Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

Camil Petrescu
1. Romanul+trasaturi
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu o intriga complicata si cu o actiune care se poate
desfasura pe mai multe planuri grupate in jurul unui nucleu, punand in miscare un numar mare de personaje.
Romanul are ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurarea pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta
unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii. In cazul romanului modern de tip
proustian se adauga unicitatea perspectivei narative, naratiunea la persoana intai si prinluciditatea auto-
analizei.
2. Aparitie
Romanul „Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu a fost publicat in anul 1930
si este un roman subiectiv, modern si psihologic .
3. Perspectiva narativa
Perspectiva narativa este unica si cu focalizare interna. Romanul este scris la persoana I sub forma unei
confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu.
4. Semnificatia titlului si tema
Titlul romanului indica cele doua teme majore ale romanului. Termenii „ultima” si „prima” evidentiaza
succesiunea celor doua experiente. Alegerea folosirii cuvantului „noaptea” semnifica nesiguranta, confuzia,
zbuciumul personajului principal, dar si ascunsul, irationalul. Cele doua „nopti” din titlu marcheaza doua etape
diferite din viata lui Stefan Gheorghidiu:iubirea si razboiul, teme ale romanului. O alta tema este conditia
intelectualului intr-o societate mediocra, incapabila de al intelege.
5. Planuri narative
Romanul are doua parti diferite ca tema si context spatio-temporal, astfel se identifica doua planuri: unul
exterior , al situatiilor narative, corespunzator conflictului exterior si altul interior, al constiintei, caruia ii
corespunde conflictul interior
6. Structura si continut
Textul narativ este structurat pe doua parti care indica temele romanului, anuntate in titlu: dragostea si
razboiul. Daca prima parte prezinta rememorarea iubirii matrimoniale dintre Stefan si Ela, partea a doua
constituie, sub forma jurnalului de campanie a lui Gheorghidiu, experienta acestuia de pe front, din timpul
Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a doua parte valorifica jurnalul de
campanie al autorului, articole si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate textului.
Se poate identifica naratiunea pe momentele subiectului.
Expozitiunea este plasata din punc de vedere temporal in primavara anului 1916. Stefan Gheorghidiu,
sublocotenent rezervist, este pe front si asista la popota la o discutie despre dragoste, care ii aduce aminte de
iubirea lui esuata.
Intriga debuteaza prin prima fraza a capitolului al doilea, Stefan Gheorghidiu, student la filosofie, era
casatorit cu Ela, o frumoasa studenta la litere, orfana lasata in grija unei matusi. Casatoria era armonioasa, pana
cand o mostenire scoate la iveala caracterul Elei, interesata mai mult de traiul modern.
Desfasurarea actiunii prezinta inceputul crizei de cuplu, dupa ce verisoara Elei ii prezinta acesteia lumea
moderna si ii face cunostinta cu domnul G., un avocat, Stefan devenind suspicios.
Punctul culminant debuteaza odata cu excursia la Odobesti de Sf. Constantin si Elena, cand Ela acorda o
atentie deosebita avocatului, astfel Stefan banuieste ca cei doi ar fi amanti.
Deznodamantul este reprezentat de a doua carte care cuprinde experienta cunoasterii mortii. Frontul apare
haotic, absurd, eroismul fiind inlocuit de instinctul de supravietuire. Stefan este ranit pe front si se intoarce la
Bucuresti si ii lasa toata averea Elei pe care o vede acum ca pe o straina.
 7. Caracterizare Stefan
Stefan Ghiorghidiu, personaj- narator reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traieste
drama indragostitului de absolut.
Din punct de vedere social al lui Gheorgidiu suferă mai multe schimbări. Inițial este prezentat ca student la
filizofie sărac , dar apreciat în mediul universitar. Ca tânăr căsătorit, are o existență modestă și fericită. După
primirea moștenirii de la unchiul Tache,  este obligat să se implice în afaceri, insa se detașează de cercul Elei.
Se înrolează , și în a doua parte a romanului are statutul de sublocotenent în armata română. În final, rănit, lăsat
la vatră, divorțează și cedează o parte din bunurile sale  Elei.
