Lucian Blaga, mare poet, dramaturg si filozof a reusit sa-si lase amprenta asupra literaturii romane ca un poet modern,

expressionist, el fiind unul dintre poetii romani, care dupa Eminescu a reusit sa dea un sens inalt, profound iubirii.Poet al gandirii filozofice, canta frumusetea plaiurilor noastre, fiind creatorul unor imagini poetice originale si de o valoare incontestabila. Opera care l-a impus atentiei criticilor literari este volumul Poemele luminii(1916), poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii fiind cea care deschide volumul si cea mai reprezentativa pentru intreaga opera a lui Blaga. Poezia este o arta poetica, primul vers al poeziei, care repeta titlul ( Eu nu strivesc corola de minuni a lumii) fiind o sintagma definitorie pentru atitudinea poetica a lui Blaga.Cuprinde o metafora memorabila, una dintre cele mai frumoase ale poeziei romanesti: Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii / si nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntalnesc / in calea mea / in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Tot din primul vers sesizam ca primul cuvant este eu si ca acest vers schiteaza, descrie deja imaginea ideala a lumii, a universului si indirect pune in relatie cele doua realitati, cea a eului individual si marele univers, raportul dintre acestea constituind tema acestei poezii, tema ce este prezenta la toate nivelele viziunii sale, fie mai clar, fie mai putin clar. Lumea din poezia lui Blaga, este una imaginara, un univers interior construit din aspiratii, ce trebuie protejata. Din intentia poetului de a nu strivi , a nu ucide,a nu sugruma, ci de a pastra o atitudine mai discreta, izvorata din iubire, rezulta caracteristicile lumii ce devine o corola de minuni. In viziunea poetului universul este armonios, imaginea pe care o are omul despre lume, univers fiind cea a unei totalitati, a unei sume de elemente ce se imbina perfect intr-un substrat nepatruns, ascuns in adancimi de intuneric, fapt ce sugereaza misterul. Realitatea lumii reprezinta pentru poet o taina, un sfant mister ce exista peste tot in univers. Metafora din titlu se amplifica treptat, marind ideea de mister prin elemente ca: taina, vraja nepatrunsului ascuns, adancimi de intuneric, intunecata zare, largi fiori de sfant mister, taina noptii. Cea de-a doua metafora (vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric)completeaza, adanceste viziunea poetului asupra lumii. Lumea lui Blaga este accesibila doar imaginatiei, ea nu poate fi inteleasa cu ajutorul ratiunii, caci e o lume ce tine de interiorul poetului, de afectivitatea sa. Grija de a nu destrama aceasta vraja este de fapt grija de a nu dezveli taina propriului eu insondabil, de a nu-l divulga prin cuvant decat partial. Intuirea vietii cosmice prezente prin toate lucrurile, animismul, convingerea ca participa la taina vesniciei si ca valoarea existentei noastre vine de aici ai exprima o gandire si o atitudine pe care Blaga le aseaza la temelia operei lui poetice. (George Gana, Opera literara a lui Lucian Blaga) Poem cu inclinatii filozofice, dupa cum afirma insusi poetul : La inceputul creatiei mele literare planul poetic si cel filozofic interferau, insa pe masura ce am inaintat in viata ele s-au diferentiat incet, incet, si tot mai mult. Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii, printr-un fel de marturisire lirica afirma superioritatea cunoasterii poetice, ce e bazata pe intuitie si pe imaginatie, fata de cea rationala printr-o metafora lumina measi prin comparatia : Lumina altora / sugruma vraja nepatrunsului ascuns / in adancimi de intuneric, / dar eu / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina. Prin cuvantul eu si prin raportarea permanenta la lume si la ceilalti, poezia e o manifestare imperativa a individualitatii subiective. Blaga modifica conceptual act poetic care nu mai este conceput ca mestesug, arta de potrivire a cuvintelor(Arghezi), ca atitudine subiectiva, ca modalitate fundamentala de situare a eului in univers, ca modalitate de a fi si prin poezie.Artele poetice clasice, cuprind, in general, invataturi poetice, definitii ale artei, ignorand, de cele mai multe ori artistul. Chiar si la Arghezi eul poetic se deosebeste de cel blagian, nefiind unul intim, subiectiv, ci unul asumat pe baza unei traditii. Tudor Arghezi vorbeste in numele unei colectivitati, definindu-se ca un urmas al robilor cu saricile pline/ de osaminte varsate-n mine si se adreseaza unui tu, unui urmas la fel de general, un reprezentant al generatiilor viitoare. Eul blagian devine o ipostaza interiorizata, adresandu-se doar siesi, privindu-se pe sine in raport cu lumea. Eul arghezian este unul constient, el se adreseaza ca autor de carte, iar actul sau va avea ca rezultat un document