Eu nu strivesc corola de minuni a lumii - comentariu literar

Lucian Blaga, mare poet, dramaturg si filozof a reusit sa-si lase amprenta asupra literaturii romane ca un poet
modern, expressionist, el fiind unul dintre poetii romani, care dupa Eminescu a reusit sa dea un sens inalt,
profound iubirii.Poet al gandirii filozofice, canta frumusetea plaiurilor noastre, fiind creatorul unor imagini
poetice originale si de o valoare incontestabila. Opera care l-a impus atentiei criticilor literari este volumul
Poemele luminii(1916), poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii fiind cea care deschide volumul si cea
mai reprezentativa pentru intreaga opera a lui Blaga.
Poezia este o arta poetica, primul vers al poeziei, care repeta titlul ( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii)
fiind o sintagma definitorie pentru atitudinea poetica a lui Blaga.Cuprinde o metafora memorabila, una dintre cele
mai frumoase ale poeziei romanesti: Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii / si nu ucid / cu mintea tainele, ce
le-ntalnesc / in calea mea / in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Tot din primul vers sesizam ca primul cuvant
este eu si ca acest vers schiteaza, descrie deja imaginea ideala a lumii, a universului si indirect pune in relatie
cele doua realitati, cea a eului individual si marele univers, raportul dintre acestea constituind tema acestei poezii,
tema ce este prezenta la toate nivelele viziunii sale, fie mai clar, fie mai putin clar.
Lumea din poezia lui Blaga, este una imaginara, un univers interior construit din aspiratii, ce trebuie protejata.
Din intentia poetului de a nu strivi , a nu ucide,a nu sugruma, ci de a pastra o atitudine mai discreta,
izvorata din iubire, rezulta caracteristicile lumii ce devine o corola de minuni. In viziunea poetului universul
este armonios, imaginea pe care o are omul despre lume, univers fiind cea a unei totalitati, a unei sume de
elemente ce se imbina perfect intr-un substrat nepatruns, ascuns in adancimi de intuneric, fapt ce sugereaza
misterul. Realitatea lumii reprezinta pentru poet o taina, un sfant mister ce exista peste tot in univers.
Metafora din titlu se amplifica treptat, marind ideea de mister prin elemente ca: taina, vraja nepatrunsului
ascuns, adancimi de intuneric, intunecata zare, largi fiori de sfant mister, taina noptii.
Cea de-a doua metafora (vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric)completeaza, adanceste viziunea
poetului asupra lumii. Lumea lui Blaga este accesibila doar imaginatiei, ea nu poate fi inteleasa cu ajutorul
ratiunii, caci e o lume ce tine de interiorul poetului, de afectivitatea sa. Grija de a nu destrama aceasta vraja este
de fapt grija de a nu dezveli taina propriului eu insondabil, de a nu-l divulga prin cuvant decat partial. Intuirea
vietii cosmice prezente prin toate lucrurile, animismul, convingerea ca participa la taina vesniciei si ca valoarea
existentei noastre vine de aici ai exprima o gandire si o atitudine pe care Blaga le aseaza la temelia operei lui
poetice. (George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga)
Poem cu inclinatii filozofice, dupa cum afirma insusi poetul : La inceputul creatiei mele literare planul poetic si
cel filozofic interferau, insa pe masura ce am inaintat in viata ele s-au diferentiat incet, incet, si tot mai mult. Eu
nu strivesc corolla de minuni a lumii, printr-un fel de marturisire lirica afirma superioritatea cunoasterii poetice,
ce e bazata pe intuitie si pe imaginatie, fata de cea rationala printr-o metafora lumina measi prin comparatia :
Lumina altora / sugruma vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric, / dar eu / eu cu lumina mea
sporesc a lumii taina. Prin cuvantul eu si prin raportarea permanenta la lume si la ceilalti, poezia e o
manifestare imperativa a individualitatii subiective. Blaga modifica conceptual act poetic care nu mai este
