Sunteți pe pagina 1din 4

NEOMODERNISMUL LEOAICA TANARA, IUBIREA NICHITA STANESCU

Neomordenismul este o orientare care apare in perioada anilor 1960-1970, in care literatura, ideologizata politic, fusese practic anulata ca forma de manifestare libera a spiritului uman. Acum insa, literatura se reintoarce la sursele sale fundamentale si la scopurile sale ultime. Este o perioada a redescoperirii sentimentelor si a redescoperirii emotiei estetice. Poezia isi recapata caracterul liric pur, redescoperindu-se puterea metaforei, profunzimile fiintei si marile intrebari ale acesteia. Se cultiva acum ironia si autoironia, spiritul ludic, reprezentarea abstractiilor in forma concreta. (lit romana se inregistreaza schimbari majore datorate contextului socialpolitic, precum si presiunii exercitate de modelele interbelice) Nichita Stanescu este un reprezentant al neomodernismului care preia si redefineste intr-o formula unica estetica moderna, ignorand rigorile politice ale vremii. Eugen Simion remaraca faptul ca Nichita preia modalitati artistice specifice celor mai importanti poeti romani intr-o sinteza inedita. De la Eminescu preia asocierea neobisnuita de cuvinte si tendinta de a inventa cuvinte sau de ale investi cu sensuri noi, de la Bacovia preia muzicalitatea sugestiva si repetitiile obsesive, iar de la Blaga preia cultivarea misterului si perspectiva filozofica asupra lumii. In lirica lui Nichita Stanescu, poezia contrariaza permanent asteptarile cititorului, este folosita ironia, spiritul ludic: "Era evidenta, inca din prima carte a lui Nichita Stanescu, tendinta sa de a aseza discursul liric sub semnul jocului (Ion Pop), pune in discutie relatie dintre constiinta si existenta, limbajul este ambiguu. Poezia Leoaica tanara, iubirea este o poezie neomodernista ce face parte din al doilea volum a lui Stanescu: O viziune a sentimentelor, volum in care se aseamana viziunea lumii cu viziunea sentimentelor. Poezia Leoaica tanra,

iubirea este reprezentativa operei lui Nichita Stanescu, acesta abordand tema iubirii, aceasta fiind infatisata ca un miracol, o intamplare. Titlul Leoaica tanara, iubirea este o metafora zoomorfica, conceptul abstract fiind infatisat sub o masca zoomorfa. Acesta reprezinta o metafora de tip imprezentia, cei doi termeni fiind in raport de tip apozitie, termenul prorpiu fiind o explicatie a termenului figurat. Conotatiile termenului figurat leoaica si ale epitetului tanara infatiseaza iubirea, subliniind caracterul ei salbatic, ce reprezinta o miza a supravietuitii, se accentueaza forta caracterului previzibil, dominant, complesitor al sentimentului ce pune stapanire pe fiinta umana. Poezia prezinta trei secvente lirice principale ce corespund celor trei strofe ale poeziei, fiecare surprinzand un moment important. Prima secventa lirica surprinde momentul indragostirii eului liric. Intreaga strofa reprezinta o alegorie are desemneaza indragostirea sub masca simbolica a mitului vanatorului, sentimentului de iubire fiind asociat unei tinere leoaice iar vanatoarea cunoasterii si autocunoasterii. Eul liric era constient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste: ma pandise-n incordare, mai demult, dar nu se astepta ca acesta sa fie atat de puternic, sa aiba atata forta devastatoare: mi-a sarit in fata, mi i-a infipt in fata. Repetitia metaforei fata sugereaza esenta unicitatiii fintei umane, a personalitatii, iubirea anuland identitatea sa cunoscuta. Verbele la perfect compus : a infipt, a muscat, a sarit confera dinamisc imaginilor poetice, verbele subliniind caracterul definitiv, ireversibil al iubirii. Acestea au o conotatie de prezent subliniata de adverbul deictic azi ce confera un efect de etern continuu, o plasare in atemporalitate. Imaginea artistica sinestezica coltii albi mi i-a infipt in fata este grotesca, sugerand o sfasiere a identitatii sau a mastii identitatii. Acest procedeu de ascundere a imaginilor sublime in imaginile grotesti este specifica stilului lui Nichita Stanescu. A doua secventa lirica reprezinta perspectiva schimbata despre lume a indragostitului, influentata de iubire. Indragostitul devine centrul universului: in jurul meu natura.., iubirea fiind cea care schimba lumea si o pune in miscare. Schimbarea lumii este infatisata drept mitul genezei sugerata de metafora: strangere de ape si cerc de-a dura. Strofa aminteste de imaginea genezei din

