RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL

ION BARBU
MODERNISM

Modernismul este inițiat de Eugen Lovinescu, a carui doctrina pornește de la ideea ca

”exista un spirit al veacului” care impune sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana. În genul liric, principala inovatie pe care modernismul o confera este accentul
afectiv, tehnica ingambamentului și puternicul subiectivism, centrand discursul liric în jurul
unei idei principale.
Poezia ”Riga Crypto și lapona Enigel” aparține directiei moderniste , în primul rând, pentru
ca este rezultatul unei sinteze inedite dintre geometrie și poezie. Pentru autorul Ion Barbu,
ambele domenii sunt, la un moment dat, inrudite deoarce ambele propun modele posibile ale
lumii. Alt motiv pentru care poezia aparține modernismului, este faptul ca încălca regulile de
constituire ale genurilor și speciilor literare: potrivit notatiilor autorului,, textul aparține
speciei baladei, însă având în vedere complexitatea textului, ambiguizarea sensurilor în spirit
modernist, putem afirma ca Riga Crypto și lapona Enigel este un poem alegoric. O alta
caracteristica a poeziei care o face să se incadreze în direcția modernista este ambiguitatea,
opera Riga Crypto și lapona Enigel putand fi catalogata, la o prima vedere, drept o legenda
despre nașterea ciupercilor otravitoare, dar se deschide spre un nivel superior de interpretare,
de prezentare a Fiintei. Tot în acest sens, însuși autorul interpreteaza poemul ca fiind ”Un
Luceafar intors” și astfel pune în evidenta asemanarea dintre poemul sau și capodopera lui
Eminescu, ambele prezentand aceeași drama, și anume cea a incompatibilitatii dintre
exponentii a doua lumi care încearcă sa comunice și să se împlinească.

Viziunea despre lume în poemul Riga Crypto și lapona Enigel nu se lasa descoperita cu
ușurința, necesitand un cititor atent, conștient ca participa la o experiența initiatica. În acest
sens, structura narativa, creionata sub forma povestirii în rama, pune în evidenta doua povești
de dragoste: prima este materializata sub forma nunții oamenilor care, la rândul ei, reprezintă
rama poveștii de dragoste dintre riga Crypto și lapona Enigel, spusa de Menestrel. Ideile
poetice reprezentative viziunii despre lume a autorului se pot regăsi în incipitul poeziei și în
cadrul celor trei chemari ale lui Crypto pentru lapona Enigel.
Astfel, incipitul poemului indeplineste rolul unui prolog. Aceasta prima parte debuteaza cu
rugamintea unui ”nuntas fruntas” adresata menestrelului de a cânta despre povestea laponei
Enigel și a rigai Crypto. Menestrelul este un personaj care amintește de atmosfera romantica
tipica epocii medievale, denumirea fiind direct relationata cu muzicienii din acea perioada.
”Menestrelul trist” și dorința nuntasului referitoare la ton ”Azi zi-mi-l stins, incetinel”,
confera acestei prime secvente o ușoară melancolie, proprie relatarii unei povești de dragoste
neimplinite.
În continuare, semnificative sunt cele trei chemari prin care Crypto încearcă sa o atragă pe
lapona în lumea lui, imbiind-o cu dulceața și fragi, elemente definitorii pentru mediul din
care el provenea, mediul vegetal. Aceeași insemnatate o au și refuzurile laponei: ”Eu mă duc
sa culeg/fragii fragezi, mai la vale”, ea constientizand imposibilitatea unei astfel de relații.
Antiteza evidentiaza diferențele celor doua lumi, și pune în evidenta tema unei iubiri
imposibile. Rugata de Crypto sa renunte la drumul sau către soare - ”Lasa-l, uita-l, Enigel” -
lapona marturiseste ”Eu de umbra mult ma tem”, replica care marcheaza neputința de a se
adapta mediului de viața prielnic lui Crypto. Lapona era crescuta în zonele nordice și dorea o
apropiere de soare: ”Ma-nclin la soarele-ntelept”. Drumul spre soare – simbolul idealului, al
aspiratiei spre absolut – se afla în antiteza cu statutul de element vegetal al rigai Crypto.
Lapona constientizeaza aceasta discrepanta, relevanta în acest sens fiind metafora ”La soare,
roata se mărește/ La umbra, numai carnea creste”.
 Tema poeziei ilustreaza imposibilitatea iubirii văzută ca o cale de acces spre înțelegerea
sensurilor lumii, neputința depasirii propriei condiții