conceput ca mestesug, arta de potrivire a cuvintelor(Arghezi), ca atitudine subiectiva, ca modalitate
fundamentala de situare a eului in univers, ca modalitate de a fi si prin poezie.Artele poetice clasice, cuprind, in
general, invataturi poetice, definitii ale artei, ignorand, de cele mai multe ori artistul. Chiar si la Arghezi eul poetic
se deosebeste de cel blagian, nefiind unul intim, subiectiv, ci unul asumat pe baza unei traditii. Tudor
Arghezi vorbeste in numele unei colectivitati, definindu-se ca un urmas al robilor cu saricile pline/ de osaminte
varsate-n mine si se adreseaza unui tu, unui urmas la fel de general, un reprezentant al generatiilor viitoare. Eul
blagian devine o ipostaza interiorizata, adresandu-se doar siesi, privindu-se pe sine in raport cu lumea. Eul
arghezian este unul constient, el se adreseaza ca autor de carte, iar actul sau va avea ca rezultat un document scris,
(testament, hrisov), un text. La Blaga accentul nu cade pe cuvant, cu atat mai putin pe cuvantul scris, ci pe
participarea subiectiva la tainele universului. Poezia nu e inteleasa ca opera, act finit, ci ca descarcare spontana de
energii interioare. Crezul poetic nu mai e o problema de situare fata de propria arta, ci o situare fata de universul
inconjurator care devine o corola de minuni, ce nu trebuie ucisa, strivita, sugrumata. Nepatrunsul
blagian este simtit cu inima si nu cere incercarea de dezlegare a tainelor acestora, ci ofera bucuria comuniunii
inpacate cu vraja universala.
Poetul isi exprima dezacordul fata de acei oameni ce incearca sa inteleaga universul, sa-I desluseaca tainele, cu
ajutorul ratiunii. In conceptia sa omul participa la taina vesniciei si ca valoarea existentei oamenilor vine de aici,
de unde si datoria de potenta misterul, cu ajutorul iubirii si al faptei :caci eu iubesc si flori si ochi si buze si
morminte.
Lumina, ca symbol al al cunoasterii exprima cunoasterea rationala, superficiala, ce cauta explicatii logice si reale
a altora si propria cunoastere poetica prin imaginatie, prin orice alt lucru ce nu tine de cratiune, existand astfel
un raport de opozitie. Timpul verbelor este cel prezent, acest fapt sugerand ideea de comunicare a unui adevar
dintotdeauna, fiind vorba de un prezent liric, etern.
Lumina este transformata de Blaga intr-o metafora a substantei, a elementelor universului, si inpartea a doua a
poeziei apare relatata ideea prin care poetul explica lumina sa: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-/ sintocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc

si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister, / si tot ce-I ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub
ochii mei- / caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Blaga isi exprima convingerea ca tainele trebuiesc
pastrate, conservate si neelucidate, caci realitatea creatiei este misterul. El nu doreste dezlegarea lui, ci prin
lumina sa, adica cu ajutorul imaginatiei si al creativitatii el mareste taina noptiisi tot ce-I ne-nteles / se
schimba-n ne-ntelesuri si mai mari, caci iubirea face posibil acest lucru. In spatele luminii sta iubirea,
sentimental ce pune in miscare orice lucru, chiar si universul, astfel ca el iubeste si flori si ochi si buze si
morminte si nu incearca sa ucida cu mintea tainele, asa cum o fac altii, tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea/ in
flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Poezia e structurata pe doua parti: prima in care este descrisa lumina altora, cunoasterea, dorinta de cunoastere
prin ratiune, bazata pe un fir logic, care din aceasta dorinta ucide ce e mai frumos in univers -; tainele crearii sale,
tainele elementelor sale, ce se imbina perfect in partea a doua, in care descrie atitudinea poetului care,cu lumina
pe care o poseda, prin creatia sa, contribuie la conservarea misterului, a tainelor, gandirea sa nefiind cognitiva, ci
afectiva.
