Luceafarul

Mihai Eminescu
1. Romantismul+trasaturi
Romantismul apare in Germania si Anglia, tari in care traditia clasica era mai putin puternica si sa extina
treptat in Franta si in restul Europei, dar si dincolo de ocean fiind precedata de preromantism. In Romania
romantismul a patruns prin filiala franceza odata cu scriitorii perioadei pasoptiste.
Romantismul sa construit ca o reactie impotriva excesului de incredere in climatul ratiunii, scriitorii
romantici militand pentru spontanitate, sensibilitate, originalitate, iubirea fiind un element salvator si doresc sa
evadeze din realitate in lumea visului.
2. Aparitie
Poezia “Luceafarul” de Mihai Eminescu a fost publicata in anul 1873 in Almanahul Societatii Studentesti
Romania Juna din Viena si este cea mai cunoscuta poezie a autorului.
3. Sursa de inspiratie
Eminescu valorifica un basm popular cules din Oltenia de generalul Kunisch, acest basm “Fata in gradina de
aur” prezinta iubirea dintre o fata de imparat si un zmeu, personaje simbolice care apartin unor lumi diferite. Ea
ii cere acestuia sa devina muritor, dar in timp ce zmeul ii cere creatorului sa-l dezlege de nemurire fata fuge in
lume cu un tanar pe nume Florin. Zmeul se razbuna pravalind o stanca peste cea care i-a tradat sentimentele.
Pentru crearea indragostitului autorul are drept sursa de inspiratie mitul zburatorului, personaj fabulos care
inoculeaza in sufletul fetelor primii fiori ai iubirii.
4. Semnificatia titlului si tema
Titlul prezinta cuvantul Luceafar care provine din latinescul Lucifer si este denumirea populara a unor stele
mai stralucitoare, in sens conotativ devine un simbol al unicitatii si superioritatii omului de geniu.
Tema poemului este romantica: problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea.
5. Specie literara: poem epic-liric-dramatic
Poemul uneste elemente care apartin celor trei genuri literare: liric prin intensitatea emotionala si
expresivitatea limbajului, epic prin firul narativ, prezenta personajelor si a modurilor de expunere si dramatic
prin dialog si conflict central.
6. Structura si continut
Poemul are 392 de versuri grupare in 98de catrene strurate in patru parti. Aceste 4 pari se impart pe doua
planuri: terestru si cosmic.
Primul tablou debuteaza cu portretul fetei de imparat, individualizata prin descendenta nobila, puritate si
frumusete iesita din comun “o prea frumoasa fata”. Debutul plaseaza povestea de dragoste intr-un timp si spatiu
mitic “A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata” ,amintind de punctul de plecare a textului, basmul
popular. Fata de imparat este surprinsa intr-o ipostaza contemplativa, la fereastra castelului, indragostindu-se de
Luceafar, care la randu-i o indrageste pe fata. Fiecare dintre acestia aspira la un element compensator iu pentru
propria existenta: fiinta pamanteana spre absolut, iar spiritul superior spre materialitate. Cadrul este nocturn,
romantic, favorabil visului, sustinut de motivul serii, al castelului, al zburatorului si al oglinzii. Cei doi
indragostiti se intalnesc in vis ca urmare a celor doua chemari ale fetei “De ce nu vi tu? Vina!”. Luceafarul este
surprins in doua ipostaze: prima, angelica, de o frumusete construita dupa modelul romantic , iar a doua
demonica. Paloarea fetei si lucirea ochilor, semne ale dorintei absolute, sunt intelese de fata ca atribute ale
mortii si de aceea refuza sa-l urmeze in lumea lui. Dorind sa cunoasca experienta iubirii, Luceafarul este dispus
la sacrificiu, fapt ce sugereaza la nivel alegoric, conditia geniului, capabil sa coboare la conditia de muritor “Da,
ma voi naste din pacat /Primind o alta lege”.
 Partea a doua prezinta idila dintre fata de imparat, numita aici Catalina si pajul Catalin, cceea ce
simbolizeaza sentimentele dintre doua fiinte compatibile. In antiteza cu luceafarul, Catalin este intruchiparea
mediocritatii pamantene “Baiat din flori si de pripas/Dar indraznet cu ochii”. In final Catalina se lasa cucerita de
Catalin.
Partea a treia ilustreaza planul cosmic. In dialogul cu Demiurg, Luceafarul este numit Hyperion, fapt ce
sugereaza ca numai acesta ii cunoaste esenta. In cele din urma Luceafarul renunta la pasiunea lui vinovata,
intelegand ca trebuie sa isi asume in totalitate conditia. Este realizata aici o antiteza ampla intre lumea
oamenilor si cea a fiintelor fara moarte, primii fiind victimele hazardului, supusi vointei oarbe de a trai. Omul
de geniu in schimb este capabil de a implini idealuri inalte, se afla dincolo de ordinea fireasca a lumii.
Partea a patra este construita simetric in raport cu prima, prin interferenta planului cosmic cu cel terestru.
Cuplul Catalin-Catalina este surprins in planul naturii. Luceafarul redevine el insusi,ceea ce implica renuntarea
la iluzia fericirii pamantene.
7. Procedee romantice
Procedeele romantice identificate in cadrul acestei opere sunt prezentarea conditiei geniului, limbajul poetic
si motivele literare specifice romanului(luna, visul, oglinda), antiteza, geneza, imbinarea terestru-cosmic.
8. Limbajul artistic
Limbajul artistic se caracterizeaza prin limpezime clasica, poetul renuntand la ornamentele bogate obtinand
o expresie poetica de o mare simplitate si rafinament.
9. Elemente de prozodie
Elementele de prozodie confera muzicalitate meditativa: rima incrucisata, masura de 7-8 silabe si ritmul
iambic.
10. Concluzie
In concluzie Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului geniului in lume, George
Calinescu sustinand ca “Prin creatia sa , Mihai Eminescu, ramane intr-adevar cel mai mare poet al neamului pe
care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate pamantul romanesc.”