Corectat: prof. dr.

Emilia Boghiu

7
G. Călinescu, Enigma Otiliei (1938)
- rezumat -
Teme
1. Tema socială (obsesia moștenirii + fresca socială)
2. Tema iubirii

Coordonate diegetice
- Acțiunea se petrece la începutul secolului al XX-lea (1909-1911 + 1921);
- în București.

Personaje
CASA GIURGIUVEANU CASA TULEA
Costache Giurgiuveanu = avarul Aglae Tulea, sora lui Costache = „baba absolută”
Otilia Mărculescu Simion Tulea, soțul ei = bătrânul decrepit, senil
Felix Sima
Copiii: Olimpia Tulea + Stănică Raţiu
Leonida Pascalopol Aurica Tulea
Titi Tulea
Felix Sima, un tânăr de 18 ani, vine în Bucureşti la unchiul său Costache Giurgiuveanu, după ce a
terminat liceul la Iaşi. Va urma ulterior Facultatea de Medicină. Ajuns la adresa indicată, este mai întâi
refuzat de unchiul său („aici nu stă nimeni”) apoi Otilia, fiica vitregă a bătrânului, îl invită în casă unde îi
cunoaşte pe membrii familiei: mătuşa Aglae, unchiul Simion şi copiii acestora: Titi, Aurica, Olimpia
(concubina lui Stănică Rațiu), precum şi prietenul de familie, Leonida Pascalopol.
A doua zi, Otilia îi arată locuinţa; el remarcă felul jucăuş al fetei şi este surprins când găseşte o
scrisoare adresată acesteia, pe numele Otilia Mărculescu (Costache, deşi căsătorit cu mama ei, n-o trecuse pe
numele său). Fata este râvnită de Leonida Pascalopol şi invidiată de toţi membrii familiei Tulea. Felix, curios
de enigma numelui Mărculescu descoperă soarta Otiliei care nu este cu mult diferită de a sa. Fata a rămas
orfană de mică şi este crescută de tatăl său vitreg, moş Costache. Pascalopol a cunoscut-o de când era copilă
şi de atunci a ajutat-o foarte mult, Otilia purtându-i o stimă şi o afecţiune deosebite.
Rugat de Aglae, Felix îl meditează pe Titi care a rămas corigent, şi în aceste împrejurări sora lui,
Aurica, se ataşează de tânăr, în încercarea disperată de a-şi găsi un soţ. El însă se simte tot mai atras de
Otilia, pe care o admiră şi cu care petrece din ce în ce mai mult timp.Vede însă în Pascalopol un rival.
La începutul lunii august, Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei îşi face apariţia acasă împreună cu
Stănică Raţiu, concubinul ei, cu care are un copil (copilul va muri din cauza meglijenţei părinţilor). Simion
nu-şi recunoaste fiica şi refuză să-i dea o casă de locuit ca zestre. Stănică, prin minciuni şi scrisori adresate
domnului Pascalopol (de exemplu, că se împuşcă dacă nu poate face o înmormântare frumoasă fiului său),
reuşeşte să obţină bani de la toţi. Încearcă să-l înduplece pe Simion cu motivarea că mai are câteva luni de
trăit, să-i dea zestrea Olimpiei, dar fără succes. Între timp, fiul Olimpiei şi al lui Stănică, Aurel, este
înmormântat, iar tatăl „înduioşat” îi publică în ziar necrologul amintind toate rudele, în speranţa de a obţine
cât mai mult sprijin financiar.
La invitaţia lui Pascalopol, Felix şi Otilia se duc la moşia acestuia, la ţară, unde tinerii profită de
timpul petrecut împreună, iar după două săptămâni revin acasă. Într-o discuţie cu Felix, Pascalopol îşi
defineşte sentimentele faţă de Otilia ca fiind pe jumătate virile şi pe jumătate paterne.
Stănică este interesat de averea lui moş Costache şi în acest scop îl aduce pe un oarecare doctor
Vasiliad pentru a-i pune diagnosticul de persoană iresponsabilă, cu ajutorul căruia să atace în justiţie un
eventual testament pe numele Otiliei. Singurul care descoperă planul este Pascalopol şi-l avertizează pe
bătrân.
Între Felix şi Otilia se clădeşte o relaţie de profundă prietenie şi ataşament. Felix îi mărturiseşte
iubirea, iar Otilia pare şi ea înduioşată, însă priveşte totul cu maturitate, considerând că ea ar sta în calea
carierei tânărului. Grija sa pentru Felix pare mai mult a unei surori. Ruşinat, Felix îşi pune pe hârtie toate
sentimentele sale, trimiţându-i Otiliei scrisoarea, însă ea nu-i dă niciun răspuns. Într-un moment de gelozie,
Felix o roagă pe Otilia să nu se mai întâlnească cu Pascalopol, însă tot el, invitat de acesta la moşier acasă, îşi
dă seama de greşeala făcută faţă de Otilia.
În casă, discuţiile despre adopţia Otiliei de către moş Costache declanşează un nou val cu scandaluri
din partea Aglaei. În cele din urmă, fata îi cere lui moş Costache să nu întocmească formalităţile de adopţie si
acceptă invitaţia lui Pascalopol de a merge la Paris, spre surprinderea lui Felix, care rămâne dezamăgit.
El se refugiază în braţele unei curtezane, Georgeta.
Corectat: prof. dr. Emilia Boghiu