Semnificatia termenilor, a simbolurilor si a metaforelor contribuie la conturarea imaginii integrale a universului
imaginat de poet, univers incarcat de a lumii taina. Vazand lumea ca pe o corola de minuni, Blaga ii va spori
prin opera sa taina, el incercand sa caute substanta sa absoluta, coborand astfel pana la geneza. Ca simbol al
integrarii eului liric in lumina universului, aceasta metafora este prezenta si in poemul imediat urmator din
volumul Poemele luminii :Lumina ce-o simt/ navalindu-mi in piept cand te vad, / oare nu e un strop din
lumina/ creata in ziua dintai, / din lumina aceea-nsetata adanc de viata?(Lumina)
Dorinta de sporire a misterului exprimata de poet in aceasta poezie este afirmata si in volumul Pietre pentru
templul meu : Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de
mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.
Eul liric din poezie poate fi usor sesizat,prin folosirea repetata a cuvantului eu, iar caracteristica generala a
poemelor lui Blaga, ce poate fi desprinsa si din acesta poezie este subiectivitatea.Afirmarea plenara a eului poetic,
asezarea acestuia in centrul creatiei, este una din trasaturile esteticii expresioniste, pe care Blaga o introduce in
literature romana. Acestei particularitati, evidente pe tot parcursul vol. Poemele luminii I se adauga si alte
trasaturi care pun in valoare noutatea formelor de expresie blagiene: regasirea esentelor umanului,afirmarea unor
expresii pure a trairilor sufletesti, cultivarea absolutului, retrairea fondului mitic, primitiv, o viziune dinamica
asupra universului. Ideile, sentimentele sunt exprimate liber, iar poezia e vazuta de poet ca o creatie ce-l ajuta sasi faureasca un univers propriu, imaginar, in care sa adanceasca prin creatia sa misterul, taina, toate acestea
exprimate cu ajutorul enjambamentului.
Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa cum este.
Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie. (Lucian Blaga)

Eseu Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a

lumii
Scrie un eseu n care s demonstrezi c o poezie studiat (aparinnd lui Lucian
Blaga) este o art poetica modern.
n realizarea eseului, vei avea n vedere:
explicarea conceptului operaional art poetic;
prezentarea unor aspecte ale concepiei despre art i despre creator, reflectate n poezia
studiat;
prezentarea structurii textului poetic ales;
relevarea rolului expresiv al nivelurilor textului poetic ales;
evidenierea specificului limbajului i a expresivitii textului poetic.
IPOTEZA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romne din
perioada interbelic, alturi de Testament de Tudor Arghezi i Joc secund de Ion Barbu.
Poezia este aezat n fruntea primului su volum, Poemele luminii(1919), i are rol
de program (manifest) literar, realizat ns cu mijloace poetice (nu este un text teoretic n
proz).
ENUNAREA ARGUMENTELOR:
Este o art poetic, deoarece autorul i exprim crezul liric (propriile convingeri despre
arta literar i despre aspectele eseniale ale acesteia) i viziunea asupra lumii. Prin mijloace
artistice, sunt redate propriile idei despre poezie (teme, modaliti de creaie i de expresie)
i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i creaia, problematica cunoaterii).
Este o art poetic modern, pentru c interesul autorului este deplasat de la tehnica
poetic la relaia poet-lume i poet-creaie.
Relaia dintre viziunea autorului asupra poeziei i expresionism se concentraz n jurul
unor aspecte relevate n textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv n raportul
interrelaional stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea i spiritualizarea
peisajului, tensiunea liric.
DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare)
Ideile poetice se vor regsi ulterior n alte volume i i vor gsi formularea i corespondena
n plan teoretic-filozofic n lucrarea Cunoaterea luciferica(1933), volum integrat
n Trilogia cunoaterii. Dar textul operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii nu
este de ordin conceptual, nu conine un ir de raionamente, ci este un text poetic, cu limbaj
metaforic, avnd, ca la Eminescu, un plan filozofic secundar.