scris, (testament, hrisov), un text. La Blaga accentul nu cade pe cuvant, cu atat mai putin pe cuvantul scris, ci pe participarea subiectiva la tainele universului. Poezia nu e inteleasa ca opera, act finit, ci ca descarcare spontana de energii interioare. Crezul poetic nu mai e o problema de situare fata de propria arta, ci o situare fata de universul inconjurator care devine o corola de minuni, ce nu trebuie ucisa, strivita, sugrumata. Nepatrunsul blagian este simtit cu inima si nu cere incercarea de dezlegare a tainelor acestora, ci ofera bucuria comuniunii inpacate cu vraja universala. Poetul isi exprima dezacordul fata de acei oameni ce incearca sa inteleaga universul, sa-I desluseaca tainele, cu ajutorul ratiunii. In conceptia sa omul participa la taina vesniciei si ca valoarea existentei oamenilor vine de aici, de unde si datoria de potenta misterul, cu ajutorul iubirii si al faptei :caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte. Lumina, ca symbol al al cunoasterii exprima cunoasterea rationala, superficiala, ce cauta explicatii logice si reale a altora si propria cunoastere poetica prin imaginatie, prin orice alt lucru ce nu tine de cratiune, existand astfel un raport de opozitie. Timpul verbelor este cel prezent, acest fapt sugerand ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent liric, etern. Lumina este transformata de Blaga intr-o metafora a substantei, a elementelor universului, si inpartea a doua a poeziei apare relatata ideea prin care poetul explica lumina sa: eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-/ si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister, / si tot ce-I ne-nteles/ se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari/ sub ochii mei- / caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Blaga isi exprima convingerea ca tainele trebuiesc pastrate, conservate si neelucidate, caci

realitatea creatiei este misterul. El nu doreste dezlegarea lui, ci prin lumina sa, adica cu ajutorul imaginatiei si al creativitatii el mareste taina noptiisi tot ce-I ne-nteles / se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari, caci iubirea face posibil acest lucru. In spatele luminii sta iubirea, sentimental ce pune in miscare orice lucru, chiar si universul, astfel ca el iubeste si flori si ochi si buze si morminte si nu incearca sa ucida cu mintea tainele, asa cum o fac altii, tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea/ in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Poezia e structurata pe doua parti: prima in care este descrisa lumina altora, cunoasterea, dorinta de cunoastere prin ratiune, bazata pe un fir logic, care din aceasta dorinta ucide ce e mai frumos in univers -; tainele crearii sale, tainele elementelor sale, ce se imbina perfect in partea a doua, in care descrie atitudinea poetului care,cu lumina pe care o poseda, prin creatia sa, contribuie la conservarea misterului, a tainelor, gandirea sa nefiind cognitiva, ci afectiva. Semnificatia termenilor, a simbolurilor si a metaforelor contribuie la conturarea imaginii integrale a universului imaginat de poet, univers incarcat de a lumii taina. Vazand lumea ca pe o corola de minuni, Blaga ii va spori prin opera sa taina, el incercand sa caute substanta sa absoluta, coborand astfel pana la geneza. Ca simbol al integrarii eului liric in lumina universului, aceasta metafora este prezenta si in poemul imediat urmator din volumul Poemele luminii :Lumina ce-o simt/ navalindu-mi in piept cand te vad, / oare nu e un strop din lumina/ creata in ziua dintai, / din lumina aceea-nsetata adanc de viata?(Lumina) Dorinta de sporire a misterului exprimata de poet in aceasta poezie este afirmata si in volumul Pietre pentru templul meu : Cateodata, datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare. Eul liric din poezie poate fi usor sesizat,prin folosirea repetata a cuvantului eu, iar caracteristica generala a poemelor lui Blaga, ce poate fi desprinsa si din acesta poezie este subiectivitatea.Afirmarea plenara a eului poetic, asezarea acestuia in centrul creatiei, este una din trasaturile esteticii expresioniste, pe care Blaga o introduce in literature romana. Acestei particularitati, evidente pe tot parcursul vol. Poemele luminii I se adauga si alte trasaturi care pun in valoare noutatea formelor de expresieblagiene: regasirea esentelor umanului,afirmarea unor expresii pure a trairilor sufletesti, cultivarea absolutului, retrairea fondului mitic, primitiv, o viziune dinamica asupra universului. Ideile, sentimentele sunt exprimate liber, iar poezia e vazuta de poet ca o creatie ce-l ajuta sa-si faureasca un univers propriu, imaginar, in care sa adanceasca prin creatia sa misterul, taina, toate acestea exprimate cu ajutorul enjambamentului.

