O SCRISOARE PIERDUTA

GENUL DRAMATIC-COMEDIE
ION LUCA CARAGIALE

Opera ”O scrisoare pierduta” a fost reprezentata pe scena în anul 1884, satirizand aspecte ale
societății contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883(lupta pentru
putere în contectul alegerilor pentru Camera), dar și de viața de familie (relația dintre Tipatescu și
Zoe Trahanache). Ca specie literară, aparține comediei de moravuri, ce provoaca râsul prin
prezentarea și satirizarea unor defecte umane, având un final fericit și intenție moralizatoare.
Personajele comediei sunt inferioare din punct de vedere moral și prin ele se face apel la categoria
estetica a comicului prin anumite situații la care sunt supuse personajele, prin contrastul dintre
aparenta și esenta, limbaj etc. Apartinand genului dramatic, opera prezinta, și în acest sens, câteva
particularitati: la începutul operei se afla o lista cu personaje și rolul lor în cadrul operei, înainte
fiecarei replici se notează, intre paranteze, cine o rosteste. Modul de expunere predominant este
dialogul cu rol în dinamizarea actiunii și în caracterizarea indirecta a personajelor. Sunt specifice
didascaliile, care reprezintă singurele interventii ale autorului, mai exact indicatiile scenice, așezate
intre paranteze și care fac precizari despre decor, gesturi, mimica, vestimentatie și relatiile dintre
personaje.

Tema comediei o constituie prezentarea vieții social-politice dintr-un oraș de provincie în

circumstanțele tensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antrenează energiile și
capacitatile celor angajați, într-un fel sau altul, în farsa electorala.

Conflictul dramatic principal consta în confruntarea pentru puterea politica a doua forte:
reprezentantii partidului aflat la putere (Prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache-presedintele
gruparii locale a partidului și Zoe-sotia lui Zaharia Trahanache) și gruparea independenta constituita
în jurul lui Nae Catavencu (avocat ambitios și proprietar al ziarului ”Racnetul Carpatilor”).
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, obsedat de trădare din
partea fruntasilor partidului și, implicit, de pierderea nominalizarii la deputatie a celui dintai.

Ca o particularitate a operei dramatice a lui Caragiale, regasim prezenta mai multor tuouri de
comic, ce actioneaza simultan.
COMICUL DE SITUATIE reiese din intamplarile care provoaca râsul prin caracterul lor neasteptat
(bataia din sedinta, aparitiile cetateanului turmentat, repetarea istoriei cu scrisoarea).
COMICUL DE MORAVURI surprinde aspectele sociale pe care dramaturgul le exhiba, cu scopul
de a le indrepta(demagogia, adulterul).
COMICUL DE CARACTER vizeaza contrastul dintre ceea ce vor sa para personajele și ceea ce
sunt ele, de fapt.
Limbajul personajelor, o alta sursa a comicului, surprinde numeroase paliere.
COMICUL DE LIMBAJ se manifesta atât prin greșeli de exprimare care arata incultura
personajelor, cât și prin pretentiile false ale acestora de a etala o educatie înaltă. Diversitatea
exemplelor demonstrează potențialul comic al limbajului lui Caragiale, fiind, în egala măsura, o
modalitate indirecta de caracterizare a personajelor. În acest sens, regasim numeroase deformari
fonetice: ”bampir”, ”printipuri”, ”sotietate”, ”famelie”, etimologii populare: ”renumeratie”, confuzii
paronimice: Ghita se lauda ca e ”scrofulos la datorie”, nonsensuri: ”sa punem punctele pe ”i”,
”orele 12 trecute fix”, ”daca e anonima, o semnez”, truisme: ”o societate care nu merge înainte, sta
pe loc”. O alta sursa a comicului de limbaj sunt și ticurile verbale: Trahanache care repeta ”aveti
putintica rabdare”, iar Ghita: ”curat”.
COMICUL DE NUME reprezintă modalitatea de a reflecta o trasatura a personalitatii unui erou
prin numele ales. Numele lui Zaharia Trahanache provine de la ”zahariseala” adică ramolisment, iar
”trahanaua”, o coca moale care sugerează caracterul influentabil al acestuia. Numele lui Ghita
Pristanda cine de la jocul moldovenesc în care dansatorii urmează comenzile conducatorului de joc,
fapt ce simbolizeaza servilismul acestuia. Numele lui Nae Catavencu provine de la ”cataveica” -
haina cu doua fete, sau ”cata” - mahalagioaica, ilustrand demagogia personajului.