Atitudinea poetului fa de cunoatere poate fi explicat cu ajutorul terminologiei
filozofice ulterior
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale
simetric antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu
mbogete, nu iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu
strivesc, nu ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n
poziie median sunt plasate cel mai scurt [dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu
lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativdaf, reluarea pronumelui
personal eu", verbul la persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii
tainf, afirm opiunea poetic pentru un mod de cunoatere - cu lumina mea" - i
atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a
ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu
ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secven, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul
de cauzalitate (cc\. Cunoaterea poetic este un act de contemplaie(tot ...se schimb...
sub ochii mei') i de iubire (cci eu iubesc").

Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul
contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu
lumea (prezentul etern i prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru
o form de cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora,
(cunoaterea poetic, de tip intuitiv). Sintagmele poetice se asociaz cu serii verbale
simetric antitetice:
- lumina altora" - sugrum (vraja), adic strivete, ucide (nu sporete, micoreaz, nu
mbogete, nu iubete);
- lumina mea" - sporesc (a lumii tain), mrete, mbogesc, iubesc (nu sugrum, nu
strivesc, nu ucid).
Antiteza este marcat i grafic, pentru c versul liber poate reda fluxul ideatic i afectiv. n
poziie median sunt plasate cel mai scurt (dar eu") i cel mai lung vers al poeziei (eu cu
lumina mea sporesc a lumii tain"). Conjuncia adversativdar", reluarea pronumelui
personal eu", verbul la persoana I singular, form afirmativ, sporesc (a lumii
tain, afirma opiunea poetic pentru un mod de cunoatere - cu lumina med' - i
atitudinea fa de misterele lumii.
Ampla comparaie aezat ntre linii de pauz funcioneaz ca o construcie explicativ a
ideii exprimate concentrat n versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaz cu
ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian: lun, noapte, zare, fiori, mister.
Finalul poeziei constituie o a treia secvena, cu rol conclusiv, dei exprimat prin raportul
de cauzalitate (cci). Cunoaterea poetic este un act de contemplaie(tot ...se schimb...
sub ochii met') i de iubire (cci eu iubesc").
Elemente de recuren n poezie sunt: misterul i motivul luminii, care implic principiul
contrar, ntunericul. Discursul liric se organizeaz n jurul acestor elemente.
Nivelul morfosintactic
- repetarea, de ase ori n poezie, a pronumelui personal eu - susine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ - plasarea eului poetic ntr-o relaie definit cu
lumea (prezentul etern i prezentul gnomic);
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative i negative - redau opiunea poetic pentru
o form de cunoatere, de raportare a eului poetic la lume, care st sub semnul misterului;
- opoziia ntre adjectivul posesiv mea i adjectivul nehotrt altora, determinani ai
substantivului lumina; conjuncia i, prezent n zece poziii - confer cursivitate discursului
liric i accentueaz ideile cu valoare gnomic; enumerarea prin i din versul final - aaz pe
acelai plan elementele universului; prepoziia cu,utilizat n trei poziii, marcheaz funcia
sintactic de complement circumstanial
instrumental - semnificnd cile, mijloacele de cunoatere a lumii; conjuncia
adversativ dar n poziie median n ansamblul poeziei - susine paralelismul structural;
topica afectiv (inversiuni i dislocri sintactice) - evideniaz opiunea poetic.
Nivelul lexico-semantic
terminologia abstract, lexicul mprumutat din sfera cosmicului i a naturii este
organizat ca forme sensibile ale cunoaterii!' (tefan Munteanu); cmpul semantic
al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de metafore
revelatorii: tainele, neptrunsul ascuns, a lumii tain, ntunecata zare, sfnt mister, neneles, ne-nelesuri i mai mari;
opoziia lumin-ntuneric relev simbolic relaia: cunoatere poetic (prin iubire i creaie) cunoatere logica; sens denotativ/ sensuri conotative, limbajul metaforic
- cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz; plasarea vocabulei eu n poziie iniial i
repetarea ei
- evideniaz (auto)definirea relaiei eu-lume.
