Enigma Otiliei

George Calinescu
1. Romanul+trasaturi
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu o intriga complicata si cu o actiune care se poate
desfasura pe mai multe planuri grupate in jurul unui nucleu, punand in miscare un numar mare de personaje.
Romanul are ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurarea pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta
unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii. In cazul romanului realist de inspiratie
citadina se adauga aspectul de fresca sociala a lumii burgheze combinat cu acela de cronica de familie,
tipicitatea majoritatii personajelor, verosimilitatea actiunilor, omniscienta si obiectivitatea critica a naratorului.
2. Aparitie
Romanul „Enigma Otiliei” de George Calinescu a fost publicat in anul 1938, fiind inspirat din biografia
autorului care se regaseste in personajul Felix Sima, dar si din viata si atmosfera bucuresteana de la inceputul
secolului al XX-lea.
3. Perspectiva narativa
Perspectiva narativa este una obiectiva, naratorul fiind omniscient, omniprezent si detasat, naratiunea
fiind realizata la persoana a III-a.
4. Semnificatia titlului si tema
Titlul initial al cartii a fost „Parintii Otiliei” schimbat ulterior in enigma Otiliei fapt care reseteaza asteptarile
cititorului, orientandule catre cautarea unor raspunsuri la numeroasele intrebari pe care le naste evolutia eroinei.
Relevanta in acest sens este constatarea lui Felix din epilogul romanului „Nu numai Otilia era o enigma ci si
destinul insusi”.
Temele romanului au contur specific: mostenirea, familia burgheza, inavutirea, parvenirea si cariera din
punct de vedere social, iubirea initierea, prietenia, cuplul din punct de vedere afectiv, alienarea, orfanul din
punct de vedere psihologic.
5. Relatia incipit-final
Simetria incipit final este data de descrierea spatiului in care se desfasoara actiunea, casa unchiului Costache
de pe strada Antim din Bucuresti, din perspectiva lui Felix Sima in diferite momente ale vietii.
6. Structura si continut
Romanul are o structura relativ simpla, liniara, cele 20 de capitole cuprinzand evenimente prezentate
cronologic care incep „Intr-o seara de la inceputul lui Iulie 1909” si se termina „dupa incheierea pacii” asadar
dupa Primul Razboi Mondial de unde aflam ca Felix a participat in calitate de medic. Din cei aproximativ 10 ani
cat dureaza suita de eveniment efictionale, personajele se maturizeaza, se schimba si dau piept cu greutatile
vietii.
Expozitiunea ofera detalii exacte cu privire la timp si spatiu si descrierea strazii si a casei in maniera
realista. Felix Sima soseste la Bucuresti sa locuiasca in casa tutorelui sau Costache Giurgiuveanu. Batranul ii
deschide usa, fiind pe punctul de a nu-l primi. Spre norocul tanarului Felix, acesta este intampinat cu bucurie de
catre Otilia verisoara lui. Adus intr-una dintre incaperile casei Felix face cunostinta cu Pascalopol, un mosier
bogat, Aglae, sora lui Costache si Aurica fiica de 30 de ani a acesteia.
Intriga se desfasoara pe doua planuri: istoria mostenirii lui Costache si destinul tanarului Felix.
In desfasurarea actiunii imediat dupa atacul cerebral suferit de Costache, clanul Tulea invadeaza casa pentru
a pune mana pe avere. Batranul avar, proprietar de imobile, restaurante, actiuni nu pune in practica nici un
proiect pentru asigurarea viitorului Otiliei , pentru a nu cheltui bani. Strange o suma de bani si ii ascunde sub
saltea. Pe neasteptate paralizeaza, iar clanul Tulea intra din nou in casa.
 In deznodamant Stanica descopera ascunzatoarea banilor si ii fura chiar de fata cu batranul, cauzandu-i
moartea. Cand se vede cu banii, Stanica divorteaza de Olimpia si se recasatoreste cu Georgeta, iar Otilia se
marita cu Pascalopol. Dupa multi ani Felix ajunge un medic renumit si il intalneste pe mosier in tren, Pascalopol
ii arata o poza cu Otilia , Felix nerecunoscando in noua sa viata si afla ca distinsul domn divortase de ea, tanara
recasatorinduse cu un conte din Buenos Aires.
7. Caracterizare Otilia
Otilia este figura centrala a romanului cu un comportament care cucereste, intriga si revolta reprezentand
tipologia femeii cochete. Caracterul ei se defineste prin prezenta unor elemente contradictorii: amestec de
inocenta si maturitate, iubire si ratiune, este detasata de partea materiala, dar doreste haine de lux si trasura, este
inteligenta dar dispretuieste inteligenta feminina.
