il inseala cu domnul G . El incearca sa obtina o permisie ,
pentru a o vizita pe Ela . Aceasta se muta la Campulung spre a fi mai aproape de el ,
si il cheama insistent pentru a-l convinge sa treaca o suma de bani pe numele Elei
spre a se asigura in cazul mortii sotului ei pe campul de lupta . Desi Romania nu
intrase in razboi si Stefan Gheorghidiu era convins ca va ramane in neutralitate , Ela
se teme de posibilitatea de a ramane vaduva si saraca. Obtinand cu greu permisia ,
Stefan traieste alaturi de Ela ultima noapte de dragoste . Afland ce doreste sotia sa e
convins ca aceasta planuieste un divort si o casatorie cu domnul G. , convingere pe
care i-o intareste intalnirea intamplatoare cu acesta pe strada . Experienta razboiului
ii prilejuieste descoperirea sentimentului mortii , a suferintei aproapelui sau , a
panicii paroxistice , a unei luni apocaliptice . Ranit , eroul este spitalizat la Bucuresti
si dupa vindecare revine acasa . Aici descopera o Ela lipsita de orice farmec , care nu
il mai atragea . Sentimentul instrainarii este dublat de cel al indiferentei , astfel incat
renunta cu usurinta la intreg trecutul sau framantat si divorteaza cedandu-i fostei
sotii o importanta parte din avere .
Faptul ca experienta iubirii este vazuta doar din perspectiva
subiectiva a lui Gheorghdiu ii confera acestuia o aura de mister . Desi personajul
narator este un analist lucid al starilor sale interioare si al evenimentelor exterioare ,
el nu poate sa se elibereze de subiectivitate , pe care sentimentul de gelozie si
orgoliul masculin i-o accentueaza . Chiar daca e convins ca Ela il inseala , nu are
dovezi in acest sens . Tortura interioara este mai acerba , caci e alimentata de
sentimentul nesigurantei .
Evolutia relatiilor din cuplul Stefan Gheorghidiu - Ela , private
numai dintr-o singura perspectiva , cea a barbatului , pune imaginea femeii intr-o
lumina defavorabila , dar accentueaza deziluzia barbatului in iubire . Despartirea impacare - despartire acestea sunt etapele casniciei . Daca impacarea este generata
de redimensionarea orgoliului - am trecut vesel radios , - eu , ea indura parca o
suferinta peste puterile ei - , de exercitiul disimularii si al interiorizarii sentimetului ,
despartirea finala inseamna anularea trecutului . Orgoliul nu poate fi inlocuit prin
iubire .
Relatia dintre aceste doua personaje este evidentiata si prin portretele construite
personajelor. Ca orice personaje literare si acestea vor fi construite pe baza a doi
parametri: ca instanta narativa si ca referent uman. Ca instanta narativa, "persona",
adica din punctul de vedere al incadrarii intr-un anumit tipar, intr-o tipologie estetica,
Stefan Gheorghidiu este personaj principal, datorita ocurentei sale pe parcursul
discursului narativ, protagonist deoarece el centreaza diegeza, central datorita rolului

lui important pe care-l are in transmiterea mesajului operei, tridimensional deoarece

