Caracterizare personaj principal-Otilia

George Călinescu este un renumit critic si istoric literar, care se înscrie in galeria romancierilor din
epoca interbelica. Acesta publica ”Enigma Otiliei” in 1938 într-o perioada in care proza moderna ocupase
definitiv spațiul literar romanesc si european. Despre acest roman realist de tip balzacian, Nicolae Manolescu
afirma ca „este un roman de critic, în care realismul, balzacianismul şi obiectivitatea au devenit program
estetic.”
Titlul initial ”Parintii Otiliei” reflecta ideea balzaciana a paternitatii. Acesta a fost schimbat ulterior
pentru a accentua o trasatura de caracter definitorie a eroinei. Personalitatea Otiliei este enigmatica, ea fiind
interpretata in mod diferit de fiecare dintre personajele romanului, ceea ce da o nota de modernitate scrierii.
Prin tema, romanul este realist de tip balzacian si este o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul
sec. al XX-lea, prezentata sub aspect social si economic (istoria mostenirii lui Costache Ghiurghiuveanu).
Imaginea societatii constituie fundalul pe care se proiecteaza formarea si maturizarea tanarului Felix Sima, care
inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie. Aceasta tema este dublata de
tema problematicii imbogatirii si a iubirii. Opera se incadreaza in stilul realist - balzacian prin motivul
mostenirii si al paternitatii.
Otilia Marculescu este personajul principal feminin, eponim si rotund al romanului, fiind complex
caracterizată si puternic individualizată. Ea este o adolescenta de 18 ani, studenta la Conservator, fiica celei de-a
doua sotie a lui mos Costache. Ramasa orfana de mama, Otilia se bucura de atentia si protectia lui Pascalopol si
a lui Costache. Ea reprezinta un ideal al feminitatii pentru autor (”eroina mea lirica”), care-i farmeca prin gratie,
frumusete si eleganta pe barbatii din jurul ei. Este surprinsa in plin proces de transformare si este tipul cochetei
și totodata intruchiparea misterului feminin. Din punct de vedere moral, Otilia este o fata exuberanta,
capricioasa, atrasa de lux si de calatorii in stainatate. Psihologic, se evidențiază prin personalitatea sa
enigmatica.
Trasaturile personajului se desprind atat din caracterizarea directa, facuta de catre narator, celelalte
personaje si autocaracterizare, cat si din caracterizarea indirecta, prin fapte, limbaj si comportament.
Naratorul contureaza portretul fizic al fetei, asa cum o observa Felix, drept o fiintă a contradictiilor
(“Faţa măslinie, cu nasul mic şi ochii foarte albaştri, arăta şi mai copilaroasa intre multele bucle şi gulerul de
dantelă. Insă în trupul subţiratic... era o mare libertate de mişcări, o stăpanire desăvarşită de femeie”). Chipul
adolescentin al protagonistei observat de Felix o afirmă drept o aparitie angelica (“un cap prelung si tanar de
fata, incarcat cu bucle cazand pana pe umeri.”).
Otilia insasi recunoaste cu sinceritate, ca este o fire dificila, evidetiindu-si astfel comportamentul
derutant pe care il are (“ Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera! (…) Eu am un temperament nefericit: ma
plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.”). Prin caracterizarea, directa facuta de celelalte personaje, se
construieste un portret intre oglinzi paralele, deoarece fiecare o priveste in mod diferit pe Otilia
(pluriperspectivismul). Pentru Costache Giurgiuveanu este încă un copil şi o numeşte “fe-fetita mea”, pentru
Aglae, “o dezmatata, o stricata”, pentru Pasalopol, o femeie capricioasa “cu un temperament de artista”, iar
pentru Felix, fata exuberanta, deosebita, al carei comportament merge dincolo de puterea sa de intelegere (“E o
fata admirabila, o fata superioara, pe care nu o inteleg.”).
Trasaturile personajului se desprind si din caracterizarea indirecta prin fapte, gesturi, comportament si
vestimentatie.
Vestimentatia fetei sugereaza supletea, delicatetea, firea deschisa, o aparitie romantică tulburatoare (“
fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte foarte larga pe poale, dar stransa tare la mijloc si cu o mare colereta
de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat.”).
Prin gesturile ei, fata este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura, in acelasi timp (alearga
desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan din Baragan, sta ca un copil pe genunchii lui
Pascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida, atunci cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu
se pot casatori).
 Desfășurarea epică o validează Otilia drept cel mai controversat personaj al romanului, stârnind
contradicţii surprinzătoare. Ea trăiește drama singurătăţii, a viitorului ei ambiguu, departe de mult visata
fericire. Din cele doua secvente narative reiese trasatura definitorie a eroinei, misterul.