Din punct de vedere social este orfana, avandu-l ca tata vitreg pe Costache Giurgiuveanu. Este studenta la
conservator, pasionata de pian, avand preocupari aristocratice. Prin acest personaj este ilustrata conditia femeii
intr-o societate in care aceasta nu se putea afirma decat printr-o casatorie cu un barbat care saa ii ofere securitate
sociala.
Din punct de vedere psihologic este un personaj complex prin trasaturile sale contradictorii: plina de
dinamism, cu un comportament pueril, dar in acelasi timp maturi, capabila sa isi defineasca propria conditie.
Din punct de vedere moral, Otilia este un personaj rotund, multidimensional, surprins in transformare, fiind
capabila sa ia decizi atat pentru e cat si pentru ceilalti.
Caracterizarea Otiliei este realizata atat prin mijloace directe de catre narator, de catre celelalte personaje
sau prin autocaracterizare, cat si prin mijloace indirecte prin fapte, vorbe, gesturi, ganduri, vestimentatie si
relatia cu celelalte personaje.
Caracterizarea directa contureaza portretul fizic al tinerei, prin ochii lui Felix „un cap prelung de fata,
incarcat cu bucle, cazand pana la umeri. Fata subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa
tare la mijloc.”. Tanarul o idealizeaza afirmand ca Otilia este o „fata nobila, superioara”. Giurgiuveanu o
priveste cu dragoste, considerand-o propria fiica, aspect relevat prin apelativul „fe-fetita mea”. Pascalopol nu
oiate defini „ce e viril si ce e patern” in dragostea sa fata de Otilia, pe care o numeste „o floare rara”, „o pasare
intr-o colivie”.
Cu toate ca Otilia Marculescu nu spune multe lucruri despre ea, lasand faptele sa vorbeasca de la sine,
autocaracterizarea „Eu am un temperament nefericit, ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata”
contureaza caracteristicile contradictorii ale personalitatii fetei, copilaroasa si matura in acelasi timp.
Caracterizarea indirecta contureaza portetul moral. Camera fetei, cu rochii aruncate peste tot, cu romane
frantuzesti deschise sau azvarlite la intamplare, cu partituri de pian rasfirate, contureaza un stil de viata la voia
hazardului si o personalitate libera, provocatoare, dezinhibata.
Felix isi declara dragostea prin intermediul unei scrisori, iar intr-un moment de exasperare nebuneasca fuge
de acasa. Otilia il cauta peste tot si il gaseste in parc asezat pe o banca. Comportamentul ei ramanen neschimbat,
la fel de neclar si misterios ca intotdeauna lasand in sufletul lui Felix dezamagire si nedumerire.
8. Relatia intre doua personaje (Felix)
Ca statut social Felix este fiul doctorului Iosif Sima din Iasi, decedat. Felix vine la Bucuresti pentru a urma
cursurile la facultatea de medicina. Dupa moartea tatalui, obtine drept mostenire o casa si un anumit depozit de
bani. Devine un medic renumit, profesor universitar, se casatoreste cu fiica unui diplomat, cu ajutorul caruia
intra in randul burgheziei bucurestene.
Din punct de vedere al statutului psihologic este un baiat sensibil, visator, dornic de afectiune, lucid si
hotarat.
Ca statut moral apare ca un intelectual distins, care traia dupa un cod de norme superior „Voi fi ambitios, nu
orgolios.” ,o fire libertina, un om disciplinat, capabil de a lega relatii de prietenie autentice.
 Relatia dintr Felix Sima și Otilia Mărculescu evolueaza pe tot parcursul operei, de la o firească prietenie, la
o poveste de dragoste, într-un final. Misterul Otiliei și al cuplului pare a se ascunde în replica de neînțeles de la
începutul romanului: „Noi nu trăim decât patru-cinci ani”.
Noaptea de dinaintea plecarii definitive a tinerei este importanta pentru evolutia relatiei dintre Felix si otilia,
subliniand in acelasi timp sufletul contradictoriu al fetei. Felix primeste sansa de a dovedi ca o iubeste pe fata
mai presus decat orice si ca nu poate trai fara ea. Testul la care este supus nu este inteles de tanar asa ca a doua
zi dimineata constata ca Otilia a plecat, iar peste doua saptamani primeste de la ea o carte postala in care isi
motiveaza gestul „cine a fost capabil de atata stapanire, e capabil sa invinga o dragoste nepotrivita pentru
marele lui viitor. Evenimentul evidentiaza clar conceptia diferita despre viata. Otilia doreste o existenta plina de
aventura si libertate, iar Felix tanjeste la o familie si la o femeie care sa il sprijine.
9. Concluzie
Apariitia romanului „Enigma Otiliei marcheaza o data importanta in evolutia literaturii romane, rezolvand
contradictia dintre maniera traditionala de a scrie si cea moderna, insasi autorul afirmand „Trebuie sa fim cat
mai originali, si ceea ce confera originalitatea unui roman nu este metoda ci realismul fundamental”.