evolueaza pe parcursul operei. Cea mai pregnanta si insolita incadrare este cea care-l
statuteaza ca personaj narator, deoarece el este inzestrat nu numai cu functia de
actiune, ci si cu cea de reprezentare si aceasta realizata diferit. Ela este deuterogonist,
fiind al doilea personaj ca importante in diegeza, tridimensional , deoarece evolueaza
pe parcursul operei. Cel de-al doilea parametru pe care sunt construite aceste
personaje literare vizeaza calitatea lor de referent uman. Astfel, ca "persoana", adica
din punctul de vedere al fiintei pe care o imagineaza, Stefan Gheorghidiu beneficiaza
de un portret moral, realizat in mare parte din gandurile lui, prin monologul interior, el
analizand, alternand sau interferand aspecte ale planului interior-trairi, sentimente,
reflectii - cat si ale planului exterior - fapte, tipuri umane, relatii cu altii -, insa
portretul moral se evidentiaza si pe baza caracterizarii indirecte din faptele si vorbele
personajului. Student la Filosofie, Gheorghidiu este un intelectual care traieste in
lumea ideilor si are impresia ca s-a izolat de contingentul material imediat, in realitate
evenimentele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Pretuit de specialisti, fiind un
om de o inteligenta sclipitoare, ancorata nu numai in domeniul profesiunii sale, fiind
observator si analist, este un om care traieste drama inflexibilitatii constiintei sale, un
inadaptat superior in lumea comuna, societatea fiind pentru el un veritabil ,,pat a lui
Procust'', aceste lucruri generand criza matrimoniala cu Ela care se lasa in voia
tentatiilor moderne, de aici si criza de identitate, din cauza conflictului dintre existenta
sa si aparenta sociala impusa prin conventie de o realitate bucuresteana ce judeca
omul dupa false criterii : bani, avere, ereditate, casatoria fiind un contract social, o
modalitate de a parveni, un paravan al afacerismului si al depravarii. Gheorghidiu,
avand o constiinta incapabila de compromisuri, neputand glorifica inselaciunea se
retrage din afacerile cu Nae Gheorghidiu, dovedindu-se astfel si calitatea de a fi
cinstit. Natura reflexiva si hipersensibila, personajul sufera pentru ca are impresia ca
este inselat. Mici incidente, gesturi fara importanta, privirile pe care le schimba Ela cu
G., un ,,vag avocat'' se amplifica in constiinta protagonistului pana la proportii
casatrofale. A doua experienta fundamentala, cea a confruntarii directe cu moartea
anuleaza experienta iubirii. Desi ar fi putut sa evite participarea la razboi profitand de
averea sa , Stefan se inroleaza voluntar din dorinta de a trai aceasta experienta "n-as
vrea sa existe pe lume o experienta definitiva.care sa lipseasca din intregul meu
sufletesc". Confruntat cu situatii limita, protagonistul se autoanalizeaza lucid: ,,stiu ca
voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va sfasia trupul'', iar
drama razboiului lasa definitiv in umbra drama iubirii. Finalul creeaza cititorului
impresia ca Stefan Gheorghidiu este tipul invingatorului, al omului capabil sa ia totul
de la capat, chiar daca a suferit o infrangere, dar acest lucru va fi infirmat in
romanul"Patul lui Procust" in care se specifica faptul ca Stefan Gheorghidiu va fi
condamnat de catre Curtea Martiala pentru ca "a tradat aceasta tara", acest lucru
insemnand ca protagonistul va claca si in aceasta a doua experienta definitiva a sa .Ca

referent uman Ela beneficiaza in prima parte a romanului de un portret construit in

liniile cele mai fine, ea fiind modelul femeii superioare. Procedeul uzitat de Camil
Petrescu este unul clasic uzitat de Eminescu in "Luceafarul": personanjul un este
numit atat timp cat este deasupra tuturor, este postrata intr-o anonimat superior, iar din
momentul in care se coboara in humea artificializata de conveniente este numita
Ela.Numele poate fi interpretat ca unul al banalului, dar si ca unul compus din "el" si
"ea" , iubirea fiind astfel o nostalgia a androginismului.
Astfel, in ceea ce priveste relatiile din interiorul unui cuplu , Camil
Petrescu este previzibil ; intotdeauna barbatul este in cautarea absolutului si femeia
este usuratica , frivola . Drama personajelor masculine , in cazul de fata Stefan
Gheorghidiu , consta in inadecvarea lor la realitate , toti impun lumii in care traiesc
o grila , un ideal imposibil de atins . Eroarea lui Stefan consta in asumarea orgoliului
ca mod de a fi in lume . De aceea se considera ca ce distrage cuplul Stefan - Ela este
intoleranta orgolioasa a lui Stefan Gheorghidiu
Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi este un roman modern de tip
subiectiv , deoarece are drept caracteristici unicitatea perspectivei narative , timpul
prezent si subiectiv , fluxul constiintei , memoria afectiva , naratiune la persoana I ,
luciditatea autoanalizei , anticalofilismul , dar si autenticitatea definite ca
identificare a actului de creatie cu realitatea vietii , cu experienta nepervertita , cu
trairea febrila . Prin cele doua romane ale sale , Ultima noapte de dragoste , intaia
noapte de razboi si Patul lui Procust ,ca si prin estetica privitoare la aceasta specie
, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu
literatura universala .
Relatiile dintre doua personaje studiate intr-un text narativ de Ion Creanga:
Povestea lui Harap-Alb
Share:
Bacalaureat 2009: Varianta 07: Relaiile dintre dou personaje studiate
ntr-un text narativ de Ion Creang: Povestea lui Harap-Alb

