Eu nu strivesc corola de minuni a lumii'

de Lucian Blaga
(arta poetica)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
mrete i mai tare taina nopii,
aa nbogesc i eu ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i neneles
se schimb-n nenelesuri i mai mari
sub ochii meicci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte.

Poezia a aprut n fruntea volumului Poemele luminii (1919). Este, n egal msur, o art poetic
i o poezie filozofic de cunoatere.
Poezia nu este o art poetic obinuit, pentru c Blaga nu vorbete nicieri clar, explicit, despre
rosturile poeziei i ale poetului. Aceast diferen devine mai evident, dac comparm poezia cu
Testament de Tudor Arghezi. Spre deosebire de Arghezi, care i exprim clar concepia despre izvoarele
poeziei, despre instrumentele ei, despre misiunea poetului i a poeziei, poezia lui Blaga cuprinde un
coninut incifrat, pentru a crui nelegere este necesar raportarea la concepia sa filozofic. Cele doua
domenii majore ale creatiei lui Lucian Blaga, poezia si filozofia, se intrepatrund intr-o opera de mare
profunzime, in care liricul freamata de marile intrebari ale existentei si cunoasterii, iar cugetarea
filozofica marturiseste, prin bogatia sa metaforica si prin terminologia originala, viziunea poetica a
autorului ei.
Sistemul filozofic al lui Lucian Blaga se preocupa de problema cunoasterii bazata pe doua
concepte originale: cunoasterea paradisiaca, de tip logic, rational, care se revarsa asupra obiectului
cunoasterii si nu-l depaseste, vrand sa lumineze misterul pe carea astfel sa-l reduca, si cunoasterea
luciferica, al carei scop nu este lamurirea misterului, ci potentarea, sporirea lui.
Metafora, esentiala si ea in sistemul filozofiei culturii la Lucian Blaga, cunoaste, in conceptia sa,
doua tipuri: metafora plasticizanta, care urmareste sa dea concretete faptului, fara a-i imbogati continutul,
si metafora revelatorie, care cauta sa reveleze un mister esential pentru insusi continutul faptului.
Tema operei Eu nu strivesc corola de minuni a lumii o reprezint atitudinea poetului in fata
misterelor Universului, preocuparea sa de a da rspuns unor grave intrebari privitoare la destinul omului
in Univers, la problematica cunoaterii, la rolul creatorului in raport cu lumea. Aici isi lmurete poziia
fata de cunoatere, care poate fi paradisiaca, misterul lumii fiind parial redus cu ajutorul logicii, al
intelectului raional, si luciferica, misterul fiind sporit cu ajutorul imaginaiei poetice, al tririi interioare.

Dualitatea aceasta este expusa de Blaga in Trilogia cunoaterii", in unele aforisme din Pietre pentru
templul meu", ulterior in Cunoaterea luciferica".
Poezia este o confesiune din care rezulta ca rolul poetului fata de misterele ce ne inconjoara este
nu de a le descifra, ci de a le amplifica prin vpaia tririi interioare.
Titlul poeziei este o declaraie cu forma negativa despre atitudinea protectoare a poetului fata de
corola de minuni a lumii" - metafora de o mare frumusee. Plasarea initiala a pronumelui personal eu
poate corespunde influentelor expresioniste (exacerbarea eului) din volumele de tinerete. Dar mai ales
exprima atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma
negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea
luciferica, poetica. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a absolutului,
prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universle, iar rolul poetului este adancirea tainei care
tine de o vointa de mister specific blagiana.
Titlul este reluat incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si
prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ [...]/ caci
eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte. Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de
cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Poezia inseamna intuirea in
particular a universalului.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" se structureaz pe o puternica antiteza intre lumina
mea" si lumina altora", intre cunoaterea poetica, luciferica, si cunoaterea stiintifica, raionala,
paradisiaca.
In centrul poeziei se afia metafora lumina", echivalentul cunoaterii. Sunt frecvente opoziiile
eu"/"alii", lumina mea"/"lumina altora; corola de minuni a lumii " - semnificnd un tot unitar/
"flori, ochi, buze ori morminte" - parti ale intregului, diversificri ale universalului, sugruma"7"nu
strivesc".
Din primele patru versuri reiese atitudinea protectiva a poetului fata de misterele vegetale, umane,
minerale ale universului: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ i nu ucid/ cu mintea mea tainele, ce
le-ntlnesc/ n calea mea/ n flori, n ochi, pe buze ori morminte. Poetul isi exprima dezaprobarea fata
de savani, fata de lumina altora", cunoaterea paradisiaca, raionala, lucida, cu care distrug, sugruma"
misterele lumii, descifrandu-le, numite aici metaforic neptruns ascuns".
Folosind conjuncia adversativ dar", poetul insist in continuare asupra opoziiei fundamentale
dintre felul su de cunoatere i cunoaterea celorlali. Tot n acelai scop, poetul folosete i o comparaie
expresiv: aa cum razele lunii mresc taina nopii, poetul, prin cunoaterea sa intuitiv, metaforic,
mbogete lumina lumii: dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a lumii tain -/ i-ntocmai cum cu razele ei
albe luna/ nu micoreaz, ci tremurtoare/ mrete si mai tare taina nopii,/ aa mbogesc i eu
ntunecata zare/ cu largi fiori de sfnt mister".
In Pietre pentru templul meu ", Blaga mrturisea c misiunea poetului nu este de a descifra
tainele, ci de a le transforma n taine i mai mari. Aceeai idee este exprimat prin versurile: i tot ce-i
neneles/se schimb-n nentelesuri i mai mari/ sub ochii mei". La baza cunoaterii i a actului poetic,
poetul pune iubirea: cci eu iubesc/ i flori, i ochi, i buze, i morminte". Iubirea nu are la Blaga doar o

