Otilia este personajul secundar din opera “Enigma Otiliei” de George Calinescu.

Ea este
caracterizata direct si indirect, fiind tipul eternului feminin, dar si proiectia autorului in
ipostaza feminina.
Caracterizarea directa facuta de narator arata varsta de 18 ani, tanara, fiica celei de-a doua
sotii a lui Costache Giurgiuveanu, el crescand-o ca pe fiica lui. Ea se diferentiaza de
celelalte personaje prin aflarea in mod permanent intr-un proces dinamic, in continua
devenire.
Caracterizarea indirecta facuta de alte personaje contureaza portretul fizic, relatat indiret
prin ochii lui Felix, care sugereaza trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec,
inocenta si maturitate “un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la
umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare la
mijloc.” Mos Costache o iubeste pe “fe-fetita mea”, el fiind “papa” car eprimeste de la ea un
strop de voiniciune, tinerete si lumina, la simpla prezenta a fetei radea. Pentru Felix, Otilia
este o fata deosebita, admirabila, pe care o iubeste, dar a carui comportament merge
dincolo de puterea sa de intelege. Pascalopol vede in Otilia o “mare strensarita”, “un
temperament de artista, femeie in devenire”. In ochii rai ai Aglaei, Otilia este o amenintare
la averea lui Costache si o considera o “usuratica” care cucereste mintile baietilor din
familie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este fata delicioasa, relista.
Caracterizarea indirecta prin fapte, actiuni si gesturi arata ca Otilia este un personaj
complex cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, pentru a trece cu
usurinta de la o stare la alta, imprastiata si visatoare dar si lucida. Este copilaroasa si
matura in acelasi timp “Eu am un temperament nefericit, ma plictisesc repede, sufar cand
sunt contrariata”. In relatia cu celelalte personaje, ea da dovada de intelegere. Ea il iubeste
pe Felix, fiind pentru aceasta prima experienta erotica, dar penduleaza intre el si
Pascalopol. Motivatia alegerii poate fi considerat un act de sacrificu pentru Felix, al carui
viitor l-ar fi ruinat alegandu-l.
Otilia este asadar, eternul feminin, plin de mister, trainic si cuceritor, care fascineaza prin
sensibilitate si maturitate.

Felix Sima este personajul principal din opera Enigma Otiliei scrisa de George Calinescu. El
este caracterizat direct si indirect. El este tipologizat ca un personaj principal, rotund,
dinamic, fiind tipul intelectualului naiv. Caracterizarea directa este cea facuta de narator si
de alte personaje. Autocaracterizarea arata parerea personala a personajului despre sine.
Caracterizarea indirecta analizeaaza comportamentul, gesturile, faptele si numele
personajului.
La inceput, Felix este caracterizat de catre narator ca fiind “un tinar de vreo optsprezece
ani, imbracat in uniforma de licean”, aratand varsta frageda, dar inceputul vietii de adult. El
este obosit din cauza greutatii gentii pe care o “trecea des dintr-o mina in alta”, aducand cu
el toata viata lui de pana atunci intr-o valiza. Fata ii este descrisa ca fiind “juvenila si
prelunga aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub spaca”.
Astfel, trasaturile feminine ii sunt inlaturare de “taietura elinica a nasului”. Din chipul
“dezorientat” se arata nesiguranta pe sine a personajului care nu stia incotro se indreapta
viata lui.
Celelalte personaje il caracterizeaza pe Felix in diferite ipostaze. Otilia il considera mai mult
un frate sau un copil, nu il lua in serios deoarece stia de ce este capabila “zicea ea cu o
comica maternitate”. Fata de primirea ciudata a batranului, primirea sincera a Otiliei il
impresioneaza pe Felix. Aglae il priveste cu austeritate, vazand in el inca un posibil
pretendent la averea batranului. E increzatoare in cariera pe care baiatul se straduieste s-o
faca, dar precizeaza ca “medicina, cere ani multi”. In relatia cu celelalte personaje, Felix
apare ca un intelectual superior.
Autocaracterizarea arata ambitia personajului, optimismul si buna parere a personajului
despre propria persoana “sa-mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios”.
Comportamentul, gesturile, faptele contureaza indirect o fire rationala, lucida, cu o mare
nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. De la inceput,
Felix  simte pentru Otilia o simpatie, care se transforma in iubire, fiind chinuit intre a crede
barfele din clanul Tulea sau a pastra o dragoste pura pentru ea . Comportamentul Otiliei il
deruteaza si nu-si poate explica schimbarile bruste ale fetei. Plecarea ei cu Pascalopol la
Paris il dezamageste, dar nu renunta la cariera, eseul maturizandu-l.
Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii, dar si ambitia
realizarii pe plan profesional. Georgeta este un personaj care contribuie la maturizarea lui,
aratandu-i importanta in a nu renunta la adevaratele lucruri care conteaza. El se comporta
frumos si respectuos chiar si cu familia Tulea care incercau sa il traga in jos. Chiar daca
devine gelos pe Pascalopol din cauza Otiliei isi da seama ca interzicandu-i sa-l mai vada
relatia se va distruge. El reuseste sa-si mentina viata profesionala si cariera pe primul loc,
dand dovada de personalitate si perserverenta.
Avand in vedere aceste caracteristici, personajul Felix Sima se incadreaza in tipul
intelectualului naiv, maturizandu-se cu ajutorul celorlalte personaje.

