EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

de LUCIAN BLAGA

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepatrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină–
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte si mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
și tot ce-i nenţeles
se schimbă-n nențelesuri şi mai mari
sub ochii mei -
căci eu iubesc
şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte.

  Poezia a apărut în fruntea volumului Poemele luminii (1919).

            Este o artă poetică, pentru că Blaga îşi exprimă concepţia despre arta literară, despre misiunea
poetului şi a poeziei, cuprinzând  un conţinut încifrat pentru a cărui înţelegere este necesară raportarea
la concepţia sa filozofică.
            Blaga stabileşte două tipuri de cunoaştere a lumii:
1. Cunoaşterea paradisiacă, de tip raţional, logic, specifică oamenilor de ştiinţă care luminează
misterul şi îl reduc;
2. Cunoaşterea luciferică, specifică poetului. Scopul nu este lămurirea misterului, ci sporirea lui.
Titlul stabileşte o relaţie între doi termeni: „eu” (eul poetic) şi metafora „corola de minuni a
lumii” (lumea este văzută ca o uriaşa corolă alcătuită din mistere).
Tema literară ilustrează atitudinea poetică în faţa marilor taine ale universului şi cunoaşterea
lumii prin intermediul iubirii.
Structura: poezia este alcătuita din 20 de versuri inegale. şi trei secvenţe lirice.
Conţinutul poeziei se organizează în jurul a doi termeni „eu” şi „alţii”, care devin cuvinte
cheie.
„Eu” este poetul şi, prin generalizare, creatorii de artă. „Alţii” – oamenii de ştiinţă.
Prima secvenţă
Titlul este reluat în incipitul poeziei.
            Poetul concepe lumea ca pe o corolă de minuni, care cuprinde tainele ce apar în calea omului.
Eul liric foloseşte metafore pentru a sugera tainele care se oferă cunoaşterii omului:  flori, ochi, buze,
morminte înseamnă natura, omul, iubirea, cuvântul, moartea.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
 şi nu ucid
1
  cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
 în calea mea
 în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
 
Secvenţa a doua
            Paralel, oamenii de ştiinţă, prin cunoaşterea lor raţională, paradisiacă, distrug aceste taine.Prin
cerecetare ucid, „sugrumă vraja” misterelor: Lumina altora/sugrumă vraja nepatrunsului ascuns
 în adâncimi de întuneric
            Folosind conjuncţia adversativă dar, poetul insistă asupra opoziţiei fundamentale dintre felul
său de cunoaştere şi cunoaşterea celorlalţi. Tot în acelaşi scop poetul foloseşte şi o comparaţie
expresivă: aşa cum razele lunii măresc taina nopţii, poetul, prin cunoaşterea sa intuitivă, metaforică, el
îmbogăţeşte lumina lumii:  dar eu,/eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -/şi-ntocmai cum cu razele
ei albe luna/nu micşorează, ci tremurătoare/mareşte si mai tare taina nopţii,/aşa îmbogăţesc şi eu
întunecata zare/ cu largi fiori de sfânt mister.
            Misiunea poetului nu este de a descifra tainele, ci de a le transforma în taine şi mai mari, idee
exprimată prin versurile:  şi tot ce-i nenţeles/se schimbă-n nentelesuri şi mai mari /sub ochii mei –
Finalul poeziei constituie o a treia secvenţă, cu rol conclusiv.
La baza cunoaşterii şi a actului poetic poetul pune iubirea:
căci eu iubesc
şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte.
Elemente de recurenţă în poezie sunt: misterul şi motivul luminii, care implică principiul
contrar, întunericul. Discursul liric se organizează în jurul acestor elemente.
            Iubirea nu are la Blaga doar o funcţie sentimentală, ci reprezintă o modalitate de cunoaştere, de
pătrundere în misterele universului. Blaga sugerează că numai dintr-o astfel de iubire pentru valorile
vieţii şi numai dintr-o astfel de cunoaştere intuitivă, luciferică, se poate naşte poezia. Misiunea poetului
este deci de a amplifica tainele universului, de a intui în formele concrete (flori, ochi, buze, morminte)
marile taine, esenţa lucrurilor şi a fenomenelor.
Limbajul  artistic  
Nivelul morfosintactic
-repetarea, de şase ori în poezie, a pronumelui personal eu - susţine caracterul confesiv;
- verbe la timpul prezent, modul indicativ – permanentizare a trăirilor eului liric.
- seriile verbale antonimice, cu forme afirmative şi negative - redau opţiunea poetică pentru o formă de
cunoaştere, de raportare a eului poetic la lume, care stă sub semnul misterului
-conjuncţia adversativă dar în poziţie mediană în ansamblul poeziei - susţine paralelismul structural
Nivelul stilistic
-organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini realizate prin comparaţia amplă a elementului
abstract, de ordin spiritual, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism;
-Blaga foloseşte un şir de metafore: corolă de minuni, flori, ochi, buze, morminte, lumina altora,
luminea mea etc. pentru a reda concepţia sa despre cunoaştere şi creaţie.
-Cuvântul-cheie, taină, este redat metaforic prin vraja nepătrunsului ascuns, adâncimi de întuneric,
sfânt mister, întunecata zare, nenţelesuri şi mai mari, taina.
Nivelul lexico-semantic
-câmpul semantic al misterului realizat prin termeni/ structuri lexicale cu valoare de metafore
revelatorii: tainele, nepătrunsul ascuns, a lumii taină, întunecata zare, sfânt mister, ne-nţeles, ne-
nţelesuri şi mai mari;
-opoziţia lumină-întuneric relevă simbolic relaţia: cunoaştere poetică (prin iubire şi creaţie) -
cunoaştere logica;

2
 Nivelul fonetic
-ritmul interior şi eufonia versurilor sugerează amplificarea misterului.
            Elemente de versificaţie: Poetul îşi realizează discursul liric exclusiv în vers liber.
            - Forma modernă este o eliberare de rigorile clasice, o cale directă de transmitere a ideii şi a
sentimentului poetic. Ingambamentul reprezintă o tehnică specifica modernismului care consta in
continuarea ideii în versurile următoare, fara a marca versurile prin majusculă.

            Poezia se constituie astfel într-o mărturisire lirică a unui crez artistic şi a unei concepţii
filozofice depsre cunoaştere. Ea este semnificativă şi pentru lirismul reflexiv, metaforic a lui Blaga.

           
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii  de Lucian Blaga este o artă poetică modernistă prin:
- înnoiri prozodice ( cultivarea versului liber – ca o cale directă de transmitere a ideilor şi sentimentelor
poetului);
- intelectualizarea emoţiei;
- interesul autorului faţă de relaţia poet-lume şi poet-creaţie;
- influenţe expresioniste ( nelinişte filosofică, sentimentul metafizic- cunoaşterea absolutului, cultivarea
esenţializată a lumii,  spargerea normelor tradiţionale);
- metaforismul;
- structura poeziei / tehnica poetică: o amplă comparaţie cu un termen concret, de puternic imagism.