Opera lui Creang este epopeea poporului romn. Creang este Homer al nostru. (G.
Ibrileanu). Citatul ilustreaz i prerile altor critici literari cu privire la opera marelui prozator
romn. Autorul Amintilor din copilrie, Ion Creang se remarc prin stilul su satiric, aluziv i
echivoc, prin scriitura inconfundabil i alte elemente de originalitate. Autor a numeroase
poveti i povestiri, Creang rmne nemuritor prin basmele sale, ndeosebi prin Povestea lui
Harap-Alb, o sintez a basmului romnesc, dup cum remarca Pompiliu Constantinescu.
Basmul cult este o specie narativ ampl, cu numeroase personaje purttoare ale unor valori

simbolice, cu aciuni implicnd fabulosul i supus stereotipiei care nfieaz parcurgerea

drumului maturizrii de ctre erou.
esut pe universala tem a confruntrii binelui cu rul, Povestea lui Harap-Alb este
frumoasa poveste cult n care feciorul de mprat fr nume i mezin al familiei va pleca la
unchiul su Verde mprat pentru a moteni mpria, pentru c acesta nu avea dect fete (iar
fratele su trei feciori).
Neascultnd sfaturile tatlui, ia n drumul su n slujb pe un Spn, care prin viclenie pune
stpnire pe feciorul de mprat i acesta jur credin i supunere i, cu rolurile schimbate
sluga ca stpn i stpnul ca slug sub numele de Harap-Alb (slug alb) merg la Verde
mprat, unde falsul nepot ncearc sa scape de Harap-Alb, supundu-l la probe primejdioase
pentru a-l pierde. Eroul le va ndeplini pe toate, Spnul va fi demascat iar Harap-Alb va lua n
cstorie pe fata mpratului Ro.
Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb (oameni dar i fiine himerice cu
comportament omenesc) sunt purttoare ale unor valori simbolice: binele i rul n diversele lor
ipostaze. Conflictul dintre bine i ru se ncheie ntotdeauna, n basm, prin victoria forelor
binelui.
Se utilizeaz triplicarea, dar Creang supraliciteaz procedeul, a treia prob (aducerea
fetei) conine alte ncercri impuse de mpratul Ro i chiar de fat.
Eroul basmului, mezinul craiului, Harap-Alb nu are puteri supranaturale i nici nsuiri
excepionale, asemenea lui Ft-Frumos din basmele populare. El are calitti i defecte, sugerate
i de oximoronul din numele su. Prin trecerea probelor la care este supus de Spn, rul necesar,
pe parcusul cltoriei, una iniiatic, fiul cel mic al craiului va dobndi calitile necesare unui
viitor mprat (cu simul responsabilitii, al curajului, al prieteniei, capacitatea de a-i respecta
cuvntul). Harap-Alb trece astfel de la mezinul craiului cel timid i ruinos, cum este descris la
nceput, la un mprat demn de titlul pe care l poart i asta n mare parte datorit Spnului i
ncercrilor la care l supune pe erou. Basmul poate fi considerat astfel un bildungsroman,
roman al iniierii.
Pesonajele aflate n opoziie sunt uor de recunoscut i dup nume: Harap-Alb reflect condiia
dual, rob, slug (Harap), dar i originea lui nobil i naivitatea sa de la nceput (Alb); pe cnd
Spnul este, dup nume, ntruchiparea rului.
Povestea lui Harap-Alb d cititorului impresia c nu doar naratorul, ci i personajele, par a
avea cunotin de scenariul iniiatic pe care trebuie s-l traverseze protagonistul. n acest
scenariu eroul are de nvat i de la Spn, simbol al rului necesar, pentru a-i testa limitele i a-l
ajuta s se maturizeze.
Cu excepia eroului care este vzut n evoluie, celelalte personaje sunt reductibile la o
trstur dominant, reprezentativ tipologii umane. Spnul este tipul vicleanului, rolul su fiind
acela de a-l iniia (n mod involuntar) pe erou i de a ajuta cititorul s neleag mai bine
tipologia personajului principal prin raportare la personajul antagonist (caracterizare indirect).
De remarcat este faptul c, dei lipsit de puteri supranaturale sau de nsuiri excepionale,
personajul principal trebuie s treac prin ncercrile la care este supus de Spn cu ajutorul
calitilor sale morale (buntate, mil, curaj), dar susinut de o serie ntreag de prieteni.