Nivelul stilistic
limbajul artistic i imaginile artistice sunt puse n relaie cu un plan filozofic secundar;
organizarea ideilor poetice se face n jurul unei imagini realizate princomparaia ampl a
elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de
un puternic imagism; se cultiv cu predileciemetafora revelatorie, care caut s reveleze un

mister esenial pentru nsui coninutul faptului, dar i metafora plasticizant, care d
concretee faptului, fiind ns considerat mai puin valoroas.
Nivelul fonetic
- pauzele marcate de cezur i de dispunerea versurilor cu msur inegal, n funcie de
ritmul interior;
- sublinierea ideilor prin alturarea cuvintelor din aceeai familie lexical (ne-neles- nenelesur);
- eufonia versurilor sugereaz amplificarea misterului.
Particulariti prozodice
- Poezia este alctuit din 20 de versuri libere (cu metrica variabil), al cror ritm interior
red fluxul ideilor i frenezia sentimentelor.
- Forma modern este o eliberare de rigorile clasice, o cale direct de transmitere a ideii i a
sentimentului poetic.
CONCLUZIA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de
Lucian Blaga este o art poetic modern pentru c interesul autorului este deplasat de la
principiile tehnicii poetice (restrnse la enumerarea metaforelor care sugereaz temele
creaiei sale i la exemplificarea unor elemente de expresivitate specifice: metafora revelatorie, comparaia ampl, versul liber)- la relaia poet-lume i poet-creaie. Creaia este
un mijlocitor ntre eu (contiina individual) i lume.' Sentimentul poetic este acela de
contopire cu misterele universale}'' cu esena lumii. Actul poetic convertete (transfigureaz) misterul, nu l reduce. Misterul este substana originar i esenial a poeziei:
cuvntul originar (orfismul). Iar cuvntul poetic nu nseamn, ci sugereaz, nu explic
misterul universal, ci l protejeaz prin transfigurare.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga (autor canonic)
arta poetica filozofica moderna
Definitie: Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea
despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un
limbaj literar care-l particularizeaza.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
Si tot ce-i ne-nteles
se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari
sub ochii mei caci eu iubesc
Si flori si ochi si buze si morminte."
Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" asezata in deschiderea volumului de debut
al lui Lucian Blaga (1895 - 1961), "Poemele luminii" (1919), reflects Hrismul subiectiv si constituie
"ars poetica" ce va anticipa sistemul filozofic pe care il va realiza 15 ani mai tarziu.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o meditatie filozofica, avand profunde accente

lirice, o confesiune elegiaca pe tema cunoasterii, care poate fi paradisiaca, misterul fiind partial
redus cu ajutorui logicii, al intelectului, al ratiunii si luciferica, ce potenteaza misterul, il reveleaza
prin trairile interioare, prin imaginatie si stare poetica. Aceste idei poetice le exprimase Blaga
anterior in volumul "Pietre pentru templul meu" din 1919 -"Cateodata, datoria noastra in fata unui
adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult, incat sa-l prefacem intr-un mister si
mai mare"- si ulterior in "Cunoasterea luciferica" din 1933, volum ce a fost apoi integrat in lucrarea
"Trilogia cunoasterii". In esenta, atitudinea filozofului Lucian Blaga este exprimata intr-o alta
cugetare: "Veacuri de-a randul, filozofii au sperat ca vor putea odata patrunde secretele lumii. Astazi
filozofii n-o mai cred, si ei se plang neputinta lor. Eu insa ma bucur ca nu stiu si nu pot sa stiu ce
sunt eu si lucrurile din jurul meu, caci numai asa pot sa proiectez in misterul lumii un inteles, un rost
si valori, care izvorasc din cele mai intime necesitati ale vietii si duhului meu. Omul trebuie sa fie un
creator, de aceea renunt cu bucurie la cunoasterea absolutului."
Structura poetica si semnificatiile Hrico-filozofice
Tema poeziei: cunoasterea lumii este posibila numai prin iubire.