Citate relevante:
Caracterizarea Otiliei prin surprinderea gândurilor lui Felix: „îl surprinsese de la început şi n-ar fi
putut spune ce sentiment nutrea faţă de dânsa, simţea doar că are încredere în ea. Fata părea să
aibă optsprezece-nouăsprezece ani. Faţa măslinie, cu nasul mic şi ochii foarte albaştri, arăta foarte
copilăroasă între multele bucle şi gulerul de dantelă. Însă în trupul subţiratic, cu oase delicate ca
de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă şi pătată a Aureliei, era o mare libertate de
mişcări, o stăpânire desăvârşită de femeie.”
Opinia Otiliei despre feminitate: „...pentru o fată, reuşita în viaţă nu e o chestiune de studiu şi de
energie. Rostul femeii este să placă, în afară de asta nu poate fi fericire.”
Casa din strada Antim: „ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intenţia de a executa
grandiosul clasic în materiale atât de nepotrivite.”
Otilia-Fisa de citate-

Felix:

Faţă de Otilia îşi exercita sentimentele filiale, rămas nefolositor din pricinamorţii mamei”

“Îşi dădea seama că iubeşte pe O. fără să poată determina conţinutul acestuisentiment.”

“nici eu nu ştiu cum te iu besc, ca pe o logodnică, ca pe o mamă, aş zice.”

“E o fata admirabila, o fata superioara, pe care n-o inteleg

“Otilia era o fata subtire, cu gusturi aristocratice, ar fi ras auzindu-l ca se face„impiegat“.”

Pascalopol:

“e o mare ştrengăriţă”

“N-am prea stat să disting ce e patern ş ice e viril în dragostea mea” ; “venea lamine simplu, ca o fiică.”

“am nevoie de d-ra Otilia, ea e micul meu viţiu sentimental”

“A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o adevarata enigma.”

Titi:

“Mama spune ca a vazut-o cu multi”

“Otilia e o tarfa!”

Stanica:

−
“Dumneata ai mult din caracterul meu! Esti libera, independenta, lipsita de prejudecati. Iti spun aici intre
patru ochi.”

“Este o fata simpatica”

Autorul:

“Otilia amesteca o seriozitate rece, blazata cu cele mai teribile copilarii. Intr-o ziimbraca papusi, in alta
mustra pe mos Costache....”

“Nimic in purtarea Otiliei nu era agresiv sau arogant, gesturile si cuvintele ei erau pline de gratie, Insa
totul respira prea multa inteligenta. Otilia traia cum canta la pian, zguduitor si delicat, Intr-un tumult de
pasiuni, notate precis pe hartie,stapanite si justificate. Otilia parea ca „stie multe“ si intimida pe barbat,
iritand peCaracterizarea personajului Otilia Marculescu din romanul "Enigma Otiliei" de George
Calinescu