Scrisoarea I, respectiv imnurile sacre indice care infatiseaza geneza lumii ca o miscare circulara care prin fortele implicate transforma materia infinita in forme finite in timp si spatiu. Metafora primirii este o metafora a cunoasterii, verbul a tasni la perfect simplu impreuna cu metafora ciocarliilor formuleaza imaginea plastica a unui zbor de ciocarlie ce sugereaza aici inaltarea spre absolut. Metafora curcubeu subliniaza semnificatia calatoriei spre lumea necunoscuta a adevarurilor supreme. Adverbul deodata si perfectul simplu creeaza un dinamism alert care subliniaza caracterul subit al iubirii si transformatrii pe care o aduce aceasta. Ultima secventa reprezinta felul in care indragostitul se schimba sub influenta iubirii. Cele trei substantive spranceana, tampla si barbie prezinta o metafora a unor moduri diferite de cunoastere: senzoriala, cognitiva si lingvistica, cele trei alcatuind personalitatea, unicitatea indragostitului. Acestea sunt anulate, singura modalitate de cunoastere fiind prin sentiment, prin iubire. Gestul de a cauta cu mana trasaturile cunoscute sugereaza de-o potriva o cautare a sinelui si o identificare a noii slae personalitati: dar mana nu le mai stie si aluneca in nestire prin desert, in stralucire. Substantivul desert care desemneaza infinitul sugereaza faptul ca sinele sau cel nou este infinit, cuprinzand intreaga lume si este invaluit in lumina. Metaforea leoaicei care a pus stapanire pe aceasta noua identitate a indragostitului: peste care trece alene o leoaica aramie. Epitetul personificator alene intra in antiteza cu dinamismul primei strofe si sugereaza siguranta, convingerea ca transformarea este definitiva. Repetitia din final inc-o vreme sugereaza eternitatea iubirii. Poezia propune un mod de receptare profund subiectiv a sentimentului iubirii, inteles ca modalitate de a fi a eului in lume. Apartinand lirismului subiectiv, poezia situeaza eul in centrul unui univers pe care il reconstruieste din temelii. Noutatea viziunii poetice, surprinzatoarele asocieri metaforice, concretizarea,prin limbaj, a unor abstractiuni, uneori ambiguitatea sensurilor dau acestei poezii o nota neomodernista evidenta. Poezia Leoaica tanara, iubirea are si un mesaj ascuns: iubirea te face nepamantean si nemuritor.

Nichita Stnescu
Leoaica tnr, iubirea
Leoaica tinara, iubirea mi-ai sarit n fata. M pindise-n incordare mai demult. Coltii albi mi i-a infipt n fata, m-a muscat leoaica, azi, de fata. Si deodata-n jurul meu, natura se facu un cerc, de-a-dura, cnd mai larg, cnd mai aproape, ca o stringere de ape. Si privirea-n sus tisni, curcubeu taiat n doua, si auzul o-ntilni tocmai lng ciorcarlii.

Mi-am dus mna la sprinceana, la timpla si la barbie, dar mna nu le mai stie. Si aluneca-n nestire pe-un desert n stralucire, peste care trece-alene o leoaica aramie cu miscarile viclene, inca-o vreme, si-nca-o vreme...