Scrisa in 1924 si publicata in Revista romana" (anul I, nr. 1, 1 iunie) Riga Crypto si lapona Enigel" este balada caracterizata de insusi autorul drept un..Luceafar intors". j4e214jn53qnh Alcatuita din doua parti, poezia este o demonstrare a ideii ca increatul (reprezentand puritatea) trebuie pastrat, orice iesire din acest stadiu insemnand intrarea in circuitul facutului", care duce ireversibil spre moarte. Optiunea poetului a fost exprimata si in versurile: // lasa-n pacea-intaie-a lui, Ca vinovat e tot /acutul, Si sfant, doar nunta, inceputul." (Oul dogmatic") Structura compozitionala a baladei evidentiaza mai multe aspecte: La nivel formal. Riga Crypto si lapona Enigel" este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta: a) una reala, consumata, implinita si b) una initiatica, neimplinita, modificata in final, prin casatoria lui Crypto cu masalarita. Partea I (strofele I-IV) prezinta scenariul unei nunti cu vin vechi si beteli cu funda". in acest cadru, menestrelul este rugat sa mai spuna o data povestea Rigai Crypto. Naratorul (un fel de poet-lautar, specific spatiului romantic apusean) este trist" si aburit", fapt care ar putea sugera tenta elegiaca a zicerii" sale; momentul ales (la spartul nuntii") este lipsit de solemnitate, ca si spatiul in care se va repeta, in alte conditii, cantecul larg" al menestrelului(in camara"). Partea a II-a (strofele V-XXVII) cuprinde povestea nuntirii nerealizate a doi parteneri apartinand unor regnuri diferite: o ciuperca si o fata. Crypto este rege peste ciuperci si isi traieste in pat de rau si-n huma unsa" existenta eterna. El se indragosteste de Enigel (o fata venita din Laponia si al carei nume aminteste numele raului tatarasc Ingul - arata T. Vianu); mergand cu turmele ei de reni, spre sud, la pasunat, fata este ademenita de Crypto. Aspiratia erotica a lui Crypto exercita o atractie asupra lui Enigel, astfel incat ea adoarme pe trei covoare de racoare"; intreaga discutie se petrece in vis ca si in Luceafarul". Plapandul rege cu existenta eterna incearca sa atraga, in lumea lui, fiinta umana (asa cum Luceafarul ii oferise fetei de imparat nimbul vesniciei); si de data aceasta insa, muritoarea refuza, ascunzandu-si gandul sub forma mai blanda a amanarii: Te-as culege, riga bland... Zorile incep sa Joace Si esti umed si plapand Teama mi-e, te frangi curand, Lasa. Asteapta de te coace" Cuvintele ei constituie o incercare de a-1 determina pe Crypto sa renunte la aventura, pentru el neexistand coacere", caci riga reprezinta ipostaza statica a creatiei. Traind, ca toti nordicii, cu nostalgia soarelui in suflet, Enigel percepe invitatia la somn fraged si racoare" ca pe o blasfemie: Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o!" Pentru fiinta umana, somnul" echivaland cu o involutie, Enigel se pregateste sa-si urmeze drumul. Discutia prelungindu-se, Crypto este surprins de Soare, tocmai cand imprudentul indragostit iesise din conul lui protector de umbra. " Atins de razele arzatoare, regele-ciuperca va suferi o transformare demonica, pedeapsa pentru ca a incercat sa-si contrazica destinul: Si sucul dulce inacreste! Ascunsa-i inima plesneste, Spre zece vii peceti de semn Venin si rosu untdelemn Mustesc din funduri de blestem;" impodobit" cu petele care indica ciupercile otravitoare si plin, acum, de venin, Crypto va ramane intr-o lume malefica; nunta dorita este inlocuita cu una hilara (Cu masalarita mireasa"), insotirea cu o planta otravitoare fiind ultimul moment al pedepsirii lui Crypto. Sub raportul continutului, balada Riga Crypto si lapona Enigel" dezvolta tema increatului. Notiunea de increat (pe care Ion Barbu o introduce in literatura) reprezinta preexistenta, stadiul imediat anterior nasterii (reprezentat prin ou). Considerat ca timp al puritatii, increatul trebuie mentinut, intrucat trecerea in stadiul de creat aduce imbatranirea si moartea. Asa se intampla cu melcul care isi paraseste, prea devreme, cochilia protectoare (Dupa melci ); asa se intampla si cu nebunul riga Crypto", scos din starea de gratie tot de catre o fiinta umana (devenita astfel un demiurg caricat). Simboluri poetice: Inceputul partii a doua lumineaza simbolurile poetice principale:

Des cercetat de padureti in pat de rau si-n huma unsa imparatea peste bureti Crai Crypto, inima ascunsa. La vecinie tron, de roua parca! - Dar printre ei barfeau buretii De-o vrajitoare manatarca De la fantana tineretii. Si rai ghioci si toporasi Din gropi ieseau sa-l ocarasca Sterp il faceau si naravas Ca nu vroia sa infloreasca. in tari de ghiata urgisita, Pe-aceleasi timp traia cu el, Lapona mica, linistita Cu piei; pre nume - Enigel" Cel dintai protagonist" este Crypto. Acesta este rege imparatind" peste ciuperci de multa vreme (a se observa imperfectul verbului a imparati"); el traieste in pat de rau si-n huma unsa", intr-un mediu care-i conserva puritatea, regimul sau fiind somnul. Numele lui provine din grecescul cryptos" care inseamna ascuns, tainuit (ideea este reluata in metafora inima ascunsa"). Dobandind secretul tineretii vesnice (Dar printre ei barfeau buretii/ De-o vrajitoare manatarca/ De la fantana tineretii"), Crypto se singularizeaza in circuitul naturii; refuzand inflorirea si ramanand sterp" si naravas", el se situeaza intr-un timp stagnant, mereu egal cu el insusi.Crypto reprezinta increatul. i Cu toata aparenta lui ingrata, Crypto ar putea reprezenta si geniul: este neinteles, dusmanit de alte ciuperci si etern. Asemeni lui Hyperion, Crypto incearca sa atraga fiinta umana in lumea lui, dar aceasta tentativa (prin care-si incalca destinul), ii va aduce transformarea demonologica, la fel ca in mitul lui Lucifer. Al doilea termen al fabulei lirice este Enigel. Mica", linistita", imbracata in piei, Enigelreprezinta conditia umana marunta si mereu egala cu ea insasi. Parasind nordul (taram etern al Ideii), ea este atrasa de soare, spre a nunti" cu el; in realitate, soarele aducand, prin rotatie, trecerea timpului, nostalgia laponei are semnificatia realizarii destinului ei de fiinta muritoare, incadrata in curgerea vremii. Ca si in poemul eminescian Luceafarul", fiinta efemera refuza eternitatea. Invitata in somn fraged si racoare", adica intr-o alta vesnicie (cea a increatului), Enigel prefera sa ramana in lumea ei. Incapabila sa inteleaga aceasta perspectiva si, mai ales, incapabila sa-si modifice destinul, Enigel percepe cuvintele lui Crypto ca pe o blasfemie: Riga Crypto, Riga Crypto, Ca o lama de blestem Vorba-n inima-ai infipt-o! Din perspectiva fiintei umane, intoarcerea in preexistenta ar insemna nu doar o involutie, ci si o sugestie a deformarii si alterarii: La umbra, numai carnea creste Si somn e carnea, se desumfla, Dar vant si umbra iar o umfla..." O alta parte a raspunsului se refera la nunta" lui Enigel cu Soarele (metafora in care recunoastem aspiratia spre inalta Cumpana din primele poeme). Locuitoare a Nordului ( Ca daca-n iarna sunt facuta/ Si ursul alb mi-e varul drept") - spatiul barbian al Ideii (intelectului), Enigel reprezinta, la modul potential, iubirea. Desfacuta" din umbra deasa" (in care nu-si putea realiza esenta venusiana1), lapona cauta Soarele - singurul obiect" din Univers care nu are umbra. In mitologia barbiana, astrul reprezinta cea de a treia roata" a nuntirii, aici realizandu-se contopirea primelor doua roate": Ideea si Erosul. in consecinta, Soarele este un principiu unic, suficient siesi (metaforele greu taler scump" si roata alba" sugerand spatiul inchis si perfect al cercului). Numai Soarele are putinta de a deschide fantana" sufletului (constiinta unita cu afectele), in care sa se reflecte lumea, intr-un joc secund, mai pur" decat cel demiurgic primordial.