Moral, personajul este un apărător al principiilor de viață și al adevărului . Inadaptarea vine din respingerea
falsității și a meschinăriei. Detașează valoarea de nonvaloare, și are o ierarhie a lucrurilor pe care le respectă sau
pe care le consideră nesemnificative.
Psihologic, Gheorghidiu este un personaj caracterizat de un puternic conflict interior.  Orice aspect al
existenței este pus sub lupa analizei și raportat la un sistem superior, absolutist. 
Protagonistul este caracterizat atat direct de catre narator, de catre alte personaje sau prin autocaracterizare
si indirect prin intermediul analizei gesturilor, actiunilor, gandurilor, vestimentatiei, limbajului.
Caracterizarea directa este realizata rar prin intermediul replicilor scurte ale altor personaje: „n-ai spirit
practic” (Nae Ghiorghidiu), „Esti de o sensibilitate imposibila” (Ela). De altfel caracterizarea directa a
protagonistului se realizeaza pir autocaracterizare, textul fiind scris la persoana I. Orgoliul personajului se
manifesta mai ales prin portretul fizic pe care si-l realizeaza „Treceam printre studenti bine. Eram inalt si
elegant”. Acelasi orgoliu este si principala trasatura de caracter pe care si-o descopera „acest orgoliu a construit
baza viitoarei mele iubiri”, acesta fiind constient ca ceilalti il ocoleau considerandu-l inadaptat, rautacios.
Caracterizarea indirecta contureaza portretul moral al protagonistului. Intregul sau sistem de valori este
redat prin afirmatii precum „Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt”, afirmatii din
care reiese tendinta de a atinge absolutul, imposibilitatea multumirii cu jumatati de masura si acceptarii
compromisurilor. Aceste concepte egoiste sunt insotite de un orgoliu nemasurat si de caracterul critic, analitic,
rational al personajului, care duce la filtrarea iubirii printr-o analiza rationala.
O secventa ilustrativa este reprezentata de primirea mostenirii care genereaza o ruptura in relatia acestuia,
deoarece Ella era incantata de viata moderna si era interesata de domnul G. ,un tanar avocat. Dintr-un orgoliu
exagerat, Stefan refuza sa intre in competitie cu ceilalti , fiindca I se pare sub demnitatea lui sa adopte
comportamentul superficial al dansatorilor moderni pe care ii admira Ella si pe care Ghiorghidiu ii considera
mediocrii.
8. Relatia cu un alt personaj (Ela)
Ela Ghiorghidiu este personajul feminin al operei, in jurul careia se invart ideile protagonistului, care o
incadreaza in tipologia femeii ideale pe care o plaseaza pe un piedestal, deasupra tuturor. De altfel se incadreaza
si in tipologia femeii infidele, a omului banal care tinde la ceva superior.
Din punct de vedere social, Ella este studenta la litere, orfana, modesta, locuind inainte de casatoria sa cu
Stefan, cu matusa care o crescuse. Dupa primirea averii, aceasta intra in lumea moderna, schimbandu-si astfel
statutul social, iar in cele din urma, divorteaza de Stefan.
In ceea ce priveste statutul moral, daca la inceput este blanda si inocenta, dupa primirea averii, devine
superficiala, egoista si ipocrita, toate aceste insusiri fiind atribuite prin ochii lui Stefan.
Din punct de vedere psihologic, este o fire extrovertita cu o personalitate puternica si adaptabila.
Stefan si Ella reprezinta doua destine incompatibile, pe care iubirea le-a unit pentru o perioada de timp, dar
pe care le desparte viziune diferita asupra existentei.
 O scena semnificativa o reprezinta excursia la Odobesti. Ela pare sa acorde atentie exagerata domnului G.,
concretizata in mici incidente, gesturi fara importanta, schimb de priviri, ce se amplifica in constiinta
protagonistului. Personajul sufera avand impresia ca este inselat, ceea ce genereaza o prima ruptura a cuplului,
urmata de o serie de certuri si impacari.
9. Concluzie
In concluzie opera “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” prezinta o alta perspectiva narativa
si un nou tip de personaj, dupa cum sustine Ovidiu Crohmalniceanu “La Camil Petrescu e vorba de intelectuali,
de oameni care prin insasi natura lor tind sa cunoasca ce se petrece cu ei”.