STATUT ZOE&STEFAN TIPATESCU

ZOE este personajul feminin, linear, tipul adulterinei și al cochetei. Ea este soția lui Zaharia
Trahanache, cel mai influent om politic din judet, și amanta prefectului Tipatescu. Pe lista de
personaje apare pe ultimul loc (sugerand, poate, conditia inferioara a femeii din perioada aceea),
este evident faptul ca ea controleaza discret, din umbra, întreaga viața politica a judetului. Ea este
caracterizata direct, de alte personaje cu care ia contact, însă și indirect prin gesturi, comportament,
limbaj. Dintre principalele trasaturi morale putem enumera faptul ca era voluntara – nu exista nimic
din ceea ce își propune sa nu duca la bun sfârșit, este perseverenta și reușește să-i convingă pe cei
din jur sa o sustina. Este o femeie puternica – lupta pentru ceea ce vrea sa obțină și tine la reputație
sa pe care si-o apara cu orice preț. Este diplomata – deține tehnica negocierii, desprinsa de la soțul
ei, este abila, vicleana, știe cum sa atragă adversarii de partea ei(negociaza cu Catavencu predarea
scrisorii). Este feminină, vicleana – știe sa apeleze la trucurile feminine ca arma de
persuasiune(pentru a-l convinge pe prefect, trece de la simularea lesinului la amenințări cu ruperea
relatiei). Este, de asemenea, inteligenta, folosindu-se de cei doi bărbați, Zaharia și Tipatescu, pentru
a-si asigura o poziție sociala importanța.
STEFAN TIPATESCU este prefectul judetului, perceput de cei din jur, inclusiv de Trahanache,
drept nepotrivit pentru aceasta funcție, deoarece este impulsiv, fără diplomatie și ușor influentabil.
Este sincer îndrăgostit de Zoe și este capabil de orice, chiar și sa își sacrifice poziția politica pentru
a fi alături de femeia iubita. Ca prieten se dovedeste a fi duplicitar, tradand prietenia și încrederea
lui Trahanache. Catavencu îl percepe ca pe un om slab, dominat de voluntara Zoe, refuzand din
acest motiv orice negociere directa cu prefectul.

SECVENTE SEMNIFICATIVE
O prima secvența semnificativa pentru relația dintre Zoe și Tipatescu este acela când Zoe, speriată
de santajul lui Catavencu, încearcă să-l convingă pe Tipatescu sa accepte conditiile acestuia. Zoe
trece de la lacrimi și invocarea vulnerabilitatii pozitiei sale de femeie expusa blamarii, la
amenințări, jucând cu abilitate cartea santajului sentimental. Tipatescu este dominat psihologic de la
început pana la sfârșit, Solutiile sale – fuga în lume, amenințările adresate lui Catavencu – sun
lipsite de realitate și ignorate de Zoe. Făcând uz de slăbiciunea lui Tipatescu pentru ea, Zoe recurge
la reprosuri și ii învinge orgoliul barbatului, determinandu-l sa accepte compromisul: ”Poti fi tu
dușmanul liniștii mele? Fanica...”.
O a doua secvența semnificativa este cea în care Tipatescu și Zoe îl intampina de Agamita
Dandanache, sosi pentru a-si vizita colegiul. Cu orgoiul încă alterat de incercarea de a se fi supus lui
Catavencu, Tipatescu îl apara pe Dandanache în fata Zoei, spunând ca: ”E simplu, dar e onest!”.
Femeia nu l-a iertat pentru indaratnicia lui, și îl face să se simtă vinovat, simtind încă amenintarea
scrisorii. Când Dandanache marturiseste, fără retineri, detalii despre scrisoare de amor devenita
arma de santaj, cei doi devin bulversati. Dandanache, în limitarea lui, e mai canalie decât
Catavencu, pentru ca nu și-a pus nicio clipa problema inapoierii scrisorii. După ce o liniștește pe
Zoe de dragul aparentelor, Tipatescu are un monolog în care constientizeaza desertaciunea luptei cu
Catavencu: ”Iaca pentru cine sacrific atâta vreme liniștea mea și a femeii pe care o iubesc...”. El
recunoaște astfel superioritatea intuitiei feminine chiar în chestiunile de ”politica”.