ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

ROMAN MODERN PSIHOLOGIC, SUBIECTIV

CAMIL PETRESCU

Romanul ”Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” a fost publicat în anul 1930 și este
un roman modern, subiectiv, de analiza psihologica. Acesta este un roman modern, deoarece se
folosesc tehnici narative moderne precum introspectia, monologul interior, analiza psihologica și
introduce personajul reprezentativ intelectualului lucid. Este, totodata, un roman subiectiv deoarece
naratiunea se face la persoana I, implicand un narator care este, de asemenea, și personaj. Partea
psihologica este redata de tematica care vizeaza subiecte precum aspecte ale vieții interioare ale
personajelor, cazurile de conștiința, experientele decisive din viața personajelor.

Tema principala a romanului o reprezintă conditia intelectualului la începutul secolului XX, dar și
iubirea și războiul care reprezintă experientele fundamentale ale personajului Stefan Gheorghidiu,
care îl determina sa își revizuiasca viziunea despre lume și poziția sa fata de semenii săi. Romanul
cuprinde doua părți: Cartea întâi – prezinta povestea de iubire dintre Stefan Gheorghidiu și Ela și
Cartea a doua – prezinta experiența războiului). Cele doua părți constituie, de fapt, fundamentul
întregii problematici întâlnite de-a lungul actiunii, baza tuturor framantarilor interioare ale
personajului Stefan Gheorghidiu.

Conflictul romanului se bazează, în special, pe latura psihologica a personajului Stefan și pe

impactul pe care acesta îl are în conștiința lui. Conflictul care guverneaza întregul fir epic al cartii
este un conflict interior și are în vedere nesiguranta și orgoliul personajului în iubire. Stefan
Gheorghidiu parcurge doua experiențe decisive: iubirea și războiul – care îl vor transforma radical:
dintr-un bărbat orgolios și adept al iubirii absolute, acesta devine un om detașat, ironic, capabil sa
își regandeasca valorile și sa lase în urma tot trecutul. Romanul dezvolta și un conflict exterior
legat de relația dintre personajul Stefan Gheorghidiu și societate.

Perspectiva narativa – romanul este scris la persoana I, fiind, astfel, un roman subiectiv.
Naratorul este și personaj principal, cititorul luând la cunoștința de evenimente în măsura în care
naratorul le descopera sau și le amintește. Romanul urmărește fluxul constiintei personajului-narator
iar focalizarea este interna.

Limbajul – registrele stilistice sunt diferite, dar stilul lui Camil Petrescu se caracterizeaza, în
special, de anticalofilie, fiind clar, concis, fără infrumusetare artificiala.

STATUT STEFAN&ELA
Din punct de vedere social, Stefan este la început student la filozofie cu o situație materiala
modesta. Acesta se casatoreste cu Ela, considerată cea mai frumoasa și cea mai populara fata de la
Universitate. După un tipmp, primește moștenire de la unchiul sau bogat, ajungand, în acest fel, sa
își schimbe poziția sociala. În vremea Primului Război Mondial, Stefan se inroleaza în armata,
devine subofiter și în cele din urma divorteaza de Ela. Ela este studenta la litere, orfana, modesta,
locuind înainte de căsătoria cu Stefan împreuna cu mătușa care o crescuse. După primirea averii,
aceasta intra în lumea mondena, schimbandu-si astfel statutul social, iar în cele din urma divorteaza
de Stefan. Din punct de vedere moral, Stefan este un individ cu principii bine conturate, crede
puternic în valori și refuza orice forma de compromis, punând accentul pe certitudine. Pe de alta
parte, este extrem de gelos și suspicios în relația sa cu Ela și nu în ultimul rând, orgolios. Ela era la
început blânda și inocenta, iar după primirea averii devine superficiala, egoista, adulterina și
ipocrita, toate aceste insusiri fiind atribuite prin ochii lui Stefan. Din punct de vedere psihologic,
Stefan este o fire analitica și este tipul inadaptatului superior, având o hipersensibilitate în relația sa
de cuplu. Ela este o fire extrovertita cu o personalitate puternica și adaptabila.
CARACTERIZARE STEFAN GHEORGHIDIU
Caracterizarea indirecta în cazul lui Stefan Gheorghidiu este cea care ii descrie cel mai bine
portretul, aceasta desprinzandu-se din fapte, gânduri, limbaj, gesturi, atitudini și relatiile cu celelalte
personaje.
Autocaracterizarea pune în evidenta felul în care Stefan se vedea pe el însuși: ”Eram alb ca un om
fără globule rosii”. Autocaracterizarea este continuata prin procedee specifice romanului psihologic:
autoanaliza lucida ”Simteam din zi în zi, departe de femeia mea, ca voi muri”, ”Slabisem într-un
mod care ma despera” și introspectia: ”nu pot gândi nimic. Creierul parca mi s-a zemuit, nervii, de
atâta incordare, s-au rupt ca niște sfori putrede”.
Caracterizarea directa a lui Stefan Gheorghidiu este făcută de către celelalte personaje prin replici
scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela lui Stefan când acesta ii reproseaza comportamentul
ei din cadrul excursiei de la Odobesti: ”Esti de o sensibilitate imposibila”. Partenera de conversație
a lui Stefan din timpul intalnirilor mondene îl caracterizeaza pe acesta ca fiind ”omul cu
sensibilitate nazdravana”.

SECVENTE SEMNIFICATIVE
O prima secvente semnificativa este cea în care se deschide testamentul lăsat de unchiul lui
Stefan, Tache. La acest eveniment participa toți mebrii familiei, nerabdatori sa își primeasca averea.
Spre surprinderea tuturor, Stefan primește o mare parte din bani, însă el rămâne neentuziasmat și
total dezinteresat. Pe cealaltă parte, Ela este foarte încântată și îl indeamna ”sa nu le cedeze nimic”.
Din aceasta secvența reiese viziunea greșită pe care o avea Stefan despre Ela, ea dând dovada de
lacomie și materialism.
Cea de-a doua secvența semnificativa este cea în care se prezinta excursia de la Odobesti. Aici
apare în scena Domnul G., pe care cei doi îl cunosc pentru prima data. Domnul G. o curteaza pe
Ela, iar aceasta pare, din punctul lui Stefan de vedere, mult prea interesată de acesta. Mici incidente,
gesturi fără importanța, privirile pe care Ela le schimba cu Domnul G. se amplifica în conștiința lui
Stefan. Ela apare ca o femeie fidela, dar tradarea ei nu este evidenta. Aceasta considera ca ea nu a
înfăptuit nimic responsabil și ca nu s-a comportat altfel decât celelalte femei - ”toate femeile fac la
fel!”, fiind replica pe care i-o da soțului ei când acesta o acuza ca i-a acordat prea multă atenție unui
bărbat străin. Aceasta secvența pune în lumina lipsa de comunicare din cadrul relatiei, Stefan fiind
caracterizat indirect ca fiind gelos, hipersensibil, lucru care amplifica neintelegerile dintre cele doua
personaje.