Caracterizarea unui personaj

Costache Giurgiuveanu

George Calinescu, un autor de o inteligenta sclipitoare al literaturii romane, a scris un

roman exceptional, si anume, Enigma Otiliei. Publicat in anul 1938, este alcatuit dupa
modelul balzacian, este un roman de dragoste, dar si o fresca sociala a micii burghezii
bucurestene de la inceputul secolului XX. Unul dintre personajele principale ale acestui
roman, este Costache Giurgiuveanu pentru ca, direct sau indirect, el hotaraste destinele
celorlalte personaje care se contureaza in jurul averii sale in goana dupa mostenire.
Numele acestuia arata provenienta familiei-macedoneni stabiliti la Giurgiu, asa cum
sustine chiar el. Numele este insa legat si de substantivul ,, giurgiuvea” (rama, cadru al
ferestrei), ceea ce sugereaza obsesia ca e mereu urmarit de la fereastra. Numele
personajului exprima vigilenta, dar anunta si deznodamantul personajului.
Aceste personaj reprezinta tipul avarului, insa mult mai umanizat decat alte personaje
avare ale literaturii romane. El reprezinta in familie subiectul central al intereselor, dar nu
privind persoana lui, ci averea sa.
Destinul lui mos Costache este prezentat cu abundenta de detalii. Acest destin se
impleteste cu cea a familiei Tulea, dar si cu cea a familiei lui Felix Sima. Este frate cu
Aglae Tulea si un fel de tutore pentru Otilia Marculescu si Felix Sima.
Costache are o varsta inaintata, dar spera sa poata trai mult. Este un insetat de bani, si
de viata. Are multa afectiune pentru Otilia, dar practic nu intreprinde nimic pentru a-i
asigura viitorul si nici pentru a o infia.
In acest roman balzaic, sunt folosite toate modurile de expunere, dialog, descriere si
naratiune, iar din aceasta cauza, personajul Costache putand fii amplu caracterizat prin
toate mijloacele cunoscute.
Portretul fizic al lui Giurgiuveanu este prezentat inca de la inceputul romanului, si
centrat pe defecte(portret-caricatura) : pare putin insemnat: ,,un omulet subtire si putin
incovoiat”. Se continua caracterizarea personajului : are ,,capul atins de o calvitie
totala”, ,, fata spana si patrata”, ,,buzele erau intoarse in afara si galbene”, ,,doi dinti ca
niste aschii de os” , ,,clipeste rar si moale, ca bufnitele suparate”.
Fizionomia sugereaza vigilenta si obsesia de a sti totul. Pentru Felix, apare ,,ca un hot
de copii mici” , iar pentru narrator, Costache are ,,un fizic meschin”, mai ales cand se
enerveaza si ,,venele din cap i se umfla si arata ca o foaie de varza”.
De asemenea, Giurgiuveanu este prezentat ca un om ,,scund si maruntel”, care
,,paseste marunt” , ,,cu capul in jos”, “privind cand la stanga cand la dreapta”, mersul
exprimand prudenta si obsesia ca e mereu urmarit.
Ca orice avar, Costache Giurgiuveanu se teme de orice nou venit, ca de un intrus
nedorit, un potential atentat la averea sa.
In primele secvente cand Felix si Costache se intalnesc, cel urma incearca si spera sa-
si ascunda adevaratul statut social, temandu-se de cei care ii vor averea.
Exista un contrast intre statutul social si vestimentatie, avarul simuland saracia:
,,invelit intr-un palton gros si verzui de vechime”, ,,cu picioarele infasurate in niste
ciorapi de lana de o grosime fabuloasa”, din care ,,degetele…iesisera afara ca niste
ghemuri de ceara”, el se inchide intr-o lume proprie, avand un spirit de conservare foarte
pronuntat; neglijent, nu da banii pe lucruri fara importanta, preferand ,,nadragii legati cu
bucati de sfoara”.
 De asemena, se sugereaza o identitate de trasaturi intre personaj si locuinta sa, care
este aproape personificata. Casa inspira un ,,aer de ruina si raceala”, ,,avand ferestre
,,mari, acoperite cu hartie translucida”, ,,zidaria crapata si scorojita”, ,,mobile acoperite
de un praf stravechi”. Partea din fata este scunda, etajele fiind in partea din spate. Totul
sugereaza dorinta proprietarului de a-si ascunde statutul social.
Costache provine dintr-o familie instarita, cu afaceri imobiliare obscure, unele ilegale;
a dobandit avere si prin casatorie; mediul social I se pare instabil si il deruteaza, el
neavand incredere in autoritati; cu educatie sumara, el a crescut practice dupa principiile
Aglaei; nu are cultul familiei, nu are incredere in rude. Mediul social si familial
favorizeaza, astfel avaritia.
Giurgiuveanu vorbeste putin, este balbait pentru a-si deruta adversarul „– Nu - nu - nu
stiu... nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc...”, dialog ce are loc atunci cand Felix ajunge
prima data la casa lui Costache.
Avaritia lui se manifesta incepand de la privatiuni personale (imbracaminte, hrana,
interdictia de a fi chemat doctorul pentru consult, chiar si in caz de boala) pana la gesturi
doar aparent generoase, cum ar fi cel de a-i construi Otiliei o casa, dupa un plan
arhitectural intocmit de el.
Cand este bolnav, el isi afirma idealul in viata : ,,Sa-sa-sa muncesti, sa strangi. A-a-a-
asta-I toata filozofia. “ El crede in valorile materiale, in ,,banul muncit in sudori”, in
,,adevarul caramizilor din curte, al tutunului, al banilor din pachet si nu-si inchipuia nici
raiul fara aceste elemente”.
Face mereu planuri cum sa adune bani, se gandeste ca nu va muri niciodta si orice
,,idée I se pare deja fapt realizat”, de aceea nu o adopta pe Otilia.
De asemenea, profita de pe urma tuturor si insala pe oricine cu aluzia muncii
cinstite.
La masa Costache are aceleasi gesturi care-i tradeaza avaritia. „Batranul manca cu
mare lacomie, varand capul in farfurie, in vreme ce Otilia gusta cu indiferenta.” Fata de
faptele lui, de exemplu, fata de multumirea cu care relateaza cum Pascalopol i-a dat din
greseala mai mult „cu o suta de franci”, Otilia are reactii clare: „devenise palida si
scapase furculita pe masa”.
El isi freaca mainile pentru ca e satisfacut de sine si mereu pregatit sa mai castige
ceva.
Banii, ravnitii bani de toti membrii familiei Tulea, stau sub salteaua din sufragerie,
inveliti in jurnale vechi si legati cu sfoara. Moartea ii va veni tot de la bani. Stanica afla
ascunzatoarea lor si-i fura chiar sub privirile disperate ale batranului care cade „la
pamant”. Patima fusese pentru el devoranta. Moartea lui Costache Giurgiuveanu nu
survine natural, ci de pe urma unui soc, de aceea sfarsitul are valoare de simbol.
Reprezinta tipul avarului, putand fi comparat cu Hagi-Tudose al lui Delavrancea, dar
se distanteaza de acestea prin incercarea de a-si depasi conditia.
George calinescu isi apara personajul, negand inscrierea lui in sirul avarilor, aducand
ca argument faptul ca Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sincera pentru Otilia,
chiar daca nu reuseste sa si-o materializeze.
In opinia mea, autorul G. Calinescu, reuseste sa contureze un personaj destul de
complex, dominat de pasiunea pentru bani, care incearca prin orice mijloace sa adauge
mereu la avere, pasiunea care, intr-un final ajunge sa-l omoara.