Ideea poetica exprima atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorata la el din
iubire, prin iubire: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...] Caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze
si morminte.", ilustrata de Blaga prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaza nu atat
diferenta filozofica intre rational si irational, cat relatiile de opozitie dintre gandirea rafionaia si
gandirea poetica.
Titlul poeziei, "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o metafora revelatorie care semnifica
ideea cunoasterii luciferice, exprimand crezul ca datoria poetului este sa potenteze misterele
universului ("corola de minuni a lumii"), ci nu sa le lamureasca, sa le reduca ("nu strivesc"), accentul
punandu-se pe confesiunea lirica ("eu"). Reluarea titlului ca prim vers al poeziei reprezinta incipitul.
Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga sustinandu-si conceptia cu metafore revelatorii
si nu cu argumente rationale. Confesiunea lui se organizeaza in jurul unor relatii de opozitie cu sens
figurat: "lumina mea" - "lumina altora", pronumele personal "eu", fiind cuvaintul-cheie al intregii
poezii, exprimand metaforic conceptul de "cunoastere".
Metafora revelatorie "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" exprima conceptia eului liric despre
cunoastere, continutul sau bogat in sensuri fiind dat de semnificatia cuvintelor care o compun:
marca morfosintactica a eului liric ("eu"), verbul cu tenta de agresivitate la forma negativa ("nu
strivesc"), sugerarea perfectiunii ("corola") misterelor universului ("de minuni a lumii"). Eul liric
pledeaza pentru potentarea misterelor universului, pe care nu doreste sa le lamureasca pentru a nu
strica echilibrul perfect al acestuia.
Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica privind cunoasterea luciferica prin verbele
care resping ferm agresivitatea atitudinii de lamurire a misterelor lumii - "nu strivesc", "nu ucid cu
mintea/ tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea". In ultimul vers al secventei se reveleaza, prin
enumeratie, simboluri esentializate ale misterelor universului: natura inconjuratoare, viata,
existenta insasi a universului ("flori"); perceperea extazianta, simtirea si emotia umana ("ochii" sunt
oglinda sufletului); comunicarea prin cuvant si iubirea prin sarut ("buze") si moartea ca o
components structural a existentei duale si ciclice (viata-moarte), care la Blaga nu este sfarsitul
dramatic, ci constituie "marea trecere" intr-o lume superioara ("morminte").
Urmatoacea secventa lirica exprima notiunea filozofica de cunoastere paradisiaca. "Lumina
altora" este cunoasterea de care eul liric se detaseaza cu fermitate, violenta verbului "sugruma"
fiind sugestiva pentru consecintele pe care le-ar avea lamurirea misterelor care ar distruge "vraja
nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric". In relate de opozitie cu acest tip de cunoastere este
atitudinea eului liric relevata prin conjunctia adversativa ("dar"), repetitia pronumelui de persoana I
singular ("eu, eu") si mai ales opozitia dintre "lumina altora"si "lumina mea", din care reiese
conceptul de cunoastere luciferica,poetica.
Pentru valenta persuasiva (convingatoare) a acestei conceptii, eul liric apeleaza la comparatia cu
astrul noptii, "luna", ale carei raze albe plasmuiesc difuz contururi tainice, misterioase: "si-ntocmai
cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii".
Secventa poetica urmatoare revine la definirea cunoasterii luciferice, proprie eului liric, care se
confeseaza in privinta conceptiei sale despre ocrotirea misterelor lumii: "asa imbogatesc si eu
intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai
mari/ sub ocbii mei". Marca morfosintactica a verbului la persoana I singular - "imbogatesc" accentueaza atitudinea sensibila, iubitoare de perfectiune a eului liric,
Finalul poeziei se constituie intr-o concluzie ideatica de factura filozofica, eul liric argumenteaza
din nou atitudinea de adancire si de amplificare a misterelor lumii, "caci eu iubesc/ si ochi si flori si
buze si morminte".