Personajele se individualizeaz i prin limbaj, asemntor eroilor humuleteni din Amintiri

din copilrie, spunndu-se despre Spn c triete cu adevrat n replici.
Esena basmelor, ideea c binele triumf ntotdeauna n faa rului, este pstrat i n
Povestea lui Harap-Alb, doar c drumul iniiatic al eroului este mai interesant pentru cititor.
Prin conturarea eroilor si Ion Creang demonstreaz talentul de creator al unor
personaje originale, spontane, pline de umor, ce rmn nemuritoare n sufletele cititorilor. Se
spune despre Creang c i nzestreaz creaiile pur fantastice cu nsuiri sufleteti i trupeti
peste msura omeneasc, mprumutndu-le o via omeneasc, una rneasc i amestecndui printre humuleteni.
Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III Proba scrisa la limba si literatura romana
Varianta 07
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Scrie un eseu de 2 3 pagini despre relatiile dintre doua personaje ale unui text narativ
studiat, apartinand lui Ion Creanga. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia
personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale
si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin
raportare la doua episoade/ secvente narative ale textului narativ ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.
Relatiile dintre doua personaje intr-o nuvel studiata: Alexandru Lapusneanul de
Costache Negruzzi
Share:

Bacalaureat 2009: Varianta 13: Relaiile dintre dou personaje ntr-o nuvel studiat:
Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi
n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX.
Prima oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache
Negruzzi, care a rmas o adevrat capodoper.

Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar, nuvela Alexandru
Lpuneanul este romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a
doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de
inspiraie utilizate.
Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele dou
personaje care se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa, doamna
Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanu
evolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda,
pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului
acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu amanunte
biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n
antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran.
Domnitorul intr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia
de a-i recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos
n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim
voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i
o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe
boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin
spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat
ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se
foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul.
Doamna Ruxanda are, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar,
statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu
devine porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de
acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui,
aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric.
Domnitorul e dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase
fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la
picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din
apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii
Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu
arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De
asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este
sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.
Scena final a nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n
cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei
s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de
cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit.
Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre
cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat
faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar

pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i
spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n
cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri
groaznice.
Prin urmare, autorul a evideniat prin cele dou personaje un cuplu romantic: dac
domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire
angelic, suav, delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje
sunt prezentate n antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.
Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III Proba scrisa la limba si literatura romana
Varianta 13
CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Scrie un eseu de 2 3 pagini despre relatiile dintre doua personaje ale
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

unei nuvele studiate.

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia

personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale
si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin
raportare la doua episoade/ secvente narative ale nuvelei alese;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.

EVOLUTIA CUPLULUI ALLAN- MAITREYI

IN ROMANUL "MAITREYI" DE MIRCEA ELIADE
Scriitor al perioadei interbelice romanesti, Mircea Eliade apartine
generatiei anilor '30. Romanul sau, "Maitreyi", are ca principala tema iubirea,
tema clasica in literatura romana din ace 15115y246p a perioada.

In romanul "Maitreyi", Mircea Eliade propune ca personaj un individ cu o

existenta alterata, obisnuita, caruia i se ofera posibilitatea de recuperare a
statutului initial de om liber, printr-un ritual de initiere sacra, prin iubire.
Romanul infatiseaza iubirea imposibila dintre doi tineri- Allan, un inginer
englez venit in India sa lucreze in constructia de cai ferate, si Maitreyi, fiica
aristocratului indian, Narendra Sen, sef al lui Allan.
Evolutia cuplului este ascendenta, in functie de comportamentul celor doi,
intelectual, afectiv si volitiv, fiecare mostenind un anumit factor civilizator. Allan
este un reprezentant al traditiei occidentale in timp ce Maitreyi pastreaza cu
sfintenie traditiile orientale.
Se realizeaza o incursiune in istoria cuplului, subliniindu-se etapele in
relativa sa edificare.
In debutul romanului, cand Allan o intalneste pentru prima oara pe
Maitreyi nu se sfieste sa o catalogheze strict dupa canoanele europene de
frumusete. Fata este caracterizata ca fiind "urata si vulgara", cu ochii "prea
mici si prea negri", cu "buzele carnoase si rasfrante".
Se identifica momentele jocului erotic, cand tanarul este mirat si in acelasi
timp atras de "ciudateniile" fetei, cum ar fi dragostea pentru un copac,
admiratia exagerata pentru "gurul" poet, atingerile corporale "indecente" pe
care intreaga familie le practica.
Procesul de apropiere dintre cei doi se declanseaza in momentul cand
acestia descopera poezia ca teren de comunicare, si fiecare incepe sa invete
limba celuilalt. Allan incearca sa se adapteze stilului de viata oriental, prin
vestimentatie, respectarea traditiilor si schimbarea religiei.
Allan se lasa purtat in acest joc pasiv fara sa stie ce i se intampla,
ajungandu-se astfel la logodna- nunta din mijlocul naturii si daruirea totala a
fetei, care doreste sa devina o "devi".
Prin interventia violenta a familiei fetei se destrama cuplul abia infiripat si
caderea in derizoriu a povestii de dragoste este inevitabila prin aventurile
ocazionale ale fiecaruia dintre cei doi.
Maitreyi se daruieste unui vanzator de fructe, crezand ca astfel va fi
alungata, iar Allan cade prada tentatiei de a petrece o noapte cu o europeanca.