Titlul poeziei indca, în primul rând, o direcție spre iubire. Precizarea statutului social, care
precede numele personajelor pune în evidenta o serie de incompatibilitati, o iubire
neimplinita. Exponentul lumii vegetale are statut craiesc (denumit prin arhaismul riga), în
timp ce personajul uman este prezentat drept o fiinta de pe tărâmurile nordice ale Europei,
din ținuturile inghetate ale Laponiei. Riga Crypto, cu taina lui incifrata în ”inima ascunsa” se
întâlnește cu aceasta fiinta spirituala, lapona Enigel, și suporta consecințele acestei iubiri
neimplinite.

Motivele poetice sunt numeroase în text: transhumanta, atracția pentru Soare, tentatia,
visul, ”sufletul-fantana”, etc. Doua dintre aceste motive au o insemnatate aparte, și anume:
Soarele și fantana. Soarele este caracterizat drept astrul cunoasterii totale, al absolutului.
Acesta reprezintă pentru lapona Enigel astrul tutelar al vieții, pe când pentru Crypto,
reprezintă moartea. Astfel se explica faptul ca la întâlnirea cu Soarele, craiul Crypto este
decriptat ”ascunsa-i inima plesneste” și se transforma într-o ciuperca otravitoare.
Fantana este motivul poetic relevant pentru evidentierea diferentelor dintre cei doi
protagonisti. Materiei nu ii este data eternitatea, astfel ca accesul lui Crypto la ”fantana-
tineretii” este dat de o solutie-minune(pact faustic) în urma careia trebuie sa suporte anumite
consecinte. Omului, în schimb, ii este rezervat alt statut existential: este centrat pe ”sufletul-
fantana” care ii asigura eternitate spiritului, nemurirea.

Relatiile de simetrie și cele de opozitie genereaza tensiune oricarei opere lirice.

O puternica relație de opozitie se remarca din titlu, prin elementele nonuman-uman;
masculin-feminin; regal-comun. Toate acestea contribuie la realizarea temei poeziei, fiind
elemente care se opun unei iubiri implinite. O alta relație de opozitie se realizeaza în rândul
marilor simboluri ale textului: Soare-umbra. Acestea ofera cadrul în care cei doi protagonisti
se dzvolta și care inteteste ideea unei iubiri neimplinite deoarece fiecare mediu este, la rândul
sau, daunator pentru celălalt.
Relația de simetrie este mai puțin evidenta însă existența. Aceasta se raportează la cele doua
nunti prezentate în incipit și în final. Intre nunta umana(din incipit) și nunta plantelor
otravitoare(a lui Riga Crypto cu planta otravitoare-din final) se cuprinde posibila, însă ratata
poveste de iubire dintre riga Crypto și lapona Enigel. Alta relație de simetrie reiese din
raportarea ambilor protagonisti la Soare. Cu toate ca ambii fac legătura la soare, fiecare se
raportează la el în mod diferit: pe Crypto ”visuri sute, de macel” îl despart de astrul luminii,
în timp ce pentru Enigel acesta este zeitatea principala ”ma-nchin la soarele-ntelept”.

Prin urmare, poemul ”Riga Crypto și lapona Enigel” aparține modernismului, prezentand
prin toate particularitatile sale ideea unei iubiri neimplinite, ratate, implicand contrastele celor
doua lumi diferite și incapabilitatea celor doi protagonisti de a-si depasi propria conditie,
pentru a atinge telul la care ambii au visat.