De altfel, ideea filozofica centrala a poeziei - cunoasterea inseamna iubire - se poate restrange la

primul si ultimele doua versuri: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/1...] caci eu iubesc/ si flori si
ochi si buze si morminte".
Conceptul de mister este ilustrat in textul poeziei printr-o varietate de metafore revelatorii:
"corola de minuni", "tainele", "flori", "ochi", "buze", "morminte", "nepatrunsul ascuns", "adancimi de
intuneric", "a lumii taina", "intunecata zare", "sfant mister", "ne-nteles", "ne-ntelesuri si mai mari".
Verbele care sugereaza atitudinea iubitoare de taine universale a eului liric - "nu strivesc", "nu
ucid", "sporesc", "imbogatesc", "iubesc" -se afla in relatii de opozitie cu dorinta altora de a descifra
misterele lumii, care "sugruma" in acest fel desavarsitul echilibru al universului.
Limbajul metaforic este tmbogaait cu procedee artistice si figuri de stil. Comparatia "si-ntocmai
cum cu razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ sporeste si mai tare taina noptii/ asa
imbogatesc si eu intunecata zare" evidentiaza pregnant emotia puternica provocate eului liric de
magia tainelor universale. Epitetele in inversiune: "sfant mister", "nepatrunsului ascuns", "largi fiori"
au rolul de a potenta incarcatura emotionala si revelatiain fata misterelor universului.
Ineditul modern este realizat prin aspectul versificatiei, Blaga cultivand versul liber, cu metrica
variabila si ritmul interior determinat de gandirea sa profund metafizica. Exprimarea ideii intr-o fraza
cu aspect sintactic, dar structurata in versuri albe se numeste ingambament. Blaga organizeaza
versurile avand in vedere accentele ideatice pe cuvinte, esenta continutului fiind exprimata in
intreaga fraza.
Referindu-se la stilul innoitor al lui Lucian Blaga, Eugen Lovinescu afirma ca poetul din Lancram este
"unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre".

Eu nu strivesc corola de lumini a lumii Lucian Blaga

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga deschide volumul de debut Poemele
luminii si este o arta poetica n care autorul si exprima opinia despre raportul dintre poet si lume si
dintre poet si creatie. n aceasta poezie autorul face distinctia ntre cele doua tipuri de cunoastere
teoretizate n lucrarea Cunoasterea luciferica (1933): Cunoasterea paradisiaca este cunoasterea de tip
rational care reduce misterul lumii prin intermediul logicii si al intelectului. n schimb, cunoasterea
luciferica este bazata pe intuitie, pe imaginatie, pe trairi interioare, putnd fi echivalata cu o cunoastere
de tip poetic. n creatia autorului se observa n mod clar optiunea
pentru al doilea tip de cunoastere.
1. O prima trasatura a modernismului care se regaseste ta poezia Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii este preocuparea continua pentru procesul de creatie. Blaga accentueaza raportul dintre poet si
lume si dintre poet si creatie. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le patrunde si
spori prin intermediul creatiei poetice. Procesul de creatie, redat prin sintagma calea mea", cuprinde
trei etape: prima data poetul contempla misterele lumii: tainele, ce le-ntlnescf n calea mea/in flori, n
ochi, pe buze ori morminte", apoi le sporeste: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina", pentru ca n
final creatia sa fie conditionata de iubirea fata de aceste mistere: caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si
morminte".
Viziunea poetului despre creatie include aceasta percepere afectiva a lumii nconjuratoare, conform
careia nu poti scrie dect despre ceea ce iubesti. Poezia este scrisa sub forma unei confesiuni lirice, n
care Lucian Blaga adopta formula lirismului subiectiv, subliniat de atitudinea poetica transmisa n mod
direct si prin marcile lingvistice ale subiectivitatii: pronumele personale la persoana I singular: eu"
(care se repeta de cinci ori pe parcursul poeziei), adjectivul posesiv de persoana I: , , /mea", verbele la
persoana I: nu strivesc", nu ucid, ntlnesc", sporesc", mbogatesc", iubesc".