Cuplul se comporta antagonic pe tot parcursul "idilei". Fata implineste

etapele ritualului erotic, dorind sa-si indeplineasca destinul, sa devina o "devi",
pe cand tanarul se lasa purtat in acest joc ciudat si placut, in acelasi timp.
Experienta erotica esueaza atat din perspectiva eroinei, care s-a lasat
invaluita de iluzia implinirii cuplului arhetipal, cat si din perspectiva
personajului masculin, care, nesuportand apropierea de "adevar", refuza
initierea.
Se poate spune ca povestea de dragoste dintre cei doi se sfarseste din cauza
incompatibilitatii dintre cei doi, incompatibilitate ce poate duce la o cufundare
totala in "profan" a omenirii
"O SCRISOARE PIERDUTA" DE I.L.CARAGIALE. RELATIA DINTRE
DOUA PERSONAJE - ZOE TRAHANACHE SI STEFAN TIPATESCU
Comedia isi are originile in Antichitate in cantecele si farsele populare, in
dialogurile si scenele din viata zilnica, improvizate in cinstea lui Dyonisos, fapt ce
il determina pe Adrian Marino sa afirme: "descendenta exuberanta, licentioasa,
spectaculoasa, histrionica, dramatica, in sens larg deschisa bufoneriilor,
distractiilor joase si de circ" a acesteia. Opera literara "O scrisoare pierduta" (1884)
de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, avand ca tema satirizarea aspectelor
societatii contemporane autorului: aspecte din viata politica (lupta pentru putere in
contextul alegerilor pentru camera) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe) a
unor politicieni corupti.
Textul dramatic este structurat in patru acte cu cate noua, paisprezece, sapte
si iar paisprezece scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre
personaje. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii
scenice, dovada fiind lista cu Persoanele de la inceputul piesei si didascaliile,
singurele interventii directe ale autorului in piesa. De asemenea, creatia dramatica
impune anumite limite in ceea ce priveste amploarea timpului si spatiului de
defasurare a actiunii: "in capitala unui judet de munte, in zilele noastre", adica la
sfarsitul secolului al XIX - lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei
zile, fapt ce-l determina pe F.Maiorescu sa transforme " scena orasului de provincie
intr-o metafora a lumii largi".
Titlul pune in evidenta conflictul comic dintre aparenta si esenta. Pornind
de la principiul "ridendo castigat mores", autorul amendeaza prin ras trasaturile
care-i fac pe oameni ridicoli, punandu-i in situatii absurde sau grotesti, el
considerand ca "nimic nu-i arde mai tare pe ticalosi decat rasul". Neintelegerea

diferentei intre realitate si fictiune determina reactii dure: I.L.Caragiale va fi acuzat

