POVESTEA LUI HARAP ALB-BASM CULT-

ION CREANGA
-TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME-

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista Convorbiri Literare,
in anul 1877. Este o opera epica in proza de dimensiuni medii, in care realul se impleteste cu
fabulosul, care infatiseaza confruntarea dintre bine si rau, categorii reprezentate de personaje
simbolice si care se incheie intotdeauna cu victoria binelui, avand rol didactic si moralizator.
Tema textului este specifica basmului: lupta dintre bine si rau, deznodamantul surprinzand
triumful binelui. Fiind si o creatie culta, autorul introduce si tema maturizarii eroului, textul
dobandind, astfel, aspectul unui bildungsroman.Pentru a evidentia aceasta viziune a autorului prin
caracteristicile basmului cult, cea mai semnificativa relatie din cadrul textului este relatia dintre
protagonist-fiul Craiului(Harap Alb), ca reprezentant al binelui si antagonist-Span, ca intruchipare a
raului, investit aici cu rolul unui pedagog, deci un rau necesar, in absenta caruia initierea craisorului
ar fi fost imposibila.
Privind textul din perspectiva tematicii abordate, cea a luptei dintre bine si rau, un loc central il
ocupa conflictul exterior, dintre fiul cel mic al Craiului si Span. Acestuia i se adauga si conflictul
interior, generat de lupta intre diversele ipostaze ale protagonistului: cea de neinitiat la inceput, de
novice pe parcurs si de initiat in final.
Actiunea basmului se desfasoara linear si respecta modelul structural stereotip. Parcurgerea
drumului spre maturizare de catre erou presupune un lant de actiuni care corespund momentelor
subiectului: o situatie initiala de echilibru(expozitiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care
tulbura echilibrul initial(intriga), aparitia donatorilor si a ajutoarelor, actiunea de recuperare a
echilibrului/trecerea probelor(desfasurarea actiunii), restabilirea echilibrului si rasplatirea
eroului(deznodamantul).
1.Situatia initiala(expozitiunea) presupune o stare de echilibru: un crai avea doar feciori, iar in
alt capat de lume, un frate, Verde-Imparat, care avea doar fete.
2.Tulburarea echilibrului(intriga) are drept cauza absenta mostenitorului de linie masculina in
familia lui Verde-Imparat care ii transmite fratelui sau sa i-l trimita pe ”cel mai vrednic dintre
nepoti” sa il urmeze la tron.
3.Actiunea de recuperare a echilibrului/desfasurarea actiunii incepe in acest moment.
Debuteaza cu incercarea la craiul isi supune fiii: se imbraca in piele de urs si iese in fata lor de sub
pod, mezinul fiind singurul care va trece peste aceasta proba. Astfel, este este cel care va pleca spre
Verde-Imparat pentru a mosteni tronul. Acest drum este, de fapt, un drum al initierii iar din acest
motiv, tatal ii da primele sfaturi: sa se fereasca de omul Span si omul Ros si ii daruieste pielea de
urs. Aceste indicatii constituie interdictia, element specific basmului. Pe drum, dupa ce se rataceste
in padure, fiul cel mic se intalneste cu omul Span care il va convinge, prin cele 3 ipostaze in care i
se arata, sa se intovaraseasca cu el. Mezinul fiind inca naiv ”boboc in felul sau la trebi de aieste”,
accepta sa coboare in fantana unde poposeau. Scena coborarii in fantana este o scena semnificativa
temei basmului. Coborarea in fantana, spatiu al mortii si al renasterii, reprezinta inceputul initierii
spirituale, in care va fi condus de catre Span. Personajul intra in fantana naiv, fecior de crai si iese
cu numele oferit de Span: Harap-Alb, sluga a acestuia. Juramantul din fantana reprezinta si conditia
eliberarii, sfarsitul initierii: ”Si atata vreme sa ai a ma sluji, pana cand ii muri si iar ii invie”.
Devenind robul Spanului, acesta il supune la diferite incercari, care sunt considerate a fi etape in
drumul sau spre initiere: va trebui sa aduca salati din Gradina Ursului, pielea cu pietre pretioase din
Padurea Cerbului si pe fata Imparatului Ros, plus incercarile la care este supus la curtea Imparatului
Ros. Toate aceste probe vor fi trecute cu succes datorita ascultarii mezinului de personajele
ajutatoare, de donatori: Sfanta Duminica, calul, craiasa furnicilor, craiasa albinelor si cei 5
nazdravani.
4.Punctul culminant debuteaza la sfarsitul ultimei probe, in care Harap-Alb se intoarce la curtea
Imparatului Verde cu fata Imparatului Ros. O alta scena semnificativa temei basmului este scena
in care fiica imparatului Ros il demasca pe Span, care ii taie capul lui Harap-Alb, acuzandu-l ca i-a
divulgat secretul. Astfel, il dezleaga de juramant, initierea fiind incheiata. Inviat de fata, eroul
reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata iubita si imparatia.
5.Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Asadar, conflictul dintre
bine si rau se incheie cu victoria fortelor binelui.
Prin urmare, ”Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult avand ca particularitati; reflectarea
viziunii despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul
si specificul limbajului. Asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si de
adevar.