O secventa narativa reprezentativa pentru complexitatea personajului este scena venirii lui Felix, din
capitolul I. Intr-o seara de la incepului lunii iulie, Felix ajunge in casa unchiului sau, Costache Ghiurghiuveanu,
unde este intampinat destul de ciudat. Tânărul vine la Bucuresti, pentru a urma Faculatea de Medicina.
Verisoara lui, Otilia, o tanara de aceeasi varsta, il primeste cu multa caldura si generozitate. Inca de la prima
vedere, fata ii atrage atentia lui Felix prin frumusetea si misterul pe care le are. Folosindu-l pe baiat ca
observator, naratorul realizeaza intaiul portret fizic al fetei, (“Felix privi spre capatul scarii ca spre un cer
deschis si vazu,…, un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat de bucle, căzând până la umeri. Fata, subţirică,
îmbrăcată intr-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc şi cu o mare coleretă de dantelă pe umeri,
îi întinse cu francheţe un braţ gol şi delicat...". Replica ei salvatoare”Da, papa, e Felix!”), il scoate pe baiat din
incurcatura. Otilia pe care o stia doar din scrisori, il surprinde in mod placut, mai ales ca frumusetea ei
contrasteaza cu portretul fetei batrane Aurica, iar delicatetea, cu rautatea Aglaei. Ea il primeste cu caldura in
casa lui mos Costache, il prezinta familiei si-i ofera cu generozitate propria odaie in seara sosirii.
O alta secventa narativa care evidentiaza misterul protagonistei este cea a ultimei intalniri dintre ea si
Felix, din capitolul XX, inaintea plecarii fetei din tara impreuna cu Pascalopol. Aceasta scena este esentiala
pentru intelegerea personalitatii tinerilor si a atitudinii lor fata de iubire. Daca Felix este intelectualul ambitios,
care nu suporta ideea de a nu realiza nimic in viata si pentru care femeia reprezinta un sprijin in cariera, Otilia
este cocheta care crede ca”rostul femeii este sa placa, in afara de asta neputand exista fericire”. Fata ii propune
lui Felix sa traiasca impreuna, dar fara a se casatori, pentru a nu-I strica viitorul, insa acesta este dispus sa faca
orice pentru implinirea fericirii in iubire. De aici, observam ca Otilia concepe iubirea in felul aventuros al
artistului, cu libertate absoluta, in timp ce Felix este dispus sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un
moment dat, se va casatori cu Otilia. Dandu-si seama de aceasta diferenta, dar si de faptul ca ea ar putea
reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale a tanarului, Otilia il paraseste si alege sa plece din tara cu
Pascalopol. Anii au trecut si Felix devenise un doctor de renume, avand multe carti publicate, multe tratate si
toata lumea stiind cine este. Se intalneste cu Pascalopol intr-o zi pe strada și ii arata o poza facuta cu Otilia,
Felix nemaiputand sa o recunoasca pe fata nebunatica, in spatele femeii mature ce devenise.
Cele doua secvente ilustrează imaginea unui personaj, intruchipare a misterului feminatatii si tipul
cochetei, cu un comportament si trasaturi contradictorii, care ii bulverseaza pe cei din jur.
In relatia cu celelalte personaje, Otilia arata ca variaza ca si personaj, dar si faptul ca este vazuta diferit
de catre celelalte personaje.
Relatia cu Costache Giurgiuveanu este una familiar, iar fata il iubeste ca pe un tata, cu toate ca el este un
tata adoptive pentru ea. Mos Costache tine foarte mult la Otilia, iar e ail striga “papa”.
Relatia cu Felix evidentiaza in roman tema iubirii adolescentine. Felix reprezinta pentru
protagonista prima sa iubire erotica, dar totodata nemarturisita, deoarece ea nu vrea sa ii
sacrifice viitorul lui Felix pentru a avea o relatie cu el.
Din relatia cu Pascalopol, observam ca acesta reprezinta pentru fata barbatul care ii poate
oferi garantia unei vieti lipsite de griji si protectie in fata clanului Tulea.
Din relatia cu Aglae, observam ca aceasta o uraste profund pe Otilia, o dispretuieste
pentru ca este orfana, iar pentru ea protagonista este o „stricata” si „dezmatata”.
In concluzie, Otilia este un personaj complex si enigmatic și, prin imaginea ei, autorul
reuseste sa creeze o copie fidela a misterului feminin, care este conferit de trasaturile
contradictorii ale cochetei cu temperament de artista.