pentru comediile sale de imoralitate, in presa afirmandu-se ca ele contin aspecte
"culese din locurile unde se arunca gunoaiele in Bucuresti". I se va intenta un
proces de imoralitate in care va fi aparat de Titu Maiorescu si, in cele din urma, va
fi achitat. Titu Maiorescu va elabora si va publica ulterior studiul "Comediile
domnului Cragiale", in care va aborda problema moralitatii in arta si a raportului
arta-fictiune.
Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza de fapt prin lupta de
culise, avand ca instrument al santajului politic o scrisoare pierduta , aceasta fiind
si pretextul dramatic al comediei. Scrisoarea de amor , trimisa de Tipatescu Zoei,
este pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca io fura Catavencu, iar acesta o pierde la randul lui si o gaseste din nou Cetateanul
turmentat, care o inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta
"scrisorica de amor" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o
"persoana insemnatada' becher" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului
acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta scrisoarea este pierduta definitiv de
becherul bucurestean, care nu o mai primeste inapoi pantru ca "mai trebuie saltadata". Astfel scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece,
tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de
oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si
singura cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica
a doua tabere: reprezentantii partidului aflat la putere - prefectul Stefan Tipatescu,
presedintele gruparii locale a partidului Zaharia Trahanache si sotia acestuia, Zoe
Trahanache-, si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu,
avocat ambitios si proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul secundar
este reprezentat de grupul Farfuridi - Branzovenescu, care se teme de tradarea
prefectului.
Intriga piesei, adica elementul care declanseaza defasurarea actiunii si
efectul de ansamblu al textului, porneste de la o intamplare banala: pierderea unei
scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la
putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj.
Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o impacare
generala si neasteptata.
Dramaturgul depaseste cadrul comediei clasice si individualizeza
personajele, prin combinarea elementelor de statut social si psihologic, dar si prin

modalitati si procedee de caracterizare directa facuta de autor, de alte personaje,

prin autocaracterizare si prin didascalii, sau prin caracterizare indirecta reliefata
prin comportament, limbaj, nume, relatii cu alte personaje sau statut social,
I.L.Caragiale nefiind egalat "nici pana astazi". "Facand concurenta starii civile"
personajele reprezinta anumite tipuri umane, cel care va inventaria tipologiile
caragialesti fiind Pompiliu Constantinescu .Astfel, Zoe infatiseaza tipul cochetei
adulterine , dar si al femeii voluntare, Tipatescu este primul amorez, Zaharia
Trahanache este tipul incornoratului, Catavencu este politicianul demagog, la fel ca
si Farfuridi si Dandanache, Pristanda este tipologia servitorului, iar Branzovenescu
este personajul "raissoneur" al operei.
Adevaratul cuplu al comediei "O scisoare pierduta" de I.L.Caragiale este
cel format din Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache.
Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii conservatoare, dar in acelasi timp,
el intruchipeaza in comedie tipul donjuanului, al primului amorez. Prieten al lui
Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia acestuia, Zoe, femeia cocheta,
adulterina, inca din momentul in care ea se casatoreste cu neica Zaharia, asa cum
barbatul "incornorat" observa cu naivitate : "pentru mine sa vie cineva sa
banuiasca pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc
de ieri, de alataieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a
doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit la
omul acesta macar atatica rau.'
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este cel mai
putin marcat comic, fiind spre deosebire de ceilalti un om instruit, educat, dar
impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si Trahanache: "E iute! N-are
cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un
prefect". In fond, Tipatescu traieste o drama. De dragul unei femei casatorite, pe
care este nevoit sa o imparta cu altcineva, sacrifica o cariera promitatoare la
Bucuresti, asa cum remarca acelasi Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas
el prefect aici si nu s-ar fi dus la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si
la drept vorbind, Joitica a staruit mai mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului ca e
considerata o dama "simtitoare" , toti protejand-o in ciuda acestei aparente
sensibilitati, este in realitate "femeia voluntara" stapana pe sine, care stie ce vrea si
care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile dorinte. Desi face parada de
iubirea si de sacrificiile ei pentru Tipatescu: "Omoara-ma pe mine care te-am
iubit, care am jertfit totul pentru tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l