Romanul "Enigma Otiliei" a aparut in 1939 fiind un roman realist , obiectiv , cu elemente modernistede
tip balzacian.Are ca tema prezentarea burgheziei bucurestene la inceputul secolului al xx-lea ,
coordonata de puterea banului. Motivul mostenirii si al paternitatii impreuna cu tehnica detaliului dau
romanuluicaracteristici balzaciene .Otilia Marculescu este caracterizata direct , de catre autor , alte
personaje si prin autocaracterizare ,cat si indirect , trasaturile sale morale desprinzandu-se din vorbe,
fapte , mediu de viata si relatiile cualte personaje .De la autor aflam ca Otilia , o tanara de 18 ani , este
fiica celei de-a doua sotii a lui CostacheGiurgiuveanu , care murise de suparare si-i lasa acestuia toata
averea . Costache o creste pe Otilia dar avaritia il impiedica sa o infieze sau sa-i asigure un
viitor.Portretul fizic al Otiliei este relatat direct prin ochii lui Felix , de unde reies trasaturile sale morale
dedelicatete , tinerete , farmec , cochetarie , inocenta si maturitate "un cap prelung si tanar de
fata ,incarcat de bucle , cazand pana la umeri . Fata , subtirica imbracata intr-o rochie foarte larga pe
poale ,dar stramta la mijloc si cu o mare colerata de dantele pe umeri , iti intinse un brat gol si
delicat..."Celelalte personaje o privesc pe otilia in mod diferit , chiar contradictoriu . Mos Costache o
iubeste pe "fe-fetita mea" . La simpla prezenta a fetei , aceasta "o soarbe din ochi si rade din toata fata
luispana" .Pentru Felix , Otilia este o fata deosebita , admirabila , superioara celorlarte , dar al
careicomportament mergea dincolo de puterea lui de intelegere.Pascalopol vede in Otilia "o mare
strengarita" , "un temperament de artista" , "o fiinta gingasa caremerita ocrotirea mea".Pentru Aglae ,
Otilia este o amenintare la averea lui Mos Costache , dar si o "dezmatata" si o"usuratica, care suceste
mintile baietilor de familie" .In relatiile cu celelalte personaje eroina da dovada de multa intelegere. Ea il
iubeste pe Felix , fiind pentru acesta prima experienta erotica , dezvaluindu-si sentimentele fata de el
"eu te iubesc in atateafeluri" .Din sentimente de dragoste si datorie , Otilia oscileaza intre Felix si
Pascalopol , fiind pentru o perioada a amandurora . Aceasta alege sa ramana cu monsierul bogat .
Alegerea aceasta poate ficonsiderata ca un act de sacrificiu pentru Felix (pentru ca acesta sa se realizeze
profesional) , dar putem spune ca a facut alegerea pentru criterii materiale , Pascalopol fiind singurul in
stare sa-isatisfaca nevoile burgheze.Din fapte , vorbe , actiuni , gesturi si gandiri reise ca Otilia este un
personaj complex , cu uncompoetament derutant , dand dovada uneori intr-un mod surprinzator de
lucideitate si tact .Atitudinea Otiliei este copilaroasa , dar si matura in acelasi timp .Alearga desculta prin
iarba din curte, se urca pe stogurile de fan , sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol , dar este extrem
de serioasa silucida cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu pot fi impreuna "Eu am un
temperamentnefericit : ma plictisesc repede , sufar cand sunt contrariata ". Prin aceasta fraza se
realizeaza siautocaracterizarea Otiliei . In finalul romanului aflam ca Felix se intalneste cu Pascalopol in
timp .Monsierul ii arata o fotografie cu o femeie pe care felix nu o recunoaste , aceasta era Otilia
careseschimbase total .In finalul acestei caracterizari putem spune ca Otilia este eternul feminin plin de
mister carefascineaza prin sensibilitate si profunda maturitate.

Femeia e o fiinţă slabă, victimă a fiziologiei ei, orientabilă după bărbat, care trebuie s-o ocrotească şi să-i
împrumute personalitatea lui.”

“Un om simplu nu are stimă decât pentru bunurile materiale, pentru autorităţile de toate zilele.”

"Poţi fi credincios unei femei, chiar făcându-i mici infidelităţi cu o alta. E un fel de a o preţui prin
comparaţie. Ţi-am spus, sunt o fată cuminte până la un punct, nu sunt o sfântă. A păcătui cu un tânăr
simpatic este acum pentru mine, fără ipocrizie, singura distracţie în viaţă. Îţi dau voie să vii oricând ca să
încerci să mă tragi pe calea pierzării."

"Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui
viitor."

"Scopul căsătoriei este procreaţia, şi când o femeie nu procrează, decade din drepturile ei. De vreme ce
nu-mi dai o familie, nu mă faci util patriei, mă laşi să mă pierd în negura uitării, fără urmaşi, care să-mi
poarte numele, nu mai eşti, de fapt, soţia mea."

"Un om simplu nu are stimă decât pentru bunurile materiale, pentru autorităţile de toate zilele."

"Pentru o fată, reuşita în viaţă nu e o chestiune de studiu şi de energie. Rostul femeii este să placă, afară
de asta nu poate fi fericire."

"În artă, voinţa e un element secundar, totul depinde de talent. Cel mai leneş dintre poeţi poate face
poezie mare, aproape fără să vrea şi să ştie."

"Dumnezeu sunt eu, tu, pământul, cerul, tot ce există pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, decât că
noi suntem mărginiţi pe loc şi în timp, pe când Dumnezeu e nesfârşit."

"Banii, ah, banii! Când o femeie iubeşte, ia banii de la cel bătrân şi-i dă celui tânăr."