Felix are ocazia să-l cunoască pe Weissmann, un coleg de facultate care-i trezeşte pasiuni nebănuite
pentru poezie. Discuţiile avute cu acesta îi dezvăluie situaţia materială dificilă a studentului, dar şi spiritul
practic al acestuia, căci Weissmann face injecţii şi consultă diferite persoane pentru a-şi întreţine fraţii şi
surorile.
Domnul Iorgu oferă o cină la restaurantul pe care îl administrează (proprietatea lui Giurgiuveanu), în
cinstea aniversării fiicei sale minore. Se reunesc la aceeaşi masă Georgeta cu generalul, Stănică, Olimpia,
Aglae, Titi, Felix şi moş Costache. Aglae pare foarte interesată de viitorul fiicei celor două gazde în speranţa
că o va căsători cu Titi, în timp ce Felix se simte din ce în ce mai jignit de purtările Georgetei.
La început, după o uşoară criză, familia Tulea ignoră purtările lui Simion, care începuse să aiureze,
însă văzând că situaţia devine insuportabilă, Aglae, ajutată de Stănică şi de Weissmann, îl trimite la un
sanatoriu. Weissmann e impresionat de răceala cu care Aglae îl scoate din casă pe soţul ei şi o caracterizează
drept „baba absolută, fără cusur în rău”. Titi se află în centrul atenţiei Aglaei care urmăreşte să-l însoare cât
mai bine, spre dezamăgirea Auricăi şi a Olimpiei.
O nepoată a lui Stănică, de 16 ani, pe nume Lili, îşi manifestă dorinţa de a se căsători, iar Stănică îl
recomandă tatălui acesteia pe Felix Sima, spunând că dorea să aducă în rândurile familiei sale şi oameni
culţi. Stănică îi face cunoştinţă lui Felix cu Lili spre supărarea lui Titi care este atras de fată şi nu înţelege de
ce toate sunt atrase de băiatul doctorului Sima. Felix însă este cu gândul numai la Otilia pe care o visează
cântând la pian, însă spre surprinderea sa totul pare a fi realitate. Revăzându-se, după întoarcerea ei de la
Paris, cei doi povestesc îndelung şi totul pare a intra în normal.
Moş Costache are planurile sale cu fata ca obligaţie paternă, începând să adune materiale de
construcţii pentru o casă în care Otilia avea să stea după moartea sa, dar cu materiale de la mâna a doua, încât
totul să fie mai ieftin. Din cauza unei insolaţii şi a efortului, moş Costache are un atac cerebral, în urma
căruia toată familia Tulea îşi petrece două zile în casa bătrânului, ignorând însă tocmai boala acestuia.
Pascalopol aduce un doctor avizat, profesor la universitate, care îi recomandă bolnavului multă linişte şi
odihnă, căci este recuperabil.
Moş Costache se însănătoşeşte şi îi alungă din casă pe toţi cei din familia Tulea, fiind de acord cu
propunerea lui Pascalopol de a deschide un cont în bancă pe numele Otiliei, însă, încrezându-se în sănătatea
sa, nu-i dă banii, deşi luase 300.000 prin vânzarea unui restaurant foarte rentabil. Moşierul deschide contul şi
depune în el 100.000 lei pe numele Otiliei, pe care îi va recupera ulterior de la Giurgiuveanu.
După atacul cerebral, moş Costache devine din ce în ce mai speriat de moarte, la aceasta contribuind
şi Stănică pentru că îi povestea tot felul de nenorociri. Consultă diferiţi doctori, urmează chiar un tratament,
cheltuind bani pe medicamente şi invită şi preoţii să-i sfinţească locuinţa. Vinde apoi anumite imobile şi
aduce în casă o menajeră pe nume Paulina, dar care nu stă mult pentru că bătrânul îi descoperă interesul faţă
de averea sa.
Aurica se spovedeşte preotului Şuică, mărturisindu-i dorinţa de a se căsători cu un evreu şi anume cu
Weissemann, cu care a avut o relaţie în perioada în care îl trata pe Simion. Weissmann însă nu are nici un
gând de însurătoare.
Stănică, după îndelungi căutări, intuieşte locul unde sunt ascunşi banii (sub pernă) şi-l jefuieşte pe moş
Costache. Surprins, panicat, disperat din cauza banilor, bătrânul face un nou atac şi moare. Îmbogăţirea
bruscă schimbă viaţa lui Stănică. Se separă de Olimpia şi se căsătoreşte cu Georgeta, deschide birou de
avocatură în centrul Bucureştiului, apoi intră în politică. Otilia se căsătoreşte cu Pascalopol şi pleacă
împreună la Paris.

Se înregistrează o lacună diegetică de zece ani, după care un epilog cu date despre personajele mai
importante.

Felix devine doctor, apoi profesor universitar şi se căsătoreşte bine intrând în cercuri din înalta
societate. Se întâlneşte întâmplător cu Pascalopol în tren şi află că acesta a divorţat de Otilia, ea fiind acum
căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia arătată de Pascalopol înfăţişează o femeie încă
frumoasă dar comună, care nu mai are nimic din ceea ce era odinioară Otilia.
Amintirile acelei idile îl determină să mai treacă o dată pe strada Antim şi să-şi amintească de
cuvintele lui moş Costache din incipit: „Aici nu stă nimeni”.