determine sa sustina candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva
decat o fidelitate conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind,
cum am mai spus din partea lui Tipatescu." - Stefan Cazimir, "Universul comic" .
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu,
femeia este polul rational, puternic si care detine controlul asupre relatiei. Fiind un
"om caruia ii place sa joace pe fata" , dupa cum el insusi marturiseste, Tipatescu
refuza initial compromisul politic si ii propune Zoei o solutie disperata, aratandu-se
gata sa renunte la tot de dragul ei: "Sa fugim impreuna". Ea intervine insa energic
si refuza "nebunia", nevrand sa renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna
a orasului de provincie. De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti nebun? Dar
Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?" . Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea barbatului
iubit: "Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!O
saptamama, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura
astaIn oraselul acesta, unde barbatii si femeile si copii nu au alta petrecere decat
barfirea, fie chiar si fara motivdar inca avand motivsi ce motiv, Fanica!Ce vuiet!
ce scandal! ce cronica infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste
rasul cu toate ca ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma iubesti? / Te iubesc, dar
scapa-ma!" .
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea
candidaturii lui Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de dragul
Zoei: "In sfarsit, daca vrei tu fie!Intample-se orice s-ar intampla Domnule
Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia prin urmare si
al meu!Poimaine esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la sfarsitul piesei,
cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa, fermecatoare, spunandu-i lui
Catavencu: "Eu sunt o femeie bunaam sa ti-o dovedesc. Acum sunt fericita putin
imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut."
Finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce intra in posesia
scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o adevarata doamna, face
promisiuni linistitoare pentru ceilalti, in mod special pentru Catavencu: "Du-te si
ia loc in capul mesei; fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera!", in timp ce
Tipatescu se retrage ca si mai inainte, in umbra ei.
Relaia dintre dou personaje ale romanului Baltagul

Personaje: Vitoria i Nechifor Lipan ( Baltagul , de Mihail Sadoveanu)

Ipoteza
Vitoria i Nechifor Lipan reprezint o transpunere n timpul istoric a personajelor
mioritice, crora li se confer noi dimensiuni morale.
Argumentaie
Aprut n anul 1930, romanul Baltagulde M. Sadoveanu, are drept tem existena
pstoreasc i ritualurile legate de marile ei momente.
Discursul narativ este structurat pe dou planuri:

a)
Drumul Vitoriei Lipan (nsoit de fiul ei Gheorghi), n cutarea
osemintelor lui Nechifor Lipan;
b)

Viaa pstorilor din munii Moldovei n primele decenii ale veacului trecut.

Aciunea se desfoar cronologic, din toamn i pn n primvara urmtoare.

Secvenele narative sunt legate prin nlnuire, iar trecerea de la un plan la altul se
face prin alternan.
Conflictul romanului mbrac dou aspecte:
a)
Exist un conflict exterior, determinat de faptul c, n lumea pur a
muntelui, doi oameni nclcaser rnduiala svrind o crim.

b)
Exist i un conflict interior care crete n sufletul Vitoriei Lipan, pe msur
ce nelege c Nechifor a murit. n virtutea aceleiai rnduieli, ea parcurge un drum al
destinului, pentru a svri ritualul funerar, fr de care sufletul mortului nu-i gsete
odihna.
Fiecare dintre cele dou personaje este legat de ambele conflicte.
n primul rnd, cele dou personaje reprezint, la modul emblematic, lumea
oamenilor de la munte.
nfiai ntr-un portret de grup la nceputul capitolului X, muntenii (Locuitorii
acetia de sub brad) sunt oameni activi, trindu-i suferinele ca i bucuriile cu aceeai
inim uoar pe care Creatorul le-a dat-o la nceputul lumii.
Mai presus de orice, ei pun arinile lor de la nceputul lumii, repetarea vechilor
ritualuri situndu-i ntr-un timp neschimbat i etern.
Nechifor i Vitoria se ncadreaz n aceast lume (Aa era i acel Nechifor Lipan
care acuma lipsea), chipul oierului fiind reconstituit din amintirile Vitoriei sau ale celor
care l-au cunoscut: La mustaa aceea neagr i la ochii aceia cu sprncene aplecate i la
toat nfiarea lui ndesat i sptoas, Vitoria se uita ascuit i cu ndrjire...