"Vreau cel puţin, dacă tu eşti atât de leal, să dorm în noaptea asta la tine. Să văd cum e în patul unui
băiat."

n cadrul tipologiei variate a romanului, Otilia Mărculescu este ingenua. Este cel mai
modern personaj feminin din literatura noastră, deoarece reprezintă drama
feminității, misterul, un echilibru fragil între copil și femeie.
Personaj eponim* și multidimensional, Otilia Mărculescu este fiica vitregă, încă
neadoptată, a bătrânului avar Costache Giurgiuveanu, o adolescentă sensibilă, cu
temperament de artistă, studentă la Conservator, de care Felix se îndrăgostește.
Spre deosebire de majoritatea personajelor din roman(care sunt caractere deja
formate), Otilia este prezentată în devenire, în transformare, ilustrând categoria
personajelor mobile. Ea este feminitatea în procesul ei de formare, remarcabil surprinsă
de scriitor.
Prezența Otiliei învigorează și luminează atmosfera lugubră, apăsătoare a casei. ea
răspândește în jurul ei grație, delicatețe, tumult de pasiuni, inteligență.
În conturarea Otiliei, autorul folosește tehnica modernă a perspectivelor, a oglinzilor, și a
observației psihologice. Otilia evoluează între Pascalopol și Felix, iar trăsăturile ei se
accentuează treptat, pe parcursul firului epic, cu fiecare intrare în scenă.
La începutul romanului, Otilia este caracterizată direct de către autor care îi
creează portretul fizic ale cărui detalii
sugerează delicatețea, fragilitatea, inocența și cochetăria tinerei, pe care Călinescu o
numea eroina mea lirică: fata subțirică, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect.
La sosirea lui Felix în București, Otilia îl întâmpină cu bucurie, întinzându-i cu franchețe
un braț gol și delicat.
Definită prin fapte, gesturi, limbaj, reacții comportamentale, dar si prin mediul în care
traiește(caracterizare indirectă), Otilia este un personaj complex. Camera adolescentei
devine o oglindă a temperamentului și pasiunilor sale. Cărțile, partiturile, parfumurile și
obiectele de vestimentație sunt risipite într-o dezordine grațioasă, în
deplină concordanță cu temperamentul ei exuberant.
Deși are un comportament derutant, adolescenta este capabilă de emoții puternice și
de gesturi generoase. Ea reușește să trezească atât pasiuni, cât și resentimente, în
special în relațiile cu celelalte personaje. Pe Pascalopol îl respectă, considerându-l un
salvator, un protector în fața atacurilor murdare ale familiei Tulea. Pe Moș Costache îl
iubește sincer, fiind dezinteresată de averea lui. Este generoasă cu Aurica (deși aceasta
o invidiază pentru farmecul feminin) și tolerează cu stoicism răutatea Aglaei.
Față de Felix, Otilia are gesturi tandre, chiar materne, îl iubește sincer, dar nu vrea sa
stea în calea unei cariere de excepție. Este unul dintre motivele pentru care-l părăsește,
altul fiind acela că vrea să rămână în amintirea lui tânăr, frumoasă și enigmatică,
deoarece îmbătrânirea o înspăimântă.
Cu o uimitoare maturitate pentru vârsta ei, Otilia îi mărturisește: Felix, noi, femeile, nu
trăim decât 5-6 ani. Este o încercare de autocaracterizare, ca și atunci când tânăra
încearcă să-i explice motivele pentru care nu pot rămâne împreună: am un temperament
trist, mă plictisesc repede și sufăr când sunt contrariată.
Finalul romanului îi amplifică taina. Felix contemplă cu nostalgie o fotografie în care nu
o mai recunoaște pe adolescenta de odinioară, constatând cu tristețe platitudinea
femeii.
Otilia este unul din cele mai controversate personaje, iar acest lucru se explică prin
tehnica modernă de construcție, este vorba de relativizarea imaginii personajului
prin tehnica oglinzilor paralele (viziune poliedrică). Eroina se reflecta diferit în
conștiința personajelor cu care relaționează. Pentru Moș Costache este fetița mea.
Pascalopol o consideră o artistă, o femeie în devenire, în timp ce pentru Felix
reprezintă prima iubire, idealul feminin.
Otilia se reflectă deformat în conștiința clanului Tulea, incapabil să-i înțeleagă
comportamentul nonconformist. Pentru toți este o tolerată,  ca și Felix. Cu răutatea ei
proverbială, de babă absolută, Aglae o considera o dezmățată, o stricată, în timp ce Stănică
Rațiu vede în ea o fată deșteaptă, cu spirit practic.
Toate aceste perspective diferite sunt reunite de autor într-o imagine unitară, prin
intermediul căreia conturează unul dintre cele mai fascinante personaje din proza
româneasca, simbol al eternului feminin.