funcie sentimental, ci reprezint o modalitate de cunoatere, de ptrundere n misterele universului.

Blaga sugereaz c numai dintr-o astfel de iubire pentru lume, pentru valorile vieii i numai dintr-o astfel
de cunoatere intuitiv, luciferic, se poate nate poezia.
Misiunea poetului este deci de a amplifica tainele universului, de a intui n formele concrete
(flori, ochi, buze, morminte) marile taine, esena lucrurilor i a fenomenelor. Rolul sau este de a proteja i
de a amplifica misterele lumii.
Verbele la timpul prezent (prezentul etern si prezentul gnomic), dispuse in serii antonimice, cu
forme afirmative si negative, plaseaza eul liric intr-o relatie definita cu lumea, care sta sub semnul
misterului: optiunea pentru o forma de cunoastere poetica.
Pornind de la premisa c termenul "eu" e cheia de nelegere a ideii poetice, tot textul poate fi
redus la doua propoziii; "eu nu strivesc corola de minuni a lumii / cci eu iubesc i ochi i flori i buze i
morminte".
In ceea ce privete realizarea artistic, se remarc capacitatea poetului de a plasticiza idei
abstracte. Astfel, el folosete un ir de metafore: corol de minuni", ,,flori, ochi, buze, morminte,
lumina altora ", luminea mea, neptruns ascuns ", pentru a reda concepia sa despre cunoatere i
creaie.
Poetul i realizeaz discursul liric exclusiv n vers liber. Poezia este alctuit din 20 de versuri,
alternnd 6 versuri scurte i foarte scurte cu 14 versuri lungi i foarte lungi. Intregul discurs liric este
construit pe opziia termenilor principali, cunoaterea poetic, luciferic, i cunoaterea poeticr , "lumina
mea.
Printre elementele expresioniste din poezie se numara raportarea eului la perspectiva cosmica,
metafora revelatorie ce domina imaginarul poetic, libertatea prozodica si, nu in ultimul rand, natura
decorativa, emblematica.
Viziunea despre lume a poetului Lucian Blaga reflecta dorinta de potentare a misterului cosmic.
Prin iubire, omul poate restabili corespondente intre Univers si sine, simtindu-se un fragment dintr-un
mister ce se autoregenereaza continuu. Astfel, poetul devine el insusi o forma de manifestare a tainei.
In concluzie, poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga ilustreaza
directia modernista prin atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului, prin ilustrarea
raportului eu-lume, prin problematica abordata si prin cultivarea formelor de prozodie moderne.
Poezia se constituie astfel ntr-o mrturisire liric a unui crez artistic i a unei concepii filozofice
despre cunoatere. Ea este semnificativ i pentru lirismul reflexiv, metaforic al lui Blaga.