In aceast lume, n care muntenii se fereau de alte neamuri i de oamenii de la

cmpieNechifor Lipan avusese neansa s ntlneasc doi oieri dintr-un loc strin i
dintr-o vale, care l omorser.
Vitoria are menirea de a nltura, din lumea pur a muntelui, moartea ca frdelege.
Pentru aceasta, femeia poart cu sine un beior alb (echivalent al cumpenei cu fir de argint
folosit de fntnari pentru a gsi apa). Descoperind adevrul, munteanca va deveni un
Hamlet feminin (Clinescu), pedepsindu-i pe cei doi ucigai (Calistrat Bogza i Ilie Cuui).
n al doilea rnd, att Vitoria ct i Nechifor coboar din balada pastoral
Mioria, aa cum se sugereaz i n moto-ul romanului (Stpne, stpne, / Mai chiam
-un cne).
Ca i micua btrn care-i caut fiul ucis, Vitoria Lipan triete un puternic
zbucium interior, traversnd iarna cu sentimentul tot mai acut al morii lui Nechifor.
Convins c i-a fost lui Nechifor scris o asemenea soart pe care nimica n-o poate
nlturaea colind munii pentru a-i gsi rmiele i a le pune n pmnt sfnt.
Drz, tenace i discret n marea ei suferin, Vitoria este sortit s-i aduc celui mort,
prin ritual, binecuvntarea din urm i rugciunile de care n-a avut parte
i mai realizat este conturul baladesc al lui Nechifor, mai ales n ceea ce privete
faa lui uman.
Pentru cei ce l-au vzut, n mod fugar, n timpul drumului din toamn, Nechifor este
omul cu cciul brumrie, darnic i vesel, dar, mai ales, nenfricat i hotrt: Dar omul acela
zicea c se duce noaptea; c se bucur s umble pe lun. De oameni ri spunea c nu-i
pas; are pentru dnii pistoale ncrcate n desagi.
Pentru Vitoria, Nechifor era omul cruia nu-i putea sta nimeni mpotriv. ntr-o
noapte, cnd cei doi soi se ntorceau de la Piatra Neam, nite hoi i-au atacat cerndu-le
banii. Fr s se nfricoeze, Nechifor i-a nfruntat ntr-o scen care i confer dimensiuni
baladeti.
Adevrata fa a lui Nechifor este ns cea simbolic i aceasta deriv din
Mioria: moartea este a lumii mireas, fiindu-le dat tuturor oamenilor. Nechifor (care
s-a nlat n soare) se ntoarce n marele Cosmos (din care fiina uman se rupe prin
natere). In acest mod, el devine Om universal i personaj-sum a lumii.
n al treilea rnd, fiecare dintre cele dou personaje particip la cte un drum cu
multiple semnificaii.
Primul dintre acestea este drumul fcut de Nechifor i care se frnge ntre Suha i
Sabasa, n preajma muntelui Stnioara.
Aici ncepe marea cltorie de dincolo de moarte a lui Nechifor Lipan, ntr-un
spaiu vegheat de Crucea Talienilor - ax a lumii i poart de comunicare cu Universul.
Cel de al doilea drum este al Vitoriei, etap n care vor fi reliefate calitile ei
morale: respectarea tradiiei, inteligena, statornicia, demnitatea, spiritul justiiar.

Lungul drum al Vitoriei constituie o replic pmntean la marea cltorie a lui

Nechifor. Simbolic, acesta ncepe ntr-o zi de vineri, la rsritul soarelui i se ncheie, n
scena praznicului, odat cu apusul.
Ziua ritualic a Vitoriei include toate cele trei mari momente ale vieii: botezul
(La Borca a czut ntr-o cumtrie), nunta (La Cruci a dat de nunt) i
nmormntarea.
Drum labirintic svrit din porunc divin, cltoria Vitoriei ctig semnificaii
sacre, este un drum spre Centru cu finalitate
salvatoare:

Dumnezeu, prin sfnta de la Bistria, a adus-o pe

dnsa, Vitoria, pe ci cotite, tocmai unde trebuia ca s-i gseasc pe cel drag, s-l
ridice din locul pieirii i s-l puie n pmnt sfnt, cu toate rnduielile tiute (s.n.).
n al patrulea rnd, cele dou personaje au prenume care simbolizeaz biruina.
Rolul ultim i revine tot Vitoriei, n scena n care, descoperind osemintele lui
Nechifor, l strig: Femeia rcni aprig: - Gheorghi! .
Se cuvine s observm c oierul are dou prenume, ambele cu sensul de purttorul
de biruin.
Nechifor simbolizeaz sacrul convertit n profan (cci ntiul nume era al marelui
mucenic Gheorghe). Boala din copilrie i botezul pgn (Cobzria i-a suflat pe frunte
descntnd i i-a schimbat numele) marcheaz trecerea sacrului n materie; astfel, cel
care moare n rp este ipostaza profan a lui Nechifor.
Din aceast pricin, n momentul gsirii osemintelor, Vitoria l strig pe numele su
adevrat (Gheorghi), reiterndu-1 n condiia prim i facilitndu-i ntoarcerea, prin
gura de rai, n spaiul sacru.
Concluzia
Att prin aciune, ct i prin cele dou personaje centrale, Baltagul pstreaz
fiorul cosmic al baladei din care este inspirat.