Atitudinea poetului fata de creatie este descrisa n antiteza cu atitudinea altor scriitori care doresc sa
dezvaluie n totalitate misterul. Aceasta opozitie semnifica de fapt antiteza dintre cele doua tipuri de
cunoastere, paradisiaca si luciferica. Diferenta dintre cele doua atitudini poetice este redata la nivelul
textului de catre pronumele personal eu", adjectivul pronominal posesiv mea" (lumina mea") si
adjectivul nehotart altora" (lumina altbra").
2. O alta trasatura a modernismului prezenta n poeziile lui Lucian Blaga este folosirea metaforei
revelatorii, care nu ofera o concretete faptului descris, ci cauta sa evidenieze un mister esential pentru
continutul acestuia. Dupa cum afirma si Dumitru Micu, n lucrarea Scurta istorie a literaturii romne,
folosirea acestui tip de metafora este trasatura esentiala a operei blagiene: Modernismul blagian este,
nainte de orice metafora revelatorie". Principala metafora revelatorie a poeziei apare nca din titlu,
corola de minuni a lumii, si semnifica ideea cunoasterii luciferice. Corola de minuni a lumii"',
imagine a perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de ntreg, semnifica misterele universale, pe

care poetul refuza sa le cunoasca n mod rational. Metafora este reluata n incipitul poeziei, iar
semnificatia ei este completata prin folosirea unor verbe la forma negativa: nu sporesc", nu ucid'. O
alta metafora revelatorie care apare n poezie este metafora luminii, care simbolizeaza cunoasterea. Cele
doua tipuri de cunoastere sunt redate prin asocierea elementelor de opozitie cu verbe sugestive care le
pun si mai bine n evidenta: Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns", n timp ce eul liric
blagian sporeste" a lumii taina/[...] nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii."
3. Tot o trasatura a modernismului este imagismul puternic. Mare parte din imaginile poetice din poezia
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se bazeaza pe asocierea unui element abstract cu unul concret.
De exemplu, cele patru metafore-simbol care alcatuiesc minunile corolei" si care se refera la temele
creatiei blagiene: flori si ochi si buze si morminte". Florile simbolizeaza viata, efemeritatea, dar si
frumosul, ochii - cunoasterea, contemplarea poetica a lumii, buzele -iubirea, dar si rostirea poetica iar
mormintele - moartea, eternitatea, teme care au fost asociate de toti poetii cu misterul datorita
imposibilitatii de a le cunoaste integral. De asemenea, elementele care tin de mister, de imaginarul poetic
sunt sugerate de alte cuvinte-, simbol, care fac parte din cmpul semantic al misterului: nepatrunsul
ascuns" (epitet metaforic, inversiune), adncimi de ntuneric" (metafora), a lumii taina'', taina
noptir (metafora), ntunecata zare" (epitet, inversiune), largi fiori de sfnt mister" (epitete
metaforice), jie-nteles", yfie-ntelesuri si mai marf. O imagine sugestiva este compararea actului de
creatie al poetului care sporeste misterul, cu lumina lunii care sporeste ntunericul: eu cu lumina mea
sporesc a lumii taina/ si-ntocmai cum cu razele ei luna/nu micsoreaza, ci tremuratoare/mareste si mai
tare taina noptii.".
4. O ultima trasatura a modernismului din opera blagiana cuprinde nnoirile prozodice. Lucian Blaga
respinge regulile si conventiile prozodiei clasice, cultivnd versul liber. Masura versurilor este inegala, o
dovada fiind versurile Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/si nu ucid.
n concluzie, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica
moderna. Chiar daca lirica blagiana se defineste prin folosirea metaforei revelatorii nu trebuie ignorate
nici celelalte trasaturi ale modernismului, cum ar fi: viziunea moderna despre poezie, care pune
problema misterului si a relatiei dintre poet si lume si dintre poet si creatie, imaginarul bazat pe
asocierea dintre abstract si concret si, nu n ultimul rnd, inovarile prozodice.